MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI
P A R T E A I
Anul XIV - Nr. 855 LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE Marti, 26 noiembrie 2002
SUMAR
DECRETE
945. - Decret privind acordarea
unei gratieri individuale
DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE
Decizia nr. 306 din 12 noiembrie
2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 si
61 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de
constructii, republicată, modificată si completată prin Legea nr. 453/2001
HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI
1.295. - Hotărâre pentru
aprobarea Acordului dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Franceze
privind cooperarea în vederea protectiei minorilor români aflati în dificultate
pe teritoriul Republicii Franceze si a întoarcerii acestora în tara de origine,
precum si a luptei împotriva retelelor de exploatare, semnat la Paris la 4
octombrie 2002
Acord între Guvernul României si Guvernul Republicii
Franceze privind cooperarea în vederea protectiei minorilor români aflati în
dificultate pe teritoriul Republicii Franceze si a întoarcerii acestora în tara
de origine, precum si a luptei împotriva retelelor de exploatare
ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI
PUBLICE CENTRALE
360/103.699.
- Ordin al ministrului administratiei publice si al ministrului industriei
si resurselor privind modificarea si completarea Ordinului ministrului
industriei si resurselor si al ministrului administratiei publice nr.
251/195/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind procedura si
competentele de acordare a înlesnirilor la plata obligatiilor scadente si
neachitate până la data de 31 decembrie 2001 către principalii furnizori de
resurse energetice si apă
ACTE ALE BĂNCII NATIONALE A ROMÂNIEI
43. - Circulară privind declararea
unor zile nebancare în perioada 27 decembrie 2002 - 3 ianuarie 2003
171. - Ordin privind sanctionarea
cu retragerea autorizatiei a Societătii Comerciale “EURO” - S.R.L.
DECRETE
PRESEDINTELE ROMÂNIEI
privind
acordarea unei gratieri individuale
În temeiul prevederilor art. 94 lit. d) si ale art. 99
din Constitutia României, din motive umanitare si pentru ca acest act de
clementă să conducă la integrarea socială a celei căreia i-a fost acordată,
Presedintele României decretează:
Articol unic. - Se gratiază pedeapsa cu închisoarea aplicată
numitei Puskas Magdalena, născută la data de 14 ianuarie 1961 în Reghin, fiica
lui Eugen si Ecaterina, condamnată la 2 ani si 6 luni închisoare, prin Sentinta
penală nr. 152/2001 a Judecătoriei Reghin, definitivă prin Decizia penală nr.
372/R/2002 a Curtii de Apel Târgu Mures, pentru săvârsirea infractiunii de
evaziune fiscală, în formă continuată.
PRESEDINTELE ROMÂNIEI
ION ILIESCU
În temeiul art. 99 alin. (2) din
Constitutia României, contrasemnăm
acest decret.
PRIM-MINISTRU
ADRIAN NĂSTASE
Bucuresti,
26 noiembrie 2002.
Nr. 945.
DECIZII ALE
CURTII CONSTITUTIONALE
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
din 12 noiembrie 2002
referitoare
la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 si 61 din Legea nr. 50/1991 privind
autorizarea executării lucrărilor de constructii, republicată, modificată si
completată prin Legea nr. 453/2001
Nicolae Popa - presedinte
Costică Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Koszákar Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Serban Viorel Stănoiu - judecător
Lucian Stângu - judecător
Ioan Vida - judecător
Florentina Baltă - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol se află solutionarea exceptiei de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 si 9 din Legea nr. 50/1991 privind
autorizarea executării lucrărilor de constructii, republicată, cu modificările
si completările ulterioare, exceptie ridicată de Floarea Călin Dută si
Haralambie Călin Dută în Dosarul nr. 2.982/2001 al Judecătoriei Târgoviste.
La apelul nominal se constată prezenta autorilor exceptiei,
precum si a părtii Alexandru Damaschin.
Autorii exceptiei de neconstitutionalitate solicită
admiterea acesteia, iar partea Alexandru Damaschin solicită respingerea ei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a exceptiei ridicate. În acest sens se arată că prevederile art. 9
din Legea nr. 50/1991, republicată, cu modificările ulterioare, au fost
abrogate, iar cu privire la constitutionalitatea art. 3 din lege, Curtea s-a
mai pronuntat prin Decizia nr. 259 din 25 septembrie 2001.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrările dosarului,
constată următoarele:
Prin Încheierea din 30 aprilie 2002, pronuntată în Dosarul
nr. 2.982/2001, Judecătoria Târgoviste a sesizat Curtea Constitutională cu
exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 si 9 din Legea nr.
50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de constructii, republicată, modificată
si completată prin Legea nr. 453/2001, exceptie ridicată de Floarea Călin
Dută si Haralambie Călin Dută într-o cauză având ca obiect obligarea acestora
la desfiintarea unor constructii ridicate pe terenul altuia.
În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine
că aceste texte din Legea nr. 50/1991 “referitoare la demolarea unor
constructii asezate pe terenuri uzucapate înainte de 1990” încalcă art. 41 din
Constitutie.
Judecătoria Târgoviste consideră
că art. 3 si 9 din Legea nr. 50/1991, republicată, astfel cum au fost
modificate prin art. I din Legea nr. 453/2001, nu sunt contrare prevederilor
art. 41 din Constitutie. În acest sens, se arată că “legiuitorul anului 2001 nu
a înteles să deroge de la dispozitiile constitutionale”, ci “obtinerea
autorizatiei de construire sau de desfiintare a constructiilor, prevăzută de
art. I din Legea nr. 453/2001, se impune pentru mentinerea disciplinei în
constructii, pentru evitarea construirii în mod haotic, pentru dezvoltarea
urbanistică a localitătilor urbane si rurale si respectarea conditiilor de
sigurantă în exploatarea constructiilor”.
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor
celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
De asemenea, în conformitate cu dispozitiile art. 181 din Legea
nr. 35/1997, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului.
Guvernul apreciază că exceptia de
neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens, în esentă, se arată
că textele de lege criticate nu contravin art. 41 din Constitutie, “întrucât
regimul legal al constructiilor nu are legătură cu ocrotirea dreptului de
proprietate”. Se mai arată că, în legătură cu constitutionalitatea acestor
texte de lege, Curtea Constitutională s-a pronuntat prin deciziile nr. 259/2001
si nr. 77/2002.
Avocatul Poporului apreciază că art. 3 si 9 din Legea nr.
50/1991, cu modificările si completările ulterioare, sunt constitutionale, sens
în care se arată că “regimul legal al constructiilor instituit prin Legea nr.
50/1991 reglementează continutul si limitele dreptului de proprietate, în
temeiul art. 41 alin. (1) din Constitutie”, iar “obtinerea autorizatiei de
construire, prevăzută de lege, se impune pentru mentinerea disciplinei în
constructii”.
Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat
punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor si
concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la
prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine
următoarele:
Curtea Constitutională constată că este competentă, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1),
ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel
cum a fost formulat de autorul acesteia, îl constituie dispozitiile art. 3 si 9
din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de constructii,
republicată, cu modificările si completările ulterioare. Potrivit art. I pct. 5
din Legea nr. 453/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 431 din 1 august 2001, art. 3 din Legea nr. 50/1991 a fost modificat, iar
art. 9 a fost abrogat prin art. I pct. 13 din lege. Continutul art. 9 a fost
însă preluat în dispozitiile art. 61, introduse prin art. I pct. 10 din
aceeasi lege. Asa fiind, prin prezenta decizie Curtea Constitutională urmează
să se pronunte asupra constitutionalitătii art. 3 si 61 din Legea
nr. 50/1991, republicată, astfel cum au fost modificate si completate prin Legea
nr. 453/2001, al căror cuprins este următorul:
- Art. 3: “Autorizatia de construire se eliberează
pentru:
a) lucrări de construire, reconstruire, consolidare,
modificare, extindere, schimbare de destinatie sau de reparare a constructiilor
de orice fel, precum si a instalatiilor aferente acestora, cu exceptia celor
prevăzute la art. 8 lit. f);
b) lucrări de construire, reconstruire, extindere,
reparare, consolidare, protejare, restaurare, conservare, precum si orice alte
lucrări, indiferent de valoarea lor, care urmează să fie efectuate la
constructii reprezentând monumente istorice, inclusive la cele din zonele lor
de protectie, stabilite potrivit legii;
c) lucrări de construire, reconstruire, modificare,
extindere, reparare, modernizare si reabilitare, privind căi de comunicatie, retele
si dotări tehnico-edilitare, noi capacităti de producere, de transport, de
distributie a energiei electrice si/sau termice, precum si de reabilitare si de
retehnologizare a celor existente;
d) împrejmuiri si mobilier urban, amenajări de spatii
verzi, parcuri, piete si alte lucrări de amenajare a spatiilor publice;
e) lucrări de foraje si excavări necesare în vederea efectuării
studiilor geotehnice, prospectiunilor geologice, exploatărilor de cariere,
balastiere, sonde de gaze si petrol, precum si alte exploatări;
f) lucrări, amenajări si constructii cu caracter
provizoriu necesare în vederea organizării executiei lucrărilor de bază, dacă
nu au fost autorizate o dată cu acestea;
g) organizarea de tabere de corturi, căsute sau de
rulote;
h) lucrări de constructii cu caracter provizoriu:
chioscuri, tonete, cabine, spatii de expunere situate pe căile si spatiile publice,
corpuri si panouri de afisaj, firme si reclame, precum si anexele gospodăresti
ale exploatatiilor agricole situate în extravilan;
i) cimitire - noi si extinderi.”;
- Art. 61: “(1) Demolarea, dezafectarea
ori dezmembrarea - partială sau totală - a constructiilor si instalatiilor
aferente, precum si a oricăror amenajări se face numai pe baza autorizatiei de
desfiintare obtinute în prealabil de la autoritătile prevăzute la art. 4.
(2) Autorizatia de desfiintare se emite în aceleasi
conditii ca si autorizatia de construire, în conformitate cu prevederile
planurilor urbanistice si ale regulamentelor aferente acestora, potrivit legii,
cu exceptiile prevăzute la art. 8.”
În opinia autorilor exceptiei de neconstitutionalitate
prevederile art. 3 si 61 din Legea nr. 50/1991, republicată, cu modificările
si completările ulterioare, care stabilesc obligatia de a construi numai pe
baza unei autorizatii de construire si de a demola o constructie existentă pe
baza unei autorizatii de desfiintare a acesteia sunt contrare prevederilor art.
41 din Constitutie, potrivit cărora: “(1) Dreptul de proprietate, precum si
creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor
drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de
lege, indiferent de titular. Cetătenii străini si apatrizii nu pot dobândi dreptul
de proprietate asupra terenurilor.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză
de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă si prealabilă despăgubire.
(4) Pentru lucrări de interes general, autoritatea
publică poate folosi subsolul oricărei proprietăti imobiliare, cu obligatia de a despăgubi proprietarul pentru daunele
aduse solului, plantatiilor sau constructiilor, precum si pentru alte daune imputabile
autoritătii.
(5) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) si (4)
se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergentă, prin
justitie.
(6) Dreptul de proprietate obligă la respectarea
sarcinilor privind protectia mediului si asigurarea bunei vecinătăti, precum si
la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin
proprietarului.
(7) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată.
Caracterul licit al dobândirii se prezumă.
(8) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din
infractiuni ori contraventii pot fi confiscate numai în conditiile legii.”
Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea
constată că art. 3 din lege stabileste lucrările pentru care se eliberează
autorizatia de construire, iar art. 61 contine dispozitii potrivit cărora
demolarea, dezafectarea ori dezmembrarea - partială sau totală - a
constructiilor si instalatiilor aferente se efectuează numai pe baza
autorizatiei de desfiintare, obtinută în prealabil si emisă în aceleasi
conditii ca si autorizatia de construire, ceea ce, în opinia autorilor
exceptiei, contravine art. 41 din Constitutie privind “Protectia
proprietătii private”.
Curtea retine că această critică este neîntemeiată, întrucât
regimul legal al constructiilor nu are legătură cu ocrotirea dreptului de
proprietate. În măsura în care însă dobândirea dreptului de proprietate are loc
fără respectarea conditiilor prevăzute de lege, ca si în cazul în care exercitarea
dreptului de proprietate se abate de la prevederile legale imperative,
titularul dreptului de proprietate va suporta sanctiunile stabilite de lege,
fără a se putea apăra invocând principiul constitutional al ocrotirii
proprietătii. În acest sens a statuat Curtea Constitutională prin Decizia nr.
259 din 25 septembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 13 din 11 ianuarie 2002, într-o cauză în care a efectuat controlul de
constitutionalitate a prevederilor art. 3 lit. a) din Legea nr. 50/1991, republicată,
tot prin raportare la art. 41 din Constitutie.
Deoarece în prezenta cauză nu au intervenit elemente noi
de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, cele statuate anterior
îsi mentin valabilitatea.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit.
c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1)
lit. A)c), al art. 23 alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 3 si 61 din Legea nr. 50/1991 privind
autorizarea executării lucrărilor de constructii, republicată, modificată si
completată prin Legea nr. 453/2001, exceptie ridicată de Floarea Călin Dută si
Haralambie Călin Dută în Dosarul nr. 2.982/2001 al Judecătoriei Târgoviste.
Definitivă si obligatorie.
Pronuntată în sedinta publică din data de 12 noiembrie
2002.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu
HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI
pentru
aprobarea Acordului dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Franceze privind
cooperarea în vederea protectiei minorilor români aflati în dificultate pe teritoriul
Republicii Franceze si a întoarcerii acestora în tara de origine, precum si a
luptei împotriva retelelor de exploatare, semnat la Paris la 4 octombrie 2002
În temeiul art. 107 din Constitutie,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
Articol unic. - Se aprobă Acordul dintre Guvernul României
si Guvernul Republicii Franceze privind cooperarea în vederea protectiei
minorilor români aflati în dificultate pe teritoriul Republicii Franceze si a
întoarcerii acestora în tara de origine, precum si a luptei împotriva retelelor
de exploatare, semnat la Paris la 4 octombrie 2002.
PRIM-MINISTRU
ADRIAN NĂSTASE
Contrasemnează:
Ministrul pentru coordonarea
Secretariatului General al Guvernului,
Petru Serban Mihăilescu
Presedintele Autoritătii Nationale
pentru Protectia Copilului si Adoptie,
Gabriela Coman,
secretar de stat
p. Ministrul afacerilor externe,
Cristian Diaconescu,
secretar de stat
p. Ministrul de interne,
Alexandru Farcas,
secretar de stat
Ministrul administratiei publice,
Octav Cozmâncă
Bucuresti,
20 noiembrie 2002.
Nr.
1.295.
ACORD
între Guvernul României si Guvernul Republicii
Franceze privind cooperarea în vederea protectiei minorilor români aflati în
dificultate pe teritoriul Republicii Franceze si a întoarcerii acestora în tara
de origine, precum
si a luptei împotriva retelelor de exploatare
Guvernul României si Guvernul Republicii Franceze,
denumite în continuare părti contractante,
aspirând la dezvoltarea în continuare a relatiilor bilaterale, în spiritul Tratatului de întelegere amicală si cooperare între România si Republica Franceză, încheiat la Paris la 20 noiembrie 1991,
reafirmându-si angajamentele asumate prin Acordul
dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Franceze privind readmisia
persoanelor aflate în situatie ilegală, semnat la Bucuresti la 12 aprilie 1994,
precum si prin Acordul dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Franceze
privind cooperarea în domeniul afacerilor interne, semnat la Bucuresti la 21
februarie 1997,
reiterând angajamentele cuprinse în Declaratia comună
privind cooperarea în domeniul protectiei si sprijinirii minorilor români care
se află în Republica Franceză în situatii de izolare, semnată la Paris la 4
martie 2002, si în Memorandumul de întelegere încheiat între România si
Republica Franceză asupra problemelor minorilor români aflati în dificultate pe
teritoriul francez, încheiat la Bucuresti la 30 august 2002,
reafirmându-si angajamentele care rezultă din
Protocolul ministrilor de interne din România si Republica Franceză referitor
la întărirea cooperării bilaterale în scopul luptei împotriva criminalitătii
organizate, traficului de fiinte umane si al asigurării securitătii interne în
cele două tări, semnat la Bucuresti la 30 august 2002,
convinse de necesitatea cooperării bilaterale în
domeniul protectiei copilului, atât în scopul solutionării situatiei minorilor
români aflati în dificultate pe teritoriul Republicii Franceze, cât si în
scopul prevenirii unor astfel de situatii de risc pentru copiii români,
conformându-se principiilor egalitătii si
reciprocitătii,
respectând legislatiile nationale ale statelor lor,
normele si principiile dreptului international si având în vedere prevederile
Conventiei cu privire la drepturile copilului, adoptată de Adunarea Generală a
Organizatiei Natiunilor Unite la 20 noiembrie 1989,
au convenit următoarele:
ARTICOLUL 1
Domeniul de aplicare
În baza prezentului acord si în conformitate cu legislatiile
nationale ale statelor lor, cu normele si principiile dreptului international,
părtile contractante vor colabora pentru:
1. solutionarea situatiei minorilor români aflati în
dificultate pe teritoriul Republicii Franceze - respectiv copiii români expusi riscurilor de a fi
abuzati, exploatati sau de a comite acte de delincventă -, precum si pentru prevenirea unor astfel de situatii;
2. facilitarea schimburilor de date si informatii, în scopul solutionării cât mai eficiente a situatiei copiilor români aflati în dificultate pe teritoriul Republicii Franceze si pentru a contribui la prevenirea situatiilor de izolare si risc pentru acestia, inclusiv a recidivelor.
ARTICOLUL 2
Obiectivele colaborării
Pentru îndeplinirea prevederilor prezentului acord
părtile contractante convin asupra următoarelor obiective:
1. identificarea si protejarea minorilor români fără
reprezentanti legali, victime sau autori de infractiuni penale, aflati în
dificultate pe teritoriul Republicii Franceze;
2. pregătirea măsurilor de protectie si reintegrare
socială necesare si în special, în functie de situatie, a formalitătilor de
întoarcere în tara lor a minorilor români aflati în dificultate pe teritoriul
Republicii Franceze;
3. favorizarea întoarcerii în tara lor si, eventual, în familia lor, atunci când acest lucru este posibil, a minorilor români aflati în situatie de izolare pe teritoriul Republicii Franceze;
4. dispunerea măsurilor de protectie specială a
acestor copii, pe teritoriile părtilor contractante;
5. monitorizarea, pentru o perioadă de cel putin 6
luni, a fiecărui caz, în vederea reintegrării sociale a acestora;
6. actionarea în vederea convingerii minorilor de a nu
se pune în situatie de izolare si a sensibilizării familiilor române cu privire
la riscurile la care s-ar expune, pentru a preveni exploatarea si pentru a
lupta cu eficacitate împotriva retelelor si organizatiilor criminale care obtin
profituri din exploatarea acestor minori.
ARTICOLUL 3
Plan de măsuri: Asistenta minorilor si organizarea întoarcerii
în România; primirea în România
1. Asistenta minorilor români în dificultate pe
teritoriul francez
Partea franceză organizează un dispozitiv de asistentă
a minorilor români aflati în situatie de izolare pe teritoriul său, sprijinindu-se
cu precădere pe constituirea unei grupări de organizatii neguvernamentale
franceze, si efectuează o evaluare privind numărul si situatia generală a
acestor minori.
Asistenta minorilor cuprinde: luarea de contact pe
teritoriul francez, crearea unei relatii de încredere, primirea, găzduirea,
asistenta medicală, elaborarea unui proiect de primire în România, pregătirea
întoarcerii si însotirea minorilor până în România.
2. Crearea unui grup operational de legătură
În scopul facilitării relatiilor operationale între
autoritătile române si franceze, în special a schimbului de informatii, se creează
un grup operational de legătură format din specialisti desemnati de către
părtile contractante.
Acest grup este constituit din specialisti, puncte de
contact, lista acestor membri si modalitătile de functionare fiind stabilite
prin întelegere între părtile contractante.
Grupul de legătură are ca misiune:
- facilitarea identificării minorilor români aflati în
situatii de izolare pe teritoriul francez;
- îmbunătătirea îngrijirii acestor minori si
facilitarea întoarcerii lor în tară, atunci când conditiile sunt îndeplinite, contribuind
astfel la lupta împotriva retelelor aflate la originea venirii lor în Franta si
a exploatării lor pe teritoriul francez.
3. Identificarea minorilor izolati si realizarea unei anchete
sociale
Autoritătile franceze furnizează în cel mai scurt timp
autoritătilor consulare române toate informatiile pertinente privind situatia
minorilor care fac obiectul măsurilor de protectie sau care au făcut obiectul
unui contact cu gruparea organizatiilor neguvernamentale franceze.
Imediat după primirea acestor informatii autoritătile române efectuează o anchetă care să vizeze în mod special identificarea familiei copilului si a conditiilor în care minorul si-a părăsit familia.
Autoritătile române comunică autoritătilor franceze
competente rezultatele acestei anchete.
4. Elaborarea unui proiect de întoarcere
Proiectul de întoarcere în propria familie, într-o
familie de primire sau, după caz, într-o structură românească adaptată este
elaborat în maximum 4 luni după informarea autoritătilor române de către partea
franceză. Acest proiect este elaborat de către consiliul judetean de la locul
de origine al copilului, cu concursul Autoritătii Nationale pentru Protectia
Copilului si Adoptie.
5. Organizarea întoarcerii
În baza garantiilor oferite de către proiectul de
monitorizare educativ, social si medical judecătorul francez pentru copii poate
dispune scoaterea minorului respectiv de sub plasamentul judiciar, pentru a
permite întoarcerea în tară.
Organizarea întoarcerii minorilor este asigurată de
către Oficiul pentru Migratie Internatională.
6. Primirea în România
Partea română dispune, imediat după întoarcerea
minorilor în tară, măsurile de protectie pe care le consideră necesare, conform
legislatiei române.
Autoritatea Natională pentru Protectia Copilului si Adoptie
va selectiona organizatiile neguvernamentale românesti care pot eventual
interveni în procesul de elaborare a proiectului de întoarcere si în punerea în
aplicare a acestuia.
ARTICOLUL 4
Actiuni preventive bilaterale
Actiuni preventive de cooperare bilaterală vor fi
stabilite de comun acord si vor consta în formarea lucrătorilor sociali ai
serviciilor publice române specializate si, pe de altă parte, în dezvoltarea pe
teritoriul României a unor actiuni de informare si de educare a populatiei.
ARTICOLUL 5
Finantarea actiunilor
Partea franceză asigură finantarea actiunilor privind
evaluarea, identificarea, protectia minorilor pe teritoriul Republicii
Franceze, precum si transportul minorilor români în tara lor. În limita
disponibilitătilor sale financiare, aceasta participă la interventia
organizatiilor neguvernamentale românesti prevăzute la art. 3 pct. 6, precum si
la realizarea actiunilor prevăzute la art. 4.
ARTICOLUL 6
Solutionarea litigiilor
Eventualele litigii privind interpretarea sau aplicarea prezentului acord vor fi rezolvate pe calea tratativelor directe dintre autoritătile competente ale statelor părti. În cazul nesolutionării unui litigiu prin procedura stabilită la alin. 1, acesta va fi rezolvat pe cale diplomatică.
ARTICOLUL 7
Relatia cu alte acorduri internationale
Prezentul acord nu aduce atingere obligatiilor asumate
de părtile contractante prin alte acorduri internationale.
ARTICOLUL 8
Limba oficială
În aplicarea prezentului acord autoritătile competente
utilizează limbile oficiale ale statelor lor.
ARTICOLUL 9
Punerea în aplicare
1. În termen de 2 luni de la semnarea prezentului acord
se precizează prin întelegere între părti modalitătile concrete pentru punerea
sa în aplicare.
2. La fiecare 6 luni se întocmeste un raport de etapă, care va evalua stadiul aplicării prezentului acord. Primul raport va fi redactat la 8 luni după semnarea prezentului acord. Modalitătile de redactare a acestor rapoarte vor fi prevăzute prin întelegerea între părti mentionată la alin. 1.
3. Actiunile prevăzute la articolele precedente sunt desfăsurate
în complementaritate cu programele finantate de către Uniunea Europeană în
domeniile care privesc prezentul acord.
ARTICOLUL 10
Dispozitii finale
1. Prezentul acord va intra în vigoare în prima zi a
lunii următoare datei de primire a ultimei dintre cele două notificări prin
care părtile contractante îsi comunică reciproc îndeplinirea procedurilor
interne necesare intrării acestuia în vigoare.
2. Prezentul acord este încheiat pentru o perioadă de 3
ani.
3. Acesta poate fi denuntat în orice moment de către oricare
dintre părtile contractante, prin notificare scrisă. În acest caz denuntarea
îsi produce efectele după trecerea a 3 luni de la data primirii acestei
notificări.
4. Părtile contractante pot conveni asupra modificării
prezentului acord. Aceste modificări vor intra în vigoare conform procedurii
prevăzute la pct. 1.
Prezentul acord a fost semnat la Paris la 4 octombrie 2002,
în două exemplare originale, fiecare în limbile română si franceză, ambele texte
fiind egal autentice.
Pentru Guvernul României, Adrian Năstase, prim-ministru |
Pentru Guvernul Republicii Franceze, Jean Pierre Raffarin, prim-ministru |
ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI
PUBLICE CENTRALE
MINISTERUL ADMINISTRATIEI PUBLICE Nr. 360 din 20 noiembrie 2002 |
MINISTERUL INDUSTRIEI SI RESURSELOR Nr. 103.699 din 21 noiembrie 2002 |
privind modificarea si completarea Ordinului ministrului
industriei si resurselor si al ministrului administratiei publice nr.
251/195/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind procedura si
competentele de acordare a înlesnirilor la plata obligatiilor scadente si
neachitate până la data de 31 decembrie 2001 către principalii furnizori de
resurse energetice si apă
În temeiul prevederilor art. 21 din Ordonanta de
urgentă a Guvernului nr. 57/2002 pentru recuperarea arieratelor către
principalii furnizori de resurse energetice si apă,
în temeiul prevederilor Hotărârii Guvernului nr.
8/2001 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Ministerului Administratiei
Publice, cu modificările ulterioare, si ale Hotărârii Guvernului nr. 19/2001
privind organizarea si functionarea Ministerului Industriei si Resurselor, cu
modificările si completările ulterioare,
ministrul administratiei publice si ministrul
industriei si resurselor emit următorul ordin:
Art. I. - Normele metodologice privind
procedura si competentele de acordare a înlesnirilor la plata obligatiilor scadente
si neachitate până la data de 31 decembrie 2001 către principalii furnizori de
resurse energetice si apă, aprobate prin Ordinul ministrului industriei si
resurselor si al ministrului administratiei publice nr. 251/195/2002, publicat în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 25 iulie 2002, se modifică
si se completează după cum urmează:
- Alineatul (2) al articolului 1 va avea următorul cuprins:
“(2) Prin obligatii de plată scadente si neachitate
până la data de 31 decembrie 2001 se întelege:
a) contravaloarea facturilor scadente, inclusiv a
celor aferente majorărilor de tarif, după caz, pentru energie electrică,
energie termică, gaze naturale, combustibili petrolieri, cărbune si apă si a
serviciilor de transport si distributie pentru energie electrică si gaze;
b) contravaloarea majorărilor de întârziere si/sau a
penalitătilor de întârziere aferente obligatiilor de plată restante la data de
31 decembrie 2001 si datorate până la data încheierii conventiilor prevăzute de
prezentele norme metodologice;
c) contravaloarea majorărilor de întârziere si/sau a
penalitătilor de întârziere restante aferente obligatiilor de plată deja
achitate.”
Art. II. - Ordinul ministrului industriei si
resurselor si al ministrului administratiei publice nr. 251/195/2002, cu
modificările si completările aduse prin prezentul ordin, va fi republicat în
Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art. III. - Prezentul ordin va intra în
vigoare la data publicării lui în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Ministrul administratiei publice, Octav Cozmâncă |
Ministrul industriei si resurselor, Dan Ioan Popescu |
BANCA
NATIONALĂ A ROMÂNIEI
privind
declararea unor zile nebancare în perioada 27 decembrie 2002 - 3 ianuarie 2003
În baza prevederilor Hotărârii Guvernului nr.
1.279/2002,
în temeiul art. 50 din Legea nr. 101/1998 privind Statutul Băncii Nationale a României, cu modificările si completările ulterioare,
Banca Natională a României emite
prezenta circulară.
Art. 1. - (1) Zilele de 27, 30 si 31 decembrie 2002, precum
si ziua de 3 ianuarie 2003 se declară zile nelucrătoare nebancare.
(2) Zilele de 30 noiembrie, 7 si 14 decembrie 2002 se declară
zile lucrătoare nebancare.
Art. 2. - Băncile si trezoreria statului vor informa clientii
proprii, în timp util, asupra prevederilor prezentei circulare.
GUVERNATORUL BĂNCII NATIONALE A ROMÂNIEI,
MUGUR ISĂRESCU
Bucuresti,
22 noiembrie 2002.
Nr. 43.
BANCA
NATIONALĂ A ROMÂNIEI
privind
sanctionarea cu retragerea autorizatiei a Societătii Comerciale “EURO” - S.R.L.
Având în vedere încălcarea prevederilor pct. 2 lit.
a)1, pct. 24 si 35 din N.R.V.2 la Regulamentul Băncii Nationale a României nr.
3/1997 privind efectuarea operatiunilor valutare, cu modificările si
completările ulterioare, precum si nerespectarea prevederilor pct. 36 si 43 din
aceleasi norme si ale pct. 5 din Circulara Băncii Nationale a României nr.
34/1999,
în baza art. 60 alin. (1) lit. d) din Legea nr.
101/1998 privind Statutul Băncii Nationale a României, cu modificările si
completările ulterioare,
viceguvernatorul Băncii Nationale a României emite
următorul ordin:
Art. 1. - Se sanctionează Societatea Comercială “EURO”
- S.R.L., cu sediul în municipiul Oradea, Str. Ostasilor nr. 16, bl. C2,
judetul Bihor, înregistrată la Oficiul registrului comertului sub nr.
J05/87/1991, cu retragerea autorizatiei.
Art. 2. - Societatea Comercială “EURO” - S.R.L. are drept
de contestatie, în termen de 15 zile de la data comunicării sanctiunii, la
Consiliul de administratie al Băncii Nationale a României, în conformitate cu
prevederile art. 60 alin. (2) din Legea nr. 101/1998 privind Statutul Băncii Nationale
a României, cu modificările si completările ulterioare.
VICEGUVERNATORUL BĂNCII NATIONALE A ROMÂNIEI,
MIHAI BOGZA
Bucuresti,
20 noiembrie 2002.
Nr. 171.