MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XIV - Nr. 827         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Luni, 18 noiembrie 2002

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

596. - Lege privind respingerea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 186/1999 pentru modificarea si completarea Legii nr. 83/1998 privind procedura falimentului băncilor

 

859. - Decret pentru promulgarea Legii privind respingerea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 186/1999 pentru modificarea si completarea Legii nr. 83/1998 privind procedura falimentului băncilor

 

597. - Lege privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 138/2001 pentru modificarea si completarea Legii nr. 83/1998 privind procedura falimentului băncilor

 

860. - Decret pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 138/2001 pentru modificarea si completarea Legii nr. 83/1998 privind procedura falimentului băncilor

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 261 din 24 septembrie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. 3, art. 362 alin. 1 lit. d) si ale art. 3852 din Codul de procedură penală

 

Opinie separată

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

1.187. - Hotărâre privind trecerea din domeniul public al statului în domeniul privat al statului a unor mijloace fixe aflate în administrarea Companiei Nationale de Transport al Energiei Electrice “Transelectrica” - S.A., Sucursala de Transport Craiova

 

1.195. - Hotărâre pentru aprobarea Acordului dintre Ministerul Apărării Nationale din România si Ministerul Apărării din Georgia privind cooperarea în domeniul medico-militar, semnat la Bucuresti la 3 septembrie 2002

 

Acord între Ministerul Apărării Nationale din România si Ministerul Apărării din Georgia privind cooperarea în domeniul medico-militar

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

467. - Ordin al ministrului muncii si solidaritătii sociale privind aprobarea Normelor specifice de securitate a muncii pentru extragerea substantelor minerale utile în cariere, cu mijloace mecanizate – partea a II-a - Roci ornamentale si partea a III-a - Nisipuri, pietris, balast

 

498. - Ordin al ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor privind modificarea si completarea Ordinului ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor nr. 144/2002 pentru aprobarea Normei sanitare-veterinare privind stabilirea regulilor de prevenire, control si eradicare a unor encefalopatii spongiforme transmisibile

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

privind respingerea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 186/1999 pentru modificarea si completarea Legii nr. 83/1998 privind procedura falimentului băncilor

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se respinge Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 186 din 19 noiembrie 1999 pentru modificarea si completarea Legii nr. 83/1998 privind procedura falimentului băncilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 19 noiembrie 1999.

 

Această lege a fost adoptată de Senat în sedinta din 7 octombrie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

 

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

GHEORGHE BUZATU

 

Această lege a fost adoptată de Camera Deputatilor în sedinta din 8 octombrie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

VALER DORNEANU

 

Bucuresti, 29 octombrie 2002.

Nr. 596.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind respingerea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 186/1999 pentru modificarea si completarea Legii nr. 83/1998 privind procedura falimentului băncilor

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 99 alin. (1) din Constitutia României, 

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind respingerea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 186/1999 pentru modificarea si completarea Legii nr. 83/1998 privind procedura falimentului băncilor si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

 

Bucuresti, 28 octombrie 2002.

Nr. 859.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 138/2001 pentru modificarea si completarea Legii nr. 83/1998 privind procedura falimentului băncilor

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. I. - Se aprobă Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 138 din 18 octombrie 2001 pentru modificarea si completarea Legii nr. 83/1998 privind procedura falimentului băncilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 671 din 24 octombrie 2001, cu următoarele modificări si completări:

1. La articolul I punctul 2, articolul 1 va avea următorul cuprins:

“Art. 1. - Procedura falimentului instituită prin prezenta lege se aplică următoarelor categorii de institutii de credit:

a) băncilor persoane juridice române, inclusiv Casei de Economii si Consemnatiuni C.E.C. - S.A., precum si sucursalelor acestora având sediul în străinătate;

b) caselor centrale ale cooperativelor de credit, inclusiv cooperativelor de credit afiliate la acestea.”

2. La articolul I punctul 3, litera a) a articolului 2 va avea următorul cuprins:

“a) nu a onorat integral o creantă certă, lichidă si exigibilă, pe o periodată de cel putin 7 zile lucrătoare de la scadentă, în cazul băncilor, inclusiv al Casei de Economii si Consemnatiuni C.E.C. - S.A., si pe o perioadă de cel putin 30 de zile lucrătoare de la scadentă, în cazul caselor centrale ale cooperativelor de credit, inclusiv al cooperativelor de credit afiliate la acestea;”

3. La articolul I, după punctul 3 se introduce punctul 31 cu următorul cuprins:

“31. Titlul capitolului II va avea următorul cuprins: «Organele care aplică procedura falimentului si atributiile lor»”

4. La articolul I, punctul 4 va avea următorul cuprins:

.4. Articolul 3 va avea următorul cuprins:

“Art. 3. - Toate procedurile prevăzute de prezenta lege, cu exceptia recursului, sunt de competenta exclusivă a tribunalului în jurisdictia căruia se află sediul institutiei de credit debitoare care figurează în registrul comertului si sunt exercitate de un judecător-sindic. Judecătorul-sindic este nominalizat în fiecare caz de presedintele tribunalului, dintre judecătorii desemnati ca judecători-sindici, în temeiul art. 12 alin. (3) din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările si completările ulterioare. Principalele atributii ale tribunalului, în cadrul prezentei legi, sunt:

a) darea hotărârii de deschidere a procedurii;

b) judecarea contestatiei institutiei de credit debitoare împotriva cererii introductive formulate de Banca Natională a României sau de creditori pentru începerea procedurii;

c) desemnarea lichidatorului, prin hotărâre, stabilirea atributiilor acestuia si, dacă este cazul, înlocuirea lui;

d) judecarea actiunilor introduse de judecătorul-sindic pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial, anterioare hotărârii de deschidere a procedurii;

e) judecarea contestatiilor formulate de institutia de credit debitoare sau de creditori împotriva măsurilor luate de judecătorul-sindic si de lichidator;

f) confirmarea planului de distribuire a sumelor obtinute din lichidare;

g) darea hotărârii de închidere a procedurii. Hotărârile tribunalului sunt definitive si executorii. Ele pot fi atacate cu recurs în conditiile legii.Č”

5. La articolul I, punctul 5 se abrogă.

6. La articolul I, după punctul 5 se introduc punctele 51-53 cu următorul cuprins:

“51. Articolul 4 va avea următorul cuprins:

“Art. 4. - Pentru hotărârile date de tribunal în baza art. 3, curtea de apel va fi instanta de recurs. Recursul va fi judecat în termen de 15 zile de la înregistrarea dosarului la curtea de apel, citarea părtilor urmând să fie făcută prin publicitate, în conditiile art. 95 din Codul de procedură civilă. Prin derogare de la art. 300 alin. 3 si 4 din Codul de procedură civilă, hotărârile tribunalului, cu exceptia celei de respingere a contestatiei institutiei de credit debitoare, nu vor putea fi suspendate de instanta de recurs.» 

52. Articolul 5 va avea următorul cuprins:

“Art. 5. - Potrivit prezentei legi, principalele atributii ale judecătorului-sindic sunt:

a) controlul asupra activitătii lichidatorului;

b) stabilirea programului sedintelor adunărilor creditorilor ori de câte ori consideră necesar si prezidarea sedintelor;

c) confirmarea planului de distribuire a sumelor obtinute din lichidare;

d) luarea măsurilor care se impun din analiza rapoartelor prezentate de lichidator si solutionarea obiectiilor la acestea;

e) introducerea de actiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de institutia de credit debitoare în dauna drepturilor creditorilor în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurilor;

f) introducerea de actiuni pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale către terti si pentru restituirea de către acestia a bunurilor transmise si a valorii altor prestatii executate, realizate de institutia de credit debitoare în dauna intereselor creditorilor, prin:

1. acte de transfer cu titlu gratuit, efectuate în cei 3 ani anteriori începerii procedurii falimentului; sunt exceptate sponsorizările în scop umanitar, derulate conform prevederilor legale;

2. operatiuni comerciale în care prestatia institutiei de credit debitoare o depăseste vădit pe cea primită, efectuate în cei 3 ani anteriori începerii procedurii falimentului;

3. acte încheiate în cei 3 ani anteriori începerii procedurii, cu intentia tuturor părtilor implicate în aceasta de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile;

4. acte de transfer de proprietate către un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare sau în folosul acestuia, efectuate în cele 180 de zile anterioare începerii procedurii falimentului, dacă suma pe care creditorul ar putea să o obtină în caz de faliment al institutiei de credit debitoare este mai mică decât valoarea actului de transfer;

5. constituirea ori perfectarea unei garantii reale pentru o creantă care era chirografară în cele 120 de zile anterioare începerii procedurii falimentului;

6. acte încheiate cu persoane aflate în relatii speciale cu institutia de credit debitoare, în anul anterior începerii procedurii falimentului; persoanele aflate în relatii speciale cu institutia de credit debitoare sunt cele stabilite prin lege;

g) admiterea planului de lichidare a unor bunuri din averea institutiei de credit debitoare, până la acoperirea pasivului;

h) sesizarea tribunalului despre orice problemă care ar cere o solutionare de către acesta;

i) efectuarea oricăror acte de procedură cerute de prezenta lege.Č

53. Articolul 6 va avea următorul cuprins:

“Art. 6. - În îndeplinirea atributiilor lor, care implică aplicarea unor reglementări bancare, tribunalul, judecătorulsindic si lichidatorul pot cere si opinia Băncii Nationale a României, în calitatea sa de autoritate de supraveghere bancară.»”

7. La articolul I punctul 6, articolul 7 va avea următorul cuprins:

“Art. 7. - Prin hotărârea judecătorească privind începerea procedurii falimentului tribunalul ridică administratorilor institutiei de credit debitoare dreptul de a reprezenta institutia de credit, de a administra bunurile institutiei respective, de a dispune de ele si va desemna lichidatorul, care va putea fi si Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, prin derogare de la prevederile art. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 79/1999 privind organizarea activitătii practicienilor în reorganizare si lichidare, si va preciza atributiile lichidatorului. Adunarea generală a actionarilor institutiei de credit debitoare, respectiv adunarea generală a casei centrale a cooperativelor de credit debitoare, va putea desemna în cel mai scurt termen, cu majoritate simplă, un reprezentant, persoană fizică sau juridică, care să îi sustină în cadrul procedurii si care va avea dreptul, în conditiile legii, să conteste măsurile luate de judecătorul-sindic sau de lichidator ori să exercite căile de atac împotriva hotărârilor judecătoresti. În prima sedintă a adunării creditorilor acestia vor putea alege un alt lichidator, cu o majoritate de 51% din valoarea creantelor valabile, înregistrate la tribunal până la data prevăzută în notificarea trimisă de tribunal, sau vor putea decide mentinerea lichidatorului desemnat de tribunal. În cazul în care sunt propusi mai multi lichidatori, va fi considerat ales lichidatorul care va întruni voturile creditorilor titulari ai celei mai mari părti din valoarea creantelor înregistrate la tribunal, în conditiile alin. 3. Pe data stabilirii atributiilor noului lichidator de către tribunal vor înceta atributiile lichidatorului numit de acesta la data deschiderii procedurii. Lichidatorul nou-numit va prelua activitatea de la lichidatorul înlocuit, sub controlul judecătorului-sindic. Pe perioada lichidării se revocă drepturile tuturor structurilor de conducere si control - adunarea generală, administratori, conducerea executivă, cenzori, auditori. Prevederile Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, republicată, cu modificările si completările ulterioare, referitoare la remuneratia lichidatorului, se aplică în mod corespunzător. Activitatea lichidatorului este remunerată cu până la 3% din sumele rezultate din operatiunile de lichidare.”

8. La articolul I, după punctul 6 se introduce punctul 61 cu următorul cuprins:

“61. Articolul 8 va avea următorul cuprins:

“Art. 8. - Institutia de credit debitoare si oricare dintre creditori pot face contestatie împotriva măsurilor luate de judecătorul-sindic si de lichidator, în cazurile expres prevăzute de prezenta lege. O astfel de contestatie va trebui să fie înregistrată în termen de 10 zile de la data la care măsura a fost luată, iar solutionarea acesteia se va face în maximum 30 de zile. Dacă socoteste necesar, tribunalul va tine o sedintă, cu citarea autorului contestatiei, a institutiei de credit debitoare, a creditorilor si a Băncii Nationale a României, cu participarea judecătorului-sindic.»”

9. La articolul I, punctul 7 va avea următorul cuprins:

“7. Articolul 9 va avea următorul cuprins:

“Art. 9. - În orice stadiu al procedurii falimentului, pentru motive temeinice - dol sau culpă gravă -, precum si la solicitarea justificată a creditorilor, tribunalul poate înlocui judecătorul-sindic ori lichidatorul prin încheiere motivată, dată în camera de consiliu. Pentru desemnarea unui alt lichidator tribunalul va solicita adunării generale a creditorilor o altă propunere pentru lichidator, care va fi ales în conformitate cu prevederile art. 7.

Numirea noului lichidator se va face cu respectarea prevederilor art. 3.»”

10. La articolul I punctul 8, articolul 10 va avea următorul cuprins:

“Art. 10. - Potrivit prezentei legi, principalele atributii ale lichidatorului sunt:

a) în momentul primirii hotărârii judecătoresti privind începerea procedurii falimentului va deschide la o bancă care functionează pe teritoriul României, selectată prin licitatie, în cel mult 10 zile, în raport cu criteriile de eficientă stabilite pentru apărarea intereselor creditorilor, inclusiv din punctul de vedere al dezvoltării retelei teritoriale, două conturi, unul în lei si altul în valută, cu mentiunea cont tip institutie de credit în faliment, cu drept exclusiv de dispozitie în interesul procedurii falimentului. În conturile tip institutie de credit în faliment vor fi virate de către lichidator sumele existente în conturi la alte institutii financiarbancare. Lichidatorul va comunica imediat Băncii Nationale a României banca comercială si conturile deschise la aceasta, după care Banca Natională a României va transfera imediat în aceste conturi disponibilitătile institutiei de credit aflate în evidentele sale. Operatiunile institutiei de credit în faliment se vor desfăsura în continuare prin aceste conturi;

b) examinarea activitătii institutiei de credit debitoare în raport cu situatia de fapt, întocmirea unui raport amănuntit asupra cauzelor si împrejurărilor care au dus la starea de faliment, cu mentionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, si supunerea acestui raport judecătorului-sindic spre aprobare, în termen de cel mult 30 de zile de la începerea procedurii falimentului; la cererea lichidatorului judecătorul sindic va putea prelungi această perioadă, pentru motive temeinice, prin încheiere;

c) inventarierea bunurilor institutiei de credit debitoare si luarea măsurilor corespunzătoare pentru conservarea lor, aplicarea sigiliilor la începerea procedurii falimentului, în conformitate cu prevederile Legii nr. 64/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare;

d) angajarea, cu respectarea prevederilor legale, a personalului necesar în vederea lichidării si conducerea activitătii acestuia, angajarea putându-se face din cadrul personalului existent al institutiei de credit debitoare;

e) conducerea activitătii institutiei de credit debitoare, respectiv efectuarea de operatiuni în interesul producerii falimentului, inclusiv reesalonări de credite si stabiliri de noi rate ale dobânzilor aferente activelor institutiei de credit debitoare, cu conditia ca orice nou nivel al ratei dobânzilor să nu fie mai mic decât nivelul ultimei dobânzi de referintă comunicat de Banca Natională a României, precum si participări la piata valutară interbancară, luarea tuturor măsurilor, cum ar fi redimensionarea personalului angajat în scopul reducerii permanente a cheltuielilor de functionare si lichidare;

f) mentinerea, rezilierea sau denuntarea unor contracte încheiate de institutia de credit debitoare, precum si încheierea de noi contracte în interesul procedurii falimentului;

g) examinarea creantelor asupra institutiei de credit debitoare si, atunci când este cazul, formularea de obiectiuni la acestea;

h) primirea sumelor în lei si în valută pe seama institutiei de credit debitoare si consemnarea acestora, în termen de 24 de ore, în noile conturi ale institutiei de credit debitoare, cu mentiunea cont tip institutie de credit în faliment, conturi deschise la o bancă comercială;

i) luarea măsurilor corespunzătoare privind conturile în valută ale institutiei de credit debitoare, deschise la institutii de credit corespondente, prin:

1. notificarea corespondentilor asupra declarării în stare de faliment a institutiei de credit debitoare, precum si asupra blocării disponibilitătilor din conturile respective în valută;

2. transferarea ulterioară, în termenul cel mai scurt, a disponibilitătilor în contul în valută, cu mentiunea cont tip institutie de credit în faliment, ce se dezvoltă pe analitice pentru fiecare valută -, deschis la banca comercială;

sumele aflate în contul în valută vor fi convertite în lei si transferate în contul tip institutie de credit în faliment,deschis în lei;

3. efectuarea de plăti pentru operatiunile în curs ale institutiei de credit debitoare, precum si administrarea eficientă a disponibilitătilor;

j) urmărirea încasării creantelor din averea institutiei de credit debitoare, rezultate din transferul de bunuri sau de sume de bani, efectuat de aceasta înainte de înregistrarea cererii introductive;

k) lichidarea bunurilor si drepturilor din averea institutiei de credit debitoare - ansamblul procedeelor, măsurilor si tehnicilor pentru realizarea activelor institutiei de credit în faliment -, cu respectarea principiului costului minim presupus, respectiv al valorificării optime a acestora, în scopul achitării datoriilor către creditori prin:

1. tranzactii privind cumpărarea de active si asumarea de pasive prin care o institutie de credit cu o situatie financiară bună achizitionează, partial sau total, activele institutiei de credit debitoare si îsi asumă, partial sau total, pasivele acesteia, incluzând totalitatea depozitelor garantate; tranzactiile privind cumpărarea de active si asumarea de pasive pot fi efectuate la vedere sau la termen cu optiune; după cumpărare, pentru activele grevate de operatiuni pentru care se probează că au la bază fraude sau că provin din furturi de instrumente financiare, părtile pot modifica tranzactia initială, urmând ca institutia de credit achizitoare să primească de la lichidator, în contravaloare, alte active ori sume de bani;

2. vânzarea de bunuri, precum: clădiri, terenuri, aparatură, valori mobiliare, operatiuni de lichidare ce se realizează cu respectarea prevederilor sectiunii a 6-a «Falimentul» din Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare;

3. alte tehnici de realizare a activelor, cum ar fi cesiuni de creantă ori novatii, realizate în interesul procedurii falimentului la o valoare negociată;

l) întocmirea unui raport lunar asupra evolutiei procedurii falimentului, respectiv asupra stadiului îndeplinirii atributiilor de lichidator, pe care îl va prezenta judecătorului-sindic spre aprobare; un astfel de raport va  include informatii referitoare la valoarea totală a creantelor asupra institutiei de credit debitoare si la valoarea totală a activelor acesteia care au fost valorificate, la sumele obtinute din lichidarea si încasarea de creante, la planul de distribuire între creditori;

m) întocmirea bilantului final de lichidare; dacă lichidarea se prelungeste peste durata unui exercitiu financiar, lichidatorul este obligat să întocmească bilantul contabil anual si să îl depună la organele si la termenele prevăzute în modelele situatiilor financiar-contabile pentru bănci;

n) sesizarea judecătorului-sindic despre orice problemă care ar cere o solutionare de către acesta;

o) încheierea oricărui document în numele institutiei de credit debitoare, initierea si coordonarea, în numele acesteia, a oricărei actiuni sau proceduri legale;

p) efectuarea oricăror acte de procedură cerute de prezenta lege.”

11. La articolul I, după punctul 8 se introduc punctele 81 si 82 cu următorul cuprins:

“81. Articolul 11 se abrogă.

82. Articolul 12 va avea următorul cuprins:

“Art. 12. - Procedura falimentului va începe pe baza unei cereri introduse de către institutia de credit debitoare sau de creditorii acesteia ori de Banca Natională a României.»”

12. La articolul I punctul 12, alineatele 1 si 4 ale articolului 18 vor avea următorul cuprins:

“Art. 18. - În urma înregistrării cererii, introdusă conform art. 14, 16 si 17, tribunalul va notifica imediat despre aceasta părtilor mentionate la aceste articole, inclusiv Băncii Nationale a României.

...

În lipsa disponibilitătilor în conturile prevăzute la art. 10 lit. a) se vor utiliza disponibilităti din fondul de lichidare prevăzut de Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare.”

13. La articolul I punctul 13, articolul 19 va avea următorul cuprins:

“Art. 19. - La primul termen de judecată tribunalul va analiza cererea si, în cazul în care institutia de credit debitoare nu contestă starea de faliment, va da hotărârea privind începerea procedurii falimentului acesteia.

Contestatia împotriva cererii de declansare a procedurii falimentului se poate face în termen de 5 zile de la data comunicării acestei cereri. Tribunalul se va pronunta asupra contestatiei în termen de 10 zile, termen care poate fi prelungit o singură dată cu încă 10 zile. În urma pronuntării hotărârii de începere a procedurii falimentului, ca urmare a cererii introduse conform art. 14, 16 si 17 si a desemnării lichidatorului, tribunalul va comunica aceasta părtilor prevăzute la articolele mentionate, inclusiv lichidatorului si Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, în vederea îndeplinirii atributiilor sale legale, precum si oficiului registrului comertului la care institutia de credit debitoare este înmatriculată, pentru efectuarea mentiunii «bancă în faliment», respectiv «casă centrală a cooperativelor de credit în faliment». Comunicarea va fi făcută publică în două ziare de circulatie natională. În situatia în care institutia de credit în faliment are deschise sucursale în alte tări, Banca Natională a României va comunica de îndată despre începerea procedurii falimentului autoritătii de supraveghere bancară din tara gazdă a sucursalei respective. De la data începerii procedurii falimentului toate actele institutiei de credit debitoare vor purta mentiunea «bancă în faliment», respectiv «casă centrală a cooperativelor de credit în faliment». Pentru scopuri statistice institutiile de credit în faliment vor fi considerate ca apartinând în continuare sectorului bancar. Raportările care trebuie întocmite si transmise de către lichidator Băncii Nationale a României, periodicitatea si modalitatea de transmitere a acestora vor fi stabilite prin norme de către Banca Natională a României.”

14. La articolul I punctul 14, alineatul 1 al articolului 20 va avea următorul cuprins:

“Art. 20. - Tribunalul va comunica în aceeasi zi Băncii Nationale a României hotărârea sa privind începerea procedurii falimentului institutiei de credit debitoare. La data comunicării hotărârii privind începerea procedurii falimentului Banca Natională a României va închide imediat, după decontarea finală din ziua respectivă, conturile institutiei de credit debitoare, deschise în evidentele sale, si va transfera disponibilitătile în conturile tip Çinstitutie de credit în falimentČ, deschise la o bancă comercială conform art. 10.”

15. La articolul I, punctul 15 va avea următorul cuprins:

“15. Articolele 201-204 vor avea următorul cuprins:

“Art. 201. - De la data deschiderii procedurii se suspendă toate actiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creantelor asupra institutiei de credit debitoare sau bunurilor sale. Deschiderea procedurii suspendă orice termene de prescriptie a actiunilor prevăzute la alin. 1. Termenele vor reîncepe să curgă după 30 de zile de la închiderea procedurii. Actiunile introduse de lichidator în aplicarea dispozitiilor prezentei legi sunt scutite de taxe de timbru.

Art. 202. - Nici o dobândă ori cheltuială nu va putea fi adăugată creantelor asupra institutiei de credit debitoare de la data deschiderii procedurii.

Art. 203. - După ce s-a dispus începerea procedurii falimentului, potrivit art. 19, este interzis administratorilor institutiei de credit debitoare, sub sanctiunea nulitătii, să înstrăineze fără acordul judecătorului-sindic actiunile, respectiv părtile sociale detinute la banca debitoare, care fac obiectul acestei proceduri. Judecătorul-sindic va dispune indisponibilizarea actiunilor, respectiv a părtilor sociale, potrivit alin. 1, în registrele speciale de evidentă sau în conturile înregistrate electronic.

Art. 204. - Salariatii institutiei de credit aflate în procedura falimentului vor putea desemna două persoane care să îi reprezinte în procesul de lichidare, după deschiderea procedurii pentru recuperarea creantelor reprezentând salariile si alte drepturi bănesti.Č”

16. La articolul I punctul 16, articolul 21 va avea următorul cuprins:

“Art. 21. - Prevederile cap. III sectiunea a 6-a «FalimentulĎ din Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare, se vor aplica corespunzător si procedurii falimentului institutiilor de credit, cu exceptia art. 79, respectiv a art. 100 alin. (2), în ceea ce priveste începerea lichidării după afisarea tabelului de creante, si a art. 108, în ceea ce priveste ordinea de plată a creantelor creditorilor asupra institutiei de credit în faliment.”

17. La articolul I punctul 17 articolul 211, punctele 4 si 9 vor avea următorul cuprins:

“4. creantele bugetare provenite din impozite, taxe, amenzi si din alte sume ce reprezintă venituri publice, potrivit Legii nr. 500/2002*) privind finantele publice, creantele Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, precum si creantele Băncii Nationale a României decurgând din credite acordate de aceasta institutiei de credit în faliment;

9. creantele actionarilor băncii în faliment, respectiv creantele membrilor cooperatori ai cooperativelor de credit afiliate casei centrale a cooperativelor de credit în faliment, provenite din participatiile la capitalul social.”

18. La articolul I punctul 18, titlul capitolului IV va avea următorul cuprins:

“CAPITOLUL IV

Răspunderea organelor de conducere, a cenzorilor, a organelor de control intern si a personalului de executie din institutia de credit ajunsă în stare de faliment”

19. La articolul I punctul 19, articolul 22 va avea următorul cuprins:

“Art. 22. - Tribunalul poate dispune ca o parte din pasivul institutiei de credit în faliment să fie suportată de către membrii organelor de conducere, cenzori, personalul de executie si/sau cu atributii de control intern care au detinut functiile respective în cei 3 ani anteriori începerii procedurii falimentului, dacă au contribuit la falimentul acesteia prin una dintre următoarele fapte:

a) au folosit bunurile sau creditele institutiei în folosul propriu;

b) au făcut acte de comert în interes personal, sub acoperirea institutiei de credit;

c) au dispus în interes personal continuarea unei activităti care ducea în mod vădit institutia de credit la încetarea de plăti;

d) au tinut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea în conformitate cu legea;

e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul institutiei de credit sau au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;

f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura institutiei de credit fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăti;

g) au acordat credite cu încălcarea cerintelor prudentiale aprobate prin normele în vigoare, precum si a normelor interne în vigoare;

h) în luna precedentă încetării plătilor au plătit sau au dispus să se plătească, cu preferintă, unui creditor în dauna celorlalti creditori;

i) au întocmit bilanturi contabile, alte situatii contabile ori raportări întocmite cu nerespectarea prevederilor legale;

j) în cadrul actiunilor interne de verificare nu au identificat si nu au sesizat, prin nerespectarea atributiilor de serviciu, faptele care au condus la fraude si gestiune defectuoasă a patrimoniului.

Aplicarea dispozitiilor alin. 1 nu înlătură aplicarea legii penale pentru faptele care constituie infractiune. Începerea urmăririi penale nu suspendă cursul litigiilor civile si comerciale. Dispozitiile alin. 1 se aplică numai persoanelor care exercită functiile mentionate în acest alineat după intrarea în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonante.”

20. La articolul I, după punctul 19 se introduce punctul 191 cu următorul cuprins:

“191. Articolul 24 va avea următorul cuprins:

“Art. 24. - În vederea luării măsurilor prevăzute la art. 22 alin. 1, tribunalul poate fi sesizat de către judecătorul-sindic, de către lichidator sau de către oricare dintre creditori, de Banca Natională a României sau se poate sesiza din oficiu, pe baza datelor din dosarul cauzei, si va putea dispune măsuri asigurătorii.»”

21. La articolul I punctul 20, articolul 26 va avea următorul cuprins:

“Art. 26. - Procedura falimentului va fi închisă atunci când tribunalul a aprobat raportul final, când toate fondurile sau bunurile din averea institutiei de credit ajunse în stare de faliment au fost distribuite si fondurile nereclamate au fost depuse la Banca Natională a României. În urma cererii judecătorului-sindic tribunalul va da o hotărâre de închidere a procedurii falimentului. Hotărârea va fi comunicată în scris sau prin presă, în cel putin două ziare de circulatie natională, tuturor creditorilor institutiei de credit debitoare, Oficiului registrului comertului, Băncii Nationale a României si lichidatorului care va închide conturile tip institutie de credit în faliment. Eventualele sume rămase vor fi virate la bugetul de stat. În termen de 60 de zile lucrătoare de la pronuntarea hotărârii de închidere a procedurii falimentului, lichidatorul depune spre păstrare la directia judeteană a arhivelor nationale toate documentele institutiei de credit debitoare, arhivate conform Legii Arhivelor Nationale nr. 16/1996, cu modificările si completările ulterioare.”

22. La articolul I punctul 21, articolul 27 va avea următorul cuprins:

“Art. 27. - Dispozitiile prezentei legi se completează cu cele ale Codului de procedură civilă, precum si cu cele ale Legii nr. 64/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare.”

23. La articolul I, după punctul 21 se introduce punctul 22 cu următorul cuprins:

“22. Articolul 28 se abrogă.”

24. Articolul II va avea următorul cuprins:

“Art. II. - Sintagma banca debitoare din textul art. 14, 15 si 23 din Legea nr. 83/1998, cu modificările si completările ulterioare, va fi înlocuită cu sintagma institutia de credit debitoare.

25. Articolul III va avea următorul cuprins:

“Art. III. - Procedurile de reorganizare judiciară declansate în baza prevederilor Legii nr. 64/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare, vor fi continuate în conformitate cu prevederile legii mentionate.

Procedurile falimentului declansate în baza prevederilor Legii nr. 83/1998, cu modificările si completările ulterioare, vor fi continuate în conformitate cu prevederile legii mentionate, valabile la momentul dării hotărârii de deschidere a procedurii.”

Art. II. - Pe data intrării în vigoare a prezentei legi prevederile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 186/1999 pentru modificarea si completarea Legii nr. 83/1998 privind procedura falimentului băncilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 19 noiembrie 1999, se abrogă.

 

Această lege a fost adoptată de Senat în sedinta din 7 octombrie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

 

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

GHEORGHE BUZATU

 

Această lege a fost adoptată de Camera Deputatilor în sedinta din 8 octombrie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

VALER DORNEANU

 

Bucuresti, 29 octombrie 2002.

Nr. 597.


*) Legea nr. 500/2002 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 13 august 2002 si intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2003.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 138/2001 pentru modificarea si completarea Legii nr. 83/1998 privind procedura falimentului băncilor

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 99 alin. (1) din Constitutia României,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 138/2001 pentru modificarea si completarea Legii nr. 83/1998 privind procedura falimentului băncilor si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

 

Bucuresti, 28 octombrie 2002.

Nr. 860.

 

DECIZII  ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 261

din 24 septembrie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor

art. 16 alin. 3, art. 362 alin. 1 lit. d) si ale art. 3852 din Codul de procedură penală

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghită - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. 3, art. 362 alin. 1 lit. d) si ale art. 3852 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Societatea Comercială “ASIROM” - S.A. Sucursala judeteană Caras-Severin din Resita în Dosarul nr. 1.636/P/2002 al Curtii de Apel Timisoara – Sectia penală.

Dezbaterile au avut loc în sedinta publică din 12 septembrie 2002 si au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronuntarea la 24 septembrie 2002.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 9 iunie 2002, pronuntată în Dosarul nr. 1.636/P/2002, Curtea de Apel Timisoara – Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. 3, art. 362 alin. 1 lit. d) si ale art. 3852 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Societatea Comercială “ASIROM” S.A. - Sucursala judeteană Caras-Severin din Resita.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că textele de lege criticate încalcă prevederile constitutionale din art. 21, referitoare la accesul liber la justitie, din art. 49 alin. (1), privind restrângerea  exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, si dinart. 128, referitoare la folosirea căilor de atac.

Autorul exceptiei precizează că prezenta sa în procesul penal este consecinta aplicării art. 54 alin. (4) din Legea nr. 136/1995 privind asigurările si reasigurările în România si că, potrivit art. 57 din această lege, răspunderea asigurătorului poate fi implicată doar în limitele obligatiei acestuia. Cu toate acestea, în spetă, s-a decis că asigurătorul are calitatea de parte responsabilă civilmente, cu o răspundere nelimitată pentru o reparatiune integrală.

În fapt, arată autorul exceptiei, prin Sentinta penală nr. 77 din 6 mai 2001 a Judecătoriei Moldova Nouă, inculpatul Szocs Vasile a fost condamnat pentru infractiunea de distrugere din culpă. Prin aceeasi sentintă Societatea Comercială “ASIROM” - S.A. - Sucursala judeteană Caras-Severin din Resita, parte responsabilă civilmente, a fost obligată la plata unei sume de bani cu titlu de daune.

Împotriva acestei sentinte inculpatul nu a declarat apel. Au declarat apel Societatea Comercială “ASIROM” - S.A. Sucursala judeteană Caras-Severin din Resita si Parchetul de pe lângă Judecătoria Moldova Nouă, iar prin Decizia penală nr. 445 din 29 octombrie 2001, apelurile au fost respinse de Tribunalul Caras-Severin. Această decizie a fost atacată cu recurs atât de Parchetul de pe lângă Tribunalul Caras-Severin, cât si de Societatea Comercială “ASIROM” - S.A. - Sucursala judeteană Caras-Severin din Resita, iar în fata Curtii de Apel Timisoara, aceasta din urmă a ridicat exceptia de neconstitutionalitate, subliniind că, si de această dată, inculpatul a rămas în pasivitate fată de Societatea Comercială “ASIROM” - S.A. – Sucursala judeteană Caras-Severin din Resita, singura obligată la plata despăgubirilor.

Autorul exceptiei mai precizează că recursul declarat vizează, prin motivele sale, si latura penală, deoarece inculpatul, prin atitudinea sa pasivă si asumarea unei culpe fictive, poate crea prejudicii Societătii Comerciale “ASIROM” - S.A. Sucursala judeteană Caras-Severin din Resita. De aceea, această parte întelege să dovedească, ea însăsi, că fapta imputată inculpatului a fost produsă în împrejurări si conditii care exclud răspunderea sa si implicit a prepusului său.

Dispozitiile legale criticate împiedică însă partea responsabilă civilmente să dovedească inexistenta răspunderii penale  a inculpatului, constituind o nejustificată discriminare, prin limitarea dreptului la recurs pe latura penală, ceea ce reprezintă o încălcare a prevederilor art. 21 si 49 din Constitutie.

Constitutia nu face distinctie în raport cu calitatea procesuală, atunci când consacră dreptul de acces liber la justitie. Or, părtii civilmente responsabile îi sunt limitate drepturile si posibilitătile de a dovedi eventualele erori referitoare la aprecierea vinovătiei inculpatului, chiar dacă probele invocate de această parte sunt esentiale pentru solutionarea cauzei. Egalitatea dintre inculpat si partea responsabilă civilmente nu se reduce la solidaritatea pasivă în privinta plătii unei despăgubiri - consecinta unei infractiuni -, ci include si dreptul de a actiona deplin, fără restrictia prevăzută în art. 16 alin. 3 din Codul de procedură penală, care limitează egalitatea acestor părti numai în ceea ce priveste actiunea civilă. În conditiile în care, din cauză de nestiintă sau indiferentă ori rea-credintă, inculpatul nu-si exercită dreptul de a ataca o hotărâre, acceptând incriminarea constient fiind că răspunderea sa civilă, ca urmare a unei fapte penale amnistiate, este preluată de partea responsabilă civilmente, iar reprezentantul Ministerului Public sustine acuzatiile care au justificat punerea în miscare a actiunii penale, partea responsabilă civilmente este privată de un drept de atac prin care poate înlătura erorile cuprinse în hotărârile instantelor inferioare, cu consecinta mentinerii erorii judiciare si prejudicierii intereselor sale. Ca si în privinta limitării drepturilor persoanei responsabile civilmente de exercitare a căilor ordinare de atac, si această restrictionare de ordin general reprezintă tot o limitare a dreptului de acces liber la justitie, nefiind îndeplinite conditiile restrictive prevăzute în art. 49 alin. (1) din Constitutie, care enumeră cazurile în care poate fi restrâns exercitiul unor drepturi  sau al unor libertăti.

Curtea de Apel Timisoara - Sectia penală, exprimându-si opinia cu privire la exceptia de neconstitutionalitate, apreciază că “dispozitiile legale criticate sunt contrare art. 21 din Constitutie,  privitor la accesul liber la justitie, deoarece toate părtile din procesul penal trebuie să aibă drepturi egale în apărarea intereselor lor, având în vedere că orice restrângere a drepturilor constitutionale nu se poate face decât în conditiile art. 49 din Constitutie.

Dispozitiile criticate limitează drepturile părtii responsabile civilmente de a declara recurs, numai pe latura civilă, înlăturându-i posibilitatea de a dovedi eventuala eroare comisă de prima instantă sau de cea de apel cu privire la corecta stabilire a vinovătiei sau nevinovătiei inculpatului”.

Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Presedintele Camerei Deputatilor consideră că exceptia de neconstitutionalitate este nefondată. În acest sens se arată că posibilitatea folosirii căilor de atac atât de către partea civilă, cât si de partea civilmente responsabilă nu este nici restrânsă, nici eliminată prin dispozitiile legale criticate, ci se circumscrie în limitele drepturilor procesuale pe care le au aceste părti în proces. Partea civilă si partea civilmente responsabilă pot declara apel sau recurs, însă numai în ceea ce priveste latura civilă a cauzei. Se invocă Decizia nr. 45 din 14 martie 2000, prin care Curtea Constitutională a statuat că instanta de control judiciar, sesizată de partea civilă, nu este împiedicată să constate, atunci când este cazul, că inculpatul a fost gresit achitat pentru motivul că fapta imputată nu există sau că aceasta nu a fost săvârsită de el, constatare care produce efecte numai asupra actiunii civile care va fi admisă, cea penală rămânând definitivă prin achitarea inculpatului. O eventuală contrarietate de hotărâri va putea fi înlăturată însă prin exercitarea căilor extraordinare de atac.

Esential este însă că, dispunând de capacitate procesuală deplină cu privire la actiunea civilă, partea civilă va putea discuta în apel sau în recurs, după caz, si aspectele penale ale hotărârii atacate, în conditiile în care de modul cum au fost solutionate acestea depinde rezolvarea actiunii civile, iar în caz de achitare, instanta va avea obligatia de a se pronunta asupra laturii civile. Dispozitiile art. 362 din Codul de procedură penală se coroborează cu prevederile art. 128 din Constitutie care stabilesc că, împotriva hotărârilor judecătoresti, părtile interesate si Ministerul Public pot exercita căile de atac, în conditiile legii. Art. 21 din Constitutie nu operează o diferentiere în raport cu calitatea persoanelor din procesul penal, acestea având sanse egale în exercitarea drepturilor lor. Faptul că persoana civilmente responsabilă nu poate declara apel sau recurs si cu privire la latura penală a cauzei nu-i aduce acesteia prejudicii, având în vedere că sarcina apărării intereselor sale revine Ministerului Public, ca titular al actiunii penale. În baza principiilor oficialitătii si legalitătii procesului penal consacrate în art. 2 din Codul de procedură penală, Ministerul Public, în temeiul art. 130 din Constitutie, este titularul actiunii publice, fiind singurul competent să dispună, în conditiile legii, cu  privire la folosirea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoresti în ce priveste latura penală.

Guvernul consideră că exceptia este neîntemeiată. Se apreciază că este firesc ca partea civilmente responsabilă să aibă aceleasi drepturi ca si inculpatul numai în ceea ce priveste latura civilă, nu si latura penală a cauzei, deoarece pe planul actiunii penale cele două părti au pozitii diferite, stiut fiind că numai învinuitul sau inculpatul poate fi tras la răspundere penală. În aceste conditii, nu se poate sustine că dispozitiile art. 16 alin. 3 din Codul de procedură penală contravin vreunuia dintre textele constitutionale invocate de autorul exceptiei. Interdictia părtii responsabile civilmente de a ataca o hotărâre judecătorească si cu privire la latura penală nu constituie o limitare a accesului acesteia la justitie si nici a exercitiului dreptului la folosirea căilor de atac. Instanta de control judiciar sesizată de partea responsabilă civilmente nu poate fi împiedicată să constate, atunci când este cazul, că inculpatul a fost în mod gresit condamnat. În acest caz, actiunea civilă va putea fi respinsă, cea penală rămânând definitivă, iar contrarietatea de hotărâri poate fi înlăturată prin exercitarea căilor extraordinare de atac. Totodată, partea responsabilă civilmente poate discuta, în apelul sau recursul său, si aspectele penale ale hotărârii atacate, dacă de modul cum au fost solutionate acestea depinde rezolvarea actiunii civile. În aceste conditii, nu se poate sustine că aceste texte legale contravin prevederilor art. 21 si 49 din Constitutie.

Dispozitiile art. 362 alin. 1 lit. d) si cele ale art. 3852 din Codul de procedură penală nu numai că nu constituie o încălcare a dispozitiilor art. 128 din Constitutie, ci sunt chiar o reflectare a acestora, părtile având posibilitatea de a exercita căile de atac potrivit legii.

Presedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, raportul judecătorului-raportor, sustinerile părtilor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din  Constitutie si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei îl constituie următoarele dispozitii din Codul de procedură penală:

- Art. 16 alin. 3: “Partea responsabilă civilmente are, în ce priveste actiunea civilă, toate drepturile pe care legea le prevede pentru învinuit sau inculpat.”;

- Art. 362: “Pot face apel: […]

d) partea civilă si partea responsabilă civilmente, în ce priveste latura civilă;”;

- Art. 3852: “Pot face recurs persoanele arătate în art. 362, care se aplică în mod corespunzător.”

Aceste dispozitii sunt considerate de autorul exceptiei ca fiind contrare prevederilor constitutionale ale art. 21, 49 si 128, cu motivarea că prevederile legale criticate, restrângând dreptul persoanei civilmente responsabile de a declara apel sau recurs numai cu privire la latura civilă a cauzei penale, o lipsesc de posibilitatea de a dovedi inexistenta răspunderii penale a inculpatului, existenta eventualelor erori în aprecierea vinovătiei inculpatului, cuprinse în hotărârile instantelor inferioare, cu consecinta mentinerii erorii judiciare si prejudicierea intereselor părtii civilmente responsabile. Autorul exceptiei invocă situatia din spetă, în care inculpatul a dovedit pasivitate în dovedirea nevinovătiei sale, stiind că prejudiciul considerabil provocat prin fapta sa va fi reparat de societatea de asigurare.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, deoarece nici una dintre dispozitiile legale criticate nu aduce atingere prevederilor constitutionale invocate de autorul exceptiei. Dispozitiile art. 362, precum si cele din art. 3852 din Codul de procedură penală privitoare la persoanele care pot face apel si, respectiv, recurs sunt elaborate în conformitate cu prevederile art. 128 din Constitutie, referitoare la folosirea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoresti în conditiile legii, adică asa cum sunt acestea reglementate prin lege organică adoptată de Parlament, ca unica autoritate legiuitoare a tării [art. 58 alin. (1) din Constitutie]. În conformitate cu prevederile art. 130 din Constitutie, în sistemul procesului penal român, cu exceptiile prevăzute de lege, procurorul este titularul actiunii publice, iar nu persoana vătămată.

Fiind singurul în drept, în conformitate cu interesele generale ale societătii, să pună în miscare actiunea, procurorul este singurul în drept să dinamizeze procesul penal prin folosirea căilor de atac.

Faptul că partea civilă si partea responsabilă civilmente nu pot folosi căile de atac decât pe latura civilă a cauzei corespunde întru totul intereselor acestora, solutionarea actiunii penale nefiind lăsată în nici un sistem de drept penal la vointa persoanei vătămate (cu exceptia infractiunilor zise de învinuire privat-publică), ignorându-se interesele generale ale societătii.

Totodată, Curtea constată că ratiunile pe care se întemeiază interdictia părtii civile de a ataca latura penală în cadrul procesului penal se regăsesc si în legislatia străină.

Astfel, în dreptul belgian partea civilă nu poate urmări anularea unei achitări decât relativ la  interesele sale civile (art. 412 din Codul de instructie penală belgiană). În dreptul german, chiar si atunci când procurorul nu întelege să actioneze, interesul legitim al părtii civile poate forta si interventia, alăturată, a procurorului (Legea pentru protectia victimei din 1987). În Italia actiunea civilă poate privi numai interesele civile (art. 74 din Codul de procedură penală italian).

De asemenea, este unanim admis, în doctrină si în jurisprudentă, că nimic nu împiedică instanta care solutionează o cale de atac folosită de partea civilă si de partea civilmente responsabilă să examineze si latura penală a cauzei, dacă modul cum a fost solutionată aceasta determină solutionarea laturii civile a cauzei.

Asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor care fac obiectul exceptiei de fată Curtea Constitutională s-a pronuntat prin Decizia nr. 45 din 14 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 9 august 2000; Decizia nr. 139 din 13 iulie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 19 octombrie 2000, si Decizia nr. 14 din 18 ianuarie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 15 februarie 2001. Prin toate aceste decizii exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor legale mentionate a fost respinsă, iar solutia, ca si considerentele care au fundamentat-o, în toate aceste cazuri, îsi mentin valabilitatea si în cauza de fată, neexistând elemente noi care să determine o schimbare a jurisprudentei Curtii Constitutionale în această materie.

Fată de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. 3, art. 362 alin. 1 lit. d) si ale art. 3852 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Societatea Comercială “ASIROM” - S.A. - Sucursala judeteană CarasSeverin din Resita în Dosarul nr. 1.636/P/2002 al Curtii de Apel Timisoara - Sectia penală.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 24 septembrie 2002.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu

 

OPINIE SEPARATĂ

 

Considerăm - spre deosebire de majoritatea membrilor Curtii - că exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 16 alin. 3, art. 362 alin. 1 lit. d) si art. 3852 din Codul de procedură penală este întemeiată.

În conditiile în care solutia adoptată în penal poate influenta esential solutionarea laturii civile (potrivit art. 22 alin. 1 din Codul de procedură penală, “hotărârea definitivă a instantei penale are autoritate de lucru judecat în fata instantei civile care judecă actiunea civilă, cu privire la existenta faptei, a persoanei care a săvârsit-o si a vinovătiei acesteia”), a refuza părtii civile si părtii responsabile civilmente dreptul de a antama fondul cauzei pe latura penală si de a exercita căile legale de atac împotriva solutiei acolo adoptate constituie o îngrădire a liberului acces la justitie, consacrat de art. 21 din Constitutie.

Altfel spus, dacă este de necontestat că partea civilă si partea civilmente responsabilă sunt titulare ale unor interese legitime în solutionarea laturii civile, dacă este adevărat că solutia pe latura civilă este subsecventă, în măsură mai mare sau mai mică, celei adoptate pe latura penală, se poate afirma, cu suficientă îndreptătire, că cele două părti sunt legitim interesate si de aceasta din urmă si, drept urmare, nerecunoasterea, în ceea ce le priveste, a posibilitătii de a-si sustine punctul de vedere cu privire la latura penală, în fond si prin exercitarea căilor legale de atac, constituie o încălcare evidentă a accesului liber la justitie, care presupune că “orice persoană se poate adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime”.

Întrucât, potrivit art. 21 alin. (2) din Constitutie, “nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept”, orice argument prin care se tinde la legitimarea constitutională a unei reglementări cu caracter restrictiv în materie - de felul celor la care se apelează în considerentele deciziei – are o valoare discutabilă.

Dincolo si independent de această obiectie, argumentele aduse în sprijinul solutiei cu care ne exprimăm dezacordul, examinate în sine, sunt susceptibile de serioase rezerve.

Astfel, recunoasterea, si în favoarea părtii civile si a părtii responsabile civilmente, a dreptului de a participa la solutionarea laturii penale, în considerarea interesului legitim incontestabil pe care îl pot avea în solutionarea într-un anumit mod a acesteia, nu înseamnă, asa cum se sustine în considerentele deciziei, lăsarea solutionării actiunii penale la vointa persoanei vătămate, cu ignorarea intereselor generale ale societătii, câtă vreme părtile în cauză ar urma să beneficieze de respectivul drept, nu în exclusivitate, ci alături de inculpat si de procuror.

Nici faptul că, potrivit acelorasi considerente, “nimic nu împiedică instanta care solutionează o cale de atac folosită de partea civilă si de partea civilmente responsabilă să examineze si latura penală a cauzei, dacă modul cum a fost solutionată aceasta determină solutionarea laturii civile a cauzei”, nu este de natură să confere legitimitate constitutională textelor legale deduse controlului.

Într-adevăr, este de neconceput să refuzi titularului unui interes legitim mijloacele legale de natură să-i permită să asigure apărarea acestuia, întrucât respectivul interes beneficiază, oricum, de protectie, pe alte căi.

În sfârsit, solutia cu care ne exprimăm dezacordul pune sub semnul unei nejustificate egalităti situatia părtii vătămate care întelege să-si valorifice pretentiile civile, în cadrul procesului penal, cu aceea a aceleiasi părti care îsi valorifică aceste pretentii, printr-un proces de sine stătător.

Diligenta de care a dat dovadă partea vătămată, în primul caz, nu-i este de nici un folos, de vreme ce, sub imperiul actualei reglementări, nu are posibilitatea de a pune concluzii si a formula apărări, pe latura penală, solutia acolo adoptată împunându-i-se ca si în situatia în care ar fi înteles să-si valorifice pretentiile civile, printr-un proces de sine stătător, după solutionarea definitivă a procesului penal.

Pentru ratiunile înfătisate, considerăm că exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 16 alin. 3, art. 362 alin. 1 lit. d) si art. 3852 din Codul de procedură penală era întemeiată.

 

Judecător,

Serban Viorel Stănoiu

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind trecerea din domeniul public al statului în domeniul privat al statului a unor mijloace fixe aflate în administrarea Companiei Nationale de Transport al Energiei Electrice “Transelectrica” - S.A., Sucursala de Transport Craiova

 

În temeiul art. 107 din Constitutie, al art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, precum si al art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 112/2000 pentru reglementarea procesului de scoatere din functiune, casare si valorificare a activelor corporale care alcătuiesc domeniul public al statului si al unitătilor administrativ-teritoriale, aprobată prin Legea nr. 246/2001,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă trecerea din domeniul public al statului în domeniul privat al statului a unor mijloace fixe aflate în administrarea Companiei Nationale de Transport al Energiei Electrice “Transelectrica” - S.A., Sucursala de Transport Craiova, amplasate în statiile de sistem Portile de Fier, Urechesti si Tântăreni, având datele de identificare prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - Trecerea în domeniul privat al statului se face în vederea scoaterii din functiune si a valorificării sau, după caz, a casării mijloacelor fixe prevăzute la art. 1, în conditiile legii.

Art. 3. - După scoaterea din functiune si valorificarea/casarea, după caz, a acestora, Compania Natională de Transport al Energiei Electrice “Transelectrica” - S.A., Sucursala de Transport Craiova îsi va actualiza în mod corespunzător datele din evidenta cantitativ-valorică.

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

Ministrul industriei si resurselor,

Dan Ioan Popescu

Ministrul finantelor publice,

Mihai Nicolae Tănăsescu

 

Bucuresti, 24 octombrie 2002.

Nr. 1.187.

 

ANEXĂ*)

 

DATELE DE IDENTIFICARE

a mijloacelor fixe care trec din domeniul public al statului în domeniul privat al statului, aflate în administrarea Companiei Nationale de Transport al Energiei Electrice “Transelectrica” - S.A., Sucursala de Transport Craiova


*) Anexa este reprodusă în facsimil.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea Acordului dintre Ministerul Apărării Nationale din România si Ministerul Apărării din Georgia privind cooperarea în domeniul medico-militar, semnat la Bucuresti la 3 septembrie 2002

 

În temeiul art. 107 din Constitutie si al art. 5 alin. 1 din Legea nr. 4/1991 privind încheierea si ratificarea tratatelor,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Se aprobă Acordul dintre Ministerul Apărării Nationale din România si Ministerul Apărării din Georgia privind cooperarea în domeniul medico-militar, semnat la Bucuresti la 3 septembrie 2002.

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

Ministrul apărării nationale,

Ioan Mircea Pascu

Ministrul afacerilor externe,

Mircea Geoană

 

Bucuresti, 24 octombrie 2002.

Nr. 1.195.

 

ACORD

între Ministerul Apărării Nationale din România si Ministerul Apărării din Georgia privind cooperarea în domeniul medico-militar

 

Ministerul Apărării Nationale din România si Ministerul Apărării din Georgia, denumite în continuare părti contractante,

în baza prevederilor Acordului de colaborare dintre Ministerul Apărării Nationale din România si Ministerul Apărării din Georgia, semnat la Bucuresti la 7 decembrie 1998, exprimându-si interesul de a stabili cooperarea în domeniul medico-militar,

au convenit următoarele:

 

ARTICOLUL 1

Scopul

 

Scopul prezentului acord este crearea cadrului juridic necesar cooperării între părtile contractante în domeniul medico-militar.

 

ARTICOLUL 2

Formele cooperării

 

(1) Cooperarea între părtile contractante se va realiza prin:

a) schimburi de experientă între medicii militari în domeniul asigurării medicale a trupelor si al managementului de spital;

b) schimburi de experientă în diferite specialităti medicomilitare;

c) stagii de specializare si perfectionare pentru medici si personal mediu sanitar;

d) vizite ale unor delegatii ale serviciilor medicale pentru documentare reciprocă;

e) acordarea, în mod gratuit, de asistentă medicală ambulatorie sau prin internare în institutiile medicale militare ale părtii contractante gazdă, pe bază de reciprocitate pentru:

- membrii fortelor armate ale părtii contractante care trimite;

- membrii de familie: sotul/sotia sau copilul membrului fortelor armate;

f) acordarea de asistentă stomatologică, în mod gratuit, prin efectuarea de tratamente generale de conservare.

(2) Următoarele prestatii nu constituie obiectul reglementărilor prezentului acord:

a) tratamentul ambulatoriu acordat de medicii si stomatologii civili;

b) tratamentul prin internare în spitale civile;

c) medicamentele si pansamentele prescrise de medicii civili;

d) transporturile medicale ce nu se execută cu mijloace

de transport ale părtilor contractante;

e) tratamentele curative la statiunile balneare sau la sanatorii;

f) mijloacele auxiliare optice si acustice;

g) mijloacele ortopedice si protetice, precum si alte mijloace auxiliare;

h) coroanele dentare individuale, protezele dentare, precum si serviciile prestate de laboratoare dentare.

(3) Alte activităti de colaborare pot fi convenite de autoritătile competente cu punerea în aplicare a prevederilor prezentului acord.

 

ARTICOLUL 3

Obligatiile părtilor contractante

 

(1) Fiecare parte contractantă va asigura:

a) pentru membrii fortelor armate ale celeilalte părti contractante, asistentă medicală ambulatorie sau prin internare în formatiunile sale medicale si stomatologice, fără plată;

b) pentru membrii de familie:

- asistentă medicală ambulatorie sau prin internare în formatiunile sale medicale, fără plată;

- asistentă stomatologică în formatiunile sale medicale si stomatologice, fără plată, în aceleasi conditii în care această asistentă este asigurată membrilor de familie ai membrilor propriilor forte armate.

(2) Formatiunile medicale ale părtilor contractante asigură asistenta medicală precizată în prezentul acord, conform regulamentelor proprii si disponibilitătilor financiare destinate unor asemenea scopuri.

(3) În cazul unui tratament prin internare în institutiile medicale sanitare ale uneia dintre părtile contractante, acordat membrilor celeilalte părti contractante, hrana se asigură în mod gratuit.

 

ARTICOLUL 4

Autoritătile competente

 

Autoritătile care răspund de punerea în aplicare a prevederilor prezentului acord, denumite în continuare autorităti competente, sunt:

a) pentru partea contractantă română - Directia asistentă medicală a Ministerului Apărării Nationale din România;

b) pentru partea contractantă georgiană – Ministerul Apărării din Georgia.

 

ARTICOLUL 5

Stagiile de specializare

 

(1) Fiecare parte contractantă poate trimite la stagii de specializare si perfectionare de scurtă durată, de până la 15 zile, medici si personal mediu sanitar, în unităti medicale ale celeilalte părti contractante.

(2) Specialitătile în care se vor desfăsura stagiile de specializare si perfectionare, precum si detaliile legate de organizarea acestor stagii vor fi stabilite de comun acord de către autoritătile competente, în anul premergător anului în care se vor efectua aceste stagii.

(3) Medicii si personalul mediu sanitar, aflati la stagii de specializare si perfectionare, pot asista la desfăsurarea actului medical, fără să aibă nici o răspundere decurgând din deontologia medicală.

(4) Partea contractantă care primeste asigură personalului trimis de cealaltă parte contractantă cazare, hrană, asistenta medicală de urgentă, manuale, accesul în unitătile sanitare proprii si în biblioteci, precum si transportul pe teritoriul statului său.

 

ARTICOLUL 6

Aspectele financiare

 

Fiecare parte contractantă va suporta cheltuielile care rezultă din punerea în aplicare a prezentului acord, cu exceptia celor prevăzute la art. 5 alin. (4).

 

ARTICOLUL 7

Solutionarea divergentelor

 

Orice divergentă privind interpretarea sau aplicarea prevederilor prezentului acord va fi rezolvată prin consultări între părtile contractante si nu va fi înaintată nici unui tribunal national sau international sau vreunui tert spre solutionare.

 

ARTICOLUL 8

Dispozitii finale

 

(1) Prezentul acord va intra în vigoare la data primirii ultimei notificări scrise prin care părtile contractante se înstiintează reciproc despre îndeplinirea procedurilor legale interne, necesare intrării în vigoare a acestuia.

(2) Prezentul acord se încheie pe o perioadă de 5 ani.

Valabilitatea sa se va prelungi automat pe noi perioade de 5 ani, dacă nici una dintre părtile contractante nu va înstiinta în scris cealaltă parte contractantă, cu cel putin 6 luni înainte de expirarea perioadei de valabilitate, despre intentia sa de a-l denunta. În cazul denuntării prezentului acord de către una dintre părtile contractante, activitătile începute vor fi continuate până la încheierea perioadei pentru care au fost convenite anterior.

(3) Amendamente la prezentul acord pot fi aduse prin acordul scris al ambelor părti contractante. Amendamentele intră în vigoare conform alin. (1).

Semnat la 3 septembrie 2002 la Bucuresti, în două exemplare originale, fiecare în limbile română, georgiană si engleză, toate textele fiind egal autentice. În cazul unor diferente de interpretare, textul în limba engleză va prevala.

 

Pentru Ministerul Apărării Nationale din România,

George Cristian Maior,

secretar de stat si sef al Departamentului pentru integrare euroatlantică si politica de apărare

Pentru Ministerul Apărării din Georgia,

Gela Bezhuashvili,

adjunctul ministrului apărării din Georgia

 

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL MUNCII SI SOLIDARITĂTII SOCIALE

 

ORDIN

privind aprobarea Normelor specifice de securitate a muncii pentru extragerea substantelor minerale utile în cariere, cu mijloace mecanizate - partea a II-a Roci ornamentale si partea a III-a - Nisipuri, pietris, balast

 

În temeiul prevederilor art. 5 alin. (5) si ale pct. 4 din anexa nr. 2 la Legea protectiei muncii nr. 90/1996, republicată, în baza art. 7 si a art. 14 lit. D pct. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 4/2001 privind organizarea si functionarea Ministerului Muncii si Solidaritătii Sociale, cu modificările ulterioare,

în conformitate cu avizele Consiliului TehnicoEconomic nr. 2 si 4 din 15 aprilie 2002,

ministrul muncii si solidaritătii sociale emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Normele specifice de securitate a muncii pentru extragerea substantelor minerale utile în cariere, cu mijloace mecanizate - părtile a II-a si a III-a, respectiv: roci ornamentale si nisipuri, pietris, balast, care fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Normele prevăzute la art. 1 intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării prezentului ordin în Monitorul Oficial al României, Partea I. Începând cu aceeasi dată se abrogă prevederile din normele departamentale de protectie a muncii care se referă la extragerea cu mijloace mecanizate a rocilor ornamentale si nisipurilor, pietrisului si balastului în cariere.

Art. 3. - Normele specifice de securitate a muncii pentru extragerea substantelor minerale utile în cariere, cu mijloace mecanizate - părtile a II-a si a III-a – roci ornamentale si nisipuri, pietris, balast sunt obligatorii pentru activitătile cu acest profil si se difuzează celor interesati prin Asociatia Profesională Minieră din România.

 

Ministrul muncii si solidaritătii sociale,

Marian Sârbu

 

Bucuresti, 29 octombrie 2002.

Nr. 467.

 

MINISTERUL AGRICULTURII, ALIMENTATIEI SI PĂDURILOR

 

ORDIN

privind modificarea si completarea Ordinului ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor nr. 144/2002 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind stabilirea regulilor de prevenire, control si eradicare a unor encefalopatii spongiforme transmisibile

 

Având în vedere prevederile art. 31 alin. (1) din Legea sanitară veterinară nr. 60/1974, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 362/2002 privind organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor, cu modificările si completările ulterioare,

văzând Referatul de aprobare nr. 160.314 din 15 octombrie 2002, întocmit de Agentia Natională Sanitară Veterinară,

 

ministrul agriculturii, alimentatiei si pădurilor emite următorul ordin:

 

Art. I. - Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor nr. 144/2002 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind stabilirea regulilor de prevenire, control si eradicare a unor encefalopatii spongiforme transmisibile, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 21 iunie 2002, se modifică si se completează după cum urmează:

1. La articolul 2, alineatul (2) va avea următorul cuprins:

“(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1), se admite importul de bovine vii, ovine vii si caprine vii destinate reproductiei, din tările clasate în categoriile a 3-a si a 4-a, cu exceptia Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, Irlandei si Portugaliei, dar cu respectarea conditiilor prevăzute în cap. B lit. B si C si în cap. E din anexa nr. 9 la norma sanitară veterinară.”

2. La litera A punctul 10 subpunctul B, litera (ii) din anexa nr. 11 la norma sanitară veterinară va avea următorul cuprins:

“(ii) fie din materiale de la bovine, ovine si caprine, altele decât cele născute, crescute si sacrificate în următoarele tări:

Argentina

Australia

Botswana

Brazilia

Chile

Costa Rica

El Salvador

Islanda

Namibia

Noua Zeelandă

Nicaragua

Panama

Paraguay

Singapore

Swaziland

Uruguay

Vanuatu.”

3. La litera D, punctul 3 al anexei nr. 11 la norma sanitară veterinară va avea următorul cuprins:

“3. Pct. 1 si 2 nu se aplică importului din:

Argentina

Australia

Botswana

Brazilia

Chile

Costa Rica

El Salvador

Islanda

Namibia

Noua Zeelandă

Nicaragua

Panama

Paraguay

Singapore

Swaziland

Uruguay

Vanuatu.”

Art. II. - Directiile sanitare veterinare judetene si a municipiului Bucuresti vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. III. - Agentia Natională Sanitară Veterinară va controla modul de ducere la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.

Art. IV. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul agriculturii, alimentatiei si pădurilor,

Ilie Sârbu

 

Bucuresti, 28 octombrie 2002.

Nr. 498.