MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XIV - Nr. 370         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Vineri, 31 mai 2002

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 128 din 16 aprilie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 118 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 138 din 23 aprilie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 67311 din Codul de procedură civilă

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

514. - Hotărâre pentru aprobarea amendamentului convenit prin schimb de scrisori, semnate la Bucuresti la 11 martie 2002 si la Zagreb la 22 martie 2002, între Guvernul României si Banca Internatională pentru Reconstructie si Dezvoltare la Acordul de împrumut dintre România si Banca Internatională pentru Reconstructie si Dezvoltare privind finantarea Proiectului de închidere a minelor si de atenuare a impactului social, semnat la Bucuresti la 13 octombrie 1999

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE

ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

701. - Ordin al ministrului finantelor publice privind prospectele de emisiune ale certificatelor de trezorerie cu discont si ale obligatiunilor de stat cu dobândă lansate în luna iunie 2002

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 128

din 16 aprilie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 118 din Codul de procedură civilă

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu – judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Vlad Mihai Cercel - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 118 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială “M&P NAV” - S.R.L. din Galati în Dosarul nr. 1.815/MF/2001 al Curtii de Apel Constanta.

La apelul nominal se prezintă Compania Natională “Administratia Canalelor Navigabile” - S.A. Constanta, prin consilier juridic, lipsind autorul exceptiei, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Companiei Nationale “Administratia Canalelor Navigabile” - S.A. Constanta solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată. Arată că prin dispozitiile criticate se sanctionează pasivitatea pârâtului, acesta având obligatia legală de a depune întâmpinare. Nu sunt încălcate prevederile constitutionale privind accesul liber la justitie, acesta fiindu-i conferit pârâtului prin procedura de citare. Nici dreptul la apărare nu este încălcat, întrucât judecarea litigiilor comerciale trebuie să se realizeze cu celeritate, asa cum rezultă si din dispozitiile cuprinse în cap. XIV din Codul de procedură civilă.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate. Consideră că este firesc ca părtile să cunoască de la început pretentiile lor reciproce, ca de altfel si judecătorul. Reglementarea legală este menită să asigure echilibrul procesual, necesar pentru realizarea unui proces echitabil si eficient.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 20 decembrie 2001, pronuntată în Dosarul nr. 1.815/MF/2001, Curtea de Apel Constanta a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 118 din Codul de procedură civilă, exceptie invocată de Societatea Comercială “M&P NAV” - S.R.L. din Galati în cadrul unui recurs împotriva intimatei Compania Natională “Administratia Canalelor Navigabile” - S.A. Constanta.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile criticate contravin prevederilor art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1), art. 21, art. 24 alin. (1), art. 49 si 54 din Constitutie. Astfel, prin sanctiunea decăderii pârâtului din dreptul de a mai propune probe si de a mai invoca exceptii, altele decât cele de ordine publică, sanctiune prevăzută de dispozitiile art. 118 alin. 2 din Codul de procedură civilă, se încalcă dreptul la apărare si se îngrădeste accesul liber la justitie, deoarece apărarea în instantă fără posibilitatea probatiunii este imposibil de conceput, o astfel de cauză neputând fi solutionată în mod corect si judicios.

De asemenea, autorul exceptiei consideră că această sanctiune constituie o restrângere a dreptului la apărare si a liberului acces la justitie, fără să existe vreunul dintre cazurile prevăzute la art. 49 alin. (1) din Constitutie si fără să existe proportionalitate între această sanctiune si situatia care a determinat-o, si anume nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege. În ceea ce priveste dispozitiile art. 118 alin. 3 din Codul de procedură civilă, acestea introduc o discriminare nejustificată între participantii la proces asistati de avocat si cei neasistati, “împărtindu-i în cetăteni cu apărător si cetăteni fără apărător”. În concluzie solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate.

Curtea de Apel Constanta, exprimându-si opinia, apreciază că exceptia invocată este întemeiată, întrucât aplicarea sanctiunii decăderii în cazul nedepunerii de către pârât, până la prima zi de înfătisare, a întâmpinării duce la concluzia că dreptul la apărare al pârâtului “este limitat, iar nu

garantat, din moment ce pârâtul care nu a depus întâmpinare este decăzut din dreptul de a mai formula probatorii sau exceptii în afara celor de ordine publică”. De asemenea, în materie comercială neexistând calea de atac devolutivă a apelului, rezultă că instanta va decide numai pe baza sustinerilor si probatoriilor administrate de reclamant, fiind astfel încălcate prevederile “art. 24 din Constitutie, precum si principiul contradictorialitătii, care guvernează procesul civil”. Si principiul egalitătii cetătenilor în fata legii este încălcat, întrucât prin dispozitiile atacate “se face o discriminare între participantii la proces, după cum acestia sunt sau nu reprezentati de avocat”.

Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este nefondată, dispozitiile criticate asigurând un echilibru în ceea ce priveste situatia juridică a părtilor, evitându-se si amânarea nejustificată a procesului. De asemenea, depunerea întâmpinării este utilă si pentru instanta de judecată, care ia cunostintă, încă din faza initială a procesului, de cererile si apărările părtilor, precum si de dovezile pe care se întemeiază acestea. Prin această reglementare se asigură si egalitatea de mijloace, de arme între părtile  procesului, asigurându-se astfel respectarea exigentelor prevăzute la art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil. Chiar dacă nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege este sanctionată cu decăderea, totusi “pârâtul va putea discuta probele si temeinicia sustinerilor reclamantului în conditiile prevederilor art. 171 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora partea decăzută din dreptul de a administra o probă va putea totusi să se apere discutând în fapt si în drept temeinicia sustinerilor si a dovezilor părtii potrivnice”.

În ceea ce priveste dispozitiile art. 118 alin. 3 din Codul de procedură civilă, acestea atenuează consecintele grave ale decăderii, în cazul în care pârâtul nu este reprezentat sau asistat de avocat. În final Guvernul apreciază că dispozitiile criticate se bazează pe prevederile art. 125 alin. (3) din Constitutie, care dau în competenta legiuitorului ordinar reglementarea procedurii de judecată.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere exprimat de către Guvern, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, republicată, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 118 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:

“Întâmpinarea este obligatorie, afară de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel.

Nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe si de a invoca exceptii, în afara celor de ordine publică.

În cazul în care pârâtul nu este reprezentat sau asistat de avocat, presedintele îi va pune în vedere, la prima zi de înfătisare, să arate exceptiile, dovezile si toate mijloacele sale de apărare despre care se va face vorbire în încheierea de sedintă; instanta va acorda, la cerere, un termen pentru pregătirea apărării si depunerea întâmpinării.”

Prevederile constitutionale invocate de autorul exceptiei în sustinerea acesteia sunt următoarele:

- art. 15 alin. (1): “Cetătenii beneficiază de drepturile si de libertătile consacrate prin Constitutie si prin alte legi si au obligatiile prevăzute de acestea.” ;

- art. 16 alin. (1): “Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.” ;

- art. 21: “(1) Orice persoană se poate adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime.

 (2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.” ;

- art. 24 alin. (1): “Dreptul la apărare este garantat.” ;

- art. 49: “(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertăti poate fi restrâns numai prin lege si numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea sigurantei nationale, a ordinii, a sănătătii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertătilor cetătenilor; desfăsurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamităti naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea trebuie să fie proportională cu situatia care a determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertătii.” ;

- art. 54: “Cetătenii români, cetătenii străini si apatrizii trebuie să-si exercite drepturile si libertătile constitutionale cu bună-credintă, fără să încalce drepturile si libertătile celorlalti.”

Analizând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea retine că în cadrul procesului civil întâmpinarea este actul de procedură prin care pârâtul răspunde în scris pretentiilor formulate de reclamant prin cererea de chemare în judecată, arătând totodată apărările sale. Prin acest act reclamantul este pus în situatia de a cunoaste apărarea si dovezile pe care se sprijină pârâtul, înlăturându-se astfel surpriza si realizându-se egalitatea în ceea ce priveste pozitia procesuală a părtilor.

Depunerea întâmpinării contribuie la urgentarea solutionării procesului, prin motivarea ei, prin arătarea dovezilor, fată de care reclamantul, la rândul său poate să îsi pregătească din timp apărarea, precum si prin faptul că de la început dă instantei posibilitatea de a cunoaste cadrul în care îsi va desfăsura activitatea.

Curtea constată că dispozitiile art. 118 din Codul de procedură civilă, referitoare la întâmpinare, nu îngrădesc accesul la justitie, nu încalcă dreptul la apărare al pârâtului si nici egalitatea cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, asa cum se sustine în motivarea exceptiei de neconstitutionalitate. În acest sens Curtea retine că pârâtul care nu a depus întâmpinarea în termenul prevăzut de lege are în continuare dreptul să se apere prin combaterea pretentiilor reclamantului si prin discutarea, în fapt si în drept, a sustinerilor si a dovezilor adversarului, asa cum rezultă din dispozitiile art. 171 din Codul de procedură civilă. De asemenea, pârâtul va putea invoca în tot cursul procesului exceptiile de ordine publică.

Dispozitiile constitutionale sunt respectate si prin posibilitatea pârâtului, prevăzută la art. 138 alin. 1 din Codul de procedură civilă, de a cere administrarea unor dovezi în sprijinul sustinerilor sale în cazul în care nevoia dovezii ar reiesi din dezbateri si partea nu o putea prevedea, atunci când administrarea dovezii nu pricinuieste amânarea judecătii sau când dovada nu a fost cerută, în conditiile legii, din pricina nestiintei sau lipsei de pregătire a părtii care nu a fost reprezentată sau asistată de avocat.

Dispozitiile art. 103 din Codul de procedură civilă reprezintă o altă garantie a dreptului la apărare, dând posibilitatea părtii care, dintr-o împrejurare mai presus de vointa sa, nu a efectuat un act de procedură în termenul prevăzut de lege de a solicita repunerea în termen.

În ceea ce priveste sustinerea autorului exceptiei că dispozitiile art. 118 alin. 3 din Codul de procedură civilă ar contraveni principiului egalitătii cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, Curtea retine că, pe de o parte, aceste dispozitii constituie o altă garantie a dreptului la apărare, iar pe de altă parte, nu există identitate de situatii, care să justifice aplicarea aceluiasi regim juridic. Faptul că o persoană nu beneficiază de asistentă juridică justifică acordarea unui tratament mai favorabil în raport cu o persoană care este reprezentată sau asistată de avocat.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 118 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială “M&P NAV” - S.R.L. din Galati în Dosarul nr. 1.815/MF/2001 al Curtii de Apel Constanta.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 16 aprilie 2002.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Vlad Mihai Cercel

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 138

din 23 aprilie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 67311 din Codul de procedură civilă

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghită - procuror

Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 67311 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Eduard Galan în Dosarul nr. 8.560/2001 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucuresti într-o cauză având ca obiect iesirea din indiviziune.

La apelul nominal răspunde autorul exceptiei, lipsind cealaltă parte, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Eduard Galan solicită admiterea exceptiei asa cum a fost formulată.

Reprezentantul Ministerului Public arată că prevederile privind iesirea din indiviziune nu încalcă nici o dispozitie din Constitutia României sau din vreo conventie internatională ratificată de România, deoarece interesele tuturor părtilor sunt ocrotite în mod egal, fără nici un fel de discriminare. Solicită respingerea exceptiei ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 11 ianuarie 2002, pronuntată în Dosarul nr. 8.560/2001, Judecătoria Sectorului 4 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 67311 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Eduard Galan.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile art. 67311 din Codul de procedură civilă sunt neconstitutionale, întrucât lezează dreptul de proprietate al copărtasului. Coproprietarul care solicită să i se atribuie în natură imobilul este obligat să achite sulta pentru ceilalti coproprietari, ceea ce de multe ori îi este imposibil, mai ales că această obligatie trebuie îndeplinită în termen de 6 luni, altfel îsi pierde proprietatea.

Mai arată că în cazul în care s-a dispus vânzarea prin bună învoială, iar aceasta nu s-a realizat se prevede vânzarea imobilului prin intermediul executorului judecătoresc, or, pe calea executării silite nu se poate obtine un pret bun. Consideră, în concluzie, că dispozitiile legale criticate contravin prevederilor art. 41 alin. (1) si (2) din Constitutie, precum si reglementărilor cuprinse la art. 3, 7 si la art. 25 alin. 1 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului, precum si la art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Judecătoria Sectorului 4 Bucuresti, exprimându-si opinia, apreciază că exceptia ridicată nu este întemeiată. Se arată că, potrivit art. 728 alin. 1 din Codul civil, “Nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune. Un coerede poate oricând cere împărteala succesiunii, chiar când ar exista conventii sau prohibitii contrarii”. De asemenea, instanta precizează că art. 67311 din Codul de procedură civilă acordă întâietate vânzării prin bună învoială, “solutie care este în concordantă cu principiul disponibilitătii procesuale si, numai dacă aceasta nu se poate realiza, instanta va dispune, prin încheiere, ca vânzarea să se efectueze prin intermediul executorului judecătoresc”.

Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a Curtii Constitutionale a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere cu privire la exceptia ridicată.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate ridicată nu este întemeiată, deoarece procedura prevăzută pentru sistarea stării de coproprietate corespunde principiului constitutional potrivit căruia “trebuie ocrotite în mod egal interesele legitime ale tuturor coproprietarilor, inclusiv atunci când ele constau în încetarea stării de coproprietate”. Mai arată că solutia adoptată prin textul de lege criticat nu contravine Constitutiei, “ci, dimpotrivă, îsi are temeiul în textul art. 41 alin. (1), potrivit căruia continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege”. Guvernul consideră că dispozitiile legale criticate sunt în concordantă si cu reglementările Declaratiei Universale a Drepturilor Omului si ale primului Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, deoarece “vânzarea bunului respectiv nu duce la pierderea dreptului coproprietarilor, ci la transformarea cotei fiecăruia într-un drept exclusiv asupra unei părti din suma de bani rezultată prin vânzare”.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 67311 din Codul de procedură civilă, care prevăd că:

“În cazul în care nici unul dintre coproprietari nu cere atribuirea bunului ori, desi acesta a fost atribuit provizoriu, nu s-au depus, în termenul stabilit, sumele cuvenite celorlalti coproprietari, instanta, prin încheiere, va dispune vânzarea bunului, stabilind, totodată, dacă vânzarea se va face de către părti prin bună învoială ori de către executorul judecătoresc.

Dacă s-a dispus ca vânzarea bunului să se facă de părti prin bună învoială, instanta va stabili si termenul în care aceasta va fi efectuată. Termenul nu poate fi mai mare de 6 luni. La împlinirea termenului părtile vor prezenta instantei dovada vânzării.

În cazul în care vânzarea prin bună învoială nu se realizează în temeiul prevăzut de alin. 2, instanta, prin încheiere, va dispune ca vânzarea să fie efectuată de executorul judecătoresc.

Încheierile prevăzute în prezentul articol pot fi atacate separat cu apel. Dacă nu au fost astfel atacate, aceste încheieri nu mai pot fi supuse apelului o dată cu hotărârea asupra fondului procesului”.

Autorul exceptiei sustine că aceste dispozitii legale sunt contrare prevederilor art. 41 alin. (1) si (2) din Constitutie, potrivit cărora: “

(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetătenii străini si apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor”.

Consideră, de asemenea, că dispozitiile legale criticate încalcă si unele reglementări din Declaratia Universală a Drepturilor Omului, adoptată si proclamată de Adunarea generală a Organizatiei Natiunilor Unite prin Rezolutia 217A (III) din 10 decembrie 1948, si anume:

- Art. 3: “Orice fiintă umană are dreptul la viată, la libertate si la securitatea sa.”;

- Art. 7: “Toti oamenii sunt egali în fata legii si au dreptul fără deosebire la o protectie egală a legii. Toti oamenii au dreptul la o protectie egală împotriva oricărei discriminări care ar încălca prezenta declaratie si împotriva oricărei provocări la o astfel de discriminare.”;

- Art. 25 alin. 1: “Orice persoană are dreptul la un nivel de viată corespunzător asigurării sănătătii sale, bunăstării proprii si a familiei, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinta, îngrijirea medicală, precum si serviciile sociale necesare, are dreptul la asigurare în caz de somaj, de boală, de invaliditate, văduvie, bătrânete sau în alte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistentă ca urmare a unor împrejurări independente de vointa sa”, precum si prevederile art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, conform cărora: “Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale.

Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică si în conditiile prevăzute de lege si de principiile generale ale dreptului international.

Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii sau a amenzilor”.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată următoarele:

Reglementările invocate din Declaratia Universală a Drepturilor Omului nu sunt incidente în cauză, întrucât drepturile omului prevăzute în aceste reglementări sunt diferite de cele la care se referă art. 67311 din Codul de procedură civilă. Dispozitiile legale criticate instituie un tratament juridic egal pentru toti coproprietarii, stabilind aceleasi drepturi pentru toti, în ele negăsindu-se vreun privilegiu sau vreo discriminare. De asemenea, nu se poate etine că dispozitiile art. 67311 din Codul de procedură civilă ar leza dreptul de proprietate al vreunuia dintre coproprietari, fiecare având drepturi egale asupra cotei ideale ce îi revine din bunul detinut în codevălmăsie.

Unul dintre principalele atribute ale dreptului de proprietate este dreptul de dispozitie. În virtutea acestui drept fiecare coproprietar poate hotărî în mod liber dacă doreste sau nu să rămână în indiviziune, iar ceilalti coproprietari nu se pot opune hotărârii celui care solicită încetarea stării de indiviziune. Încetarea acestei stări se poate realiza prin mai multe modalităti, în principal: conform acordului de vointă al coindivizarilor sau pe baza unei hotărâri judecătoresti prin împărtirea în natură a bunului, când natura acestuia permite divizarea; prin atribuirea bunului în natură unuia sau unora dintre coproprietari ori prin vânzarea bunului si împărtirea pretului obtinut. În cazul în care bunul este atribuit în natură unuia dintre coproprietari, dacă nu s-ar prevedea obligatia acestuia de a achita celorlalti, într-un termen rezonabil, valoarea cotei ce le revine, în mod evident si direct ar fi lezat dreptul lor de proprietate.

Vânzarea bunului prin buna învoială a coproprietarilor constituie o modalitate deopotrivă echitabilă pentru toti, dar si aceasta trebuie realizată în cadrul unei limite de timp, stabilită de legiuitor la 6 luni, iar oponenta unuia dintre coproprietari, pentru motivul că pretul ce se poate obtine nu este suficient de bun, ar putea leza drepturile si interesele celorlalti. Nerealizarea vânzării prin bună învoială nu poate împiedica finalizarea procedurii de încetare a stării de indiviziune, ci, dimpotrivă, constituie un motiv ce justifică aplicarea procedurilor executării silite.

 

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 67311 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Eduard Galan în Dosarul nr. 8.560/2001 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucuresti.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 23 aprilie 2002.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Laurentiu Cristescu

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea amendamentului convenit prin schimb de scrisori, semnate la Bucuresti la 11 martie 2002 si la Zagreb la 22 martie 2002, între Guvernul României si Banca Internatională pentru Reconstructie si Dezvoltare la Acordul de împrumut dintre România si Banca Internatională pentru Reconstructie si Dezvoltare privind finantarea Proiectului de închidere a minelor si de atenuare a impactului social, semnat la Bucuresti la 13 octombrie 1999

 

În temeiul prevederilor art. 107 din Constitutia României si ale art. 5 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 11/2000 pentru ratificarea Acordului de împrumut dintre România si Banca Internatională pentru Reconstructie si Dezvoltare privind finantarea Proiectului de închidere a minelor si de atenuare a impactului social, în valoare de 44,5 milioane dolari S.U.A., semnat la Bucuresti la 13 octombrie 1999, aprobată si modificată prin Legea nr. 168/2000, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Se aprobă amendamentul convenit prin schimb de scrisori, semnate la Bucuresti la 11 martie 2002 si la Zagreb la 22 martie 2002, între Guvernul României, prin Ministerul Finantelor Publice, si Banca Internatională pentru Reconstructie si Dezvoltare la Acordul de împrumut dintre România si Banca Internatională pentru Reconstructie si Dezvoltare privind finantarea Proiectului de închidere a minelor si de atenuare a impactului social, semnat la Bucuresti la 13 octombrie 1999, potrivit căruia paragraful 1 din anexa nr. 1 “Tragerea sumelor din împrumut” se modifică si va avea cuprinsul prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

Ministrul finantelor publice,

Mihai Nicolae Tănăsescu

Ministrul industriei si resurselor,

Dan Ioan Popescu

 

Bucuresti, 23 mai 2002.

Nr. 514.

 

ANEXĂ

(ANEXA Nr. 1)

 

TRAGEREA SUMELOR DIN ÎMPRUMUT

 

“A. Generalităti

1. Tabelul de mai jos precizează categoriile de articole care vor fi finantate din sumele împrumutului, alocarea sumelor împrumutului pe fiecare categorie si procentul cheltuielilor pentru pozitiile care vor fi astfel finantate din fiecare categorie:

 

Categoria

Suma alocată din împrumut

(exprimată în dolari S.U.A.)

Procentul din cheltuielile care vor fi finantate

(1) Lucrări (cu exceptia părtii B1 a Proiectului)

26.200.000

78%

(2) Bunuri (cu exceptia părtii B1 a Proiectului)

2.500.000

100% din cheltuielile externe, 100% din cheltuielile locale (costuri ex-factory) si85% din cheltuielile locale pentru alte articole achizitionate pe plan local

(3) Servicii de consultantă si pregătire

8.000.000

100%

(4) Credite în cadrul părtii B1 a Proiectului

3.600.000

100%

(5) Plăti stimulative în cadrul părtii B3 a Proiectului

1.500.000

100%

(6) Costuri operationale aditionale

800.000

100% (cu exceptia bunurilor produse pe plan local - 85%)

(7) Avans pentru pregătirea Proiectului

500.000

Suma datorată în cadrul sectiunii 2.02 b) din acest acord

(8) Nealocate

1.400.000

 

TOTAL:

44.500.000”

 

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE

 

ORDIN

privind prospectele de emisiune ale certificatelor de trezorerie cu discont si ale obligatiunilor de stat cu dobândă lansate în luna iunie 2002

 

Ministrul finantelor publice,

în baza Hotărârii Guvernului nr. 18/2001 privind organizarea si functionarea Ministerului Finantelor Publice, cu modificările ulterioare,

având în vedere prevederile Legii datoriei publice nr. 81/1999, ale Conventiei nr. 16.813/19/1998, ale Actului aditional nr. 8.013/1/din 23 iunie 2000, încheiate între Ministerul Finantelor Publice si Banca Natională a României, si ale Regulamentului privind operatiuni cu titluri de stat derulate de către Banca Natională a României în calitatea sa de agent al statului,

emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă prospectele de emisiune ale certificatelor de trezorerie cu discont si ale obligatiunilor de stat cu dobândă lansate în luna iunie 2002, prevăzute în anexele nr. 1 si 2 care fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin intră în vigoare la data semnării lui.

Art. 3. - Directia generală a trezoreriei statului va aduce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

 

Ministrul finantelor publice,

Mihai Nicolae Tănăsescu

 

Bucuresti, 28 mai 2002.

Nr. 701.

 

ANEXA Nr. 1

 

PROSPECT DE EMISIUNE

al certificatelor de trezorerie cu discont lansate în luna iunie 2002

 

Art. 1. - În luna iunie 2002 sunt scadente certificatele de trezorerie seriile F2 06.06.2002, F5 13.06.2002, L5 13.06.2002, F8 20.06.2002, C4 20.06.2002, L10 27.06.2002, C7 27.06.2002 si obligatiunile de stat cu dobândă seria 2002/ VAL 1 BCR.

În vederea refinantării acestora Ministerul Finantelor Publice anuntă pentru luna iunie 2002 programul emisiunilor certificatelor de trezorerie cu discont, astfel:

 

Seria

Data licitatiei

Data emisiunii

Data scadentei

Numărul de zile

Valoarea emisiunii

- lei -

F1 05.06.2003

4 iunie 2002

6 iunie 2002

5 iunie 2003

364

800.000.000.000

F2 12.12.2002

11 iunie 2002

13 iunie 2002

12 decembrie 2002

182

1.000.000.000.000

F3 12.06.2003

11 iunie 2002

13 iunie 2002

12 iunie 2003

364

1.200.000.000.000

F4 19.09.2002

18 iunie 2002

20 iunie 2002

19 septembrie 2002

91

400.000.000.000

F5 19.06.2003

18 iunie 2002

20 iunie 2002

19 iunie 2003

364

500.000.000.000

F6 26.12.2002

25 iunie 2002

27 iunie 2002

26 decembrie 2002

182

500.000.000.000

F7 26.06.2003

25 iunie 2002

27 iunie 2002

26 iunie 2003

364

500.000.000.000

 

Ministerul Finantelor Publice îsi rezervă dreptul ca valorile împrumutate aferente seriei să fie majorate sau micsorate până la anularea emisiunilor, în functie de necesitătile de finantare a contului general al trezoreriei statului si de nivelul randamentului înregistrat la data licitatiei.

Art. 2. - Metoda de vânzare este licitatia, care va avea loc pentru fiecare serie de certificate de trezorerie cu discont la datele mentionate în tabelul de mai sus, iar adjudecarea se va face după metoda cu pret multiplu.

Art. 3. - Ofertele de cumpărare sunt de tip competitiv si vor cuprinde valoarea nominală, costul total, rata discontului, pretul si randamentul.

Se admite defalcarea valorii totale în maximum 5 transe valorice la rate diferite ale randamentului.

Pretul si randamentul se vor calcula utilizându-se următoarele formule:

 

P = 1-(d x r)/360

si

y = r/P,

 

în care:

P = pretul titlului cu discont, exprimat cu sase zecimale;

d = numărul de zile până la scadentă;

r = rata discontului;

y = randamentul (rata dobânzii).

Fiecare ofertă va fi de minimum 100.000.000 lei.

Valoarea nominală individuală a unui certificat de trezorerie cu discont este de 10.000.000 lei.

Nu sunt acceptate ofertele necompetitive.

Art. 4. - Certificatele de trezorerie cu discont pot fi cumpărate de către intermediari autorizati să tranzactioneze titluri de stat pe piata primară, care vor depune oferte atât în cont propriu, cât si în contul clientilor lor, persoane juridice.

Certificatele de trezorerie cu discont mai sus mentionate nu se adresează persoanelor juridice nerezidente în România.

Art. 5. - Ofertele de cumpărare se depun la Banca Natională a României în ziua licitatiei, până la ora 12,00.

Art. 6. - Rezultatul licitatiei va fi stabilit în aceeasi zi, la sediul Băncii Nationale a României, de către comisia de licitatie constituită în acest scop si va fi dat publicitătii.

Art. 7. - Plata certificatelor de trezorerie cu discont se va face la data emisiunii, prin debitarea contului cumpărătorului, deschis la Banca Natională a României, cu suma reprezentând costul total al certificatelor de trezorerie cu discont cumpărate.

Art. 8. - Răscumpărarea certificatelor de trezorerie cu discont se va face la data scadentei, prin creditarea contului detinătorului cu suma reprezentând valoarea nominală totală a certificatelor de trezorerie cu discont.

Art. 9. - Regimul fiscal al titlurilor de stat prevăzute la art. 1 este reglementat de legislatia în vigoare.

 

ANEXA Nr. 2

 

PROSPECT DE EMISIUNE

al obligatiunilor de stat cu dobândă lansate în luna iunie 2002

 

Art. 1. - În vederea finantării si refinantării datoriei publice interne Ministerul Finantelor Publice anuntă pentru luna iunie 2002 programul emisiunilor obligatiunilor de stat cu dobândă, astfel:

 

Seria

Data licitatiei

Data emisiunii

Data scadentei

Numărul de zile

Valoarea emisiunii

- lei -

SERIA O.S. 06.06.2004

4 iunie 2002

6 iunie 2002

6 iunie 2004

731

300.000.000.000

SERIA O.S. 13.06.2004

11 iunie 2002

13 iunie 2002

13 iunie 2004

731

300.000.000.000

SERIA O.S. 20.06.2004

18 iunie 2002

20 iunie 2002

20 iunie 2004

731

400.000.000.000

 

Ministerul Finantelor Publice îsi rezervă dreptul ca valoarea împrumutată aferentă seriei să fie mărită sau micsorată până la anularea emisiunii, în functie de necesitătile de finantare a contului general al trezoriei statului si de nivelul dobânzii (randamentului) înregistrate la data licitatiei.

Art. 2. - Metoda de vânzare este licitatia care va avea loc la datele mentionate în tabelul de mai sus, iar adjudecarea se va face după metoda cu pret uniform.

Art. 3. - Ofertele de cumpărare sunt de tip competitiv si vor cuprinde valoarea nominală totală si individuală, rata dobânzii (randamentul) si numărul de titluri de stat.

Se admite defalcarea valorii totale în maximum 5 transe valorice la rate diferite ale dobânzii (randamentului) Dobânzile se vor calcula si se vor plăti anual la datele de: 6 iunie 2003, 13 iunie 2003, 20 iunie 2003 si, respectiv, 6 iunie 2004, 13 iunie 2004 si 20 iunie 2004, conform următoarei formule:

 

D = d x v x z/365/366,

 

în care:

D = dobândă;

v = valoarea nominală totală;

z = numărul de zile pentru care se calculează dobânda;

d = rata dobânzii (randamentul).

Fiecare ofertă va fi de minimum 100.000.000 lei.

Valoarea nominală individuală a unei obligatiuni de stat cu dobândă este de 10.000.000 lei.

Nu sunt acceptate ofertele necompetitive.

Art. 4. - Obligatiunile de stat cu dobândă pot fi cumpărate de către intermediari autorizati să tranzactioneze titluri de stat pe piata primară si secundară, care vor depune oferte atât în cont propriu, cât si în contul clientilor lor, persoane juridice.

Obligatiunile de stat cu dobândă mai sus mentionate nu se adresează persoanelor juridice nerezidente în România.

Art. 5. - Ofertele de cumpărare se depun la Banca Natională a României în ziua licitatiei, până la ora 12,00.

Art. 6. - Rezultatul licitatiei va fi stabilit în aceeasi zi, la sediul Băncii Nationale a României, de către comisia de licitatie constituită în acest scop si va fi dat publicitătii.

Art. 7. - Plata obligatiunilor de stat cu dobândă se va face la data emisiunii, prin debitarea contului cumpărătorului deschis la Banca Natională a României cu suma reprezentând valoarea nominală totală a obligatiunilor de stat cu dobândă.

Art. 8. - Răscumpărarea obligatiunilor de stat cu dobândă se va face la data scadentei, prin creditarea contului detinătorului cu suma reprezentând valoarea nominală totală a acestora, plus dobânda aferentă. În situatia în care datele de plată a cuponului sau data scadentei sunt zile nelucrătoare, plătile se vor face în ziua lucrătoare imediat următoare, fără obligarea la dobânzi moratorii.

Art. 9. - Regimul fiscal al titlurilor de stat prevăzute la art. 1 este reglementat de legislatia în vigoare.