MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI
P A R T E A I
Anul XIV - Nr. 847 LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE Luni, 25 noiembrie 2002
SUMAR
DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE
Decizia nr. 231 din 10
septembrie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 40 din Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 privind executarea
silită a creantelor bancare neperformante preluate la datoria publică internă
si ale art. 25 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 privind
valorificarea unor active bancare, aprobată cu modificări si completări prin
Legea nr. 409/2001
Decizia nr. 289 din 5 noiembrie
2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a Legii nr. 101/1998
privind Statutul Băncii Nationale a
României, precum si a dispozitiilor art. 60 din lege
ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI
PUBLICE CENTRALE
116. - Ordin al ministrului
Autoritătii pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului
privind instituirea procedurii de administrare specială la Societatea
Comercială “Grantmetal” - S.A. Bucuresti
938. - Decizie a presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale privind aprobarea Standardului de performantă pentru serviciul de furnizare a gazelor naturale, realizat de operatorii de distributie
DECIZII ALE
CURTII CONSTITUTIONALE
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
din 10 septembrie 2002
referitoare
la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 din Ordonanta
Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silită a creantelor bancare
neperformante preluate la datoria publică internă si ale art. 25 alin. (1) din
Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active
bancare, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 409/2001
Nicolae Popa - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Serban Viorel Stănoiu - judecător
Lucian Stângu - judecător
Ioan Vida - judecător
Gabriela Ghită - procuror
Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent
Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 din Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 si ale art. 25 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 409/2001, exceptie ridicată de Societatea Comercială “ITIA” - S.A. Bucuresti în Dosarul nr. .222/2001 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a V-a comercială.
La apelul nominal răspunde Autoritatea pentru
Valorificarea Activelor Bancare, prin avocat Luciana Căpusan, lipsind autorul
exceptiei, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Autoritătii pentru Valorificarea
Activelor Bancare arată că exceptia este inadmisibilă în ceea ce priveste
dispozitiile art. 40 din Ordonanta Guvernului nr. 55/1999, întrucât acestea au
fost abrogate prin Legea nr. 409/2001, si nefondată în ceea ce priveste
dispozitiile art. 25 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
51/1998, deoarece aceste dispozitii nu sunt relevante în solutionarea cauzei.
Consideră că principiul constitutional al accesului liber la justitie nu este
încălcat, iar autorul exceptiei, sustinând aceasta, face, de fapt, confuzie
“între stabilirea conditiilor în care se poate exercita un drept (în asa fel
încât să împiedice abuzul de drept) si însusi accesul la justitie”.
Raportarea la dispozitiile art. 48 alin. (1) din
Constitutie, pe care o face autorul exceptiei, este nefondată, deoarece
prevederile criticate se referă la posibilitatea contestării măsurilor dispuse
de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare, în timp ce dispozitiile
Legii fundamentale se referă la recunoasterea dreptului pretins.
Cât priveste încălcarea dispozitiilor art. 134 alin.
(1) si (2) din Constitutie, arată că libertatea comertului nu înseamnă
exonerarea agentilor economici de plata datoriilor, iar “economia de piată nu
înseamnă păstrarea dezechilibrului dintre veniturile publice si datoria publică
în dauna colectivitătii si în beneficiul debitorilor rău-platnici”.
Referitor la încălcarea dispozitiilor art. 135 alin.
(1) din Constitutie, arată că scopul cautiunii este acelasi din dreptul comun
în materia executării silite, adică acela de a garanta creditorului de
buna-credintă a debitorului contestator si de a-l asigura pe cel dintâi că
eventualele prejudicii rezultate din întârzierea în executare pot fi acoperite.
Reprezentantul Ministerului Public arată că
dispozitiile criticate nu încalcă nici una dintre dispozitiile constitutionale
invocate de autor. Ele instituie o procedură specială de recuperare a
creditelor neperformante. Cautiunea instituită prin dispozitiile art. 25 alin.
(1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 nu încalcă principiul
accesului liber la justitie, ci, din contră, este o măsură de protectie a
creditorului fată de reaua-credintă a debitorului. Solicită respingerea
exceptiei, ca inadmisibilă, pentru dispozitiile art. 40 din Ordonanta
Guvernului nr. 55/1999, arătând că această ordonantă a fost abrogată prin Legea
nr. 409/2001, si ca neîntemeiată pentru dispozitiile art. 25 alin. (1) din
Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrările dosarului,
constată următoarele:
Prin Încheierea din 16 noiembrie 2001, pronuntată în
Dosarul nr. 2.222/2001, Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a V-a comercială a
sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 40 din Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 si ale art. 25 alin.
(1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998, aprobată cu modificări
si completări prin Legea nr. 409/2001, exceptie ridicată de Societatea
Comercială “ITIA” - S.A. într-un litigiu având ca obiect recuperarea unei
creante bancare.
În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul
sustine că prevederile legale atacate contravin dispozitiilor art. 21 din
Constitutie, deoarece stabilirea unei cautiuni de 20% din valoarea creantei,
pentru contestarea în justitie a măsurilor luate de AVAB, împiedică accesul
efectiv la justitie, debitorul neavând posibilitatea să plătească o cautiune
atât de mare. Astfel, măsurile abuzive luate de AVAB nu pot fi atacate în
contenciosul administrativ, fiind astfel încălcate dispozitiile art. 48 din
Legea fundamentală.
Prin dispozitiile legale criticate se încalcă
dispozitiile constitutionale privind obligatia statului de a ocroti libertatea
comertului, de a proteja concurenta loială si de a crea cadrul favorabil pentru
valorificarea tuturor factorilor de productie, asa cum s-a statuat prin art.
134 din Legea fundamentală. În fine continuarea executării silite de către
AVAB, în conditiile arătate, încalcă dreptul de proprietate al societătii
debitoare consacrat de art. 135 din Constitutie.
Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a V-a comercială arată că
exceptia de neconstitutionalitate este nefondată din următoarele considerente:
Dispozitiile legale invocate sunt constitutionale
deoarece accesul liber la justitie nu este îngrădit prin faptul că s-au
stabilit conditii pentru solutionarea anumitor cauze deduse judecătii.
Stabilirea cautiunii potrivit dispozitiilor Legii nr. 409/2001 nu împiedică
accesul liber la justitie.
“Faptul că dispozitiile legale au stabilit plata unei
cautiuni demonstrează că, în conditiile unei economii de piată, statul asigură
valorificarea creantelor si recuperarea acestora de către creditori. În ce
priveste respectarea dispozitiilor art. 48 din Constitutia României, acestea nu
au fost încălcate prin stabilirea unei cautiuni în conditiile Legii nr.
409/2001, deoarece reclamanta are posibilitatea recunoasterii dreptului
pretins, anularea actiunii si repararea pagubei, dacă sunt îndeplinite
conditiile legale.
În ceea ce priveste dispozitiile art. 135 din
Constitutia României, si anume faptul că statul ocroteste proprietatea, aceste
dispozitii sunt respectate, deoarece plata cautiunii s-a stabilit tocmai pentru
a se acoperi prejudiciul ce ar putea fi suferit de către o persoană fizică sau
juridică prin neexecutarea drepturilor sale legitime.
În spetă, reclamanta are obligatia să achite creditul
datorat, potrivit titlului executoriu existent în cauză.”
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor
celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Presedintele Camerei Deputatilor consideră
că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, arătând că “ordonanta
instituie o procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, în vederea
realizării creantelor bancare neperformante preluate de AVAB si a asigurării
principiului celeritătii în solutionarea litigiilor si a oricăror cereri în
legătură cu activele bancare supuse valorificării potrivit acestui act normativ”.
Autorul exceptiei face confuzie între stabilirea unor
conditii legale privitoare la exercitarea unor drepturi, precum plata unei
cautiuni, care nu contravin accesului liber la justitie si care urmăresc să
împiedice abuzul de drept si să asigure celeritatea procedurii judecătoresti,
si încălcarea accesului la justitie (reglementat prin art. 21 din Legea
fundamentală). Faptul că în spetă cautiunea are o valoare de aproximativ 26
miliarde lei, iar societatea nu dispune de resursele financiare necesare nu
constituie o problemă de constitutionalitate.
Fată de sustinerea că dispozitiile art. 25 alin. (1)
din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 ar încălca prevederile art.
48 din Legea fundamentală, se apreciază că aceasta nu poate fi sustinută, având
în vedere că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei dispozitii
constitutionale. De altfel, potrivit prevederilor Legii contenciosului
administrativ nr. 29/1990, persoana vătămată într-un drept al său se poate
adresa instantei de judecată, în vederea recunoasterii dreptului pretins, a
anulării actului administrativ contestat si reparării pagubei.
Din analiza dispozitiilor legale criticate rezultă că
acestea nu încalcă prevederile art. 134 si nici ale art. 135 din Constitutie.
Unul dintre scopurile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 este de a
asigura recuperarea de la debitori a creantelor bancare, corespunzător
obligatiei constitutionale a statului de a proteja, în cadrul economiei de
piată, interesele nationale în activitatea economico-financiară, în conditiile
ocrotirii egale si nediscriminatorii a proprietătii, indiferent de titular.
Dispozitia înscrisă în art. 134 trebuie interpretată în strânsă legătură cu
prevederea art. 101 alin. (1) din Legea fundamentală, conform căreia Guvernul
asigură realizarea politicii interne a tării.
Guvernul apreciază că exceptia de
neconstitutionalitate este neîntemeiată, arătând că reglementarea “privind
plata unei cautiuni, pentru evitarea relei-credinte în exercitarea drepturilor
este prevăzută si de unele dispozitii din Codul de procedură civilă, de exemplu
art. 279, 280, 384, 392, 403 si 420, si nu contravine art. 21 din Constitutie
privind accesul liber la justitie si nici art. 48 din Constitutie cu privire la
recunoasterea dreptului pretins, întrucât orice drept poate fi recunoscut si
exercitat numai în conditiile si cu respectarea conditiilor legale.
În ce priveste criticile de neconstitutionalitate
raportate la art. 134 si 135 din Constitutie, apar inadmisibile, întrucât
aceste dispozitii nu sunt incidente în cauză.”
Presedintele Senatului nu a
comunicat punctul său de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
presedintelui Camerei Deputatilor si al Guvernului, raportul
judecătorului-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului,
dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si
dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:
Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este
competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si
celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992,
republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl
constituie dispozitiile art. 40 din Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 privind
executarea silită a creantelor bancare neperformante preluate la datoria
publică internă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411
din 27 august 1999, si ale art. 25 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a
Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor
active bancare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482
din 15 decembrie 1998, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr.
409/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 19
iulie 2001, dispozitii legale ce au următorul cuprins:
Art. 40 din Ordonanta Guvernului nr. 55/1999: “Debitorii
pot contesta în justitie măsurile dispuse de Agentia de Valorificare a
Activelor Bancare potrivit prezentei ordonante si pot face contestatie la
executare, numai cu depunerea unei cautiuni egale cu jumătate din valoarea
activului bancar supus valorificării.”
Art. 25 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a
Guvernului nr. 51/1998, introdus prin Legea nr. 409/2001: “Debitorii pot
contesta în justitie măsurile dispuse de AVAB potrivit prezentei ordonante de
urgentă si pot face contestatie la executare numai după depunerea unei cautiuni
egale cu 20% din valoarea activului bancar supus valorificării.”
Autorul exceptiei sustine că prevederile legale
criticate sunt contrare dispozitiilor art. 21, art. 48, art. 134 alin. (1) si
alin. (2) lit. a) si celor ale art. 135 alin. (1) din Constitutia României, al
căror continut este următorul:
Art. 21: “(1) Orice persoană se poate adresa
justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale
legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui
drept.”
Art. 48: “(1) Persoana vătămată într-un drept al
său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin
nesolutionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptătită să obtină
recunoasterea dreptului pretins, anularea actului si repararea pagubei.
(2) Conditiile si limitele exercitării acestui drept
se stabilesc prin lege organică.
(3) Statul răspunde patrimonial, potrivit legii,
pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare săvârsite în procesele
penale.”
Art. 134 alin. (1) si alin. (2) lit. a): (1)
“Economia României este economie de piată.
(2) Statul trebuie să asigure:
a) libertatea comertului, protectia concurentei
loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de
productie;”
Art. 135 alin. (1): “Statul ocroteste
proprietatea.”
Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 55/1999, deci si ale art. 40, au fost abrogate prin art. 35 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998, dispozitii introduse prin Legea nr. 409/2001, lege intrată în vigoare la data de 19 iulie 2001, anterior datei de 16 noiembrie 2001, dată la care instanta a sesizat Curtea cu exceptia de neconstitutionalitate a acestora, situatie în care instanta avea datoria ca, printr-o încheiere motivată, să respingă exceptia privind aceste dispozitii legale.
În ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate
a dispozitiilor art. 25 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
51/1998 Curtea constată următoarele:
Prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/1998, cu
modificările si completările ulterioare, s-a stabilit cadrul juridic pentru
valorificarea unor active ale băncilor la care statul este actionar majoritar,
în vederea pregătirii acestora pentru începerea procedurii de privatizare, în
scopul cresterii gradului de solvabilitate si a credibilitătii interne si
externe sau reglementării problemelor de natură financiară ale acestora pentru
mentinerea viabilitătii sistemului bancar, precum si pentru accelerarea
procedurilor de recuperare a debitelor restante.
În vederea atingerii acestui obiectiv, prin Ordonanta
de urgentă a Guvernului nr. 51/1998 s-a instituit o procedură specială,
derogatorie de la dreptul comun, în vederea realizării creantelor bancare
neperformante preluate de AVAB si a asigurării celeritătii în solutionarea
litigiilor si a oricăror cereri în legătură cu activele bancare supuse
valorificării potrivit acestui act normativ.
Instituirea, prin Ordonanta de urgentă a Guvernului
nr. 51/1998, a obligatiei la plata unei cautiuni nu contravine prevederilor
constitutionale invocate de autorul exceptiei, dat fiind că debitorului nu i se
închide accesul la justitie pentru apărarea unui drept subiectiv, ci i se
limitează posibilitatea abuzului judiciar, asigurându-se celeritatea
solutionării cauzei.
Nu sunt încălcate nici prevederile art. 134 si nici cele
ale art. 135 din Constitutie, deoarece executarea obligatiei de plată - fie si
pe calea executării silite – corespunde principiilor economiei de piată si,
totodată, garantării dreptului de proprietate, indiferent de titular.
Curtea, prin Decizia nr. 126 din 4 iulie 2000,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 11 septembrie
2000, a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei
Guvernului nr. 55/1999, retinând, între altele, că, în ceea ce priveste critica
de neconstitutionalitate, “se face o confuzie între, pe de o parte, stabilirea
unor conditii privind exercitarea unor drepturi prevăzute în ordonantă, care nu
contravin principiului accesului liber la justitie, conditii de natură să
împiedice abuzul de drept si, în acelasi timp, să asigure celeritatea
procedurii de realizare a creantelor prevăzute de ordonantă, si, pe de altă
parte, îngrădirea accesului la justitie.
În realitate cele două conditii prevăzute în textele
de lege criticate sunt justificate în contextul măsurilor derogatorii prevăzute
de ordonantă si nu constituie îngrădiri ale accesului liber la justitie. De
altfel, în ceea ce priveste obligarea la cautiune, Curtea constată că art. 401
din Codul de procedură civilă, în materia contestatiei la executare, prevede o
asemenea măsură chiar în cadrul procedurii obisnuite”.
Având în vedere asemănarea dintre cele două texte:
art. 40 din Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 si art. 25 alin. (1) din Ordonanta
de urgentă a Guvernului nr. 51/1998, considerentele si solutia din acea decizie
sunt valabile si în cauza de fată.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit.
c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1, 2, al art. 13
alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 din Ordonanta
Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silită a
creantelor bancare neperformante preluate la datoria publică internă, exceptie
ridicată de Societatea Comercială “ITIA” - S.A. în Dosarul nr. 2.222/2001 al
Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a V-a comercială.
2. Respinge exceptia de neconstitutionalitate a art.
25 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului
nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare,
aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 409/2001,
exceptie ridicată de acelasi autor în acelasi dosar.
Definitivă si obligatorie.
Pronuntată în sedinta publică din data de 10
septembrie 2002.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Laurentiu Cristescu
din 5 noiembrie 2002
referitoare
la exceptia de neconstitutionalitate a Legii nr. 101/1998 privind Statutul
Băncii Nationale a României, precum si a dispozitiilor art. 60 din lege
Nicolae Popa - presedinte
Costică Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Serban Viorel Stănoiu - judecător
Lucian Stângu - judecător
Ioan Vida - judecător
Aurelia Popa - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol se află solutionarea exceptiei de
neconstitutionalitate a Legii nr. 101/1998, precum si a dispozitiilor art. 60
din lege, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Delta Exchange” - S.R.L.
din Bucuresti în Dosarul nr. 2.758/2000 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia
de contencios administrativ.
La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public solicită
respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ridicate, întrucât apreciază că
atât Legea nr. 101/1998, în ansamblul său, cât si prevederile art. 60 din
aceasta sunt în concordantă cu dispozitiile din Constitutie invocate ca fiind
încălcate.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrările dosarului,
constată următoarele:
Prin Încheierea din 10 aprilie 2002, pronuntată în
Dosarul nr. 2.758/2000, Curtea Supremă de Justitie - Sectia de contencios
administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 60 din Legea nr. 101/1998, precum si
a prevederilor Legii nr. 101/1998 privind Statutul Băncii Nationale a României,
în integralitate. Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială “Delta
Exchange” - S.R.L. din Bucuresti într-o cauză având ca obiect cererea de
anulare a unei decizii a Băncii Nationale a României si a unei hotărâri a
consiliului de administratie al acestei bănci.
I. În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate
a prevederilor art. 60 din Legea nr. 101/1998 se sustine că acestea încalcă
art. 74 alin. (1), art. 48 alin. (2), art. 49 si 128 din Constitutie.
Încălcarea dispozitiilor onstitutionale
ale art. 74 alin. (1) si ale art. 48 alin. (2) constă, în esentă, în aceea că
prin continutul său acest text de lege, care reglementează sanctiunile ce pot
fi aplicate de către Banca Natională a României, termenele în care trebuie să
fie formulate si solutionate contestatiile împotriva lor, precum si competenta
Curtii Supreme de Justitie de a se pronunta în legătură cu deciziile
Consiliului de administratie al Băncii Nationale a României, “are elemente de
lege organică”.
Totodată, prin art. 60 alin. (3) din lege se încalcă
si art. 49 si 128 din Constitutie, întrucât contestatia formulată la Curtea
Supremă de Justitie “nu are natura unui recurs, ea nereprezentând o cale de
atac împotriva unei hotărâri judecătoresti”, ceea ce lipseste partea “de cel
putin o cale ordinară de atac”.
II. În motivarea neconstitutionalitătii Legii nr.
101/1998 în integralitatea sa, se arată că aceasta “a fost adoptată de
către Parlament în conditiile legii ordinare, desi în continutul său, prin art.
60, are elemente de lege organică”, asa încât contravine art. 74 alin. (1) din
Constitutie.
Curtea Supremă de Justitie - Sectia de contencios
administrativ apreciază că exceptia de neconstitutionalitate
ridicată este neîntemeiată, întrucât art. 60 din Legea nr. 101/1998 nu încalcă
dispozitiile art. 74 alin. (1), art. 48 alin. (2) si art. 49 din Constitutie,
iar cât priveste legea în integralitatea ei, nu sunt formulate motive de
neconstitutionalitate.
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor
celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că exceptia de
neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens se arată că
art. 60 din Legea nr. 101/1998 reglementează sanctiunile aplicabile de către
Banca Natională a României si procedura de solutionare a contestatiilor
împotriva acestora, iar nu conditiile si limitele exercitării dreptului
persoanei vătămate de o autoritate publică printr-un act administrativ, astfel
că nu sunt încălcate prevederile art. 48 alin. (2) din Constitutie. Textul
criticat nu restrânge exercitiul unor drepturi sau al unor libertăti, nefiind,
asadar, contrar dispozitiilor constitutionale ale art. 49, si, totodată,
stabilind competenta de judecată a unor decizii de sanctionare emise de Banca
Natională a României, este în deplină concordantă cu art. 125 alin. (3) din
Constitutie. În sfârsit, se consideră că nu
poate fi retinută nici încălcarea art. 74 alin. (1) si art. 128 din
Legea fundamentală, deoarece dispozitiile ce fac obiectul exceptiei de
neconstitutionalitate nu instituie o procedură de votare a legilor organice si
nici nu îngrădesc exercitarea căilor de atac.
Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au
comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor si concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:
Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este
competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si
ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992,
republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl
constituie prevederile Legii nr. 101/1998 privind Statutul Băncii
Nationale a României, în integralitatea sa, precum si
ale art. 60 din aceasta. Art. 60 din lege prevede: “(1) Pentru nerespectarea
reglementărilor emise de către Banca Natională a României, în cazurile care nu
cad sub incidenta Legii bancare, conducerea executivă a Băncii Nationale a
României poate aplica următoarele sanctiuni:
a) avertisment scris;
b) amendă de la 1 milion lei la 10 milioane lei;
amenzile încasate se fac venit la bugetul de stat;
c) suspendarea, pe un termen de până la 90 de zile,
partială sau totală, a autorizatiei acordate de Banca Natională a României;
d) retragerea autorizatiei acordate de Banca Natională
a României.
(2) Contestatiile pot fi formulate în termen de 15
zile de la data comunicării sanctiunii si se solutionează de Consiliul de
administratie al Băncii Nationale a României în maximum 30 de zile de la
primirea acestora.
(3) În termen de 15 zile de la comunicare, deciziile
Consiliului de administratie al Băncii Nationale a României pot fi contestate
la Curtea Supremă de Justitie.”
În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate,
aceste dispozitii de lege contravin art. 74 alin. (1), art. 48 alin. (2), art.
49 si 128 din Constitutie, care prevăd:
- Art. 74 alin. (1): “Legile organice si hotărârile
privind regulamentele Camerelor se adoptă cu votul majoritătii membrilor
fiecărei Camere.”;
- Art. 48 alin. (2): “Conditiile si limitele
exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică.”;
- Art. 49: “(1) Exercitiul unor drepturi sau al
unor libertăti poate fi restrâns numai prin lege si numai dacă se impune, după
caz, pentru: apărarea sigurantei nationale, a ordinii, a sănătătii ori a
moralei publice, a drepturilor si a libertătilor cetătenilor; desfăsurarea
instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamităti naturale ori ale
unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea trebuie să fie proportională cu
situatia care a determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a
libertătii.”;
- Art. 128: “Împotriva hotărârilor judecătoresti,
părtile interesate si Ministerul Public pot exercita căile de atac, în
conditiile legii.”
Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată,
Curtea Constitutională retine următoarele:
I. Critica de neconstitutionalitate a Legii nr.
101/1998, în ansamblul său, se întemeiază, în esentă, pe sustinerea că aceasta
“a fost adoptată de către Parlament, în conditiile legii ordinare, desi în
continutul său, prin art. 60, are elemente de lege organică”. Elementele de
lege organică rezultă, în opinia autorului exceptiei, din cuprinsul alin. (3)
al art. 60, care, stabilind “competenta Curtii Supreme de Justitie de a judeca
în calitate de primă instantă contestatiile împotriva deciziilor Consiliului de
administratie al Băncii Nationale a României”, modifică o lege organică, si
anume Legea Curtii Supreme de Justitie nr. 56/1993. Se consideră că, în felul
acesta, se încalcă prevederile art. 74 alin. (1) din Constitutie, potrivit
cărora legile organice se adoptă cu votul majoritătii membrilor fiecărei
Camere.
Analizând această sustinere, Curtea constată că art.
72 alin. (3) din Constitutie stabileste domeniile care sunt supuse
reglementării prin lege organică, iar, între acestea, lit. h) prevede domeniul
organizării si functionării instantelor judecătoresti. Curtea constată însă că
nici art. 72 alin. (3) si nici alte texte din Constitutie, în care se specifică
necesitatea adoptării de legi organice, nu prevăd că procedura de judecată si
competenta instantelor judecătoresti sunt supuse reglementării prin astfel de
legi. Pe de altă parte, potrivit art. 125 alin. (3) din Constitutie, “Competenta
si procedura de judecată sunt stabilite de lege”. În consecintă,
dispozitiile legale privitoare la competenta si procedura instantelor
judecătoresti nu intră în materia legilor organice, astfel că adoptarea de
către Parlament a Legii nr. 101/1998 ca lege ordinară nu contravine art. 74
alin. (1) din Constitutie.
II. Cea de a doua critică vizează dispozitiile art. 60
din lege, în legătură cu care, în esentă, se sustine că sunt neconstitutionale,
întrucât, pe de o parte, “contin elemente de lege organică”, încălcând astfel
art. 74 alin. (1) si art. 48 alin. (2) din Constitutie, iar pe de altă parte,
contestatia formulată, în temeiul acestui text, la Curtea Supremă de Justitie
“nu are natura unui recurs, ea nereprezentând o cale de atac împotriva unei hotărâri
judecătoresti”, lipsind partea “de cel putin o cale ordinară de atac”, ceea ce
contravine art. 49 si 128 din Constitutie.
Cu privire la primul aspect al criticii, potrivit
căruia continutul reglementării art. 60 din Legea nr. 101/1998 apartine domeniului
legii organice, Curtea constată că acesta urmează a fi respins pentru aceleasi
considerente care au fundamentat si respingerea exceptiei de
neconstitutionalitate referitoare la Legea nr. 101/1998, în ansamblul său. De
asemenea, invocarea încălcării prin art. 60 alin. (2) din lege a dispozitiilor
art. 48 alin. (2) din Constitutie, potrivit cărora conditiile si limitele
exercitării dreptului persoanei vătămate într-un drept al său de o autoritate
publică se stabilesc prin lege organică, urmează să fie înlăturată. Art. 60
alin. (2) stabileste procedura administrativ-jurisdictională de solutionare de
către Consiliul de administratie al Băncii Nationale a României a
contestatiilor formulate împotriva sanctiunilor aplicate de aceasta. Este o
procedură jurisdictională, prealabilă procedurii în fatainstantelor
judecătoresti, ce nu intră în sfera contenciosului administrativ, nefiind,
asadar, încălcate prevederile art. 48 alin. (2) din Constitutie.
În legătură cu constitutionalitatea art. 60 alin. (3)
din Legea nr. 101/1998 prin raportare la dispozitiile art. 128 din Constitutie,
referitoare la “Folosirea căilor de atac”, Curtea s-a mai pronuntat, cu
prilejul solutionării exceptiei de neconstitutionalitate ridicate de aceeasi
parte în acelasi dosar si având acelasi obiect, prin Decizia nr. 45 din 12
februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 209
din 28 martie 2002. Prin acea decizie, definitivă si obligatorie, s-a constatat
că “nici o dispozitie a Legii nr. 101/1998 nu îngrădeste exercitarea căilor de
atac”.
În sfârsit, Curtea constată că prevederile art. 49 din
Constitutie, privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor
libertăti fundamentale ale cetătenilor, nu sunt incidente în această cauză ce
are ca obiect aplicarea unor sanctiuni persoanelor juridice care nu se
conformează reglementărilor emise de Banca Natională a României.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit.
c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1, 2, al art. 13
alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a Legii nr.
101/1998 privind Statutul Băncii Nationale a României, precum si a prevederilor
art. 60 din lege, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Delta Exchange” -
S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 2.758/2000 al Curtii Supreme de Justitie -
Sectia de contencios administrativ.
Definitivă si obligatorie.
Pronuntată în sedinta publică din data de 5 noiembrie
2002.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu
ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI
PUBLICE CENTRALE
AUTORITATEA
PENTRU PRIVATIZARE
SI
ADMINISTRAREA PARTICIPATIILOR STATULUI
privind
instituirea procedurii de administrare specială la Societatea Comercială
“Grantmetal” - S.A. Bucuresti
În temeiul prevederilor art. 16 din Legea nr. 137/2002
privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 28 martie 2002, si ale art. 18 alin.
(2) din Regulamentul de organizare si functionare a Autoritătii pentru
Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului, aprobat prin Hotărârea
Guvernului nr. 678/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 437 din 6 august 2001,
în vederea stabilirii modului de administrare si
gestionare, precum si a măsurilor ce trebuie luate pentru accelerarea
procesului de privatizare la Societatea Comercială “Grantmetal” - S.A.
Bucuresti,
ministrul Autoritătii pentru Privatizare si
Administrarea Participatiilor Statului emite prezentul ordin.
Art. 1. - Se instituie procedura de administrare
specială în perioada de privatizare la Societatea Comercială “Grantmetal” -
S.A. Bucuresti, denumită în continuare societate comercială, cu sediul
în municipiul Bucuresti, Bd. Constructorilor nr. 16A, sectorul 6, înmatriculată
la Oficiul registrului comertului sub nr. J 40/582/1991, începând cu data de 15
noiembrie 2002.
Art. 2. - (1) Pe durata administrării speciale în
perioada privatizării administratorul special are atributiile stabilite prin
mandatul special acordat de ministrul Autoritătii pentru Privatizare si
Administrarea Participatiilor Statului.
(2) Continutul mandatului prevăzut la alin. (1) va
cuprinde în principal, dar fără a se limita la acestea, următoarele atributii:
a) luarea unor măsuri de administrare si gestionare a
societătii comerciale, cu accent pe:
- situatia îndeplinirii principalilor indicatori
economico-financiari si de performantă;
- identificarea unor active neutilizate care pot fi
transferate/vândute;
- inventarierea datoriilor societătii comerciale,
precum si a plătilor restante, în structura lor;
- inventarierea creantelor pe care societatea
comercială le are de recuperat;
- cunoasterea situatiei litigiilor care grevează
asupra societătii comerciale;
- inventarierea activelor posibil a fi revendicate;
b) notificarea tuturor creditorilor bugetari în sensul
instituirii procedurii de administrare specială în perioada de privatizare, în
vederea neînceperii/suspendării de către acestia a oricăror măsuri de executare
silită împotriva societătii comerciale;
c) solicitarea organelor teritoriale ale Ministerului
Finantelor Publice, pentru bugetul de stat, si ale celorlalte ministere si
institutii, pentru bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor
speciale, precum si ale autoritătilor administratiei publice locale, pentru
bugetele locale, de a elibera certificatele de obligatii bugetare pentru
datoriile bugetare acumulate până la data de 31 decembrie 2001;
d) solicitarea furnizorilor de servicii pentru
întocmirea graficelor de reesalonare a datoriilor restante, respectarea acestora
si efectuarea plătilor facturilor curente;
e) respectarea disciplinei economico-financiare prin
luaea unor măsuri pentru întărirea acesteia.
Art. 3. - Procedura de administrare specială în perioada de privatizare încetează la data transferului dreptului de proprietate asupra actiunilor în situatia privatizării societătii comerciale sau la data stabilită prin ordin al ministrului Autoritătii pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului.
Ministrul Autoritătii pentru Privatizare si
Administrarea Participatiilor Statului,
Ovidiu Tiberiu Musetescu
Bucuresti,
15 noiembrie 2002.
Nr. 116.
MINISTERUL
INDUSTRIEI SI RESURSELOR
AUTORITATEA
NATIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL GAZELOR NATURALE
privind
aprobarea Standardului de performantă pentru serviciul de furnizare a gazelor
naturale,
realizat
de operatorii de distributie
În temeiul prevederilor art. 5 lit. m) si ale art. 8
alin. (4) si (5) din Ordonanta Guvernului nr. 41/2000 privind înfiintarea,
organizarea si functionarea Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul
Gazelor Naturale (ANRGN), aprobată cu
modificări si completări prin Legea nr. 791/2001,
presedintele Autoritătii Nationale de Reglementare în
Domeniul Gazelor Naturale adoptă prezenta decizie.
Art. 1. - Se aprobă Standardul de performantă pentru serviciul
de furnizare a gazelor naturale, realizat de operatorii de distributie, prevăzut
în anexa care face parte integrantă din prezenta decizie.
Art. 2. - La data intrării în vigoare a prezentei
decizii se abrogă Decizia presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în
Domeniul Gazelor Naturale nr. 78/2001, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 197 din 19 aprilie 2001.
Art. 3. - Departamentul preturi, tarife, reglementări comerciale,
protectia consumatorilor, Departamentul inspectie, control, sesizări,
reclamatii, grupe teritoriale, Departamentul licente, autorizări, reglementări
tehnice si Serviciul legislatie, contencios vor asigura ducerea la îndeplinire
a prevederilor prezentei decizii.
Art. 4. - Prezenta decizie va fi publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I.
Presedintele Autoritătii Nationale de Reglementare în
Domeniul Gazelor Naturale,
Dan Pantilie
Bucuresti,
12 noiembrie 2002.
Nr. 938.
ANEXĂ
STANDARD DE PERFORMANTĂ
pentru serviciul de furnizare a gazelor naturale,
realizat de operatorii de distributie
CAPITOLUL I
Dispozitii generale
SECTIUNEA 1
Scop
Art. 1. - Prezentul standard de performantă reglementează indicatorii de performantă pentru asigurarea serviciului de furnizare a gazelor naturale, realizat de agentii economici titulari ai licentei de distributie si, respectiv, de furnizare a gazelor naturale.
Art. 2. - Prezentul standard de performantă a fost emis
în conformitate cu prevederile art. 5 lit. m) din Ordonanta Guvernului nr. 41/2000
privind înfiintarea, organizarea si functionarea Autoritătii Nationale de Reglementare
în Domeniul Gazelor Naturale (ANRGN), aprobată cu modificări si completări prin
Legea nr.
791/2001.
SECTIUNEA a 2-a
Domeniu de aplicare
Art. 3. - Prin prezentul standard de performantă se stabilesc
indicatori de performantă privind următoarele activităti:
a) racordarea consumatorilor la sistemul de alimentare
cu gaze naturale;
b) contractarea gazelor naturale;
c) măsurarea, facturarea si încasarea contravalorii
gazelor naturale furnizate;
d) asigurarea parametrilor tehnologici si a
conditiilor de calitate a gazelor naturale;
e) asigurarea continuitătii în alimentarea cu gaze
naturale, în conformitate cu prevederile contractuale;
f) solutionarea reclamatiilor consumatorilor
referitoare la serviciul de furnizare a gazelor naturale în scopul asigurării unei
relatii transparente între furnizor si consumator, care să conducă la
rezolvarea eficientă si obiectivă a problemelor, cu respectarea drepturilor si
obligatiilor fiecărei părti.
Art. 4. - (1) Standardul de performantă se aplică în relatiile
contractuale dintre agentii economici titulari ai licentei de distributie si,
respectiv, de furnizare a gazelor naturale si consumatori, pentru instalatii de
utilizare care functionează la presiune joasă si redusă, în limitele debitelor
instalate, aprobate conform reglementărilor în vigoare.
(2) Contractele de furnizare precizate la alin. (1) au
la bază contractele-cadru de furnizare a gazelor naturale pentru consumatorii
captivi, emise de ANRGN si aprobate prin decizie a presedintelui ANRGN.
Art. 5. - În vederea urmăririi respectării
standardului de performantă furnizorul de gaze naturale trebuie să asigure:
a) gestiunea si măsurarea cantitătilor de gaze
naturale furnizate;
b) evidenta consumatorilor;
c) organizarea activitătilor si a evidentelor privind
citirea, facturarea/decontarea si încasarea contravalorii gazelor naturale
vândute;
d) organizarea activitătilor si a evidentelor privind
stocurile, verificarea si etalonarea contoarelor/sistemelor si echipamentelor
de măsurare;
e) înregistrarea, investigarea si solutionarea
reclamatiilor si sesizărilor consumatorilor;
f) efectuarea/investigarea verificărilor (în cazul în
care acestea sunt efectuate de alti agenti economici autorizati) si
înregistrarea verificărilor la instalatiile de utilizare ale consumatorilor;
g) prestarea de servicii aferente serviciului de
furnizare a gazelor naturale: informare, consultantă si altele asemenea.
Art. 6. - Prevederile prezentului standard de performantă
nu se aplică în următoarele conditii:
a) forta majoră;
b) defectiuni din culpa tertilor;
c) refuzul consumatorului de a permite accesul furnizorului
de gaze naturale la obiectivele sistemului de alimentare cu gaze naturale
aflate pe proprietatea sa;
d) alte cauze independente de capabilitatea
furnizorului de a actiona.
SECTIUNEA a 3-a
Definitii
Art. 7. - Lista cuprinzând termenii utilizati în prezentul standard de performantă si lista cuprinzând abrevierile sunt prevăzute în anexele nr. 1 si 2.
CAPITOLUL II
Indicatori de performantă pentru serviciul de
furnizare
a gazelor naturale
SECTIUNEA 1
Art. 8. - (1) Furnizorul de gaze naturale este obligat
să analizeze posibilitătile tehnice, eficienta economică a activitătii de
furnizare si să răspundă la solicitarea scrisă privind racordarea la sistemul
de distributie a gazelor naturale a oricărui consumator existent sau potential,
aflat pe teritoriul pentru care furnizorul are obligatia de furnizare a gazelor
naturale la consumatorii captivi, prevăzută prin licenta de furnizare.
(2) Termenul pentru răspuns este de 30 de zile calendaristice
de la înregistrarea cererii consumatorului.
Art. 9. - Debitul instalat si solutia tehnică de
racordare se stabilesc prin avizul de racordare eliberat de furnizorul de gaze
naturale.
Art. 10. - Indicatorii anuali de performantă pentru
activitatea de racordare a consumatorilor de gaze naturale sunt:
a) numărul de avize de racordare emise de furnizorul de
gaze naturale, raportat la numărul de solicitări ale consumatorilor pentru
racordarea la sistemul de distributie a gazelor naturale, calculat pe categorii
de consumatori;
b) numărul de solicitări la care intervalul de timp
dintre momentul înregistrării cererii de racordare din partea consumatorului si
primirea de către acesta a răspunsului scris privind racordarea este mai mic de
30 de zile calendaristice, raportat la numărul de solicitări ale consumatorilor
pentru racordarea la sistemul de distributie a gazelor naturale.
SECTIUNEA a 2-a
Contractarea gazelor naturale
Art. 11. - (1) Contractarea gazelor naturale cuprinde următoarele
etape:
a) analiza tehnică si economică a documentatiilor depuse
de consumatori, în vederea emiterii de către furnizorul de gaze naturale a
acordului de utilizare;
b) avizarea racordării consumatorului;
c) receptia de către furnizor a lucrărilor de
racordare executate în conformitate cu reglementările legale în vigoare;
d) încheierea contractelor de furnizare a gazelor naturale
cu consumatorii, cu respectarea clauzelor prevăzute în contractele-cadru emise
de ANRGN.
(2) Termenul maxim pentru încheierea contractului de furnizare
este de 15 zile calendaristice de la depunerea documentatiei complete.
Art. 12. - Pentru îndeplinirea activitătii de
contractare a gazelor naturale furnizorul are următoarele obligatii:
a) să răspundă oricărei solicitări privind încheierea
contractelor de furnizare a gazelor naturale precizate la art. 4 alin. (2), în
termen de 15 zile calendaristice de la înregistrarea acesteia;
b) să nu refuze încheierea contractelor de furnizare a gazelor naturale precizate la art. 4 alin. (2), sub conditia respectării de către consumatorii potentiali a etapelor preliminare contractării, precizate la art. 11 alin. (1);
c) să nu refuze prelungirea valabilitătii contractelor
de furnizare a gazelor naturale precizate la art. 4 alin. (2), sub conditia
respectării de către consumator a obligatiilor contractuale.
Art. 13. - Furnizorul de gaze naturale este obligat să
asigure alimentarea cu gaze naturale a consumatorilor, în conditiile în care
acestia se află pe teritoriul pentru care furnizorul are obligatia de furnizare
a gazelor naturale la consumatorii captivi, prevăzută prin licenta de furnizare,
sunt racordati la reteaua de distributie si se încadrează în prevederile
contractului-cadru de furnizare.
Art. 14. - Oferta de furnizare a gazelor naturale, precum
si serviciul aferent se vor face în mod nediscriminatoriu.
Art. 15. - Indicatorii anuali de performantă la
contractare sunt:
a) numărul de contracte încheiate, raportat la numărul
total de solicitări pentru contractare, calculat pe categorii de consumatori;
b) numărul de contracte încheiate cu respectarea termenului precizat la art. 11 alin. (2), raportat la numărul total de solicitări pentru contractare, calculat pe categorii de consumatori.
SECTIUNEA a 3-a
Măsurarea si gestiunea cantitătilor de
gaze naturale
Art. 16. - Furnizorul de gaze naturale este obligat să
asigure, în conformitate cu prevederile legale:
a) măsurarea cantitătilor de gaze naturale furnizate,
prin intermediul contoarelor/sistemelor si al echipamentelor de măsurare,
conform cerintelor Regulamentului de măsurare a cantitătilor de gaze naturale
tranzactionate la consumatorii captivi;
b) gestiunea/evidenta contoarelor/sistemelor si echipamentelor
de măsurare;
c) instalarea, verificarea, întretinerea, repararea si
înlocuirea contoarelor/sistemelor si ale echipamentelor de măsurare.
Art. 17. - (1) Furnizorul de gaze naturale este
obligat să răspundă la orice reclamatie sau solicitare scrisă referitoare la
înlocuirea contoarelor/sistemelor si a echipamentelor de măsurare, schimbarea
amplasamentului acestora, remedierea lor si altele asemenea, în termen de 15 zile
lucrătoare de la înregistrarea reclamatiei sau a solicitării scrise a
consumatorilor.
(2) Răspunsul va cuprinde solutia propusă, costurile
si termenul de realizare.
Art. 18. - (1) Reclamatiile scrise privind
functionarea deficitară a contoarelor/sistemelor si echipamentelor de măsurare
vor fi solutionate în termen de 10 zile lucrătoare prin:
a) inspectarea la consumator a contoarelor/sistemelor
si echipamentelor de măsurare si verificarea/remedierea celor semnalate/constatate;
b) prezentarea unei explicatii care să contină si
eventualele solutii de remediere, atunci când evenimentul semnalat de
consumator are cauze cunoscute.
(2) În cazul în care este necesară verificarea de
către BRML a contoarelor/sistemelor si echipamentelor de măsurare, rezultatul
verificării va fi adus la cunostintă consumatorului în termen de 30 de zile
calendaristice de la data depunerii reclamatiei.
Art. 19. - În cazul în care se constată defecte ale contoarelor/sistemelor
si echipamentelor de măsurare se aplică prevederile privind recalcularea
consumului, prevăzute în contractul-cadru de furnizare a gazelor naturale.
Art. 20. - Indicatorii anuali de performantă pentru măsurarea
si gestiunea cantitătilor de gaze naturale sunt:
a) numărul anual de reclamatii privind functionarea
deficitară a contoarelor/sistemelor si echipamentelor de măsurare, raportat la
numărul total de consumatori;
b) numărul anual de reclamatii privind functionarea
deficitară a contoarelor/sistemelor si echipamentelor de măsurare, care au fost
rezolvate în mai putin de 10 zile lucrătoare, cu exceptia cazurilor prevăzute
la art. 18 alin. (2), raportat la numărul total de reclamatii privind functionarea
deficitară a contoarelor/sistemelor si echipamentelor de măsurare;
c) cantitatea de gaze naturale iesită din sistemul de distributie,
pentru care furnizorul de gaze naturale detine licentă, raportată la cantitatea
de gaze naturale intrată în sistem.
Facturarea
cantitătilor si încasarea contravalorii gazelor naturale furnizate
Art. 21. - (1) Furnizorul de gaze naturale este obligat să asigure:
a) stabilirea de comun acord cu consumatorul a modului
de citire a contoarelor (de exemplu, prin cititori-constatatori, autocitiri,
personal tehnic, contoare cu preplată, telemăsurare sau alte modalităti);
b) respectarea intervalului de citire a contoarelor si
de emitere a facturilor, conform contractului de furnizare;
c) respectarea modului de facturare si de calcul al
valorii facturilor (de exemplu, valori prestabilite sau valori rezultate din
telemăsurare, citire locală a contoarelor si altele asemenea);
d) încasarea contravalorii serviciilor prestate, pe
baza facturilor emise (de exemplu, prin cont bancar, cont C.E.C., postă,
casieriile furnizorului de gaze naturale, cititori-încasatori);
e) evidenta majorărilor de întârziere/penalitătilor si
a consumatorilor deconectati/reconectati.
(2) Informatiile referitoare la evidenta majorărilor
de întârziere/penalitătilor se pun la dispozitie consumatorului o dată cu
emiterea facturii aferente lunii următoare celei pentru care au fost calculate.
Art. 22. - În cazul unor reclamatii privind factura emisă,
fu rnizorul de gaze naturale va efectua, în termen de 10 zile lucrătoare de la
data depunerii reclamatiei, verificarea corectitudinii facturii emise, va
asigura corectarea inexactitătilor la următoarea facturare si va informa consumatorul
despre constatările rezultate în urma verificării, precum si despre modul de
rezolvare a reclamatiei.
Art. 23. - Indicatorii anuali de performantă la
facturarea cantitătilor si încasarea contravalorii gazelor naturale furnizate
sunt:
a) numărul de reclamatii justificate privind
facturarea, raportat la numărul de consumatori;
b) numărul de reclamatii justificate privind
facturarea, rezolvate în termen de 10 zile lucrătoare, raportat la numărul de
reclamatii justificate privind facturarea.
SECTIUNEA a 5-a
Întreruperi accidentale în furnizarea
gazelor naturale
Art. 24. - (1) Furnizorul de gaze naturale este obligat să urmărească realimentarea în cel mai scurt timp posibil a consumatorilor afectati de incidentele care au ca efect întreruperea accidentală a alimentării.
(2) În acest scop furnizorul de gaze naturale asigură preluarea
sesizărilor telefonice prin compartimente specializate.
Art. 25. - (1) Fiecare sesizare va fi înregistrată la
furnizorul de gaze naturale, reclamantul fiind informat asupra numărului de
înregistrare a cererii.
(2) Orice sesizare ulterioară se va referi la numărul
de înregistrare initial.
Art. 26. - (1) Personalul specializat al furnizorului
de gaze naturale va aduce la cunostintă reclamantului durata estimată a
întreruperii furnizării.
(2) Pentru acuratetea informatiilor personalul din compartimentele
specializate de preluare a reclamatiilor va trebui să monitorizeze permanent
mersul lucrărilor de remediere.
Art. 27. - (1) Furnizorul de gaze naturale are
obligatia de a asigura functionarea continuă a unor echipe de interventie care
să actioneze în regim de urgentă în scopul limitării/eliminării efectelor
incidentelor semnalate.
(2) Durata limită pentru sosirea echipei de
interventie, din momentul anuntării, este de maximum o oră atât pentru mediul
urban, cât si pentru cel rural.
(3) În cazul unor accidente tehnice care au avut ca urmări
victime si/sau pagube materiale, furnizorul de gaze naturale va notifica despre
aceasta la ANRGN în 24 de ore.
Art. 28. - Indicatorii anuali de performantă în cazul întreruperilor
accidentale în furnizarea gazelor naturale sunt:
a) numărul de întreruperi accidentale, raportat la numărul
total de consumatori;
b) numărul de întreruperi accidentale, raportat la
lungimea în kilometri a retelei de distributie, aferentă teritoriului pentru
care furnizorul de gaze naturale are obligatia de furnizare a gazelor naturale
la consumatorii captivi, prevăzută prin licenta de furnizare;
c) numărul de consumatori afectati de întreruperile
accidentale, raportat la numărul total de consumatori;
d) numărul de consumatori reconectati într-un interval
mai mic de 12 ore, raportat la numărul de consumatori afectati de întreruperile
accidentale.
SECTIUNEA a 6-a
Întreruperi programate în furnizarea
gazelor naturale
Art. 29. - (1) Pentru lucrări planificate furnizorul
de gaze naturale este obligat să anunte consumatorul cu privire la întreruperea
furnizării gazelor naturale.
(2) Întreruperile programate vor fi aduse la
cunostintă consumatorilor prin intermediul mass-media si/sau prin afisare la
sediul imobilelor afectate, cu cel putin două zile calendaristice înainte de
data întreruperii.
Art. 30. - Întreruperile programate, neanuntate în
prealabil, vor putea fi reclamate de consumator, iar furnizorul de gaze
naturale va plăti daunele cauzate acestuia, potrivit clauzelor contractului de
furnizare.
Art. 31. - Indicatorii anuali de performantă în cazul întreruperilor
programate sunt:
a) numărul de întreruperi programate, raportat la numărul
total de consumatori;
b) durata totală în ore a acestor întreruperi,
raportată la numărul de întreruperi programate;
c) numărul de consumatori afectati de aceste
întreruperi, raportat la numărul total de consumatori.
SECTIUNEA a 7-a
Întreruperi neprogramate convenite cu
consumatorul
Art. 32. - Întreruperea furnizării de gaze naturale a consumatorilor
industriali prin automatizări de sistem sau în situatii limită în sistemul de
distributie va fi dispusă cu acordul prealabil al acestora, prin contractele de
furnizare a gazelor naturale precizate la art. 4 alin. (2).
SECTIUNEA a 8-a
Regimul de limitări si restrictii în SNT
Art. 33. - (1) În situatiile în care este deficit de
presiune si/sau de debit în SNT, furnizorul de gaze naturale poate aplica
consumatorilor transe de limitare a presiunii si/sau a debitului, comunicate de
operatorul SNT.
(2) Transele de limitare si, respectiv, durata de
aplicare trebuie comunicate consumatorului cu cel putin 24 de ore înainte de
aplicare.
Art. 34. - În situatiile de avarie sau pentru prevenirea unor avarii în SNT furnizorul de gaze naturale va comunica în regim de urgentă si va aplica consumatorilor măsurile de reducere a debitului/presiunii si/sau de sistare a livrărilor solicitate de operatorul SNT, în conformitate cu prevederile contractului-cadru de furnizare a gazelor naturale, ale RPFD-SNTGN, precum si cu alte acte normative în vigoare.
SECTIUNEA a 9-a
Reducerea sau sistarea alimentării pentru
neplata
gazelor naturale
Art. 35. - Furnizorul de gaze naturale va reduce sau, după
caz, va sista furnizarea gazelor naturale în situatia în care consumatorul nu
îsi achită obligatiile de plată, conform contractului, cu acordarea unui
preaviz de 5 zile calendaristice consumatorului si aplicarea efectivă în termen
de 6 ore după expirarea preavizului.
Art. 36. - (1) Furnizorul de gaze naturale este
obligat ca în termen de maximum 24 de ore să asigure reluarea furnizării în
situatia în care consumatorul îsi achită integral obligatiile de plată si face
dovada acesteia.
(2) Termenul prevăzut la alin. (1) curge începând cu ora
0 a zilei următoare celei în care consumatorul face dovada că si-a achitat
obligatiile de plată.
(3) Sunt exceptate de la prevederile alin. (1) si (2) cazuril
e în care contractul de furnizare a gazelor naturale afost reziliat; în acest
caz se va încheia un nou contract de furnizare a gazelor naturale, cu conditia
achitării în prealabil a tarifului de reconectare.
Art. 37. - Indicatorii anuali de performantă pentru cazurile
prevăzute la art. 35 si, respectiv, la art. 36 sunt:
a) numărul de consumatori cărora li s-a sistat furnizarea
gazelor naturale pentru neplată, raportat la numărul de consumatori care nu
si-au achitat obligatiile de plată, conform contractului, nici după acordarea
preavizului de 5 zile calendaristice, calculat pe categorii de consumatori;
b) numărul de consumatori cărora li s-a reluat
furnizarea gazelor naturale în mai putin de 24 de ore de la onorarea obligatiilor
de plată, raportat la numărul de consumatori cărora li s-a sistat furnizarea
gazelor naturale pentru neplată si care si-au achitat integral obligatiile de
plată si fac dovada acesteia.
SECTIUNEA a 10-a
Art. 38. - Furnizorul de gaze naturale are obligatia
de a asigura respectarea parametrilor tehnologici si a conditiilor de calitate
a gazelor naturale stipulate în contractele de furnizare a gazelor naturale
încheiate.
Art. 39. - La reclamatia consumatorului privind neasigurarea
parametrilor tehnologici si a conditiilor de calitate a gazelor naturale,
furnizorul va verifica si va analiza cauzele care au generat abaterile
reclamate si va informa consumatorul cu privire la rezultatele analizei
efectuate si la măsurile dispuse.
Art. 40. - Termenul pentru răspuns la reclamatii
privind nerespectarea parametrilor tehnologici si a conditiilor de calitate a
gazelor naturale este de 15 zile calendaristice.
Art. 41. - Indicatorii anuali de performantă privind
asigurarea parametrilor tehnologici si respectarea conditiilor de calitate a
gazelor naturale sunt:
a) numărul de reclamatii privind neasigurarea
parametrilor tehnologici si a conditiilor de calitate a gazelor naturale, raportat
la numărul total de consumatori;
b) numărul de reclamatii privind neasigurarea
parametrilor tehnologici si a conditiilor de calitate a gazelor naturale la
care s-a răspuns în termen de 15 zile calendaristice, raportat la numărul total
de reclamatii privind neasigurarea parametrilor tehnologici si a conditiilor de
calitate a gazelor naturale.
SECTUNEA a 11-a
Răspunsuri la solicitările consumatorilor
Art. 42. - Furnizorii de gaze naturale sunt obligati să răspundă, prin rezolvarea solicitării sau prin notificare, la toate solicitările scrise ale consumatorilor.
Art. 43. - Furnizorii de gaze naturale sunt obligati
să înregistreze, să analizeze si, după caz, să intervină la sesizările
telefonice ale consumatorilor.
Art. 44. - Termenul maxim pentru răspuns la solicitările
consumatorilor, altele decât cele prevăzute explicit în prezentul standard de
performantă, este de 30 de zile calendaristice.
Art. 45. - Furnizorii de gaze naturale organizează în acest
scop centre de relatii cu clientii, indicând consumatorilor numerele de telefon
si programul de lucru ale acestora.
Art. 46. - Fiecare sesizare sau reclamatie va primi un
număr de înregistrare, acesta fiind comunicat petitionarului.
Art. 47. - Indicatorii anuali de performantă corespunzători
activitătii prevăzute la art. 42-44 sunt:
a) numărul de sesizări scrise, altele decât cele la
care se referă expres prezentul standard de performantă, raportat la numărul
total de consumatori;
b) numărul de sesizări scrise, altele decât cele la
care se referă expres prezentul standard de performantă, la care s-a răspuns
într-un termen mai mic de 30 de zile calendaristice, raportat la numărul de
sesizări scrise, altele decât cele la care se referă expres prezentul standard
de performantă.
CAPITOLUL III
Art. 48. - (1) Pentru înregistrarea sesizărilor si a reclamatiilor
consumatorilor, furnizorii de gaze naturale sunt obligati să asigure
următoarele:
a) cel putin un centru de relatii cu clientii,
prevăzut cu registratură; se va respecta norma minimă de un centru pentru
fiecare 50.000 de consumatori, titulari de contracte de furnizare a gazelor
naturale, în mediul urban si 10.000 de consumatori în mediul rural;
b) un serviciu telefonic permanent;
c) un compartiment specializat de sinteză a datelor.
(2) Pentru ceilalti indicatori prevăzuti în prezentul
standard de performantă furnizorul de gaze naturale va garanta urmărirea prin
compartimentele specializate.
Art. 49. - (1) Informatiile privind date generale
despre clientii furnizorului de gaze naturale si datele necesare pentru
calcularea indicatorilor de performantă prevăzuti în prezentul standard de
performantă vor fi transmise anual la ANRGN până la data de 15 februarie a
anului următor.
(2) Furnizorii de gaze naturale au obligatia
transmiterii informatiilor prevăzute la alin. (1) la nivel de societate comercială
si la nivel de sucursale, după caz.
Art. 50. - Calculul si analiza indicatorilor de performantă
se fac de către ANRGN pe baza datelor transmise de furnizorii de gaze naturale, conform modelului prevăzut în anexa
nr. 3 si, respectiv, în anexa nr. 4.
Art. 51. - Începând cu anul 2004, aprecierea performantei
activitătii de furnizare a gazelor naturale, realizată de furnizorii de gaze
naturale, se va face pe baza nivelurilor de performantă stabilite de ANRGN în
urma analizei indicatorilor de performantă calculati, aferenti activitătii de furnizare
a gazelor naturale.
Art. 52. - La solicitarea ANRGN furnizorul de gaze naturale
va asigura accesul la documentele primare în termen de 5 zile lucrătoare de la
data solicitării.
Art. 53. - ANRGN va elabora si va da publicitătii rezultatele
analizei indicatorilor de performantă în furnizarea gazelor naturale, în termen
de 90 de zile calendaristice de la data limită de transmitere.
Art. 54. - Anexele nr. 1-4 fac parte integrantă din prezentul
standard de performantă.
ANEXA Nr.
1
la
standardul de performantă
a) acces la retea - dreptul unui producător,
furnizor si/sau consumator de a utiliza, în conditiile legii, sistemul de
transport si/sau de distributie;
b) caracteristici tehnice - totalitatea datelor
si elementelor de natură tehnică, specifice unui obiectiv din sectorul gazelor
naturale;
c) clasa de exactitate - clasa de mijloace de
măsurare care satisfac anumite conditii metrologice, destinate să mentină
erorile în limite specificate (definitie conform SR 13251/1996);
d) consumator (final) de gaze naturale -
persoana fizică sau juridică, română ori străină, care cumpără gaze naturale
pentru propria utilizare;
e) consumator potential - consumatorul de gaze
naturale neracordat la reteaua de distributie;
f) consumator rezidential - consumatorul care
utilizează gazele naturale în scopul încălzirii spatiilor proprii, producerii
apei calde pentru gătit si pentru care furnizarea se face fără limită de
consum, până la nivelul debitului maxim instalat; în particular, termenul “uz
rezidential” face referire la consumul casnic în gospodării individuale,
apartamente de bloc, obiective sociale, culturale, de ocrotire a sănătătii, institutii
si altele asemenea;
f1) consumator rezidential
individual - consumul casnic în gospodării individuale, apartamente de bloc
sau cu un consum de gaze naturale de maximum 10.000 m3/an;
f2) consumator rezidential
colectiv - consumul casnic în gospodării si apartamente de bloc, cu
contorizări comune si un consum de gaze naturale mai mare de 10.000 m3/an;
f 3) alti consumatori rezidentiali -
institutii publice, unitătide învătământ, spitale, crese, grădinite, servicii
sociale, precum si altele asemenea;
g) consumator industrial - consumatorul care
utilizează gazele naturale ca materie primă în industria chimică sau pentru
procese tehnologice în industrie, sectorul extractiv, sectorul materialelor de
constructii si altele asemenea, clasificat astfel:
g1) consumator industrial mic -
cu un consum de gaze naturale de maximum 100.000 m3/an;
g2) consumator industrial mare -
cu un consum de gaze naturale de minimum 100.000 m3/an;
g3) consumator din industria
chimică – consumatorul care utilizează gazele naturale ca materie primă în
industria chimică de sinteză;
g4) consumator din sectorul
producerii de energie electrică - consumatorul care utilizează gazele
naturale în scopul producerii de energie electrică pentru utilităti publice;
h) consumator comercial - consumatorul care
utilizează gaze naturale în sectorul comercial, restaurante, hoteluri, centre
de afaceri sau în agricultură, sere si utilizări similare, pentru care
furnizarea se face fără limită de consum, până la nivelul debitului maxim
instalat;
i) consumator din sectorul distributiei
districtuale a agentului termic - consumatorul care utilizează gaze
naturale pentru producerea de energie termică, în scopul distributiei publice;
furnizarea se realizează în limita cantitătilor de gaze naturale contractate si
în conformitate cu graficul de furnizare prevăzut în contractul de furnizare;
j) contor de măsurare - aparat sau ansamblu de
echipamente conectate între ele, destinate să măsoare volumele de gaze naturale
consumate si care îndeplinesc cerintele impuse de legislatia metrologică în
vigoare;
k) furnizor de gaze naturale - persoana
juridică, română sau străină, titulară a licentei de furnizare în baza căreia are
dreptul să comercializeze gaze naturale;
l) indicatori de performantă - parametri ai
serviciului de furnizare a gazelor naturale realizat de operatorii de distributie,
pentru care se stabilesc niveluri minime de calitate urmărite la nivel de
furnizor, titular al licentei de distributie;
m) instalatie de utilizare - ansamblul de
conducte, aparate si accesorii montate în incinta unui consumator, inclusiv
focarul si cosul de evacuare a gazelor de ardere, situate după statia/postul de
măsurare a debitului si reglare a presiunii, după caz;
n) operator de distributie - persoana juridică
autorizată si licentiată să opereze capacitatea sistemului de distributie, în
scopul mentinerii parametrilor functionali ai sistemului;
o) Regulamentul de măsurare a cantitătilor de gaze
naturale tranzactionate la consumatorii captivi - colectie de acte normative
care reglementează activitatea de măsurare a cantitătilor de gaze naturale în
sectorul gazelor naturale;
p) situatia de avarie în SNT si distributie -
situatia în care, datorită avarierii unor instalatii sau agregate din sectorul
extractiei si transportului de gaze naturale, reducerii importului de gaze
naturale sau unor situatii dificile generate de temperaturi deosebit de
scăzute, nu se mai pot mentine principalii parametri ai SNT, respectiv în
sistemul de distributie;
r) standard de performantă - standardul prin
care se stabilesc indicatori cantitativi si niveluri calitative pentru activitătile
incluse în serviciul de furnizare a gazelor naturale, realizat de operatorii de
distributie.
ANEXA Nr.
2
la
standardul de performantă
LISTA
cuprinzând abrevierile
ANRGN - Autoritatea Natională de Reglementare în
Domeniul Gazelor Naturale
BRML - Biroul Român de Metrologie Legală
RPFD-SNTGN - Regulament de programare,
functionare si dispecerizare a Sistemului national de transport al gazelor
naturale, aprobat prin decizie a presedintelui Autoritătii Nationale de
Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale
SNT - Sistemul national de transport al
gazelor naturale.
ANEXA Nr.
3
la
standardul de performantă
DATE GENERALE
despre clientii furnizorului de gaze naturale în
perioada ......................
|
Nr. crt. |
Categoriile de consumatori |
Numărul de consumatori/ cantitatea de gaze naturale
livrate |
|||||
|
Luna |
Anual |
||||||
|
1 |
2 |
3 |
.... |
12 |
|||
|
1. |
Rezidentiali
|
Individuali |
|
|
|
|
|
|
2. |
|
Colectivi |
|
|
|
|
|
|
3. |
|
Alti
rezidentiali |
|
|
|
|
|
|
4. |
Comerciali |
|
|
|
|
|
|
|
5. |
Industriali |
Industriali
mici |
|
|
|
|
|
|
6. |
|
Industriali
mari |
|
|
|
|
|
|
7. |
Din
industria chimică |
|
|
|
|
|
|
|
8. |
Pentru
producerea energiei electrice |
|
|
|
|
|
|
|
9. |
Din
sectorul distributiei districtuale a agentului termic |
|
|
|
|
|
|
|
Director,
..................................... |
Sef de
compartiment, ............................................ |
ANEXA Nr.
4*)
la
standardul de performantă
DATE
necesare calculării indicatorilor de performantă în
furnizarea gazelor naturale
*) Anexa
nr. 4 este reprodusă în facsimil.