MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XIV - Nr. 847         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Luni, 25 noiembrie 2002

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 231 din 10 septembrie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 din Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silită a creantelor bancare neperformante preluate la datoria publică internă si ale art. 25 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 409/2001

 

Decizia nr. 289 din 5 noiembrie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a Legii nr. 101/1998 privind Statutul Băncii Nationale a  României, precum si a dispozitiilor art. 60 din lege

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

116. - Ordin al ministrului Autoritătii pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului privind instituirea procedurii de administrare specială la Societatea Comercială “Grantmetal” - S.A. Bucuresti

 

938. - Decizie a presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale privind aprobarea Standardului de performantă pentru serviciul de furnizare a gazelor naturale, realizat de operatorii de distributie

 

DECIZII  ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 231

din 10 septembrie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 din Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silită a creantelor bancare neperformante preluate la datoria publică internă si ale art. 25 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 409/2001

 

Nicolae Popa - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghită - procuror

Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 din Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 si ale art. 25 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 409/2001, exceptie ridicată de Societatea Comercială “ITIA” - S.A. Bucuresti în Dosarul nr.  .222/2001 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a V-a comercială.

La apelul nominal răspunde Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare, prin avocat Luciana Căpusan, lipsind autorul exceptiei, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Autoritătii pentru Valorificarea Activelor Bancare arată că exceptia este inadmisibilă în ceea ce priveste dispozitiile art. 40 din Ordonanta Guvernului nr. 55/1999, întrucât acestea au fost abrogate prin Legea nr. 409/2001, si nefondată în ceea ce priveste dispozitiile art. 25 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998, deoarece aceste dispozitii nu sunt relevante în solutionarea cauzei. Consideră că principiul constitutional al accesului liber la justitie nu este încălcat, iar autorul exceptiei, sustinând aceasta, face, de fapt, confuzie “între stabilirea conditiilor în care se poate exercita un drept (în asa fel încât să împiedice abuzul de drept) si însusi accesul la justitie”.

Raportarea la dispozitiile art. 48 alin. (1) din Constitutie, pe care o face autorul exceptiei, este nefondată, deoarece prevederile criticate se referă la posibilitatea contestării măsurilor dispuse de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare, în timp ce dispozitiile Legii fundamentale se referă la recunoasterea dreptului pretins.

Cât priveste încălcarea dispozitiilor art. 134 alin. (1) si (2) din Constitutie, arată că libertatea comertului nu înseamnă exonerarea agentilor economici de plata datoriilor, iar “economia de piată nu înseamnă păstrarea dezechilibrului dintre veniturile publice si datoria publică în dauna colectivitătii si în beneficiul debitorilor rău-platnici”.

Referitor la încălcarea dispozitiilor art. 135 alin. (1) din Constitutie, arată că scopul cautiunii este acelasi din dreptul comun în materia executării silite, adică acela de a garanta creditorului de buna-credintă a debitorului contestator si de a-l asigura pe cel dintâi că eventualele prejudicii rezultate din întârzierea în executare pot fi acoperite.

Reprezentantul Ministerului Public arată că dispozitiile criticate nu încalcă nici una dintre dispozitiile constitutionale invocate de autor. Ele instituie o procedură specială de recuperare a creditelor neperformante. Cautiunea instituită prin dispozitiile art. 25 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 nu încalcă principiul accesului liber la justitie, ci, din contră, este o măsură de protectie a creditorului fată de reaua-credintă a debitorului. Solicită respingerea exceptiei, ca inadmisibilă, pentru dispozitiile art. 40 din Ordonanta Guvernului nr. 55/1999, arătând că această ordonantă a fost abrogată prin Legea nr. 409/2001, si ca neîntemeiată pentru dispozitiile art. 25 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 16 noiembrie 2001, pronuntată în Dosarul nr. 2.222/2001, Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a V-a comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 40 din Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 si ale art. 25 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 409/2001, exceptie ridicată de Societatea Comercială “ITIA” - S.A. într-un litigiu având ca obiect recuperarea unei creante bancare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul sustine că prevederile legale atacate contravin dispozitiilor art. 21 din Constitutie, deoarece stabilirea unei cautiuni de 20% din valoarea creantei, pentru contestarea în justitie a măsurilor luate de AVAB, împiedică accesul efectiv la justitie, debitorul neavând posibilitatea să plătească o cautiune atât de mare. Astfel, măsurile abuzive luate de AVAB nu pot fi atacate în contenciosul administrativ, fiind astfel încălcate dispozitiile art. 48 din Legea fundamentală.

Prin dispozitiile legale criticate se încalcă dispozitiile constitutionale privind obligatia statului de a ocroti libertatea comertului, de a proteja concurenta loială si de a crea cadrul favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie, asa cum s-a statuat prin art. 134 din Legea fundamentală. În fine continuarea executării silite de către AVAB, în conditiile arătate, încalcă dreptul de proprietate al societătii debitoare consacrat de art. 135 din Constitutie.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a V-a comercială arată că exceptia de neconstitutionalitate este nefondată din următoarele considerente:

Dispozitiile legale invocate sunt constitutionale deoarece accesul liber la justitie nu este îngrădit prin faptul că s-au stabilit conditii pentru solutionarea anumitor cauze deduse judecătii. Stabilirea cautiunii potrivit dispozitiilor Legii nr. 409/2001 nu împiedică accesul liber la justitie.

“Faptul că dispozitiile legale au stabilit plata unei cautiuni demonstrează că, în conditiile unei economii de piată, statul asigură valorificarea creantelor si recuperarea acestora de către creditori. În ce priveste respectarea dispozitiilor art. 48 din Constitutia României, acestea nu au fost încălcate prin stabilirea unei cautiuni în conditiile Legii nr. 409/2001, deoarece reclamanta are posibilitatea recunoasterii dreptului pretins, anularea actiunii si repararea pagubei, dacă sunt îndeplinite conditiile legale.

În ceea ce priveste dispozitiile art. 135 din Constitutia României, si anume faptul că statul ocroteste proprietatea, aceste dispozitii sunt respectate, deoarece plata cautiunii s-a stabilit tocmai pentru a se acoperi prejudiciul ce ar putea fi suferit de către o persoană fizică sau juridică prin neexecutarea drepturilor sale legitime.

În spetă, reclamanta are obligatia să achite creditul datorat, potrivit titlului executoriu existent în cauză.”

Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Presedintele Camerei Deputatilor consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, arătând că “ordonanta instituie o procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, în vederea realizării creantelor bancare neperformante preluate de AVAB si a asigurării principiului celeritătii în solutionarea litigiilor si a oricăror cereri în legătură cu activele bancare supuse valorificării potrivit acestui act normativ”.

Autorul exceptiei face confuzie între stabilirea unor conditii legale privitoare la exercitarea unor drepturi, precum plata unei cautiuni, care nu contravin accesului liber la justitie si care urmăresc să împiedice abuzul de drept si să asigure celeritatea procedurii judecătoresti, si încălcarea accesului la justitie (reglementat prin art. 21 din Legea fundamentală). Faptul că în spetă cautiunea are o valoare de aproximativ 26 miliarde lei, iar societatea nu dispune de resursele financiare necesare nu constituie o problemă de constitutionalitate.

Fată de sustinerea că dispozitiile art. 25 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 ar încălca prevederile art. 48 din Legea fundamentală, se apreciază că aceasta nu poate fi sustinută, având în vedere că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei dispozitii constitutionale. De altfel, potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990, persoana vătămată într-un drept al său se poate adresa instantei de judecată, în vederea recunoasterii dreptului pretins, a anulării actului administrativ contestat si reparării pagubei.

Din analiza dispozitiilor legale criticate rezultă că acestea nu încalcă prevederile art. 134 si nici ale art. 135 din Constitutie. Unul dintre scopurile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 este de a asigura recuperarea de la debitori a creantelor bancare, corespunzător obligatiei constitutionale a statului de a proteja, în cadrul economiei de piată, interesele nationale în activitatea economico-financiară, în conditiile ocrotirii egale si nediscriminatorii a proprietătii, indiferent de titular. Dispozitia înscrisă în art. 134 trebuie interpretată în strânsă legătură cu prevederea art. 101 alin. (1) din Legea fundamentală, conform căreia Guvernul asigură realizarea politicii interne a tării.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, arătând că reglementarea “privind plata unei cautiuni, pentru evitarea relei-credinte în exercitarea drepturilor este prevăzută si de unele dispozitii din Codul de procedură civilă, de exemplu art. 279, 280, 384, 392, 403 si 420, si nu contravine art. 21 din Constitutie privind accesul liber la justitie si nici art. 48 din Constitutie cu privire la recunoasterea dreptului pretins, întrucât orice drept poate fi recunoscut si exercitat numai în conditiile si cu respectarea conditiilor legale.

În ce priveste criticile de neconstitutionalitate raportate la art. 134 si 135 din Constitutie, apar inadmisibile, întrucât aceste dispozitii nu sunt incidente în cauză.”

Presedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al presedintelui Camerei Deputatilor si al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 40 din Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silită a creantelor bancare neperformante preluate la datoria publică internă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 27 august 1999, si ale art. 25 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a

Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 15 decembrie 1998, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 409/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 19 iulie 2001, dispozitii legale ce au următorul cuprins:

Art. 40 din Ordonanta Guvernului nr. 55/1999: “Debitorii pot contesta în justitie măsurile dispuse de Agentia de Valorificare a Activelor Bancare potrivit prezentei ordonante si pot face contestatie la executare, numai cu depunerea unei cautiuni egale cu jumătate din valoarea activului bancar supus valorificării.”

Art. 25 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998, introdus prin Legea nr. 409/2001: “Debitorii pot contesta în justitie măsurile dispuse de AVAB potrivit prezentei ordonante de urgentă si pot face contestatie la executare numai după depunerea unei cautiuni egale cu 20% din valoarea activului bancar supus valorificării.”

Autorul exceptiei sustine că prevederile legale criticate sunt contrare dispozitiilor art. 21, art. 48, art. 134 alin. (1) si alin. (2) lit. a) si celor ale art. 135 alin. (1) din Constitutia României, al căror continut este următorul:

Art. 21: “(1) Orice persoană se poate adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.”

Art. 48: “(1) Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptătită să obtină recunoasterea dreptului pretins, anularea actului si repararea pagubei.

(2) Conditiile si limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică.

(3) Statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare săvârsite în procesele penale.”

Art. 134 alin. (1) si alin. (2) lit. a): (1) “Economia României este economie de piată.

(2) Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie;”

Art. 135 alin. (1): “Statul ocroteste proprietatea.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 55/1999, deci si ale art. 40, au fost abrogate prin art. 35 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998, dispozitii introduse  prin Legea nr. 409/2001, lege intrată în vigoare la data de 19 iulie 2001, anterior datei de 16 noiembrie 2001, dată la care instanta a sesizat Curtea cu exceptia de neconstitutionalitate a acestora, situatie în care instanta avea datoria ca, printr-o încheiere motivată, să respingă exceptia privind aceste dispozitii legale.

În ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 Curtea constată următoarele:

Prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998, cu modificările si completările ulterioare, s-a stabilit cadrul juridic pentru valorificarea unor active ale băncilor la care statul este actionar majoritar, în vederea pregătirii acestora pentru începerea procedurii de privatizare, în scopul cresterii gradului de solvabilitate si a credibilitătii interne si externe sau reglementării problemelor de natură financiară ale acestora pentru mentinerea viabilitătii sistemului bancar, precum si pentru accelerarea procedurilor de recuperare a debitelor restante.

În vederea atingerii acestui obiectiv, prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 s-a instituit o procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, în vederea realizării creantelor bancare neperformante preluate de AVAB si a asigurării celeritătii în solutionarea litigiilor si a oricăror cereri în legătură cu activele bancare supuse valorificării potrivit acestui act normativ.

Instituirea, prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998, a obligatiei la plata unei cautiuni nu contravine prevederilor constitutionale invocate de autorul exceptiei, dat fiind că debitorului nu i se închide accesul la justitie pentru apărarea unui drept subiectiv, ci i se limitează posibilitatea abuzului judiciar, asigurându-se celeritatea solutionării cauzei.

Nu sunt încălcate nici prevederile art. 134 si nici cele ale art. 135 din Constitutie, deoarece executarea obligatiei de plată - fie si pe calea executării silite – corespunde principiilor economiei de piată si, totodată, garantării dreptului de proprietate, indiferent de titular.

Curtea, prin Decizia nr. 126 din 4 iulie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 11 septembrie 2000, a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 55/1999, retinând, între altele, că, în ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate, “se face o confuzie între, pe de o parte, stabilirea unor conditii privind exercitarea unor drepturi prevăzute în ordonantă, care nu contravin principiului accesului liber la justitie, conditii de natură să împiedice abuzul de drept si, în acelasi timp, să asigure celeritatea procedurii de realizare a creantelor prevăzute de ordonantă, si, pe de altă parte, îngrădirea accesului la justitie.

În realitate cele două conditii prevăzute în textele de lege criticate sunt justificate în contextul măsurilor derogatorii prevăzute de ordonantă si nu constituie îngrădiri ale accesului liber la justitie. De altfel, în ceea ce priveste obligarea la cautiune, Curtea constată că art. 401 din Codul de procedură civilă, în materia contestatiei la executare, prevede o asemenea măsură chiar în cadrul procedurii obisnuite”.

Având în vedere asemănarea dintre cele două texte: art. 40 din Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 si art. 25 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998, considerentele si solutia din acea decizie sunt valabile si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 din Ordonanta

Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silită a creantelor bancare neperformante preluate la datoria publică internă, exceptie ridicată de Societatea Comercială “ITIA” - S.A. în Dosarul nr. 2.222/2001 al Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a V-a comercială.

2. Respinge exceptia de neconstitutionalitate a art. 25 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului

nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 409/2001,

exceptie ridicată de acelasi autor în acelasi dosar.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 10 septembrie 2002.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Laurentiu Cristescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 289

din 5 noiembrie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a Legii nr. 101/1998 privind Statutul Băncii Nationale a României, precum si a dispozitiilor art. 60 din lege

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a Legii nr. 101/1998, precum si a dispozitiilor art. 60 din lege, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Delta Exchange” - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 2.758/2000 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia de contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ridicate, întrucât apreciază că atât Legea nr. 101/1998, în ansamblul său, cât si prevederile art. 60 din aceasta sunt în concordantă cu dispozitiile din Constitutie invocate ca fiind încălcate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 10 aprilie 2002, pronuntată în Dosarul nr. 2.758/2000, Curtea Supremă de Justitie - Sectia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 60 din Legea nr. 101/1998, precum si a prevederilor Legii nr. 101/1998 privind Statutul Băncii Nationale a României, în integralitate. Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială “Delta Exchange” - S.R.L. din Bucuresti într-o cauză având ca obiect cererea de anulare a unei decizii a Băncii Nationale a României si a unei hotărâri a consiliului de administratie al acestei bănci.

I. În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 60 din Legea nr. 101/1998 se sustine că acestea încalcă art. 74 alin. (1), art. 48 alin. (2), art. 49 si 128 din Constitutie. Încălcarea dispozitiilor  onstitutionale ale art. 74 alin. (1) si ale art. 48 alin. (2) constă, în esentă, în aceea că prin continutul său acest text de lege, care reglementează sanctiunile ce pot fi aplicate de către Banca Natională a României, termenele în care trebuie să fie formulate si solutionate contestatiile împotriva lor, precum si competenta Curtii Supreme de Justitie de a se pronunta în legătură cu deciziile Consiliului de administratie al Băncii Nationale a României, “are elemente de lege organică”.

Totodată, prin art. 60 alin. (3) din lege se încalcă si art. 49 si 128 din Constitutie, întrucât contestatia formulată la Curtea Supremă de Justitie “nu are natura unui recurs, ea nereprezentând o cale de atac împotriva unei hotărâri judecătoresti”, ceea ce lipseste partea “de cel putin o cale ordinară de atac”.

II. În motivarea neconstitutionalitătii Legii nr. 101/1998 în integralitatea sa, se arată că aceasta “a fost adoptată de către Parlament în conditiile legii ordinare, desi în continutul său, prin art. 60, are elemente de lege organică”, asa încât contravine art. 74 alin. (1) din Constitutie.

Curtea Supremă de Justitie - Sectia de contencios administrativ apreciază că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată, întrucât art. 60 din Legea nr. 101/1998 nu încalcă dispozitiile art. 74 alin. (1), art. 48 alin. (2) si art. 49 din Constitutie, iar cât priveste legea în integralitatea ei, nu sunt formulate motive de neconstitutionalitate.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens se arată că art. 60 din Legea nr. 101/1998 reglementează sanctiunile aplicabile de către Banca Natională a României si procedura de solutionare a contestatiilor împotriva acestora, iar nu conditiile si limitele exercitării dreptului persoanei vătămate de o autoritate publică printr-un act administrativ, astfel că nu sunt încălcate prevederile art. 48 alin. (2) din Constitutie. Textul criticat nu restrânge exercitiul unor drepturi sau al unor libertăti, nefiind, asadar, contrar dispozitiilor constitutionale ale art. 49, si, totodată, stabilind competenta de judecată a unor decizii de sanctionare emise de Banca Natională a României, este în deplină concordantă cu art. 125 alin. (3) din Constitutie. În sfârsit, se consideră că nu  poate fi retinută nici încălcarea art. 74 alin. (1) si art. 128 din Legea fundamentală, deoarece dispozitiile ce fac obiectul exceptiei de neconstitutionalitate nu instituie o procedură de votare a legilor organice si nici nu îngrădesc exercitarea căilor de atac.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor si concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile Legii nr. 101/1998 privind Statutul Băncii

Nationale a României, în integralitatea sa, precum si ale art. 60 din aceasta. Art. 60 din lege prevede: “(1) Pentru nerespectarea reglementărilor emise de către Banca Natională a României, în cazurile care nu cad sub incidenta Legii bancare, conducerea executivă a Băncii Nationale a României poate aplica următoarele sanctiuni:

a) avertisment scris;

b) amendă de la 1 milion lei la 10 milioane lei; amenzile încasate se fac venit la bugetul de stat;

c) suspendarea, pe un termen de până la 90 de zile, partială sau totală, a autorizatiei acordate de Banca Natională a României;

d) retragerea autorizatiei acordate de Banca Natională a României.

(2) Contestatiile pot fi formulate în termen de 15 zile de la data comunicării sanctiunii si se solutionează de Consiliul de administratie al Băncii Nationale a României în maximum 30 de zile de la primirea acestora.

(3) În termen de 15 zile de la comunicare, deciziile Consiliului de administratie al Băncii Nationale a României pot fi contestate la Curtea Supremă de Justitie.”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, aceste dispozitii de lege contravin art. 74 alin. (1), art. 48 alin. (2), art. 49 si 128 din Constitutie, care prevăd:

- Art. 74 alin. (1): “Legile organice si hotărârile privind regulamentele Camerelor se adoptă cu votul majoritătii membrilor fiecărei Camere.”;

- Art. 48 alin. (2): “Conditiile si limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică.”;

- Art. 49: “(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertăti poate fi restrâns numai prin lege si numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea sigurantei nationale, a ordinii, a sănătătii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertătilor cetătenilor; desfăsurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamităti naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea trebuie să fie proportională cu situatia care a determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertătii.”;

- Art. 128: “Împotriva hotărârilor judecătoresti, părtile interesate si Ministerul Public pot exercita căile de atac, în conditiile legii.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea Constitutională retine următoarele:

I. Critica de neconstitutionalitate a Legii nr. 101/1998, în ansamblul său, se întemeiază, în esentă, pe sustinerea că aceasta “a fost adoptată de către Parlament, în conditiile legii ordinare, desi în continutul său, prin art. 60, are elemente de lege organică”. Elementele de lege organică rezultă, în opinia autorului exceptiei, din cuprinsul alin. (3) al art. 60, care, stabilind “competenta Curtii Supreme de Justitie de a judeca în calitate de primă instantă contestatiile împotriva deciziilor Consiliului de administratie al Băncii Nationale a României”, modifică o lege organică, si anume Legea Curtii Supreme de Justitie nr. 56/1993. Se consideră că, în felul acesta, se încalcă prevederile art. 74 alin. (1) din Constitutie, potrivit cărora legile organice se adoptă cu votul majoritătii membrilor fiecărei Camere.

Analizând această sustinere, Curtea constată că art. 72 alin. (3) din Constitutie stabileste domeniile care sunt supuse reglementării prin lege organică, iar, între acestea, lit. h) prevede domeniul organizării si functionării instantelor judecătoresti. Curtea constată însă că nici art. 72 alin. (3) si nici alte texte din Constitutie, în care se specifică necesitatea adoptării de legi organice, nu prevăd că procedura de judecată si competenta instantelor judecătoresti sunt supuse reglementării prin astfel de legi. Pe de altă parte, potrivit art. 125 alin. (3) din Constitutie, “Competenta si procedura de judecată sunt stabilite de lege”. În consecintă, dispozitiile legale privitoare la competenta si procedura instantelor judecătoresti nu intră în materia legilor organice, astfel că adoptarea de către Parlament a Legii nr. 101/1998 ca lege ordinară nu contravine art. 74 alin. (1) din Constitutie.

II. Cea de a doua critică vizează dispozitiile art. 60 din lege, în legătură cu care, în esentă, se sustine că sunt neconstitutionale, întrucât, pe de o parte, “contin elemente de lege organică”, încălcând astfel art. 74 alin. (1) si art. 48 alin. (2) din Constitutie, iar pe de altă parte, contestatia formulată, în temeiul acestui text, la Curtea Supremă de Justitie “nu are natura unui recurs, ea nereprezentând o cale de atac împotriva unei hotărâri judecătoresti”, lipsind partea “de cel putin o cale ordinară de atac”, ceea ce contravine art. 49 si 128 din Constitutie.

Cu privire la primul aspect al criticii, potrivit căruia continutul reglementării art. 60 din Legea nr. 101/1998 apartine domeniului legii organice, Curtea constată că acesta urmează a fi respins pentru aceleasi considerente care au fundamentat si respingerea exceptiei de neconstitutionalitate referitoare la Legea nr. 101/1998, în ansamblul său. De asemenea, invocarea încălcării prin art. 60 alin. (2) din lege a dispozitiilor art. 48 alin. (2) din Constitutie, potrivit cărora conditiile si limitele exercitării dreptului persoanei vătămate într-un drept al său de o autoritate publică se stabilesc prin lege organică, urmează să fie înlăturată. Art. 60 alin. (2) stabileste procedura administrativ-jurisdictională de solutionare de către Consiliul de administratie al Băncii Nationale a României a contestatiilor formulate împotriva sanctiunilor aplicate de aceasta. Este o procedură jurisdictională, prealabilă procedurii în fatainstantelor judecătoresti, ce nu intră în sfera contenciosului administrativ, nefiind, asadar, încălcate prevederile art. 48 alin. (2) din Constitutie.

În legătură cu constitutionalitatea art. 60 alin. (3) din Legea nr. 101/1998 prin raportare la dispozitiile art. 128 din Constitutie, referitoare la “Folosirea căilor de atac”, Curtea s-a mai pronuntat, cu prilejul solutionării exceptiei de neconstitutionalitate ridicate de aceeasi parte în acelasi dosar si având acelasi obiect, prin Decizia nr. 45 din 12 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 209 din 28 martie 2002. Prin acea decizie, definitivă si obligatorie, s-a constatat că “nici o dispozitie a Legii nr. 101/1998 nu îngrădeste exercitarea căilor de atac”.

În sfârsit, Curtea constată că prevederile art. 49 din Constitutie, privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti fundamentale ale cetătenilor, nu sunt incidente în această cauză ce are ca obiect aplicarea unor sanctiuni persoanelor juridice care nu se conformează reglementărilor emise de Banca Natională a României.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a Legii nr. 101/1998 privind Statutul Băncii Nationale a României, precum si a prevederilor art. 60 din lege, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Delta Exchange” - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 2.758/2000 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia de contencios administrativ.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 5 noiembrie 2002.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Gabriela Dragomirescu

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

AUTORITATEA PENTRU PRIVATIZARE

SI ADMINISTRAREA PARTICIPATIILOR STATULUI

 

ORDIN

privind instituirea procedurii de administrare specială la Societatea Comercială “Grantmetal” - S.A. Bucuresti

 

În temeiul prevederilor art. 16 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 28 martie 2002, si ale art. 18 alin. (2) din Regulamentul de organizare si functionare a Autoritătii pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 678/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 6 august 2001,

în vederea stabilirii modului de administrare si gestionare, precum si a măsurilor ce trebuie luate pentru accelerarea procesului de privatizare la Societatea Comercială “Grantmetal” - S.A. Bucuresti,

ministrul Autoritătii pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se instituie procedura de administrare specială în perioada de privatizare la Societatea Comercială “Grantmetal” - S.A. Bucuresti, denumită în continuare societate comercială, cu sediul în municipiul Bucuresti, Bd. Constructorilor nr. 16A, sectorul 6, înmatriculată la Oficiul registrului comertului sub nr. J 40/582/1991, începând cu data de 15 noiembrie 2002.

Art. 2. - (1) Pe durata administrării speciale în perioada privatizării administratorul special are atributiile stabilite prin mandatul special acordat de ministrul Autoritătii pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului.

(2) Continutul mandatului prevăzut la alin. (1) va cuprinde în principal, dar fără a se limita la acestea, următoarele atributii:

a) luarea unor măsuri de administrare si gestionare a societătii comerciale, cu accent pe:

- situatia îndeplinirii principalilor indicatori economico-financiari si de performantă;

- identificarea unor active neutilizate care pot fi transferate/vândute;

- inventarierea datoriilor societătii comerciale, precum si a plătilor restante, în structura lor;

- inventarierea creantelor pe care societatea comercială le are de recuperat;

- cunoasterea situatiei litigiilor care grevează asupra societătii comerciale;

- inventarierea activelor posibil a fi revendicate;

b) notificarea tuturor creditorilor bugetari în sensul instituirii procedurii de administrare specială în perioada de privatizare, în vederea neînceperii/suspendării de către acestia a oricăror măsuri de executare silită împotriva societătii comerciale;

c) solicitarea organelor teritoriale ale Ministerului Finantelor Publice, pentru bugetul de stat, si ale celorlalte ministere si institutii, pentru bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, precum si ale autoritătilor administratiei publice locale, pentru bugetele locale, de a elibera certificatele de obligatii bugetare pentru datoriile bugetare acumulate până la data de 31 decembrie 2001;

d) solicitarea furnizorilor de servicii pentru întocmirea graficelor de reesalonare a datoriilor restante, respectarea acestora si efectuarea plătilor facturilor curente;

e) respectarea disciplinei economico-financiare prin luaea unor măsuri pentru întărirea acesteia.

Art. 3. - Procedura de administrare specială în perioada de privatizare încetează la data transferului dreptului de proprietate asupra actiunilor în situatia privatizării societătii comerciale sau la data stabilită prin ordin al ministrului Autoritătii pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului.

 

Ministrul Autoritătii pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului,

Ovidiu Tiberiu Musetescu

 

Bucuresti, 15 noiembrie 2002.

Nr. 116.

 

MINISTERUL INDUSTRIEI SI RESURSELOR

AUTORITATEA NATIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL GAZELOR NATURALE

 

DECIZIE

privind aprobarea Standardului de performantă pentru serviciul de furnizare a gazelor naturale,

realizat de operatorii de distributie

 

În temeiul prevederilor art. 5 lit. m) si ale art. 8 alin. (4) si (5) din Ordonanta Guvernului nr. 41/2000 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale  (ANRGN), aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 791/2001,

 

presedintele Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale adoptă prezenta decizie.

 

Art. 1. - Se aprobă Standardul de performantă pentru serviciul de furnizare a gazelor naturale, realizat de operatorii de distributie, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta decizie.

Art. 2. - La data intrării în vigoare a prezentei decizii se abrogă Decizia presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale nr. 78/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 197 din 19 aprilie 2001.

Art. 3. - Departamentul preturi, tarife, reglementări comerciale, protectia consumatorilor, Departamentul inspectie, control, sesizări, reclamatii, grupe teritoriale, Departamentul licente, autorizări, reglementări tehnice si Serviciul legislatie, contencios vor asigura ducerea la îndeplinire a prevederilor prezentei decizii.

Art. 4. - Prezenta decizie va fi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale,

Dan Pantilie

 

Bucuresti, 12 noiembrie 2002.

Nr. 938.

 

ANEXĂ

 

STANDARD DE PERFORMANTĂ

pentru serviciul de furnizare a gazelor naturale, realizat de operatorii de distributie

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

SECTIUNEA 1

Scop

 

Art. 1. - Prezentul standard de performantă reglementează indicatorii de performantă pentru asigurarea serviciului de furnizare a gazelor naturale, realizat de agentii economici titulari ai licentei de distributie si, respectiv, de furnizare a gazelor naturale.

Art. 2. - Prezentul standard de performantă a fost emis în conformitate cu prevederile art. 5 lit. m) din Ordonanta Guvernului nr. 41/2000 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale (ANRGN), aprobată cu modificări si completări prin Legea nr.

791/2001.

 

SECTIUNEA a 2-a

Domeniu de aplicare

 

Art. 3. - Prin prezentul standard de performantă se stabilesc indicatori de performantă privind următoarele activităti:

a) racordarea consumatorilor la sistemul de alimentare cu gaze naturale;

b) contractarea gazelor naturale;

c) măsurarea, facturarea si încasarea contravalorii gazelor naturale furnizate;

d) asigurarea parametrilor tehnologici si a conditiilor de calitate a gazelor naturale;

e) asigurarea continuitătii în alimentarea cu gaze naturale, în conformitate cu prevederile contractuale;

f) solutionarea reclamatiilor consumatorilor referitoare la serviciul de furnizare a gazelor naturale în scopul asigurării unei relatii transparente între furnizor si consumator, care să conducă la rezolvarea eficientă si obiectivă a problemelor, cu respectarea drepturilor si obligatiilor fiecărei părti.

Art. 4. - (1) Standardul de performantă se aplică în relatiile contractuale dintre agentii economici titulari ai licentei de distributie si, respectiv, de furnizare a gazelor naturale si consumatori, pentru instalatii de utilizare care functionează la presiune joasă si redusă, în limitele debitelor instalate, aprobate conform reglementărilor în vigoare.

(2) Contractele de furnizare precizate la alin. (1) au la bază contractele-cadru de furnizare a gazelor naturale pentru consumatorii captivi, emise de ANRGN si aprobate prin decizie a presedintelui ANRGN.

Art. 5. - În vederea urmăririi respectării standardului de performantă furnizorul de gaze naturale trebuie să asigure:

a) gestiunea si măsurarea cantitătilor de gaze naturale furnizate;

b) evidenta consumatorilor;

c) organizarea activitătilor si a evidentelor privind citirea, facturarea/decontarea si încasarea contravalorii gazelor naturale vândute;

d) organizarea activitătilor si a evidentelor privind stocurile, verificarea si etalonarea contoarelor/sistemelor si echipamentelor de măsurare;

e) înregistrarea, investigarea si solutionarea reclamatiilor si sesizărilor consumatorilor;

f) efectuarea/investigarea verificărilor (în cazul în care acestea sunt efectuate de alti agenti economici autorizati) si înregistrarea verificărilor la instalatiile de utilizare ale consumatorilor;

g) prestarea de servicii aferente serviciului de furnizare a gazelor naturale: informare, consultantă si altele asemenea.

Art. 6. - Prevederile prezentului standard de performantă nu se aplică în următoarele conditii:

a) forta majoră;

b) defectiuni din culpa tertilor;

c) refuzul consumatorului de a permite accesul furnizorului de gaze naturale la obiectivele sistemului de alimentare cu gaze naturale aflate pe proprietatea sa;

d) alte cauze independente de capabilitatea furnizorului de a actiona.

 

SECTIUNEA a 3-a

Definitii

 

Art. 7. - Lista cuprinzând termenii utilizati în prezentul standard de performantă si lista cuprinzând abrevierile sunt prevăzute în anexele nr. 1 si 2.

 

CAPITOLUL II

Indicatori de performantă pentru serviciul de furnizare

a gazelor naturale

SECTIUNEA 1

Racordarea consumatorilor

 

Art. 8. - (1) Furnizorul de gaze naturale este obligat să analizeze posibilitătile tehnice, eficienta economică a activitătii de furnizare si să răspundă la solicitarea scrisă privind racordarea la sistemul de distributie a gazelor naturale a oricărui consumator existent sau potential, aflat pe teritoriul pentru care furnizorul are obligatia de furnizare a gazelor naturale la consumatorii captivi, prevăzută prin licenta de furnizare.

(2) Termenul pentru răspuns este de 30 de zile calendaristice de la înregistrarea cererii consumatorului.

Art. 9. - Debitul instalat si solutia tehnică de racordare se stabilesc prin avizul de racordare eliberat de furnizorul de gaze naturale.

Art. 10. - Indicatorii anuali de performantă pentru activitatea de racordare a consumatorilor de gaze naturale sunt:

a) numărul de avize de racordare emise de furnizorul de gaze naturale, raportat la numărul de solicitări ale consumatorilor pentru racordarea la sistemul de distributie a gazelor naturale, calculat pe categorii de consumatori;

b) numărul de solicitări la care intervalul de timp dintre momentul înregistrării cererii de racordare din partea consumatorului si primirea de către acesta a răspunsului scris privind racordarea este mai mic de 30 de zile calendaristice, raportat la numărul de solicitări ale consumatorilor pentru racordarea la sistemul de distributie a gazelor naturale.

 

SECTIUNEA a 2-a

Contractarea gazelor naturale

 

Art. 11. - (1) Contractarea gazelor naturale cuprinde următoarele etape:

a) analiza tehnică si economică a documentatiilor depuse de consumatori, în vederea emiterii de către furnizorul de gaze naturale a acordului de utilizare;

b) avizarea racordării consumatorului;

c) receptia de către furnizor a lucrărilor de racordare executate în conformitate cu reglementările legale în vigoare;

d) încheierea contractelor de furnizare a gazelor naturale cu consumatorii, cu respectarea clauzelor prevăzute în contractele-cadru emise de ANRGN.

(2) Termenul maxim pentru încheierea contractului de furnizare este de 15 zile calendaristice de la depunerea documentatiei complete.

Art. 12. - Pentru îndeplinirea activitătii de contractare a gazelor naturale furnizorul are următoarele obligatii:

a) să răspundă oricărei solicitări privind încheierea contractelor de furnizare a gazelor naturale precizate la art. 4 alin. (2), în termen de 15 zile calendaristice de la înregistrarea acesteia;

b) să nu refuze încheierea contractelor de furnizare a gazelor naturale precizate la art. 4 alin. (2), sub conditia respectării de către consumatorii potentiali a etapelor preliminare contractării, precizate la art. 11 alin. (1);

c) să nu refuze prelungirea valabilitătii contractelor de furnizare a gazelor naturale precizate la art. 4 alin. (2), sub conditia respectării de către consumator a obligatiilor contractuale.

Art. 13. - Furnizorul de gaze naturale este obligat să asigure alimentarea cu gaze naturale a consumatorilor, în conditiile în care acestia se află pe teritoriul pentru care furnizorul are obligatia de furnizare a gazelor naturale la consumatorii captivi, prevăzută prin licenta de furnizare, sunt racordati la reteaua de distributie si se încadrează în prevederile contractului-cadru de furnizare.

Art. 14. - Oferta de furnizare a gazelor naturale, precum si serviciul aferent se vor face în mod nediscriminatoriu.

Art. 15. - Indicatorii anuali de performantă la contractare sunt:

a) numărul de contracte încheiate, raportat la numărul total de solicitări pentru contractare, calculat pe categorii de consumatori;

b) numărul de contracte încheiate cu respectarea termenului precizat la art. 11 alin. (2), raportat la numărul total de solicitări pentru contractare, calculat pe categorii de consumatori.

 

SECTIUNEA a 3-a

Măsurarea si gestiunea cantitătilor de gaze naturale

 

Art. 16. - Furnizorul de gaze naturale este obligat să asigure, în conformitate cu prevederile legale:

a) măsurarea cantitătilor de gaze naturale furnizate, prin intermediul contoarelor/sistemelor si al echipamentelor de măsurare, conform cerintelor Regulamentului de măsurare a cantitătilor de gaze naturale tranzactionate la consumatorii captivi;

b) gestiunea/evidenta contoarelor/sistemelor si echipamentelor de măsurare;

c) instalarea, verificarea, întretinerea, repararea si înlocuirea contoarelor/sistemelor si ale echipamentelor de măsurare.

Art. 17. - (1) Furnizorul de gaze naturale este obligat să răspundă la orice reclamatie sau solicitare scrisă referitoare la înlocuirea contoarelor/sistemelor si a echipamentelor de măsurare, schimbarea amplasamentului acestora, remedierea lor si altele asemenea, în termen de 15 zile lucrătoare de la înregistrarea reclamatiei sau a solicitării scrise a consumatorilor.

(2) Răspunsul va cuprinde solutia propusă, costurile si termenul de realizare.

Art. 18. - (1) Reclamatiile scrise privind functionarea deficitară a contoarelor/sistemelor si echipamentelor de măsurare vor fi solutionate în termen de 10 zile lucrătoare prin:

a) inspectarea la consumator a contoarelor/sistemelor si echipamentelor de măsurare si verificarea/remedierea celor semnalate/constatate;

b) prezentarea unei explicatii care să contină si eventualele solutii de remediere, atunci când evenimentul semnalat de consumator are cauze cunoscute.

(2) În cazul în care este necesară verificarea de către BRML a contoarelor/sistemelor si echipamentelor de măsurare, rezultatul verificării va fi adus la cunostintă consumatorului în termen de 30 de zile calendaristice de la data depunerii reclamatiei.

Art. 19. - În cazul în care se constată defecte ale contoarelor/sistemelor si echipamentelor de măsurare se aplică prevederile privind recalcularea consumului, prevăzute în contractul-cadru de furnizare a gazelor naturale.

Art. 20. - Indicatorii anuali de performantă pentru măsurarea si gestiunea cantitătilor de gaze naturale sunt:

a) numărul anual de reclamatii privind functionarea deficitară a contoarelor/sistemelor si echipamentelor de măsurare, raportat la numărul total de consumatori;

b) numărul anual de reclamatii privind functionarea deficitară a contoarelor/sistemelor si echipamentelor de măsurare, care au fost rezolvate în mai putin de 10 zile lucrătoare, cu exceptia cazurilor prevăzute la art. 18 alin. (2), raportat la numărul total de reclamatii privind functionarea deficitară a contoarelor/sistemelor si echipamentelor de măsurare;

c) cantitatea de gaze naturale iesită din sistemul de distributie, pentru care furnizorul de gaze naturale detine licentă, raportată la cantitatea de gaze naturale intrată în sistem.

 

SECTIUNEA a 4-a

Facturarea cantitătilor si încasarea contravalorii gazelor naturale furnizate

 

Art. 21. - (1) Furnizorul de gaze naturale este obligat să asigure:

a) stabilirea de comun acord cu consumatorul a modului de citire a contoarelor (de exemplu, prin cititori-constatatori, autocitiri, personal tehnic, contoare cu preplată, telemăsurare sau alte modalităti);

b) respectarea intervalului de citire a contoarelor si de emitere a facturilor, conform contractului de furnizare;

c) respectarea modului de facturare si de calcul al valorii facturilor (de exemplu, valori prestabilite sau valori rezultate din telemăsurare, citire locală a contoarelor si altele asemenea);

d) încasarea contravalorii serviciilor prestate, pe baza facturilor emise (de exemplu, prin cont bancar, cont C.E.C., postă, casieriile furnizorului de gaze naturale, cititori-încasatori);

e) evidenta majorărilor de întârziere/penalitătilor si a consumatorilor deconectati/reconectati.

(2) Informatiile referitoare la evidenta majorărilor de întârziere/penalitătilor se pun la dispozitie consumatorului o dată cu emiterea facturii aferente lunii următoare celei pentru care au fost calculate.

Art. 22. - În cazul unor reclamatii privind factura emisă, fu rnizorul de gaze naturale va efectua, în termen de 10 zile lucrătoare de la data depunerii reclamatiei, verificarea corectitudinii facturii emise, va asigura corectarea inexactitătilor la următoarea facturare si va informa consumatorul despre constatările rezultate în urma verificării, precum si despre modul de rezolvare a reclamatiei.

Art. 23. - Indicatorii anuali de performantă la facturarea cantitătilor si încasarea contravalorii gazelor naturale furnizate sunt:

a) numărul de reclamatii justificate privind facturarea, raportat la numărul de consumatori;

b) numărul de reclamatii justificate privind facturarea, rezolvate în termen de 10 zile lucrătoare, raportat la numărul de reclamatii justificate privind facturarea.

 

SECTIUNEA a 5-a

Întreruperi accidentale în furnizarea gazelor naturale

 

Art. 24. - (1) Furnizorul de gaze naturale este obligat să urmărească realimentarea în cel mai scurt timp posibil a consumatorilor afectati de incidentele care au ca efect întreruperea accidentală a alimentării.

(2) În acest scop furnizorul de gaze naturale asigură preluarea sesizărilor telefonice prin compartimente specializate.

Art. 25. - (1) Fiecare sesizare va fi înregistrată la furnizorul de gaze naturale, reclamantul fiind informat asupra numărului de înregistrare a cererii.

(2) Orice sesizare ulterioară se va referi la numărul de înregistrare initial.

Art. 26. - (1) Personalul specializat al furnizorului de gaze naturale va aduce la cunostintă reclamantului durata estimată a întreruperii furnizării.

(2) Pentru acuratetea informatiilor personalul din compartimentele specializate de preluare a reclamatiilor va trebui să monitorizeze permanent mersul lucrărilor de remediere.

Art. 27. - (1) Furnizorul de gaze naturale are obligatia de a asigura functionarea continuă a unor echipe de interventie care să actioneze în regim de urgentă în scopul limitării/eliminării efectelor incidentelor semnalate.

(2) Durata limită pentru sosirea echipei de interventie, din momentul anuntării, este de maximum o oră atât pentru mediul urban, cât si pentru cel rural.

(3) În cazul unor accidente tehnice care au avut ca urmări victime si/sau pagube materiale, furnizorul de gaze naturale va notifica despre aceasta la ANRGN în 24 de ore.

Art. 28. - Indicatorii anuali de performantă în cazul întreruperilor accidentale în furnizarea gazelor naturale sunt:

a) numărul de întreruperi accidentale, raportat la numărul total de consumatori;

b) numărul de întreruperi accidentale, raportat la lungimea în kilometri a retelei de distributie, aferentă teritoriului pentru care furnizorul de gaze naturale are obligatia de furnizare a gazelor naturale la consumatorii captivi, prevăzută prin licenta de furnizare;

c) numărul de consumatori afectati de întreruperile accidentale, raportat la numărul total de consumatori;

d) numărul de consumatori reconectati într-un interval mai mic de 12 ore, raportat la numărul de consumatori afectati de întreruperile accidentale.

 

SECTIUNEA a 6-a

Întreruperi programate în furnizarea gazelor naturale

 

Art. 29. - (1) Pentru lucrări planificate furnizorul de gaze naturale este obligat să anunte consumatorul cu privire la întreruperea furnizării gazelor naturale.

(2) Întreruperile programate vor fi aduse la cunostintă consumatorilor prin intermediul mass-media si/sau prin afisare la sediul imobilelor afectate, cu cel putin două zile calendaristice înainte de data întreruperii.

Art. 30. - Întreruperile programate, neanuntate în prealabil, vor putea fi reclamate de consumator, iar furnizorul de gaze naturale va plăti daunele cauzate acestuia, potrivit clauzelor contractului de furnizare.

Art. 31. - Indicatorii anuali de performantă în cazul întreruperilor programate sunt:

a) numărul de întreruperi programate, raportat la numărul total de consumatori;

b) durata totală în ore a acestor întreruperi, raportată la numărul de întreruperi programate;

c) numărul de consumatori afectati de aceste întreruperi, raportat la numărul total de consumatori.

 

SECTIUNEA a 7-a

Întreruperi neprogramate convenite cu consumatorul

 

Art. 32. - Întreruperea furnizării de gaze naturale a consumatorilor industriali prin automatizări de sistem sau în situatii limită în sistemul de distributie va fi dispusă cu acordul prealabil al acestora, prin contractele de furnizare a gazelor naturale precizate la art. 4 alin. (2).

 

SECTIUNEA a 8-a

Regimul de limitări si restrictii în SNT

 

Art. 33. - (1) În situatiile în care este deficit de presiune si/sau de debit în SNT, furnizorul de gaze naturale poate aplica consumatorilor transe de limitare a presiunii si/sau a debitului, comunicate de operatorul SNT.

(2) Transele de limitare si, respectiv, durata de aplicare trebuie comunicate consumatorului cu cel putin 24 de ore înainte de aplicare.

Art. 34. - În situatiile de avarie sau pentru prevenirea unor avarii în SNT furnizorul de gaze naturale va comunica în regim de urgentă si va aplica consumatorilor măsurile de reducere a debitului/presiunii si/sau de sistare a livrărilor solicitate de operatorul SNT, în conformitate cu prevederile contractului-cadru de furnizare a gazelor naturale, ale RPFD-SNTGN, precum si cu alte acte normative în vigoare.

 

SECTIUNEA a 9-a

Reducerea sau sistarea alimentării pentru neplata

gazelor naturale

 

Art. 35. - Furnizorul de gaze naturale va reduce sau, după caz, va sista furnizarea gazelor naturale în situatia în care consumatorul nu îsi achită obligatiile de plată, conform contractului, cu acordarea unui preaviz de 5 zile calendaristice consumatorului si aplicarea efectivă în termen de 6 ore după expirarea preavizului.

Art. 36. - (1) Furnizorul de gaze naturale este obligat ca în termen de maximum 24 de ore să asigure reluarea furnizării în situatia în care consumatorul îsi achită integral obligatiile de plată si face dovada acesteia.

(2) Termenul prevăzut la alin. (1) curge începând cu ora 0 a zilei următoare celei în care consumatorul face dovada că si-a achitat obligatiile de plată.

(3) Sunt exceptate de la prevederile alin. (1) si (2) cazuril e în care contractul de furnizare a gazelor naturale afost reziliat; în acest caz se va încheia un nou contract de furnizare a gazelor naturale, cu conditia achitării în prealabil a tarifului de reconectare.

Art. 37. - Indicatorii anuali de performantă pentru cazurile prevăzute la art. 35 si, respectiv, la art. 36 sunt:

a) numărul de consumatori cărora li s-a sistat furnizarea gazelor naturale pentru neplată, raportat la numărul de consumatori care nu si-au achitat obligatiile de plată, conform contractului, nici după acordarea preavizului de 5 zile calendaristice, calculat pe categorii de consumatori;

b) numărul de consumatori cărora li s-a reluat furnizarea gazelor naturale în mai putin de 24 de ore de la onorarea obligatiilor de plată, raportat la numărul de consumatori cărora li s-a sistat furnizarea gazelor naturale pentru neplată si care si-au achitat integral obligatiile de plată si fac dovada acesteia.

 

SECTIUNEA a 10-a

Parametrii tehnologici si conditiile de calitate a gazelor naturale furnizate

 

Art. 38. - Furnizorul de gaze naturale are obligatia de a asigura respectarea parametrilor tehnologici si a conditiilor de calitate a gazelor naturale stipulate în contractele de furnizare a gazelor naturale încheiate.

Art. 39. - La reclamatia consumatorului privind neasigurarea parametrilor tehnologici si a conditiilor de calitate a gazelor naturale, furnizorul va verifica si va analiza cauzele care au generat abaterile reclamate si va informa consumatorul cu privire la rezultatele analizei efectuate si la măsurile dispuse.

Art. 40. - Termenul pentru răspuns la reclamatii privind nerespectarea parametrilor tehnologici si a conditiilor de calitate a gazelor naturale este de 15 zile calendaristice.

Art. 41. - Indicatorii anuali de performantă privind asigurarea parametrilor tehnologici si respectarea conditiilor de calitate a gazelor naturale sunt:

a) numărul de reclamatii privind neasigurarea parametrilor tehnologici si a conditiilor de calitate a gazelor naturale, raportat la numărul total de consumatori;

b) numărul de reclamatii privind neasigurarea parametrilor tehnologici si a conditiilor de calitate a gazelor naturale la care s-a răspuns în termen de 15 zile calendaristice, raportat la numărul total de reclamatii privind neasigurarea parametrilor tehnologici si a conditiilor de calitate a gazelor naturale.

 

SECTUNEA a 11-a

Răspunsuri la solicitările consumatorilor

 

Art. 42. - Furnizorii de gaze naturale sunt obligati să răspundă, prin rezolvarea solicitării sau prin notificare, la toate solicitările scrise ale consumatorilor.

Art. 43. - Furnizorii de gaze naturale sunt obligati să înregistreze, să analizeze si, după caz, să intervină la sesizările telefonice ale consumatorilor.

Art. 44. - Termenul maxim pentru răspuns la solicitările consumatorilor, altele decât cele prevăzute explicit în prezentul standard de performantă, este de 30 de zile calendaristice.

Art. 45. - Furnizorii de gaze naturale organizează în acest scop centre de relatii cu clientii, indicând consumatorilor numerele de telefon si programul de lucru ale acestora.

Art. 46. - Fiecare sesizare sau reclamatie va primi un număr de înregistrare, acesta fiind comunicat petitionarului.

Art. 47. - Indicatorii anuali de performantă corespunzători activitătii prevăzute la art. 42-44 sunt:

a) numărul de sesizări scrise, altele decât cele la care se referă expres prezentul standard de performantă, raportat la numărul total de consumatori;

b) numărul de sesizări scrise, altele decât cele la care se referă expres prezentul standard de performantă, la care s-a răspuns într-un termen mai mic de 30 de zile calendaristice, raportat la numărul de sesizări scrise, altele decât cele la care se referă expres prezentul standard de performantă.

 

CAPITOLUL III

Dispozitii finale si tranzitorii

 

Art. 48. - (1) Pentru înregistrarea sesizărilor si a reclamatiilor consumatorilor, furnizorii de gaze naturale sunt obligati să asigure următoarele:

a) cel putin un centru de relatii cu clientii, prevăzut cu registratură; se va respecta norma minimă de un centru pentru fiecare 50.000 de consumatori, titulari de contracte de furnizare a gazelor naturale, în mediul urban si 10.000 de consumatori în mediul rural;

b) un serviciu telefonic permanent;

c) un compartiment specializat de sinteză a datelor.

(2) Pentru ceilalti indicatori prevăzuti în prezentul standard de performantă furnizorul de gaze naturale va garanta urmărirea prin compartimentele specializate.

Art. 49. - (1) Informatiile privind date generale despre clientii furnizorului de gaze naturale si datele necesare pentru calcularea indicatorilor de performantă prevăzuti în prezentul standard de performantă vor fi transmise anual la ANRGN până la data de 15 februarie a anului următor.

(2) Furnizorii de gaze naturale au obligatia transmiterii informatiilor prevăzute la alin. (1) la nivel de societate comercială si la nivel de sucursale, după caz.

Art. 50. - Calculul si analiza indicatorilor de performantă se fac de către ANRGN pe baza datelor transmise de  furnizorii de gaze naturale, conform modelului prevăzut în anexa nr. 3 si, respectiv, în anexa nr. 4.

Art. 51. - Începând cu anul 2004, aprecierea performantei activitătii de furnizare a gazelor naturale, realizată de furnizorii de gaze naturale, se va face pe baza nivelurilor de performantă stabilite de ANRGN în urma analizei indicatorilor de performantă calculati, aferenti activitătii de furnizare a gazelor naturale.

Art. 52. - La solicitarea ANRGN furnizorul de gaze naturale va asigura accesul la documentele primare în termen de 5 zile lucrătoare de la data solicitării.

Art. 53. - ANRGN va elabora si va da publicitătii rezultatele analizei indicatorilor de performantă în furnizarea gazelor naturale, în termen de 90 de zile calendaristice de la data limită de transmitere.

Art. 54. - Anexele nr. 1-4 fac parte integrantă din prezentul standard de performantă.

 

ANEXA Nr. 1

la standardul de performantă

 

DEFINIREA UNOR TERMENI

 

a) acces la retea - dreptul unui producător, furnizor si/sau consumator de a utiliza, în conditiile legii, sistemul de transport si/sau de distributie;

b) caracteristici tehnice - totalitatea datelor si elementelor de natură tehnică, specifice unui obiectiv din sectorul gazelor naturale;

c) clasa de exactitate - clasa de mijloace de măsurare care satisfac anumite conditii metrologice, destinate să mentină erorile în limite specificate (definitie conform SR 13251/1996);

d) consumator (final) de gaze naturale - persoana fizică sau juridică, română ori străină, care cumpără gaze naturale pentru propria utilizare;

e) consumator potential - consumatorul de gaze naturale neracordat la reteaua de distributie;

f) consumator rezidential - consumatorul care utilizează gazele naturale în scopul încălzirii spatiilor proprii, producerii apei calde pentru gătit si pentru care furnizarea se face fără limită de consum, până la nivelul debitului maxim instalat; în particular, termenul “uz rezidential” face referire la consumul casnic în gospodării individuale, apartamente de bloc, obiective sociale, culturale, de ocrotire a sănătătii, institutii si altele asemenea;

f1) consumator rezidential individual - consumul casnic în gospodării individuale, apartamente de bloc sau cu un consum de gaze naturale de maximum 10.000 m3/an;

f2) consumator rezidential colectiv - consumul casnic în gospodării si apartamente de bloc, cu contorizări comune si un consum de gaze naturale mai mare de 10.000 m3/an;

f 3) alti consumatori rezidentiali - institutii publice, unitătide învătământ, spitale, crese, grădinite, servicii sociale, precum si altele asemenea;

g) consumator industrial - consumatorul care utilizează gazele naturale ca materie primă în industria chimică sau pentru procese tehnologice în industrie, sectorul extractiv, sectorul materialelor de constructii si altele asemenea, clasificat astfel:

g1) consumator industrial mic - cu un consum de gaze naturale de maximum 100.000 m3/an;

g2) consumator industrial mare - cu un consum de gaze naturale de minimum 100.000 m3/an;

g3) consumator din industria chimică – consumatorul care utilizează gazele naturale ca materie primă în industria chimică de sinteză;

g4) consumator din sectorul producerii de energie electrică - consumatorul care utilizează gazele naturale în scopul producerii de energie electrică pentru utilităti publice;

h) consumator comercial - consumatorul care utilizează gaze naturale în sectorul comercial, restaurante, hoteluri, centre de afaceri sau în agricultură, sere si utilizări similare, pentru care furnizarea se face fără limită de consum, până la nivelul debitului maxim instalat;

i) consumator din sectorul distributiei districtuale a agentului termic - consumatorul care utilizează gaze naturale pentru producerea de energie termică, în scopul distributiei publice; furnizarea se realizează în limita cantitătilor de gaze naturale contractate si în conformitate cu graficul de furnizare prevăzut în contractul de furnizare;

j) contor de măsurare - aparat sau ansamblu de echipamente conectate între ele, destinate să măsoare volumele de gaze naturale consumate si care îndeplinesc cerintele impuse de legislatia metrologică în vigoare;

k) furnizor de gaze naturale - persoana juridică, română sau străină, titulară a licentei de furnizare în baza căreia are dreptul să comercializeze gaze naturale;

l) indicatori de performantă - parametri ai serviciului de furnizare a gazelor naturale realizat de operatorii de distributie, pentru care se stabilesc niveluri minime de calitate urmărite la nivel de furnizor, titular al licentei de distributie;

m) instalatie de utilizare - ansamblul de conducte, aparate si accesorii montate în incinta unui consumator, inclusiv focarul si cosul de evacuare a gazelor de ardere, situate după statia/postul de măsurare a debitului si reglare a presiunii, după caz;

n) operator de distributie - persoana juridică autorizată si licentiată să opereze capacitatea sistemului de distributie, în scopul mentinerii parametrilor functionali ai sistemului;

o) Regulamentul de măsurare a cantitătilor de gaze naturale tranzactionate la consumatorii captivi - colectie de acte normative care reglementează activitatea de măsurare a cantitătilor de gaze naturale în sectorul gazelor naturale;

p) situatia de avarie în SNT si distributie - situatia în care, datorită avarierii unor instalatii sau agregate din sectorul extractiei si transportului de gaze naturale, reducerii importului de gaze naturale sau unor situatii dificile generate de temperaturi deosebit de scăzute, nu se mai pot mentine principalii parametri ai SNT, respectiv în sistemul de distributie;

r) standard de performantă - standardul prin care se stabilesc indicatori cantitativi si niveluri calitative pentru activitătile incluse în serviciul de furnizare a gazelor naturale, realizat de operatorii de distributie.

 

ANEXA Nr. 2

la standardul de performantă

 

LISTA

cuprinzând abrevierile

 

ANRGN - Autoritatea Natională de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale

BRML - Biroul Român de Metrologie Legală

RPFD-SNTGN - Regulament de programare, functionare si dispecerizare a Sistemului national de transport al gazelor naturale, aprobat prin decizie a presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale

SNT - Sistemul national de transport al gazelor naturale.

 

ANEXA Nr. 3

la standardul de performantă

 

DATE GENERALE

despre clientii furnizorului de gaze naturale în perioada ......................

 

Nr. crt.

Categoriile de consumatori

Numărul de consumatori/ cantitatea de gaze naturale livrate

Luna

Anual

1

2

3

....

12

1.

Rezidentiali

Individuali

 

 

 

 

 

2.

 

Colectivi

 

 

 

 

 

3.

 

Alti rezidentiali

 

 

 

 

 

4.

Comerciali

 

 

 

 

 

 

5.

Industriali

Industriali mici

 

 

 

 

 

6.

 

Industriali mari

 

 

 

 

 

7.

Din industria chimică

 

 

 

 

 

 

8.

Pentru producerea energiei electrice

 

 

 

 

 

 

9.

Din sectorul distributiei districtuale a agentului termic

 

 

 

 

 

 

 

Director, .....................................

Sef de compartiment, ............................................

 

ANEXA Nr. 4*)

la standardul de performantă

 

DATE

necesare calculării indicatorilor de performantă în furnizarea gazelor naturale

 


*) Anexa nr. 4 este reprodusă în facsimil.