MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

P A R T E A I

Anul XIV - Nr. 827 LEGI, DECRETE, HOTÃRÂRI SI ALTE ACTE Luni, 18 noiembrie 2002

SUMAR

LEGI SI DECRETE

596. - Lege privind respingerea Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 186/1999 pentru modificarea si completarea Legii nr. 83/1998 privind procedura falimentului bãncilor

859. - Decret pentru promulgarea Legii privind respingerea Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 186/1999 pentru modificarea si completarea Legii nr. 83/1998 privind procedura falimentului bãncilor

597. - Lege privind aprobarea Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 138/2001 pentru modificarea si completarea Legii nr. 83/1998 privind procedura falimentului bãncilor

860. - Decret pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 138/2001 pentru modificarea si completarea Legii nr. 83/1998 privind procedura falimentului bãncilor

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

Decizia nr. 261 din 24 septembrie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. 3, art. 362 alin. 1 lit. d) si ale art. 3852 din Codul de procedurã penalã

Opinie separatã

HOTÃRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

1.187. - Hotãrâre privind trecerea din domeniul public al statului în domeniul privat al statului a unor mijloace fixe aflate în administrarea Companiei Nationale de Transport al Energiei Electrice “Transelectrica” - S.A., Sucursala de Transport Craiova

1.195. - Hotãrâre pentru aprobarea Acordului dintre Ministerul Apãrãrii Nationale din România si Ministerul Apãrãrii din Georgia privind cooperarea în domeniul medico-militar, semnat la Bucuresti la 3 septembrie 2002

Acord între Ministerul Apãrãrii Nationale din România si Ministerul Apãrãrii din Georgia privind cooperarea în domeniul medico-militar

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

467. - Ordin al ministrului muncii si solidaritãtii sociale privind aprobarea Normelor specifice de securitate a muncii pentru extragerea substantelor minerale utile în cariere, cu mijloace mecanizate – partea a II-a - Roci ornamentale si partea a III-a - Nisipuri, pietris, balast

498. - Ordin al ministrului agriculturii, alimentatiei si pãdurilor privind modificarea si completarea Ordinului ministrului agriculturii, alimentatiei si pãdurilor nr. 144/2002 pentru aprobarea Normei sanitare-veterinare privind stabilirea regulilor de prevenire, control si eradicare a unor encefalopatii spongiforme transmisibile

LEGI SI DECRETE

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

LEGE

privind respingerea Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 186/1999 pentru modificarea si completarea Legii nr. 83/1998 privind procedura falimentului bãncilor

Parlamentul României adoptã prezenta lege.

Articol unic. - Se respinge Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 186 din 19 noiembrie 1999 pentru modificarea si completarea Legii nr. 83/1998 privind procedura falimentului bãncilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 19 noiembrie 1999.

Aceastã lege a fost adoptatã de Senat în sedinta din 7 octombrie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

GHEORGHE BUZATU

Aceastã lege a fost adoptatã de Camera Deputatilor în sedinta din 8 octombrie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

VALER DORNEANU

Bucuresti, 29 octombrie 2002.

Nr. 596.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

pentru promulgarea Legii privind respingerea Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 186/1999 pentru modificarea si completarea Legii nr. 83/1998 privind procedura falimentului bãncilor

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 99 alin. (1) din Constitutia României,

Presedintele României decreteazã:

Articol unic. - Se promulgã Legea privind respingerea Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 186/1999 pentru modificarea si completarea Legii nr. 83/1998 privind procedura falimentului bãncilor si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

Bucuresti, 28 octombrie 2002.

Nr. 859.

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

LEGE

privind aprobarea Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 138/2001 pentru modificarea si completarea Legii nr. 83/1998 privind procedura falimentului bãncilor

Parlamentul României adoptã prezenta lege.

Art. I. - Se aprobã Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 138 din 18 octombrie 2001 pentru modificarea si completarea Legii nr. 83/1998 privind procedura falimentului bãncilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 671 din 24 octombrie 2001, cu urmãtoarele modificãri si completãri:

1. La articolul I punctul 2, articolul 1 va avea urmãtorul cuprins:

“Art. 1. - Procedura falimentului instituitã prin prezenta lege se aplicã urmãtoarelor categorii de institutii de credit:

a) bãncilor persoane juridice române, inclusiv Casei de Economii si Consemnatiuni C.E.C. - S.A., precum si sucursalelor acestora având sediul în strãinãtate;

b) caselor centrale ale cooperativelor de credit, inclusiv cooperativelor de credit afiliate la acestea.”

2. La articolul I punctul 3, litera a) a articolului 2 va avea urmãtorul cuprins:

“a) nu a onorat integral o creantã certã, lichidã si exigibilã, pe o periodatã de cel putin 7 zile lucrãtoare de la scadentã, în cazul bãncilor, inclusiv al Casei de Economii si Consemnatiuni C.E.C. - S.A., si pe o perioadã de cel putin 30 de zile lucrãtoare de la scadentã, în cazul caselor centrale ale cooperativelor de credit, inclusiv al cooperativelor de credit afiliate la acestea;”

3. La articolul I, dupã punctul 3 se introduce punctul 3¹ cu urmãtorul cuprins:

“3¹. Titlul capitolului II va avea urmãtorul cuprins: «Organele care aplicã procedura falimentului si atributiile lor»”

4. La articolul I, punctul 4 va avea urmãtorul cuprins:

.4. Articolul 3 va avea urmãtorul cuprins:

“Art. 3. - Toate procedurile prevãzute de prezenta lege, cu exceptia recursului, sunt de competenta exclusivã a tribunalului în jurisdictia cãruia se aflã sediul institutiei de credit debitoare care figureazã în registrul comertului si sunt exercitate de un judecãtor-sindic. Judecãtorul-sindic este nominalizat în fiecare caz de presedintele tribunalului, dintre judecãtorii desemnati ca judecãtori-sindici, în temeiul art. 12 alin. (3) din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare. Principalele atributii ale tribunalului, în cadrul prezentei legi, sunt:

a) darea hotãrârii de deschidere a procedurii;

b) judecarea contestatiei institutiei de credit debitoare împotriva cererii introductive formulate de Banca Nationalã a României sau de creditori pentru începerea procedurii;

c) desemnarea lichidatorului, prin hotãrâre, stabilirea atributiilor acestuia si, dacã este cazul, înlocuirea lui;

d) judecarea actiunilor introduse de judecãtorul-sindic pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial, anterioare hotãrârii de deschidere a procedurii;

e) judecarea contestatiilor formulate de institutia de credit debitoare sau de creditori împotriva mãsurilor luate de judecãtorul-sindic si de lichidator;

f) confirmarea planului de distribuire a sumelor obtinute din lichidare;

g) darea hotãrârii de închidere a procedurii. Hotãrârile tribunalului sunt definitive si executorii. Ele pot fi atacate cu recurs în conditiile legii.È”

5. La articolul I, punctul 5 se abrogã.

6. La articolul I, dupã punctul 5 se introduc punctele 5¹-5³ cu urmãtorul cuprins:

“5¹. Articolul 4 va avea urmãtorul cuprins:

“Art. 4. - Pentru hotãrârile date de tribunal în baza art. 3, curtea de apel va fi instanta de recurs. Recursul va fi judecat în termen de 15 zile de la înregistrarea dosarului la curtea de apel, citarea pãrtilor urmând sã fie fãcutã prin publicitate, în conditiile art. 95 din Codul de procedurã civilã. Prin derogare de la art. 300 alin. 3 si 4 din Codul de procedurã civilã, hotãrârile tribunalului, cu exceptia celei de respingere a contestatiei institutiei de credit debitoare, nu vor putea fi suspendate de instanta de recurs.»

5². Articolul 5 va avea urmãtorul cuprins:

“Art. 5. - Potrivit prezentei legi, principalele atributii ale judecãtorului-sindic sunt:

a) controlul asupra activitãtii lichidatorului;

b) stabilirea programului sedintelor adunãrilor creditorilor ori de câte ori considerã necesar si prezidarea sedintelor;

c) confirmarea planului de distribuire a sumelor obtinute din lichidare;

d) luarea mãsurilor care se impun din analiza rapoartelor prezentate de lichidator si solutionarea obiectiilor la acestea;

e) introducerea de actiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de institutia de credit debitoare în dauna drepturilor creditorilor în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurilor;

f) introducerea de actiuni pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale cãtre terti si pentru restituirea de cãtre acestia a bunurilor transmise si a valorii altor prestatii executate, realizate de institutia de credit debitoare în dauna intereselor creditorilor, prin:

1. acte de transfer cu titlu gratuit, efectuate în cei 3 ani anteriori începerii procedurii falimentului; sunt exceptate sponsorizãrile în scop umanitar, derulate conform prevederilor legale;

2. operatiuni comerciale în care prestatia institutiei de credit debitoare o depãseste vãdit pe cea primitã, efectuate în cei 3 ani anteriori începerii procedurii falimentului;

3. acte încheiate în cei 3 ani anteriori începerii procedurii, cu intentia tuturor pãrtilor implicate în aceasta de a sustrage bunuri de la urmãrirea de cãtre creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile;

4. acte de transfer de proprietate cãtre un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare sau în folosul acestuia, efectuate în cele 180 de zile anterioare începerii procedurii falimentului, dacã suma pe care creditorul ar putea sã o obtinã în caz de faliment al institutiei de credit debitoare este mai micã decât valoarea actului de transfer;

5. constituirea ori perfectarea unei garantii reale pentru o creantã care era chirografarã în cele 120 de zile anterioare începerii procedurii falimentului;

6. acte încheiate cu persoane aflate în relatii speciale cu institutia de credit debitoare, în anul anterior începerii procedurii falimentului; persoanele aflate în relatii speciale cu institutia de credit debitoare sunt cele stabilite prin lege;

g) admiterea planului de lichidare a unor bunuri din averea institutiei de credit debitoare, pânã la acoperirea pasivului;

h) sesizarea tribunalului despre orice problemã care ar cere o solutionare de cãtre acesta;

i) efectuarea oricãror acte de procedurã cerute de prezenta lege.È

5³. Articolul 6 va avea urmãtorul cuprins:

“Art. 6. - În îndeplinirea atributiilor lor, care implicã aplicarea unor reglementãri bancare, tribunalul, judecãtorulsindic si lichidatorul pot cere si opinia Bãncii Nationale a României, în calitatea sa de autoritate de supraveghere bancarã.»”

7. La articolul I punctul 6, articolul 7 va avea urmãtorul cuprins:

“Art. 7. - Prin hotãrârea judecãtoreascã privind începerea procedurii falimentului tribunalul ridicã administratorilor institutiei de credit debitoare dreptul de a reprezenta institutia de credit, de a administra bunurile institutiei respective, de a dispune de ele si va desemna lichidatorul, care va putea fi si Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, prin derogare de la prevederile art. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 79/1999 privind organizarea activitãtii practicienilor în reorganizare si lichidare, si va preciza atributiile lichidatorului. Adunarea generalã a actionarilor institutiei de credit debitoare, respectiv adunarea generalã a casei centrale a cooperativelor de credit debitoare, va putea desemna în cel mai scurt termen, cu majoritate simplã, un reprezentant, persoanã fizicã sau juridicã, care sã îi sustinã în cadrul procedurii si care va avea dreptul, în conditiile legii, sã conteste mãsurile luate de judecãtorul-sindic sau de lichidator ori sã exercite cãile de atac împotriva hotãrârilor judecãtoresti. În prima sedintã a adunãrii creditorilor acestia vor putea alege un alt lichidator, cu o majoritate de 51% din valoarea creantelor valabile, înregistrate la tribunal pânã la data prevãzutã în notificarea trimisã de tribunal, sau vor putea decide mentinerea lichidatorului desemnat de tribunal. În cazul în care sunt propusi mai multi lichidatori, va fi considerat ales lichidatorul care va întruni voturile creditorilor titulari ai celei mai mari pãrti din valoarea creantelor înregistrate la tribunal, în conditiile alin. 3. Pe data stabilirii atributiilor noului lichidator de cãtre tribunal vor înceta atributiile lichidatorului numit de acesta la data deschiderii procedurii. Lichidatorul nou-numit va prelua activitatea de la lichidatorul înlocuit, sub controlul judecãtorului-sindic. Pe perioada lichidãrii se revocã drepturile tuturor structurilor de conducere si control - adunarea generalã, administratori, conducerea executivã, cenzori, auditori. Prevederile Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare si a falimentului, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare, referitoare la remuneratia lichidatorului, se aplicã în mod corespunzãtor. Activitatea lichidatorului este remuneratã cu pânã la 3% din sumele rezultate din operatiunile de lichidare.”

8. La articolul I, dupã punctul 6 se introduce punctul 6¹ cu urmãtorul cuprins:

“6¹. Articolul 8 va avea urmãtorul cuprins:

“Art. 8. - Institutia de credit debitoare si oricare dintre creditori pot face contestatie împotriva mãsurilor luate de judecãtorul-sindic si de lichidator, în cazurile expres prevãzute de prezenta lege. O astfel de contestatie va trebui sã fie înregistratã în termen de 10 zile de la data la care mãsura a fost luatã, iar solutionarea acesteia se va face în maximum 30 de zile. Dacã socoteste necesar, tribunalul va tine o sedintã, cu citarea autorului contestatiei, a institutiei de credit debitoare, a creditorilor si a Bãncii Nationale a României, cu participarea judecãtorului-sindic.»”

9. La articolul I, punctul 7 va avea urmãtorul cuprins:

“7. Articolul 9 va avea urmãtorul cuprins:

“Art. 9. - În orice stadiu al procedurii falimentului, pentru motive temeinice - dol sau culpã gravã -, precum si la solicitarea justificatã a creditorilor, tribunalul poate înlocui judecãtorul-sindic ori lichidatorul prin încheiere motivatã, datã în camera de consiliu. Pentru desemnarea unui alt lichidator tribunalul va solicita adunãrii generale a creditorilor o altã propunere pentru lichidator, care va fi ales în conformitate cu prevederile art. 7.

Numirea noului lichidator se va face cu respectarea prevederilor art. 3.»”

10. La articolul I punctul 8, articolul 10 va avea urmãtorul cuprins:

“Art. 10. - Potrivit prezentei legi, principalele atributii ale lichidatorului sunt:

a) în momentul primirii hotãrârii judecãtoresti privind începerea procedurii falimentului va deschide la o bancã care functioneazã pe teritoriul României, selectatã prin licitatie, în cel mult 10 zile, în raport cu criteriile de eficientã stabilite pentru apãrarea intereselor creditorilor, inclusiv din punctul de vedere al dezvoltãrii retelei teritoriale, douã conturi, unul în lei si altul în valutã, cu mentiunea cont tip institutie de credit în faliment, cu drept exclusiv de dispozitie în interesul procedurii falimentului. În conturile tip institutie de credit în faliment vor fi virate de cãtre lichidator sumele existente în conturi la alte institutii financiarbancare. Lichidatorul va comunica imediat Bãncii Nationale a României banca comercialã si conturile deschise la aceasta, dupã care Banca Nationalã a României va transfera imediat în aceste conturi disponibilitãtile institutiei de credit aflate în evidentele sale. Operatiunile institutiei de credit în faliment se vor desfãsura în continuare prin aceste conturi;

b) examinarea activitãtii institutiei de credit debitoare în raport cu situatia de fapt, întocmirea unui raport amãnuntit asupra cauzelor si împrejurãrilor care au dus la starea de faliment, cu mentionarea persoanelor cãrora le-ar fi imputabilã, si supunerea acestui raport judecãtorului-sindic spre aprobare, în termen de cel mult 30 de zile de la începerea procedurii falimentului; la cererea lichidatorului judecãtorul sindic va putea prelungi aceastã perioadã, pentru motive temeinice, prin încheiere;

c) inventarierea bunurilor institutiei de credit debitoare si luarea mãsurilor corespunzãtoare pentru conservarea lor, aplicarea sigiliilor la începerea procedurii falimentului, în conformitate cu prevederile Legii nr. 64/1995, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare;

d) angajarea, cu respectarea prevederilor legale, a personalului necesar în vederea lichidãrii si conducerea activitãtii acestuia, angajarea putându-se face din cadrul personalului existent al institutiei de credit debitoare;

e) conducerea activitãtii institutiei de credit debitoare, respectiv efectuarea de operatiuni în interesul producerii falimentului, inclusiv reesalonãri de credite si stabiliri de noi rate ale dobânzilor aferente activelor institutiei de credit debitoare, cu conditia ca orice nou nivel al ratei dobânzilor sã nu fie mai mic decât nivelul ultimei dobânzi de referintã comunicat de Banca Nationalã a României, precum si participãri la piata valutarã interbancarã, luarea tuturor mãsurilor, cum ar fi redimensionarea personalului angajat în scopul reducerii permanente a cheltuielilor de functionare si lichidare;

f) mentinerea, rezilierea sau denuntarea unor contracte încheiate de institutia de credit debitoare, precum si încheierea de noi contracte în interesul procedurii falimentului;

g) examinarea creantelor asupra institutiei de credit debitoare si, atunci când este cazul, formularea de obiectiuni la acestea;

h) primirea sumelor în lei si în valutã pe seama institutiei de credit debitoare si consemnarea acestora, în termen de 24 de ore, în noile conturi ale institutiei de credit debitoare, cu mentiunea cont tip institutie de credit în faliment, conturi deschise la o bancã comercialã;

i) luarea mãsurilor corespunzãtoare privind conturile în valutã ale institutiei de credit debitoare, deschise la institutii de credit corespondente, prin:

1. notificarea corespondentilor asupra declarãrii în stare de faliment a institutiei de credit debitoare, precum si asupra blocãrii disponibilitãtilor din conturile respective în valutã;

2. transferarea ulterioarã, în termenul cel mai scurt, a disponibilitãtilor în contul în valutã, cu mentiunea cont tip institutie de credit în faliment, ce se dezvoltã pe analitice pentru fiecare valutã -, deschis la banca comercialã;

sumele aflate în contul în valutã vor fi convertite în lei si transferate în contul tip institutie de credit în faliment,deschis în lei;

3. efectuarea de plãti pentru operatiunile în curs ale institutiei de credit debitoare, precum si administrarea eficientã a disponibilitãtilor;

j) urmãrirea încasãrii creantelor din averea institutiei de credit debitoare, rezultate din transferul de bunuri sau de sume de bani, efectuat de aceasta înainte de înregistrarea cererii introductive;

k) lichidarea bunurilor si drepturilor din averea institutiei de credit debitoare - ansamblul procedeelor, mãsurilor si tehnicilor pentru realizarea activelor institutiei de credit în faliment -, cu respectarea principiului costului minim presupus, respectiv al valorificãrii optime a acestora, în scopul achitãrii datoriilor cãtre creditori prin:

1. tranzactii privind cumpãrarea de active si asumarea de pasive prin care o institutie de credit cu o situatie financiarã bunã achizitioneazã, partial sau total, activele institutiei de credit debitoare si îsi asumã, partial sau total, pasivele acesteia, incluzând totalitatea depozitelor garantate; tranzactiile privind cumpãrarea de active si asumarea de pasive pot fi efectuate la vedere sau la termen cu optiune; dupã cumpãrare, pentru activele grevate de operatiuni pentru care se probeazã cã au la bazã fraude sau cã provin din furturi de instrumente financiare, pãrtile pot modifica tranzactia initialã, urmând ca institutia de credit achizitoare sã primeascã de la lichidator, în contravaloare, alte active ori sume de bani;

2. vânzarea de bunuri, precum: clãdiri, terenuri, aparaturã, valori mobiliare, operatiuni de lichidare ce se realizeazã cu respectarea prevederilor sectiunii a 6-a «Falimentul» din Legea nr. 64/1995, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare;

3. alte tehnici de realizare a activelor, cum ar fi cesiuni de creantã ori novatii, realizate în interesul procedurii falimentului la o valoare negociatã;

l) întocmirea unui raport lunar asupra evolutiei procedurii falimentului, respectiv asupra stadiului îndeplinirii atributiilor de lichidator, pe care îl va prezenta judecãtorului-sindic spre aprobare; un astfel de raport va include informatii referitoare la valoarea totalã a creantelor asupra institutiei de credit debitoare si la valoarea totalã a activelor acesteia care au fost valorificate, la sumele obtinute din lichidarea si încasarea de creante, la planul de distribuire între creditori;

m) întocmirea bilantului final de lichidare; dacã lichidarea se prelungeste peste durata unui exercitiu financiar, lichidatorul este obligat sã întocmeascã bilantul contabil anual si sã îl depunã la organele si la termenele prevãzute în modelele situatiilor financiar-contabile pentru bãnci;

n) sesizarea judecãtorului-sindic despre orice problemã care ar cere o solutionare de cãtre acesta;

o) încheierea oricãrui document în numele institutiei de credit debitoare, initierea si coordonarea, în numele acesteia, a oricãrei actiuni sau proceduri legale;

p) efectuarea oricãror acte de procedurã cerute de prezenta lege.”

11. La articolul I, dupã punctul 8 se introduc punctele 8¹ si 8² cu urmãtorul cuprins:

“81. Articolul 11 se abrogã.

8². Articolul 12 va avea urmãtorul cuprins:

“Art. 12. - Procedura falimentului va începe pe baza unei cereri introduse de cãtre institutia de credit debitoare sau de creditorii acesteia ori de Banca Nationalã a României.»”

12. La articolul I punctul 12, alineatele 1 si 4 ale articolului 18 vor avea urmãtorul cuprins:

“Art. 18. - În urma înregistrãrii cererii, introdusã conform art. 14, 16 si 17, tribunalul va notifica imediat despre aceasta pãrtilor mentionate la aceste articole, inclusiv Bãncii Nationale a României.

...

În lipsa disponibilitãtilor în conturile prevãzute la art. 10 lit. a) se vor utiliza disponibilitãti din fondul de lichidare prevãzut de Legea nr. 64/1995, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare.”

13. La articolul I punctul 13, articolul 19 va avea urmãtorul cuprins:

“Art. 19. - La primul termen de judecatã tribunalul va analiza cererea si, în cazul în care institutia de credit debitoare nu contestã starea de faliment, va da hotãrârea privind începerea procedurii falimentului acesteia.

Contestatia împotriva cererii de declansare a procedurii falimentului se poate face în termen de 5 zile de la data comunicãrii acestei cereri. Tribunalul se va pronunta asupra contestatiei în termen de 10 zile, termen care poate fi prelungit o singurã datã cu încã 10 zile. În urma pronuntãrii hotãrârii de începere a procedurii falimentului, ca urmare a cererii introduse conform art. 14, 16 si 17 si a desemnãrii lichidatorului, tribunalul va comunica aceasta pãrtilor prevãzute la articolele mentionate, inclusiv lichidatorului si Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, în vederea îndeplinirii atributiilor sale legale, precum si oficiului registrului comertului la care institutia de credit debitoare este înmatriculatã, pentru efectuarea mentiunii «bancã în faliment», respectiv «casã centralã a cooperativelor de credit în faliment». Comunicarea va fi fãcutã publicã în douã ziare de circulatie nationalã. În situatia în care institutia de credit în faliment are deschise sucursale în alte tãri, Banca Nationalã a României va comunica de îndatã despre începerea procedurii falimentului autoritãtii de supraveghere bancarã din tara gazdã a sucursalei respective. De la data începerii procedurii falimentului toate actele institutiei de credit debitoare vor purta mentiunea «bancã în faliment», respectiv «casã centralã a cooperativelor de credit în faliment». Pentru scopuri statistice institutiile de credit în faliment vor fi considerate ca apartinând în continuare sectorului bancar. Raportãrile care trebuie întocmite si transmise de cãtre lichidator Bãncii Nationale a României, periodicitatea si modalitatea de transmitere a acestora vor fi stabilite prin norme de cãtre Banca Nationalã a României.”

14. La articolul I punctul 14, alineatul 1 al articolului 20 va avea urmãtorul cuprins:

“Art. 20. - Tribunalul va comunica în aceeasi zi Bãncii Nationale a României hotãrârea sa privind începerea procedurii falimentului institutiei de credit debitoare. La data comunicãrii hotãrârii privind începerea procedurii falimentului Banca Nationalã a României va închide imediat, dupã decontarea finalã din ziua respectivã, conturile institutiei de credit debitoare, deschise în evidentele sale, si va transfera disponibilitãtile în conturile tip Çinstitutie de credit în falimentÈ, deschise la o bancã comercialã conform art. 10.”

15. La articolul I, punctul 15 va avea urmãtorul cuprins:

“15. Articolele 20¹-20⁴ vor avea urmãtorul cuprins:

“Art. 20¹. - De la data deschiderii procedurii se suspendã toate actiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creantelor asupra institutiei de credit debitoare sau bunurilor sale. Deschiderea procedurii suspendã orice termene de prescriptie a actiunilor prevãzute la alin. 1. Termenele vor reîncepe sã curgã dupã 30 de zile de la închiderea procedurii. Actiunile introduse de lichidator în aplicarea dispozitiilor prezentei legi sunt scutite de taxe de timbru.

Art. 20². - Nici o dobândã ori cheltuialã nu va putea fi adãugatã creantelor asupra institutiei de credit debitoare de la data deschiderii procedurii.

Art. 20³. - Dupã ce s-a dispus începerea procedurii falimentului, potrivit art. 19, este interzis administratorilor institutiei de credit debitoare, sub sanctiunea nulitãtii, sã înstrãineze fãrã acordul judecãtorului-sindic actiunile, respectiv pãrtile sociale detinute la banca debitoare, care fac obiectul acestei proceduri. Judecãtorul-sindic va dispune indisponibilizarea actiunilor, respectiv a pãrtilor sociale, potrivit alin. 1, în registrele speciale de evidentã sau în conturile înregistrate electronic.

Art. 20⁴. - Salariatii institutiei de credit aflate în procedura falimentului vor putea desemna douã persoane care sã îi reprezinte în procesul de lichidare, dupã deschiderea procedurii pentru recuperarea creantelor reprezentând salariile si alte drepturi bãnesti.È”

16. La articolul I punctul 16, articolul 21 va avea urmãtorul cuprins:

“Art. 21. - Prevederile cap. III sectiunea a 6-a «FalimentulÏ din Legea nr. 64/1995, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare, se vor aplica corespunzãtor si procedurii falimentului institutiilor de credit, cu exceptia art. 79, respectiv a art. 100 alin. (2), în ceea ce priveste începerea lichidãrii dupã afisarea tabelului de creante, si a art. 108, în ceea ce priveste ordinea de platã a creantelor creditorilor asupra institutiei de credit în faliment.”

17. La articolul I punctul 17 articolul 21¹, punctele 4 si 9 vor avea urmãtorul cuprins:

“4. creantele bugetare provenite din impozite, taxe, amenzi si din alte sume ce reprezintã venituri publice, potrivit Legii nr. 500/2002*) privind finantele publice, creantele Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, precum si creantele Bãncii Nationale a României decurgând din credite acordate de aceasta institutiei de credit în faliment;

9. creantele actionarilor bãncii în faliment, respectiv creantele membrilor cooperatori ai cooperativelor de credit afiliate casei centrale a cooperativelor de credit în faliment, provenite din participatiile la capitalul social.”

18. La articolul I punctul 18, titlul capitolului IV va avea urmãtorul cuprins:

“CAPITOLUL IV

Rãspunderea organelor de conducere, a cenzorilor, a organelor de control intern si a personalului de executie din institutia de credit ajunsã în stare de faliment”

19. La articolul I punctul 19, articolul 22 va avea urmãtorul cuprins:

“Art. 22. - Tribunalul poate dispune ca o parte din pasivul institutiei de credit în faliment sã fie suportatã de cãtre membrii organelor de conducere, cenzori, personalul de executie si/sau cu atributii de control intern care au detinut functiile respective în cei 3 ani anteriori începerii procedurii falimentului, dacã au contribuit la falimentul acesteia prin una dintre urmãtoarele fapte:

a) au folosit bunurile sau creditele institutiei în folosul propriu;

b) au fãcut acte de comert în interes personal, sub acoperirea institutiei de credit;

c) au dispus în interes personal continuarea unei activitãti care ducea în mod vãdit institutia de credit la încetarea de plãti;

d) au tinut o contabilitate fictivã, au fãcut sã disparã unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea în conformitate cu legea;

e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul institutiei de credit sau au mãrit în mod fictiv pasivul acesteia;

f) au folosit mijloace ruinãtoare pentru a procura institutiei de credit fonduri, în scopul întârzierii încetãrii de plãti;

g) au acordat credite cu încãlcarea cerintelor prudentiale aprobate prin normele în vigoare, precum si a normelor interne în vigoare;

h) în luna precedentã încetãrii plãtilor au plãtit sau au dispus sã se plãteascã, cu preferintã, unui creditor în dauna celorlalti creditori;

i) au întocmit bilanturi contabile, alte situatii contabile ori raportãri întocmite cu nerespectarea prevederilor legale;

j) în cadrul actiunilor interne de verificare nu au identificat si nu au sesizat, prin nerespectarea atributiilor de serviciu, faptele care au condus la fraude si gestiune defectuoasã a patrimoniului.

Aplicarea dispozitiilor alin. 1 nu înlãturã aplicarea legii penale pentru faptele care constituie infractiune. Începerea urmãririi penale nu suspendã cursul litigiilor civile si comerciale. Dispozitiile alin. 1 se aplicã numai persoanelor care exercitã functiile mentionate în acest alineat dupã intrarea în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonante.”

20. La articolul I, dupã punctul 19 se introduce punctul 19¹ cu urmãtorul cuprins:

“19¹. Articolul 24 va avea urmãtorul cuprins:

“Art. 24. - În vederea luãrii mãsurilor prevãzute la art. 22 alin. 1, tribunalul poate fi sesizat de cãtre judecãtorul-sindic, de cãtre lichidator sau de cãtre oricare dintre creditori, de Banca Nationalã a României sau se poate sesiza din oficiu, pe baza datelor din dosarul cauzei, si va putea dispune mãsuri asigurãtorii.»”

21. La articolul I punctul 20, articolul 26 va avea urmãtorul cuprins:

“Art. 26. - Procedura falimentului va fi închisã atunci când tribunalul a aprobat raportul final, când toate fondurile sau bunurile din averea institutiei de credit ajunse în stare de faliment au fost distribuite si fondurile nereclamate au fost depuse la Banca Nationalã a României. În urma cererii judecãtorului-sindic tribunalul va da o hotãrâre de închidere a procedurii falimentului. Hotãrârea va fi comunicatã în scris sau prin presã, în cel putin douã ziare de circulatie nationalã, tuturor creditorilor institutiei de credit debitoare, Oficiului registrului comertului, Bãncii Nationale a României si lichidatorului care va închide conturile tip institutie de credit în faliment. Eventualele sume rãmase vor fi virate la bugetul de stat. În termen de 60 de zile lucrãtoare de la pronuntarea hotãrârii de închidere a procedurii falimentului, lichidatorul depune spre pãstrare la directia judeteanã a arhivelor nationale toate documentele institutiei de credit debitoare, arhivate conform Legii Arhivelor Nationale nr. 16/1996, cu modificãrile si completãrile ulterioare.”

22. La articolul I punctul 21, articolul 27 va avea urmãtorul cuprins:

“Art. 27. - Dispozitiile prezentei legi se completeazã cu cele ale Codului de procedurã civilã, precum si cu cele ale Legii nr. 64/1995, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare.”

23. La articolul I, dupã punctul 21 se introduce punctul 22 cu urmãtorul cuprins:

“22. Articolul 28 se abrogã.”

24. Articolul II va avea urmãtorul cuprins:

“Art. II. - Sintagma banca debitoare din textul art. 14, 15 si 23 din Legea nr. 83/1998, cu modificãrile si completãrile ulterioare, va fi înlocuitã cu sintagma institutia de credit debitoare.”

25. Articolul III va avea urmãtorul cuprins:

“Art. III. - Procedurile de reorganizare judiciarã declansate în baza prevederilor Legii nr. 64/1995, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare, vor fi continuate în conformitate cu prevederile legii mentionate.

Procedurile falimentului declansate în baza prevederilor Legii nr. 83/1998, cu modificãrile si completãrile ulterioare, vor fi continuate în conformitate cu prevederile legii mentionate, valabile la momentul dãrii hotãrârii de deschidere a procedurii.”

Art. II. - Pe data intrãrii în vigoare a prezentei legi prevederile Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 186/1999 pentru modificarea si completarea Legii nr. 83/1998 privind procedura falimentului bãncilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 19 noiembrie 1999, se abrogã.

Aceastã lege a fost adoptatã de Senat în sedinta din 7 octombrie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

GHEORGHE BUZATU

Aceastã lege a fost adoptatã de Camera Deputatilor în sedinta din 8 octombrie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

VALER DORNEANU

Bucuresti, 29 octombrie 2002.

Nr. 597.

---

*) Legea nr. 500/2002 a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 13 august 2002 si intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2003.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 138/2001 pentru modificarea si completarea Legii nr. 83/1998 privind procedura falimentului bãncilor

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 99 alin. (1) din Constitutia României,

Presedintele României decreteazã:

Articol unic. - Se promulgã Legea privind aprobarea Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 138/2001 pentru modificarea si completarea Legii nr. 83/1998 privind procedura falimentului bãncilor si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

Bucuresti, 28 octombrie 2002.

Nr. 860.

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

DECIZIA Nr. 261

din 24 septembrie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor

art. 16 alin. 3, art. 362 alin. 1 lit. d) si ale art. 3852 din Codul de procedurã penalã

Nicolae Popa - presedinte

Costicã Bulai - judecãtor

Nicolae Cochinescu - judecãtor

Constantin Doldur - judecãtor

Kozsokár Gábor - judecãtor

Petre Ninosu - judecãtor

Serban Viorel Stãnoiu - judecãtor

Lucian Stângu - judecãtor

Ioan Vida - judecãtor

Gabriela Ghitã - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se aflã solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. 3, art. 362 alin. 1 lit. d) si ale art. 3852 din Codul de procedurã penalã, exceptie ridicatã de Societatea Comercialã “ASIROM” - S.A. Sucursala judeteanã Caras-Severin din Resita în Dosarul nr. 1.636/P/2002 al Curtii de Apel Timisoara – Sectia penalã.

Dezbaterile au avut loc în sedinta publicã din 12 septembrie 2002 si au fost consemnate în încheierea de la acea datã, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronuntarea la 24 septembrie 2002.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:

Prin Încheierea din 9 iunie 2002, pronuntatã în Dosarul nr. 1.636/P/2002, Curtea de Apel Timisoara – Sectia penalã a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. 3, art. 362 alin. 1 lit. d) si ale art. 3852 din Codul de procedurã penalã, exceptie ridicatã de Societatea Comercialã “ASIROM” S.A. - Sucursala judeteanã Caras-Severin din Resita.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine cã textele de lege criticate încalcã prevederile constitutionale din art. 21, referitoare la accesul liber la justitie, din art. 49 alin. (1), privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertãti, si dinart. 128, referitoare la folosirea cãilor de atac.

Autorul exceptiei precizeazã cã prezenta sa în procesul penal este consecinta aplicãrii art. 54 alin. (4) din Legea nr. 136/1995 privind asigurãrile si reasigurãrile în România si cã, potrivit art. 57 din aceastã lege, rãspunderea asigurãtorului poate fi implicatã doar în limitele obligatiei acestuia. Cu toate acestea, în spetã, s-a decis cã asigurãtorul are calitatea de parte responsabilã civilmente, cu o rãspundere nelimitatã pentru o reparatiune integralã.

În fapt, aratã autorul exceptiei, prin Sentinta penalã nr. 77 din 6 mai 2001 a Judecãtoriei Moldova Nouã, inculpatul Szocs Vasile a fost condamnat pentru infractiunea de distrugere din culpã. Prin aceeasi sentintã Societatea Comercialã “ASIROM” - S.A. - Sucursala judeteanã Caras-Severin din Resita, parte responsabilã civilmente, a fost obligatã la plata unei sume de bani cu titlu de daune.

Împotriva acestei sentinte inculpatul nu a declarat apel. Au declarat apel Societatea Comercialã “ASIROM” - S.A. Sucursala judeteanã Caras-Severin din Resita si Parchetul de pe lângã Judecãtoria Moldova Nouã, iar prin Decizia penalã nr. 445 din 29 octombrie 2001, apelurile au fost respinse de Tribunalul Caras-Severin. Aceastã decizie a fost atacatã cu recurs atât de Parchetul de pe lângã Tribunalul Caras-Severin, cât si de Societatea Comercialã “ASIROM” - S.A. - Sucursala judeteanã Caras-Severin din Resita, iar în fata Curtii de Apel Timisoara, aceasta din urmã a ridicat exceptia de neconstitutionalitate, subliniind cã, si de aceastã datã, inculpatul a rãmas în pasivitate fatã de Societatea Comercialã “ASIROM” - S.A. – Sucursala judeteanã Caras-Severin din Resita, singura obligatã la plata despãgubirilor.

Autorul exceptiei mai precizeazã cã recursul declarat vizeazã, prin motivele sale, si latura penalã, deoarece inculpatul, prin atitudinea sa pasivã si asumarea unei culpe fictive, poate crea prejudicii Societãtii Comerciale “ASIROM” - S.A. Sucursala judeteanã Caras-Severin din Resita. De aceea, aceastã parte întelege sã dovedeascã, ea însãsi, cã fapta imputatã inculpatului a fost produsã în împrejurãri si conditii care exclud rãspunderea sa si implicit a prepusului sãu.

Dispozitiile legale criticate împiedicã însã partea responsabilã civilmente sã dovedeascã inexistenta rãspunderii penale a inculpatului, constituind o nejustificatã discriminare, prin limitarea dreptului la recurs pe latura penalã, ceea ce reprezintã o încãlcare a prevederilor art. 21 si 49 din Constitutie.

Constitutia nu face distinctie în raport cu calitatea procesualã, atunci când consacrã dreptul de acces liber la justitie. Or, pãrtii civilmente responsabile îi sunt limitate drepturile si posibilitãtile de a dovedi eventualele erori referitoare la aprecierea vinovãtiei inculpatului, chiar dacã probele invocate de aceastã parte sunt esentiale pentru solutionarea cauzei. Egalitatea dintre inculpat si partea responsabilã civilmente nu se reduce la solidaritatea pasivã în privinta plãtii unei despãgubiri - consecinta unei infractiuni -, ci include si dreptul de a actiona deplin, fãrã restrictia prevãzutã în art. 16 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, care limiteazã egalitatea acestor pãrti numai în ceea ce priveste actiunea civilã. În conditiile în care, din cauzã de nestiintã sau indiferentã ori rea-credintã, inculpatul nu-si exercitã dreptul de a ataca o hotãrâre, acceptând incriminarea constient fiind cã rãspunderea sa civilã, ca urmare a unei fapte penale amnistiate, este preluatã de partea responsabilã civilmente, iar reprezentantul Ministerului Public sustine acuzatiile care au justificat punerea în miscare a actiunii penale, partea responsabilã civilmente este privatã de un drept de atac prin care poate înlãtura erorile cuprinse în hotãrârile instantelor inferioare, cu consecinta mentinerii erorii judiciare si prejudicierii intereselor sale. Ca si în privinta limitãrii drepturilor persoanei responsabile civilmente de exercitare a cãilor ordinare de atac, si aceastã restrictionare de ordin general reprezintã tot o limitare a dreptului de acces liber la justitie, nefiind îndeplinite conditiile restrictive prevãzute în art. 49 alin. (1) din Constitutie, care enumerã cazurile în care poate fi restrâns exercitiul unor drepturi sau al unor libertãti.

Curtea de Apel Timisoara - Sectia penalã, exprimându-si opinia cu privire la exceptia de neconstitutionalitate, apreciazã cã “dispozitiile legale criticate sunt contrare art. 21 din Constitutie, privitor la accesul liber la justitie, deoarece toate pãrtile din procesul penal trebuie sã aibã drepturi egale în apãrarea intereselor lor, având în vedere cã orice restrângere a drepturilor constitutionale nu se poate face decât în conditiile art. 49 din Constitutie.

Dispozitiile criticate limiteazã drepturile pãrtii responsabile civilmente de a declara recurs, numai pe latura civilã, înlãturându-i posibilitatea de a dovedi eventuala eroare comisã de prima instantã sau de cea de apel cu privire la corecta stabilire a vinovãtiei sau nevinovãtiei inculpatului”.

Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã presedintilor celor douã Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Presedintele Camerei Deputatilor considerã cã exceptia de neconstitutionalitate este nefondatã. În acest sens se aratã cã posibilitatea folosirii cãilor de atac atât de cãtre partea civilã, cât si de partea civilmente responsabilã nu este nici restrânsã, nici eliminatã prin dispozitiile legale criticate, ci se circumscrie în limitele drepturilor procesuale pe care le au aceste pãrti în proces. Partea civilã si partea civilmente responsabilã pot declara apel sau recurs, însã numai în ceea ce priveste latura civilã a cauzei. Se invocã Decizia nr. 45 din 14 martie 2000, prin care Curtea Constitutionalã a statuat cã instanta de control judiciar, sesizatã de partea civilã, nu este împiedicatã sã constate, atunci când este cazul, cã inculpatul a fost gresit achitat pentru motivul cã fapta imputatã nu existã sau cã aceasta nu a fost sãvârsitã de el, constatare care produce efecte numai asupra actiunii civile care va fi admisã, cea penalã rãmânând definitivã prin achitarea inculpatului. O eventualã contrarietate de hotãrâri va putea fi înlãturatã însã prin exercitarea cãilor extraordinare de atac.

Esential este însã cã, dispunând de capacitate procesualã deplinã cu privire la actiunea civilã, partea civilã va putea discuta în apel sau în recurs, dupã caz, si aspectele penale ale hotãrârii atacate, în conditiile în care de modul cum au fost solutionate acestea depinde rezolvarea actiunii civile, iar în caz de achitare, instanta va avea obligatia de a se pronunta asupra laturii civile. Dispozitiile art. 362 din Codul de procedurã penalã se coroboreazã cu prevederile art. 128 din Constitutie care stabilesc cã, împotriva hotãrârilor judecãtoresti, pãrtile interesate si Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în conditiile legii. Art. 21 din Constitutie nu opereazã o diferentiere în raport cu calitatea persoanelor din procesul penal, acestea având sanse egale în exercitarea drepturilor lor. Faptul cã persoana civilmente responsabilã nu poate declara apel sau recurs si cu privire la latura penalã a cauzei nu-i aduce acesteia prejudicii, având în vedere cã sarcina apãrãrii intereselor sale revine Ministerului Public, ca titular al actiunii penale. În baza principiilor oficialitãtii si legalitãtii procesului penal consacrate în art. 2 din Codul de procedurã penalã, Ministerul Public, în temeiul art. 130 din Constitutie, este titularul actiunii publice, fiind singurul competent sã dispunã, în conditiile legii, cu privire la folosirea cãilor de atac împotriva hotãrârilor judecãtoresti în ce priveste latura penalã.

Guvernul considerã cã exceptia este neîntemeiatã. Se apreciazã cã este firesc ca partea civilmente responsabilã sã aibã aceleasi drepturi ca si inculpatul numai în ceea ce priveste latura civilã, nu si latura penalã a cauzei, deoarece pe planul actiunii penale cele douã pãrti au pozitii diferite, stiut fiind cã numai învinuitul sau inculpatul poate fi tras la rãspundere penalã. În aceste conditii, nu se poate sustine cã dispozitiile art. 16 alin. 3 din Codul de procedurã penalã contravin vreunuia dintre textele constitutionale invocate de autorul exceptiei. Interdictia pãrtii responsabile civilmente de a ataca o hotãrâre judecãtoreascã si cu privire la latura penalã nu constituie o limitare a accesului acesteia la justitie si nici a exercitiului dreptului la folosirea cãilor de atac. Instanta de control judiciar sesizatã de partea responsabilã civilmente nu poate fi împiedicatã sã constate, atunci când este cazul, cã inculpatul a fost în mod gresit condamnat. În acest caz, actiunea civilã va putea fi respinsã, cea penalã rãmânând definitivã, iar contrarietatea de hotãrâri poate fi înlãturatã prin exercitarea cãilor extraordinare de atac. Totodatã, partea responsabilã civilmente poate discuta, în apelul sau recursul sãu, si aspectele penale ale hotãrârii atacate, dacã de modul cum au fost solutionate acestea depinde rezolvarea actiunii civile. În aceste conditii, nu se poate sustine cã aceste texte legale contravin prevederilor art. 21 si 49 din Constitutie.

Dispozitiile art. 362 alin. 1 lit. d) si cele ale art. 3852 din Codul de procedurã penalã nu numai cã nu constituie o încãlcare a dispozitiilor art. 128 din Constitutie, ci sunt chiar o reflectare a acestora, pãrtile având posibilitatea de a exercita cãile de atac potrivit legii.

Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sãu de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, raportul judecãtorului-raportor, sustinerile pãrtilor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:

Curtea Constitutionalã constatã cã a fost legal sesizatã si este competentã, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, sã solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicatã.

Obiectul exceptiei îl constituie urmãtoarele dispozitii din Codul de procedurã penalã:

- Art. 16 alin. 3: “Partea responsabilã civilmente are, în ce priveste actiunea civilã, toate drepturile pe care legea le prevede pentru învinuit sau inculpat.”;

- Art. 362: “Pot face apel: […]

d) partea civilã si partea responsabilã civilmente, în ce priveste latura civilã;”;

- Art. 3852: “Pot face recurs persoanele arãtate în art. 362, care se aplicã în mod corespunzãtor.”

Aceste dispozitii sunt considerate de autorul exceptiei ca fiind contrare prevederilor constitutionale ale art. 21, 49 si 128, cu motivarea cã prevederile legale criticate, restrângând dreptul persoanei civilmente responsabile de a declara apel sau recurs numai cu privire la latura civilã a cauzei penale, o lipsesc de posibilitatea de a dovedi inexistenta rãspunderii penale a inculpatului, existenta eventualelor erori în aprecierea vinovãtiei inculpatului, cuprinse în hotãrârile instantelor inferioare, cu consecinta mentinerii erorii judiciare si prejudicierea intereselor pãrtii civilmente responsabile. Autorul exceptiei invocã situatia din spetã, în care inculpatul a dovedit pasivitate în dovedirea nevinovãtiei sale, stiind cã prejudiciul considerabil provocat prin fapta sa va fi reparat de societatea de asigurare.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã, deoarece nici una dintre dispozitiile legale criticate nu aduce atingere prevederilor constitutionale invocate de autorul exceptiei. Dispozitiile art. 362, precum si cele din art. 3852 din Codul de procedurã penalã privitoare la persoanele care pot face apel si, respectiv, recurs sunt elaborate în conformitate cu prevederile art. 128 din Constitutie, referitoare la folosirea cãilor de atac împotriva hotãrârilor judecãtoresti în conditiile legii, adicã asa cum sunt acestea reglementate prin lege organicã adoptatã de Parlament, ca unica autoritate legiuitoare a tãrii [art. 58 alin. (1) din Constitutie]. În conformitate cu prevederile art. 130 din Constitutie, în sistemul procesului penal român, cu exceptiile prevãzute de lege, procurorul este titularul actiunii publice, iar nu persoana vãtãmatã.

Fiind singurul în drept, în conformitate cu interesele generale ale societãtii, sã punã în miscare actiunea, procurorul este singurul în drept sã dinamizeze procesul penal prin folosirea cãilor de atac.

Faptul cã partea civilã si partea responsabilã civilmente nu pot folosi cãile de atac decât pe latura civilã a cauzei corespunde întru totul intereselor acestora, solutionarea actiunii penale nefiind lãsatã în nici un sistem de drept penal la vointa persoanei vãtãmate (cu exceptia infractiunilor zise de învinuire privat-publicã), ignorându-se interesele generale ale societãtii.

Totodatã, Curtea constatã cã ratiunile pe care se întemeiazã interdictia pãrtii civile de a ataca latura penalã în cadrul procesului penal se regãsesc si în legislatia strãinã.

Astfel, în dreptul belgian partea civilã nu poate urmãri anularea unei achitãri decât relativ la interesele sale civile (art. 412 din Codul de instructie penalã belgianã). În dreptul german, chiar si atunci când procurorul nu întelege sã actioneze, interesul legitim al pãrtii civile poate forta si interventia, alãturatã, a procurorului (Legea pentru protectia victimei din 1987). În Italia actiunea civilã poate privi numai interesele civile (art. 74 din Codul de procedurã penalã italian).

De asemenea, este unanim admis, în doctrinã si în jurisprudentã, cã nimic nu împiedicã instanta care solutioneazã o cale de atac folositã de partea civilã si de partea civilmente responsabilã sã examineze si latura penalã a cauzei, dacã modul cum a fost solutionatã aceasta determinã solutionarea laturii civile a cauzei.

Asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor care fac obiectul exceptiei de fatã Curtea Constitutionalã s-a pronuntat prin Decizia nr. 45 din 14 martie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 9 august 2000; Decizia nr. 139 din 13 iulie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 19 octombrie 2000, si Decizia nr. 14 din 18 ianuarie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 15 februarie 2001. Prin toate aceste decizii exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor legale mentionate a fost respinsã, iar solutia, ca si considerentele care au fundamentat-o, în toate aceste cazuri, îsi mentin valabilitatea si în cauza de fatã, neexistând elemente noi care sã determine o schimbare a jurisprudentei Curtii Constitutionale în aceastã materie.

Fatã de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, cu majoritate de voturi,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. 3, art. 362 alin. 1 lit. d) si ale art. 3852 din Codul de procedurã penalã, exceptie ridicatã de Societatea Comercialã “ASIROM” - S.A. - Sucursala judeteanã CarasSeverin din Resita în Dosarul nr. 1.636/P/2002 al Curtii de Apel Timisoara - Sectia penalã.

Definitivã si obligatorie.

Pronuntatã în sedinta publicã din data de 24 septembrie 2002.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu

OPINIE SEPARATÃ

Considerãm - spre deosebire de majoritatea membrilor Curtii - cã exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 16 alin. 3, art. 362 alin. 1 lit. d) si art. 3852 din Codul de procedurã penalã este întemeiatã.

În conditiile în care solutia adoptatã în penal poate influenta esential solutionarea laturii civile (potrivit art. 22 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, “hotãrârea definitivã a instantei penale are autoritate de lucru judecat în fata instantei civile care judecã actiunea civilã, cu privire la existenta faptei, a persoanei care a sãvârsit-o si a vinovãtiei acesteia”), a refuza pãrtii civile si pãrtii responsabile civilmente dreptul de a antama fondul cauzei pe latura penalã si de a exercita cãile legale de atac împotriva solutiei acolo adoptate constituie o îngrãdire a liberului acces la justitie, consacrat de art. 21 din Constitutie.

Altfel spus, dacã este de necontestat cã partea civilã si partea civilmente responsabilã sunt titulare ale unor interese legitime în solutionarea laturii civile, dacã este adevãrat cã solutia pe latura civilã este subsecventã, în mãsurã mai mare sau mai micã, celei adoptate pe latura penalã, se poate afirma, cu suficientã îndreptãtire, cã cele douã pãrti sunt legitim interesate si de aceasta din urmã si, drept urmare, nerecunoasterea, în ceea ce le priveste, a posibilitãtii de a-si sustine punctul de vedere cu privire la latura penalã, în fond si prin exercitarea cãilor legale de atac, constituie o încãlcare evidentã a accesului liber la justitie, care presupune cã “orice persoanã se poate adresa justitiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãtilor si a intereselor sale legitime”.

Întrucât, potrivit art. 21 alin. (2) din Constitutie, “nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept”, orice argument prin care se tinde la legitimarea constitutionalã a unei reglementãri cu caracter restrictiv în materie - de felul celor la care se apeleazã în considerentele deciziei – are o valoare discutabilã.

Dincolo si independent de aceastã obiectie, argumentele aduse în sprijinul solutiei cu care ne exprimãm dezacordul, examinate în sine, sunt susceptibile de serioase rezerve.

Astfel, recunoasterea, si în favoarea pãrtii civile si a pãrtii responsabile civilmente, a dreptului de a participa la solutionarea laturii penale, în considerarea interesului legitim incontestabil pe care îl pot avea în solutionarea într-un anumit mod a acesteia, nu înseamnã, asa cum se sustine în considerentele deciziei, lãsarea solutionãrii actiunii penale la vointa persoanei vãtãmate, cu ignorarea intereselor generale ale societãtii, câtã vreme pãrtile în cauzã ar urma sã beneficieze de respectivul drept, nu în exclusivitate, ci alãturi de inculpat si de procuror.

Nici faptul cã, potrivit acelorasi considerente, “nimic nu împiedicã instanta care solutioneazã o cale de atac folositã de partea civilã si de partea civilmente responsabilã sã examineze si latura penalã a cauzei, dacã modul cum a fost solutionatã aceasta determinã solutionarea laturii civile a cauzei”, nu este de naturã sã confere legitimitate constitutionalã textelor legale deduse controlului.

Într-adevãr, este de neconceput sã refuzi titularului unui interes legitim mijloacele legale de naturã sã-i permitã sã asigure apãrarea acestuia, întrucât respectivul interes beneficiazã, oricum, de protectie, pe alte cãi.

În sfârsit, solutia cu care ne exprimãm dezacordul pune sub semnul unei nejustificate egalitãti situatia pãrtii vãtãmate care întelege sã-si valorifice pretentiile civile, în cadrul procesului penal, cu aceea a aceleiasi pãrti care îsi valorificã aceste pretentii, printr-un proces de sine stãtãtor.

Diligenta de care a dat dovadã partea vãtãmatã, în primul caz, nu-i este de nici un folos, de vreme ce, sub imperiul actualei reglementãri, nu are posibilitatea de a pune concluzii si a formula apãrãri, pe latura penalã, solutia acolo adoptatã împunându-i-se ca si în situatia în care ar fi înteles sã-si valorifice pretentiile civile, printr-un proces de sine stãtãtor, dupã solutionarea definitivã a procesului penal.

Pentru ratiunile înfãtisate, considerãm cã exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 16 alin. 3, art. 362 alin. 1 lit. d) si art. 3852 din Codul de procedurã penalã era întemeiatã.

Judecãtor,

Serban Viorel Stãnoiu

HOTÃRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTÃRÂRE

privind trecerea din domeniul public al statului în domeniul privat al statului a unor mijloace fixe aflate în administrarea Companiei Nationale de Transport al Energiei Electrice “Transelectrica” - S.A., Sucursala de Transport Craiova

În temeiul art. 107 din Constitutie, al art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publicã si regimul juridic al acesteia, precum si al art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 112/2000 pentru reglementarea procesului de scoatere din functiune, casare si valorificare a activelor corporale care alcãtuiesc domeniul public al statului si al unitãtilor administrativ-teritoriale, aprobatã prin Legea nr. 246/2001,

Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre.

Art. 1. - Se aprobã trecerea din domeniul public al statului în domeniul privat al statului a unor mijloace fixe aflate în administrarea Companiei Nationale de Transport al Energiei Electrice “Transelectrica” - S.A., Sucursala de Transport Craiova, amplasate în statiile de sistem Portile de Fier, Urechesti si Tântãreni, având datele de identificare prevãzute în anexa care face parte integrantã din prezenta hotãrâre.

Art. 2. - Trecerea în domeniul privat al statului se face în vederea scoaterii din functiune si a valorificãrii sau, dupã caz, a casãrii mijloacelor fixe prevãzute la art. 1, în conditiile legii.

Art. 3. - Dupã scoaterea din functiune si valorificarea/casarea, dupã caz, a acestora, Compania Nationalã de Transport al Energiei Electrice “Transelectrica” - S.A., Sucursala de Transport Craiova îsi va actualiza în mod corespunzãtor datele din evidenta cantitativ-valoricã.

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NÃSTASE

Contrasemneazã:

Ministrul industriei si resurselor,

Dan Ioan Popescu

Ministrul finantelor publice,

Mihai Nicolae Tãnãsescu

Bucuresti, 24 octombrie 2002.

Nr. 1.187.

ANEXÃ*)

DATELE DE IDENTIFICARE

a mijloacelor fixe care trec din domeniul public al statului în domeniul privat al statului, aflate în administrarea Companiei Nationale de Transport al Energiei Electrice “Transelectrica” - S.A., Sucursala de Transport Craiova

---

*) Anexa este reprodusã în facsimil.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTÃRÂRE

pentru aprobarea Acordului dintre Ministerul Apãrãrii Nationale din România si Ministerul Apãrãrii din Georgia privind cooperarea în domeniul medico-militar, semnat la Bucuresti la 3 septembrie 2002

În temeiul art. 107 din Constitutie si al art. 5 alin. 1 din Legea nr. 4/1991 privind încheierea si ratificarea tratatelor,

Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre.

Articol unic. - Se aprobã Acordul dintre Ministerul Apãrãrii Nationale din România si Ministerul Apãrãrii din Georgia privind cooperarea în domeniul medico-militar, semnat la Bucuresti la 3 septembrie 2002.

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NÃSTASE

Contrasemneazã:

Ministrul apãrãrii nationale,

Ioan Mircea Pascu

Ministrul afacerilor externe,

Mircea Geoanã

Bucuresti, 24 octombrie 2002.

Nr. 1.195.

ACORD

între Ministerul Apãrãrii Nationale din România si Ministerul Apãrãrii din Georgia privind cooperarea în domeniul medico-militar

Ministerul Apãrãrii Nationale din România si Ministerul Apãrãrii din Georgia, denumite în continuare pãrti contractante,

în baza prevederilor Acordului de colaborare dintre Ministerul Apãrãrii Nationale din România si Ministerul Apãrãrii din Georgia, semnat la Bucuresti la 7 decembrie 1998, exprimându-si interesul de a stabili cooperarea în domeniul medico-militar,

au convenit urmãtoarele:

ARTICOLUL 1

Scopul

Scopul prezentului acord este crearea cadrului juridic necesar cooperãrii între pãrtile contractante în domeniul medico-militar.

ARTICOLUL 2

Formele cooperãrii

(1) Cooperarea între pãrtile contractante se va realiza prin:

a) schimburi de experientã între medicii militari în domeniul asigurãrii medicale a trupelor si al managementului de spital;

b) schimburi de experientã în diferite specialitãti medicomilitare;

c) stagii de specializare si perfectionare pentru medici si personal mediu sanitar;

d) vizite ale unor delegatii ale serviciilor medicale pentru documentare reciprocã;

e) acordarea, în mod gratuit, de asistentã medicalã ambulatorie sau prin internare în institutiile medicale militare ale pãrtii contractante gazdã, pe bazã de reciprocitate pentru:

- membrii fortelor armate ale pãrtii contractante care trimite;

- membrii de familie: sotul/sotia sau copilul membrului fortelor armate;

f) acordarea de asistentã stomatologicã, în mod gratuit, prin efectuarea de tratamente generale de conservare.

(2) Urmãtoarele prestatii nu constituie obiectul reglementãrilor prezentului acord:

a) tratamentul ambulatoriu acordat de medicii si stomatologii civili;

b) tratamentul prin internare în spitale civile;

c) medicamentele si pansamentele prescrise de medicii civili;

d) transporturile medicale ce nu se executã cu mijloace

de transport ale pãrtilor contractante;

e) tratamentele curative la statiunile balneare sau la sanatorii;

f) mijloacele auxiliare optice si acustice;

g) mijloacele ortopedice si protetice, precum si alte mijloace auxiliare;

h) coroanele dentare individuale, protezele dentare, precum si serviciile prestate de laboratoare dentare.

(3) Alte activitãti de colaborare pot fi convenite de autoritãtile competente cu punerea în aplicare a prevederilor prezentului acord.

ARTICOLUL 3

Obligatiile pãrtilor contractante

(1) Fiecare parte contractantã va asigura:

a) pentru membrii fortelor armate ale celeilalte pãrti contractante, asistentã medicalã ambulatorie sau prin internare în formatiunile sale medicale si stomatologice, fãrã platã;

b) pentru membrii de familie:

- asistentã medicalã ambulatorie sau prin internare în formatiunile sale medicale, fãrã platã;

- asistentã stomatologicã în formatiunile sale medicale si stomatologice, fãrã platã, în aceleasi conditii în care aceastã asistentã este asiguratã membrilor de familie ai membrilor propriilor forte armate.

(2) Formatiunile medicale ale pãrtilor contractante asigurã asistenta medicalã precizatã în prezentul acord, conform regulamentelor proprii si disponibilitãtilor financiare destinate unor asemenea scopuri.

(3) În cazul unui tratament prin internare în institutiile medicale sanitare ale uneia dintre pãrtile contractante, acordat membrilor celeilalte pãrti contractante, hrana se asigurã în mod gratuit.

ARTICOLUL 4

Autoritãtile competente

Autoritãtile care rãspund de punerea în aplicare a prevederilor prezentului acord, denumite în continuare autoritãti competente, sunt:

a) pentru partea contractantã românã - Directia asistentã medicalã a Ministerului Apãrãrii Nationale din România;

b) pentru partea contractantã georgianã – Ministerul Apãrãrii din Georgia.

ARTICOLUL 5

Stagiile de specializare

(1) Fiecare parte contractantã poate trimite la stagii de specializare si perfectionare de scurtã duratã, de pânã la 15 zile, medici si personal mediu sanitar, în unitãti medicale ale celeilalte pãrti contractante.

(2) Specialitãtile în care se vor desfãsura stagiile de specializare si perfectionare, precum si detaliile legate de organizarea acestor stagii vor fi stabilite de comun acord de cãtre autoritãtile competente, în anul premergãtor anului în care se vor efectua aceste stagii.

(3) Medicii si personalul mediu sanitar, aflati la stagii de specializare si perfectionare, pot asista la desfãsurarea actului medical, fãrã sã aibã nici o rãspundere decurgând din deontologia medicalã.

(4) Partea contractantã care primeste asigurã personalului trimis de cealaltã parte contractantã cazare, hranã, asistenta medicalã de urgentã, manuale, accesul în unitãtile sanitare proprii si în biblioteci, precum si transportul pe teritoriul statului sãu.

ARTICOLUL 6

Aspectele financiare

Fiecare parte contractantã va suporta cheltuielile care rezultã din punerea în aplicare a prezentului acord, cu exceptia celor prevãzute la art. 5 alin. (4).

ARTICOLUL 7

Solutionarea divergentelor

Orice divergentã privind interpretarea sau aplicarea prevederilor prezentului acord va fi rezolvatã prin consultãri între pãrtile contractante si nu va fi înaintatã nici unui tribunal national sau international sau vreunui tert spre solutionare.

ARTICOLUL 8

Dispozitii finale

(1) Prezentul acord va intra în vigoare la data primirii ultimei notificãri scrise prin care pãrtile contractante se înstiinteazã reciproc despre îndeplinirea procedurilor legale interne, necesare intrãrii în vigoare a acestuia.

(2) Prezentul acord se încheie pe o perioadã de 5 ani.

Valabilitatea sa se va prelungi automat pe noi perioade de 5 ani, dacã nici una dintre pãrtile contractante nu va înstiinta în scris cealaltã parte contractantã, cu cel putin 6 luni înainte de expirarea perioadei de valabilitate, despre intentia sa de a-l denunta. În cazul denuntãrii prezentului acord de cãtre una dintre pãrtile contractante, activitãtile începute vor fi continuate pânã la încheierea perioadei pentru care au fost convenite anterior.

(3) Amendamente la prezentul acord pot fi aduse prin acordul scris al ambelor pãrti contractante. Amendamentele intrã în vigoare conform alin. (1).

Semnat la 3 septembrie 2002 la Bucuresti, în douã exemplare originale, fiecare în limbile românã, georgianã si englezã, toate textele fiind egal autentice. În cazul unor diferente de interpretare, textul în limba englezã va prevala.

Pentru Ministerul Apãrãrii Nationale din România, George Cristian Maior, secretar de stat si sef al Departamentului pentru integrare euroatlanticã si politica de apãrare

Pentru Ministerul Apãrãrii din Georgia, Gela Bezhuashvili, adjunctul ministrului apãrãrii din Georgia

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL MUNCII SI SOLIDARITÃTII SOCIALE

ORDIN

privind aprobarea Normelor specifice de securitate a muncii pentru extragerea substantelor minerale utile în cariere, cu mijloace mecanizate - partea a II-a Roci ornamentale si partea a III-a - Nisipuri, pietris, balast

În temeiul prevederilor art. 5 alin. (5) si ale pct. 4 din anexa nr. 2 la Legea protectiei muncii nr. 90/1996, republicatã, în baza art. 7 si a art. 14 lit. D pct. 2 din Hotãrârea Guvernului nr. 4/2001 privind organizarea si functionarea Ministerului Muncii si Solidaritãtii Sociale, cu modificãrile ulterioare,

în conformitate cu avizele Consiliului TehnicoEconomic nr. 2 si 4 din 15 aprilie 2002,

ministrul muncii si solidaritãtii sociale emite urmãtorul ordin:

Art. 1. - Se aprobã Normele specifice de securitate a muncii pentru extragerea substantelor minerale utile în cariere, cu mijloace mecanizate - pãrtile a II-a si a III-a, respectiv: roci ornamentale si nisipuri, pietris, balast, care fac parte integrantã din prezentul ordin.

Art. 2. - Normele prevãzute la art. 1 intrã în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicãrii prezentului ordin în Monitorul Oficial al României, Partea I. Începând cu aceeasi datã se abrogã prevederile din normele departamentale de protectie a muncii care se referã la extragerea cu mijloace mecanizate a rocilor ornamentale si nisipurilor, pietrisului si balastului în cariere.

Art. 3. - Normele specifice de securitate a muncii pentru extragerea substantelor minerale utile în cariere, cu mijloace mecanizate - pãrtile a II-a si a III-a – roci ornamentale si nisipuri, pietris, balast sunt obligatorii pentru activitãtile cu acest profil si se difuzeazã celor interesati prin Asociatia Profesionalã Minierã din România.

Ministrul muncii si solidaritãtii sociale,

Marian Sârbu

Bucuresti, 29 octombrie 2002.

Nr. 467.

MINISTERUL AGRICULTURII, ALIMENTATIEI SI PÃDURILOR

ORDIN

privind modificarea si completarea Ordinului ministrului agriculturii, alimentatiei si pãdurilor nr. 144/2002 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind stabilirea regulilor de prevenire, control si eradicare a unor encefalopatii spongiforme transmisibile

Având în vedere prevederile art. 31 alin. (1) din Legea sanitarã veterinarã nr. 60/1974, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare,

în temeiul Hotãrârii Guvernului nr. 362/2002 privind organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Pãdurilor, cu modificãrile si completãrile ulterioare,

vãzând Referatul de aprobare nr. 160.314 din 15 octombrie 2002, întocmit de Agentia Nationalã Sanitarã Veterinarã,

ministrul agriculturii, alimentatiei si pãdurilor emite urmãtorul ordin:

Art. I. - Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pãdurilor nr. 144/2002 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind stabilirea regulilor de prevenire, control si eradicare a unor encefalopatii spongiforme transmisibile, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 21 iunie 2002, se modificã si se completeazã dupã cum urmeazã:

1. La articolul 2, alineatul (2) va avea urmãtorul cuprins:

“(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1), se admite importul de bovine vii, ovine vii si caprine vii destinate reproductiei, din tãrile clasate în categoriile a 3-a si a 4-a, cu exceptia Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, Irlandei si Portugaliei, dar cu respectarea conditiilor prevãzute în cap. B lit. B si C si în cap. E din anexa nr. 9 la norma sanitarã veterinarã.”

2. La litera A punctul 10 subpunctul B, litera (ii) din anexa nr. 11 la norma sanitarã veterinarã va avea urmãtorul cuprins:

“(ii) fie din materiale de la bovine, ovine si caprine, altele decât cele nãscute, crescute si sacrificate în urmãtoarele tãri:

Argentina

Australia

Botswana

Brazilia

Chile

Costa Rica

El Salvador

Islanda

Namibia

Noua Zeelandã

Nicaragua

Panama

Paraguay

Singapore

Swaziland

Uruguay

Vanuatu.”

3. La litera D, punctul 3 al anexei nr. 11 la norma sanitarã veterinarã va avea urmãtorul cuprins:

“3. Pct. 1 si 2 nu se aplicã importului din:

Argentina

Australia

Botswana

Brazilia

Chile

Costa Rica

El Salvador

Islanda

Namibia

Noua Zeelandã

Nicaragua

Panama

Paraguay

Singapore

Swaziland

Uruguay

Vanuatu.”

Art. II. - Directiile sanitare veterinare judetene si a municipiului Bucuresti vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. III. - Agentia Nationalã Sanitarã Veterinarã va controla modul de ducere la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.

Art. IV. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Ministrul agriculturii, alimentatiei si pãdurilor,

Ilie Sârbu

Bucuresti, 28 octombrie 2002.

Nr. 498.