MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI
P A R T E A I
Anul XIV - Nr. 370 LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE Vineri, 31 mai 2002
SUMAR
DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE
Decizia nr. 128 din 16 aprilie
2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 118
din Codul de procedură civilă
Decizia nr. 138 din 23 aprilie
2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 67311 din Codul
de procedură civilă
HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI
514. - Hotărâre pentru aprobarea
amendamentului convenit prin schimb de scrisori, semnate la Bucuresti la 11
martie 2002 si la Zagreb la 22 martie 2002, între Guvernul României si Banca
Internatională pentru Reconstructie si Dezvoltare la Acordul de împrumut dintre
România si Banca Internatională pentru Reconstructie si Dezvoltare privind
finantarea Proiectului de închidere a minelor si de atenuare a impactului
social, semnat la Bucuresti la 13 octombrie 1999
ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE
ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE
701. - Ordin al ministrului
finantelor publice privind prospectele de emisiune ale certificatelor de
trezorerie cu discont si ale obligatiunilor de stat cu dobândă lansate în luna
iunie 2002
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
din 16 aprilie 2002
referitoare
la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 118 din Codul de
procedură civilă
Nicolae Popa - presedinte
Costică Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu – judecător
Serban Viorel Stănoiu - judecător
Lucian Stângu - judecător
Ioan Vida - judecător
Paula C. Pantea - procuror
Vlad Mihai Cercel - magistrat-asistent
Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate
a dispozitiilor art. 118 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de
Societatea Comercială “M&P NAV” - S.R.L. din Galati în Dosarul nr.
1.815/MF/2001 al Curtii de Apel Constanta.
La apelul nominal se prezintă Compania Natională
“Administratia Canalelor Navigabile” - S.A. Constanta, prin consilier juridic,
lipsind autorul exceptiei, fată de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Reprezentantul Companiei Nationale “Administratia
Canalelor Navigabile” - S.A. Constanta solicită respingerea exceptiei de
neconstitutionalitate ca neîntemeiată. Arată că prin dispozitiile criticate se
sanctionează pasivitatea pârâtului, acesta având obligatia legală de a depune
întâmpinare. Nu sunt încălcate prevederile constitutionale privind accesul
liber la justitie, acesta fiindu-i conferit pârâtului prin procedura de citare.
Nici dreptul la apărare nu este încălcat, întrucât judecarea litigiilor
comerciale trebuie să se realizeze cu celeritate, asa cum rezultă si din
dispozitiile cuprinse în cap. XIV din Codul de procedură civilă.
Reprezentantul Ministerului Public solicită
respingerea exceptiei de neconstitutionalitate. Consideră că este firesc ca
părtile să cunoască de la început pretentiile lor reciproce, ca de altfel si
judecătorul. Reglementarea legală este menită să asigure echilibrul procesual,
necesar pentru realizarea unui proces echitabil si eficient.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrările dosarului,
constată următoarele:
Prin Încheierea din 20 decembrie 2001, pronuntată în
Dosarul nr. 1.815/MF/2001, Curtea de Apel Constanta a sesizat Curtea
Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 118
din Codul de procedură civilă, exceptie invocată de Societatea Comercială
“M&P NAV” - S.R.L. din Galati în cadrul unui recurs împotriva intimatei
Compania Natională “Administratia Canalelor Navigabile” - S.A. Constanta.
În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul
acesteia sustine că dispozitiile criticate contravin prevederilor art. 15 alin.
(1), art. 16 alin. (1), art. 21, art. 24 alin. (1), art. 49 si 54 din
Constitutie. Astfel, prin sanctiunea decăderii pârâtului din dreptul de a mai
propune probe si de a mai invoca exceptii, altele decât cele de ordine publică,
sanctiune prevăzută de dispozitiile art. 118 alin. 2 din Codul de procedură
civilă, se încalcă dreptul la apărare si se îngrădeste accesul liber la
justitie, deoarece apărarea în instantă fără posibilitatea probatiunii este
imposibil de conceput, o astfel de cauză neputând fi solutionată în mod corect
si judicios.
De asemenea, autorul exceptiei consideră că această
sanctiune constituie o restrângere a dreptului la apărare si a liberului acces
la justitie, fără să existe vreunul dintre cazurile prevăzute la art. 49 alin.
(1) din Constitutie si fără să existe proportionalitate între această sanctiune
si situatia care a determinat-o, si anume nedepunerea întâmpinării în termenul
prevăzut de lege. În ceea ce priveste dispozitiile art. 118 alin. 3 din Codul
de procedură civilă, acestea introduc o discriminare nejustificată între
participantii la proces asistati de avocat si cei neasistati, “împărtindu-i în
cetăteni cu apărător si cetăteni fără apărător”. În concluzie solicită
admiterea exceptiei de neconstitutionalitate.
Curtea de Apel Constanta, exprimându-si opinia,
apreciază că exceptia invocată este întemeiată, întrucât aplicarea sanctiunii
decăderii în cazul nedepunerii de către pârât, până la prima zi de înfătisare,
a întâmpinării duce la concluzia că dreptul la apărare al pârâtului “este
limitat, iar nu
garantat,
din moment ce pârâtul care nu a depus întâmpinare este decăzut din dreptul de a
mai formula probatorii sau exceptii în afara celor de ordine publică”. De
asemenea, în materie comercială neexistând calea de atac devolutivă a apelului,
rezultă că instanta va decide numai pe baza sustinerilor si probatoriilor
administrate de reclamant, fiind astfel încălcate prevederile “art. 24 din
Constitutie, precum si principiul contradictorialitătii, care guvernează
procesul civil”. Si principiul egalitătii cetătenilor în fata legii este
încălcat, întrucât prin dispozitiile atacate “se face o discriminare între
participantii la proces, după cum acestia sunt sau nu reprezentati de avocat”.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor
celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul consideră că exceptia de
neconstitutionalitate este nefondată, dispozitiile criticate asigurând un
echilibru în ceea ce priveste situatia juridică a părtilor, evitându-se si
amânarea nejustificată a procesului. De asemenea, depunerea întâmpinării este
utilă si pentru instanta de judecată, care ia cunostintă, încă din faza
initială a procesului, de cererile si apărările părtilor, precum si de dovezile
pe care se întemeiază acestea. Prin această reglementare se asigură si
egalitatea de mijloace, de arme între părtile
procesului, asigurându-se astfel respectarea exigentelor prevăzute la
art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a
libertătilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil. Chiar dacă
nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege este sanctionată cu
decăderea, totusi “pârâtul va putea discuta probele si temeinicia sustinerilor
reclamantului în conditiile prevederilor art. 171 din Codul de procedură
civilă, potrivit cărora partea decăzută din dreptul de a administra o probă va
putea totusi să se apere discutând în fapt si în drept temeinicia sustinerilor
si a dovezilor părtii potrivnice”.
În ceea ce priveste dispozitiile art. 118 alin. 3 din
Codul de procedură civilă, acestea atenuează consecintele grave ale decăderii,
în cazul în care pârâtul nu este reprezentat sau asistat de avocat. În final
Guvernul apreciază că dispozitiile criticate se bazează pe prevederile art. 125
alin. (3) din Constitutie, care dau în competenta legiuitorului ordinar
reglementarea procedurii de judecată.
Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere
exprimat de către Guvern, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale
criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii
nr. 47/1992, republicată, retine următoarele:
Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este
competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si
ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992,
republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie
dispozitiile art. 118 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:
“Întâmpinarea este obligatorie, afară de cazurile în
care legea prevede în mod expres altfel.
Nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege
atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe si de a invoca
exceptii, în afara celor de ordine publică.
În cazul în care pârâtul nu este reprezentat sau
asistat de avocat, presedintele îi va pune în vedere, la prima zi de
înfătisare, să arate exceptiile, dovezile si toate mijloacele sale de apărare
despre care se va face vorbire în încheierea de sedintă; instanta va acorda, la
cerere, un termen pentru pregătirea apărării si depunerea întâmpinării.”
Prevederile constitutionale invocate de autorul
exceptiei în sustinerea acesteia sunt următoarele:
- art. 15 alin. (1): “Cetătenii beneficiază de
drepturile si de libertătile consacrate prin Constitutie si prin alte legi si
au obligatiile prevăzute de acestea.” ;
- art. 16 alin. (1): “Cetătenii sunt egali în fata
legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.” ;
- art. 21: “(1) Orice persoană se poate adresa
justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale
legitime.
(2) Nici o
lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.” ;
- art. 24 alin. (1): “Dreptul la apărare este
garantat.” ;
- art. 49: “(1) Exercitiul unor drepturi sau al
unor libertăti poate fi restrâns numai prin lege si numai dacă se impune, după
caz, pentru: apărarea sigurantei nationale, a ordinii, a sănătătii ori a
moralei publice, a drepturilor si a libertătilor cetătenilor; desfăsurarea
instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamităti naturale ori ale
unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea trebuie să fie proportională cu situatia
care a determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertătii.” ;
- art. 54: “Cetătenii români, cetătenii străini si
apatrizii trebuie să-si exercite drepturile si libertătile constitutionale cu
bună-credintă, fără să încalce drepturile si libertătile celorlalti.”
Analizând exceptia de neconstitutionalitate ridicată,
Curtea retine că în cadrul procesului civil întâmpinarea este actul de
procedură prin care pârâtul răspunde în scris pretentiilor formulate de
reclamant prin cererea de chemare în judecată, arătând totodată apărările sale.
Prin acest act reclamantul este pus în situatia de a cunoaste apărarea si
dovezile pe care se sprijină pârâtul, înlăturându-se astfel surpriza si
realizându-se egalitatea în ceea ce priveste pozitia procesuală a părtilor.
Depunerea întâmpinării contribuie la urgentarea
solutionării procesului, prin motivarea ei, prin arătarea dovezilor, fată de
care reclamantul, la rândul său poate să îsi pregătească din timp apărarea,
precum si prin faptul că de la început dă instantei posibilitatea de a cunoaste
cadrul în care îsi va desfăsura activitatea.
Curtea constată că dispozitiile art. 118 din Codul de
procedură civilă, referitoare la întâmpinare, nu îngrădesc accesul la justitie,
nu încalcă dreptul la apărare al pârâtului si nici egalitatea cetătenilor în
fata legii si a autoritătilor publice, asa cum se sustine în motivarea
exceptiei de neconstitutionalitate. În acest sens Curtea retine că pârâtul care
nu a depus întâmpinarea în termenul prevăzut de lege are în continuare dreptul
să se apere prin combaterea pretentiilor reclamantului si prin discutarea, în
fapt si în drept, a sustinerilor si a dovezilor adversarului, asa cum rezultă
din dispozitiile art. 171 din Codul de procedură civilă. De asemenea, pârâtul
va putea invoca în tot cursul procesului exceptiile de ordine publică.
Dispozitiile constitutionale sunt respectate si prin
posibilitatea pârâtului, prevăzută la art. 138 alin. 1 din Codul de procedură
civilă, de a cere administrarea unor dovezi în sprijinul sustinerilor sale în
cazul în care nevoia dovezii ar reiesi din dezbateri si partea nu o putea
prevedea, atunci când administrarea dovezii nu pricinuieste amânarea judecătii
sau când dovada nu a fost cerută, în conditiile legii, din pricina nestiintei
sau lipsei de pregătire a părtii care nu a fost reprezentată sau asistată de
avocat.
Dispozitiile art. 103 din Codul de procedură civilă
reprezintă o altă garantie a dreptului la apărare, dând posibilitatea părtii
care, dintr-o împrejurare mai presus de vointa sa, nu a efectuat un act de
procedură în termenul prevăzut de lege de a solicita repunerea în termen.
În ceea ce priveste sustinerea autorului exceptiei că
dispozitiile art. 118 alin. 3 din Codul de procedură civilă ar contraveni
principiului egalitătii cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice,
Curtea retine că, pe de o parte, aceste dispozitii constituie o altă garantie a
dreptului la apărare, iar pe de altă parte, nu există identitate de situatii,
care să justifice aplicarea aceluiasi regim juridic. Faptul că o persoană nu
beneficiază de asistentă juridică justifică acordarea unui tratament mai
favorabil în raport cu o persoană care este reprezentată sau asistată de
avocat.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit.
c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1)
lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992,
republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 118 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de
Societatea Comercială “M&P NAV” - S.R.L. din Galati în Dosarul nr.
1.815/MF/2001 al Curtii de Apel Constanta.
Definitivă si obligatorie.
Pronuntată în sedinta publică din data de 16 aprilie
2002.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Vlad Mihai Cercel
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
din 23 aprilie 2002
referitoare
la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 67311 din Codul de procedură civilă
Nicolae Popa - presedinte
Costică Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Serban Viorel Stănoiu - judecător
Lucian Stângu - judecător
Ioan Vida - judecător
Gabriela Ghită - procuror
Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent
Pe rol se află solutionarea exceptiei de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 67311 din Codul
de procedură civilă, exceptie ridicată de Eduard Galan în Dosarul nr.
8.560/2001 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucuresti într-o cauză având ca obiect
iesirea din indiviziune.
La apelul nominal răspunde autorul exceptiei, lipsind cealaltă
parte, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Eduard Galan solicită admiterea exceptiei asa cum a fost
formulată.
Reprezentantul Ministerului Public arată că
prevederile privind iesirea din indiviziune nu încalcă nici o dispozitie din
Constitutia României sau din vreo conventie internatională ratificată de
România, deoarece interesele tuturor părtilor sunt ocrotite în mod egal, fără
nici un fel de discriminare. Solicită respingerea exceptiei ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrările dosarului,
constată următoarele:
Prin Încheierea din 11 ianuarie 2002, pronuntată în Dosarul
nr. 8.560/2001, Judecătoria Sectorului 4 Bucuresti a sesizat Curtea
Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 67311 din Codul
de procedură civilă, exceptie ridicată de Eduard Galan.
În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia
sustine că dispozitiile art. 67311 din Codul
de procedură civilă sunt neconstitutionale, întrucât lezează dreptul de
proprietate al copărtasului. Coproprietarul care solicită să i se atribuie în
natură imobilul este obligat să achite sulta pentru ceilalti coproprietari,
ceea ce de multe ori îi este imposibil, mai ales că această obligatie trebuie
îndeplinită în termen de 6 luni, altfel îsi pierde proprietatea.
Mai arată că în cazul în care s-a dispus vânzarea prin
bună învoială, iar aceasta nu s-a realizat se prevede vânzarea imobilului prin
intermediul executorului judecătoresc, or, pe calea executării silite nu se
poate obtine un pret bun. Consideră, în concluzie, că dispozitiile legale
criticate contravin prevederilor art. 41 alin. (1) si (2) din Constitutie,
precum si reglementărilor cuprinse la art. 3, 7 si la art. 25 alin. 1 din
Declaratia Universală a Drepturilor Omului, precum si la art. 1 din primul
Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a
libertătilor fundamentale.
Judecătoria Sectorului 4 Bucuresti, exprimându-si opinia,
apreciază că exceptia ridicată nu este întemeiată. Se arată că, potrivit
art. 728 alin. 1 din Codul civil, “Nimeni nu poate fi obligat a rămâne în
indiviziune. Un coerede poate oricând cere împărteala succesiunii, chiar când
ar exista conventii sau prohibitii contrarii”. De asemenea, instanta precizează
că art. 67311 din Codul de procedură civilă acordă întâietate
vânzării prin bună învoială, “solutie care este în concordantă cu principiul
disponibilitătii procesuale si, numai dacă aceasta nu se poate realiza,
instanta va dispune, prin încheiere, ca vânzarea să se efectueze prin
intermediul executorului judecătoresc”.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, republicată, încheierea de sesizare a Curtii Constitutionale a fost
comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului,
pentru a-si exprima punctele de vedere cu privire la exceptia ridicată.
Guvernul consideră că exceptia de
neconstitutionalitate ridicată nu este întemeiată, deoarece procedura prevăzută
pentru sistarea stării de coproprietate corespunde principiului constitutional
potrivit căruia “trebuie ocrotite în mod egal interesele legitime ale tuturor
coproprietarilor, inclusiv atunci când ele constau în încetarea stării de
coproprietate”. Mai arată că solutia adoptată prin textul de lege criticat nu contravine
Constitutiei, “ci, dimpotrivă, îsi are temeiul în textul art. 41 alin. (1),
potrivit căruia continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite
prin lege”. Guvernul consideră că dispozitiile legale criticate sunt în
concordantă si cu reglementările Declaratiei Universale a Drepturilor Omului si
ale primului Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului
si a libertătilor fundamentale, deoarece “vânzarea bunului respectiv nu duce la
pierderea dreptului coproprietarilor, ci la transformarea cotei fiecăruia într-un
drept exclusiv asupra unei părti din suma de bani rezultată prin vânzare”.
Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis
punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului,
dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si
dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:
Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este
competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si
ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992,
republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl
constituie dispozitiile art. 67311 din Codul
de procedură civilă, care prevăd că:
“În cazul în care nici unul dintre coproprietari nu
cere atribuirea bunului ori, desi acesta a fost atribuit provizoriu, nu s-au depus,
în termenul stabilit, sumele cuvenite celorlalti coproprietari, instanta, prin
încheiere, va dispune vânzarea bunului, stabilind, totodată, dacă vânzarea se
va face de către părti prin bună învoială ori de către executorul judecătoresc.
Dacă s-a dispus ca vânzarea bunului să se facă de
părti prin bună învoială, instanta va stabili si termenul în care aceasta va fi
efectuată. Termenul nu poate fi mai mare de 6 luni. La împlinirea termenului
părtile vor prezenta instantei dovada vânzării.
În cazul în care vânzarea prin bună învoială nu se
realizează în temeiul prevăzut de alin. 2, instanta, prin încheiere, va dispune
ca vânzarea să fie efectuată de executorul judecătoresc.
Încheierile prevăzute în prezentul articol pot fi
atacate separat cu apel. Dacă nu au fost astfel atacate, aceste încheieri nu mai
pot fi supuse apelului o dată cu hotărârea asupra fondului procesului”.
Autorul exceptiei sustine că aceste dispozitii legale
sunt contrare prevederilor art. 41 alin. (1) si (2) din Constitutie, potrivit
cărora: “
(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra
statului sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite
de lege.
(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de
lege, indiferent de titular. Cetătenii străini si apatrizii nu pot dobândi dreptul
de proprietate asupra terenurilor”.
Consideră, de asemenea, că dispozitiile legale
criticate încalcă si unele reglementări din Declaratia Universală a Drepturilor
Omului, adoptată si proclamată de Adunarea generală a Organizatiei Natiunilor
Unite prin Rezolutia 217A (III) din 10 decembrie 1948, si anume:
- Art. 3: “Orice fiintă umană are dreptul la viată,
la libertate si la securitatea sa.”;
- Art. 7: “Toti oamenii sunt egali în fata legii si
au dreptul fără deosebire la o protectie egală a legii. Toti oamenii au dreptul
la o protectie egală împotriva oricărei discriminări care ar încălca prezenta
declaratie si împotriva oricărei provocări la o astfel de discriminare.”;
- Art. 25 alin. 1: “Orice persoană are dreptul la
un nivel de viată corespunzător asigurării sănătătii sale, bunăstării proprii
si a familiei, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinta, îngrijirea medicală,
precum si serviciile sociale necesare, are dreptul la asigurare în caz de
somaj, de boală, de invaliditate, văduvie, bătrânete sau în alte cazuri de
pierdere a mijloacelor de subzistentă ca urmare a unor împrejurări independente
de vointa sa”, precum si prevederile art. 1 din primul Protocol aditional
la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale,
conform cărora: “Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la
respectarea bunurilor sale.
Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât
pentru cauză de utilitate publică si în conditiile prevăzute de lege si de
principiile generale ale dreptului international.
Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului
statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa
folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata
impozitelor ori a altor contributii sau a amenzilor”.
Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea
constată următoarele:
Reglementările invocate din Declaratia Universală a Drepturilor
Omului nu sunt incidente în cauză, întrucât drepturile omului prevăzute în
aceste reglementări sunt diferite de cele la care se referă art. 67311 din Codul
de procedură civilă. Dispozitiile legale criticate instituie un tratament
juridic egal pentru toti coproprietarii, stabilind aceleasi drepturi pentru
toti, în ele negăsindu-se vreun privilegiu sau vreo discriminare. De asemenea,
nu se poate etine că dispozitiile art. 67311 din Codul
de procedură civilă ar leza dreptul de proprietate al vreunuia dintre coproprietari,
fiecare având drepturi egale asupra cotei ideale ce îi revine din bunul detinut
în codevălmăsie.
Unul dintre principalele atribute ale dreptului de
proprietate este dreptul de dispozitie. În virtutea acestui drept fiecare
coproprietar poate hotărî în mod liber dacă doreste sau nu să rămână în
indiviziune, iar ceilalti coproprietari nu se pot opune hotărârii celui care
solicită încetarea stării de indiviziune. Încetarea acestei stări se poate
realiza prin mai multe modalităti, în principal: conform acordului de vointă al
coindivizarilor sau pe baza unei hotărâri judecătoresti prin împărtirea în
natură a bunului, când natura acestuia permite divizarea; prin atribuirea
bunului în natură unuia sau unora dintre coproprietari ori prin vânzarea
bunului si împărtirea pretului obtinut. În cazul în care bunul este atribuit în
natură unuia dintre coproprietari, dacă nu s-ar prevedea obligatia acestuia de
a achita celorlalti, într-un termen rezonabil, valoarea cotei ce le revine, în
mod evident si direct ar fi lezat dreptul lor de proprietate.
Vânzarea bunului prin buna învoială a coproprietarilor
constituie o modalitate deopotrivă echitabilă pentru toti, dar si aceasta
trebuie realizată în cadrul unei limite de timp, stabilită de legiuitor la 6
luni, iar oponenta unuia dintre coproprietari, pentru motivul că pretul ce se
poate obtine nu este suficient de bun, ar putea leza drepturile si interesele
celorlalti. Nerealizarea vânzării prin bună învoială nu poate împiedica
finalizarea procedurii de încetare a stării de indiviziune, ci, dimpotrivă,
constituie un motiv ce justifică aplicarea procedurilor executării silite.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit.
c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1, 2, al art. 13
alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 67311 din Codul de procedură civilă,
exceptie ridicată de Eduard Galan în Dosarul nr. 8.560/2001 al Judecătoriei
Sectorului 4 Bucuresti.
Definitivă si obligatorie.
Pronuntată în sedinta publică din data de 23 aprilie
2002.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Laurentiu Cristescu
HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI
GUVERNUL ROMÂNIEI
pentru
aprobarea amendamentului convenit prin schimb de scrisori, semnate la Bucuresti
la 11 martie 2002 si la Zagreb la 22 martie 2002, între Guvernul României si
Banca Internatională pentru Reconstructie si Dezvoltare la Acordul de împrumut
dintre România si Banca Internatională pentru Reconstructie si Dezvoltare
privind finantarea Proiectului de închidere a minelor si de atenuare a
impactului social, semnat la Bucuresti la 13 octombrie 1999
În temeiul prevederilor art. 107 din Constitutia României si ale art. 5 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 11/2000 pentru ratificarea Acordului de împrumut dintre România si Banca Internatională pentru Reconstructie si Dezvoltare privind finantarea Proiectului de închidere a minelor si de atenuare a impactului social, în valoare de 44,5 milioane dolari S.U.A., semnat la Bucuresti la 13 octombrie 1999, aprobată si modificată prin Legea nr. 168/2000, cu modificările si completările ulterioare,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
Articol unic. - Se aprobă amendamentul convenit prin
schimb de scrisori, semnate la Bucuresti la 11 martie 2002 si la Zagreb la 22
martie 2002, între Guvernul României, prin Ministerul Finantelor Publice, si
Banca Internatională pentru Reconstructie si Dezvoltare la Acordul de împrumut
dintre România si Banca Internatională pentru Reconstructie si Dezvoltare
privind finantarea Proiectului de închidere a minelor si de atenuare a
impactului social, semnat la Bucuresti la 13 octombrie 1999, potrivit căruia
paragraful 1 din anexa nr. 1 “Tragerea sumelor din împrumut” se modifică si va
avea cuprinsul prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta
hotărâre.
PRIM-MINISTRU
ADRIAN NĂSTASE
Contrasemnează:
Ministrul finantelor publice,
Mihai Nicolae Tănăsescu
Ministrul industriei si resurselor,
Dan Ioan Popescu
Bucuresti,
23 mai 2002.
Nr. 514.
ANEXĂ
(ANEXA Nr.
1)
“A. Generalităti
1. Tabelul de mai jos precizează categoriile de
articole care vor fi finantate din sumele împrumutului, alocarea sumelor
împrumutului pe fiecare categorie si procentul cheltuielilor pentru pozitiile
care vor fi astfel finantate din fiecare categorie:
|
Categoria |
Suma alocată din împrumut (exprimată în dolari S.U.A.) |
Procentul din cheltuielile care vor fi finantate |
|
(1)
Lucrări (cu exceptia părtii B1 a Proiectului) |
26.200.000 |
78% |
|
(2)
Bunuri (cu exceptia părtii B1 a Proiectului) |
2.500.000 |
100% din cheltuielile externe, 100% din cheltuielile
locale (costuri ex-factory) si85% din cheltuielile locale pentru alte
articole achizitionate pe plan local |
|
(3)
Servicii de consultantă si pregătire |
8.000.000 |
100% |
|
(4)
Credite în cadrul părtii B1 a Proiectului |
3.600.000 |
100% |
|
(5)
Plăti stimulative în cadrul părtii B3 a Proiectului |
1.500.000 |
100% |
|
(6)
Costuri operationale aditionale |
800.000 |
100% (cu exceptia bunurilor produse pe plan local -
85%) |
|
(7)
Avans pentru pregătirea Proiectului |
500.000 |
Suma datorată în cadrul sectiunii 2.02 b) din acest
acord |
|
(8)
Nealocate |
1.400.000 |
|
|
TOTAL: |
44.500.000” |
|
ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI
PUBLICE CENTRALE
MINISTERUL
FINANTELOR PUBLICE
privind
prospectele de emisiune ale certificatelor de trezorerie cu discont si ale
obligatiunilor de stat cu dobândă lansate în luna iunie 2002
Ministrul finantelor publice,
în baza Hotărârii Guvernului nr. 18/2001 privind
organizarea si functionarea Ministerului Finantelor Publice, cu modificările ulterioare,
având în vedere prevederile Legii datoriei publice nr.
81/1999, ale Conventiei nr. 16.813/19/1998, ale Actului aditional nr.
8.013/1/din 23 iunie 2000, încheiate între Ministerul Finantelor Publice si
Banca Natională a României, si ale Regulamentului privind operatiuni cu titluri
de stat derulate de către Banca Natională a României în calitatea sa de agent
al statului,
emite următorul ordin:
Art. 1. - Se aprobă prospectele de emisiune ale
certificatelor de trezorerie cu discont si ale obligatiunilor de stat cu
dobândă lansate în luna iunie 2002, prevăzute în anexele nr. 1 si 2 care fac
parte integrantă din prezentul ordin.
Art. 2. - Prezentul ordin intră în vigoare la data
semnării lui.
Art. 3. - Directia generală a trezoreriei statului va
aduce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.
Ministrul finantelor publice,
Mihai Nicolae Tănăsescu
Bucuresti,
28 mai 2002.
Nr. 701.
ANEXA Nr.
1
PROSPECT DE EMISIUNE
al certificatelor de trezorerie cu discont lansate în
luna iunie 2002
Art. 1. - În luna iunie 2002 sunt scadente
certificatele de trezorerie seriile F2 06.06.2002, F5 13.06.2002, L5
13.06.2002, F8 20.06.2002, C4 20.06.2002, L10 27.06.2002, C7 27.06.2002 si
obligatiunile de stat cu dobândă seria 2002/ VAL 1 BCR.
În vederea refinantării acestora Ministerul Finantelor
Publice anuntă pentru luna iunie 2002 programul emisiunilor certificatelor de
trezorerie cu discont, astfel:
|
Seria |
Data licitatiei |
Data emisiunii |
Data scadentei |
Numărul de zile |
Valoarea emisiunii - lei - |
|
F1 05.06.2003 |
4 iunie 2002 |
6 iunie 2002 |
5 iunie 2003 |
364 |
800.000.000.000 |
|
F2 12.12.2002 |
11 iunie 2002 |
13 iunie 2002 |
12 decembrie 2002 |
182 |
1.000.000.000.000 |
|
F3 12.06.2003 |
11 iunie 2002 |
13 iunie 2002 |
12 iunie 2003 |
364 |
1.200.000.000.000 |
|
F4 19.09.2002 |
18 iunie 2002 |
20 iunie 2002 |
19 septembrie 2002 |
91 |
400.000.000.000 |
|
F5 19.06.2003 |
18 iunie 2002 |
20 iunie 2002 |
19 iunie 2003 |
364 |
500.000.000.000 |
|
F6 26.12.2002 |
25 iunie 2002 |
27 iunie 2002 |
26 decembrie 2002 |
182 |
500.000.000.000 |
|
F7 26.06.2003 |
25 iunie 2002 |
27 iunie 2002 |
26 iunie 2003 |
364 |
500.000.000.000 |
Ministerul Finantelor Publice îsi rezervă dreptul ca
valorile împrumutate aferente seriei să fie majorate sau micsorate până la
anularea emisiunilor, în functie de necesitătile de finantare a contului
general al trezoreriei statului si de nivelul randamentului înregistrat la data
licitatiei.
Art. 2. - Metoda de vânzare este licitatia, care va
avea loc pentru fiecare serie de certificate de trezorerie cu discont la datele
mentionate în tabelul de mai sus, iar adjudecarea se va face după metoda cu
pret multiplu.
Art. 3. - Ofertele de cumpărare sunt de tip competitiv
si vor cuprinde valoarea nominală, costul total, rata discontului, pretul si
randamentul.
Se admite defalcarea valorii totale în maximum 5
transe valorice la rate diferite ale randamentului.
Pretul si randamentul se vor calcula utilizându-se
următoarele formule:
P = 1-(d x r)/360
si
y = r/P,
în care:
P = pretul titlului cu discont, exprimat cu sase
zecimale;
d = numărul de zile până la scadentă;
r = rata discontului;
y = randamentul (rata dobânzii).
Fiecare ofertă va fi de minimum 100.000.000 lei.
Valoarea nominală individuală a unui certificat de
trezorerie cu discont este de 10.000.000 lei.
Nu sunt acceptate ofertele necompetitive.
Art. 4. - Certificatele de trezorerie cu discont pot fi cumpărate de către intermediari autorizati să tranzactioneze titluri de stat pe piata primară, care vor depune oferte atât în cont propriu, cât si în contul clientilor lor, persoane juridice.
Certificatele de trezorerie cu discont mai sus mentionate
nu se adresează persoanelor juridice nerezidente în România.
Art. 5. - Ofertele de cumpărare se depun la Banca
Natională a României în ziua licitatiei, până la ora 12,00.
Art. 6. - Rezultatul licitatiei va fi stabilit în
aceeasi zi, la sediul Băncii Nationale a României, de către comisia de
licitatie constituită în acest scop si va fi dat publicitătii.
Art. 7. - Plata certificatelor de trezorerie cu
discont se va face la data emisiunii, prin debitarea contului cumpărătorului,
deschis la Banca Natională a României, cu suma reprezentând costul total al
certificatelor de trezorerie cu discont cumpărate.
Art. 8. - Răscumpărarea certificatelor de trezorerie
cu discont se va face la data scadentei, prin creditarea contului detinătorului
cu suma reprezentând valoarea nominală totală a certificatelor de trezorerie cu
discont.
Art. 9. - Regimul fiscal al titlurilor de stat
prevăzute la art. 1 este reglementat de legislatia în vigoare.
ANEXA Nr.
2
PROSPECT DE EMISIUNE
al obligatiunilor de stat cu dobândă lansate în luna
iunie 2002
Art. 1. - În vederea finantării si refinantării
datoriei publice interne Ministerul Finantelor Publice anuntă pentru luna iunie
2002 programul emisiunilor obligatiunilor de stat cu dobândă, astfel:
|
Seria |
Data licitatiei |
Data emisiunii |
Data scadentei |
Numărul de zile |
Valoarea emisiunii - lei - |
|
SERIA O.S.
06.06.2004 |
4 iunie 2002 |
6 iunie 2002 |
6 iunie 2004 |
731 |
300.000.000.000 |
|
SERIA O.S.
13.06.2004 |
11 iunie 2002 |
13 iunie 2002 |
13 iunie 2004 |
731 |
300.000.000.000 |
|
SERIA O.S.
20.06.2004 |
18 iunie 2002 |
20 iunie 2002 |
20 iunie 2004 |
731 |
400.000.000.000 |
Ministerul Finantelor Publice îsi rezervă dreptul ca
valoarea împrumutată aferentă seriei să fie mărită sau micsorată până la
anularea emisiunii, în functie de necesitătile de finantare a contului general
al trezoriei statului si de nivelul dobânzii (randamentului) înregistrate la
data licitatiei.
Art. 2. - Metoda de vânzare este licitatia care va
avea loc la datele mentionate în tabelul de mai sus, iar adjudecarea se va face
după metoda cu pret uniform.
Art. 3. - Ofertele de cumpărare sunt de tip competitiv
si vor cuprinde valoarea nominală totală si individuală, rata dobânzii
(randamentul) si numărul de titluri de stat.
Se admite defalcarea valorii totale în maximum 5
transe valorice la rate diferite ale dobânzii (randamentului) Dobânzile se vor
calcula si se vor plăti anual la datele de: 6 iunie 2003, 13 iunie 2003, 20
iunie 2003 si, respectiv, 6 iunie 2004, 13 iunie 2004 si 20 iunie 2004, conform
următoarei formule:
D = d x v x z/365/366,
în care:
D = dobândă;
v = valoarea nominală totală;
z = numărul de zile pentru care se calculează dobânda;
d = rata dobânzii (randamentul).
Fiecare ofertă va fi de minimum 100.000.000 lei.
Valoarea nominală individuală a unei obligatiuni de
stat cu dobândă este de 10.000.000 lei.
Nu sunt acceptate ofertele necompetitive.
Art. 4. - Obligatiunile de stat cu dobândă pot fi
cumpărate de către intermediari autorizati să tranzactioneze titluri de stat pe
piata primară si secundară, care vor depune oferte atât în cont propriu, cât si
în contul clientilor lor, persoane juridice.
Obligatiunile de stat cu dobândă mai sus mentionate nu
se adresează persoanelor juridice nerezidente în România.
Art. 5. - Ofertele de cumpărare se depun la Banca
Natională a României în ziua licitatiei, până la ora 12,00.
Art. 6. - Rezultatul licitatiei va fi stabilit în
aceeasi zi, la sediul Băncii Nationale a României, de către comisia de
licitatie constituită în acest scop si va fi dat publicitătii.
Art. 7. - Plata obligatiunilor de stat cu dobândă se
va face la data emisiunii, prin debitarea contului cumpărătorului deschis la
Banca Natională a României cu suma reprezentând valoarea nominală totală a
obligatiunilor de stat cu dobândă.
Art. 8. - Răscumpărarea obligatiunilor de stat cu
dobândă se va face la data scadentei, prin creditarea contului detinătorului cu
suma reprezentând valoarea nominală totală a acestora, plus dobânda aferentă.
În situatia în care datele de plată a cuponului sau data scadentei sunt zile
nelucrătoare, plătile se vor face în ziua lucrătoare imediat următoare, fără
obligarea la dobânzi moratorii.
Art. 9. - Regimul fiscal al titlurilor de stat
prevăzute la art. 1 este reglementat de legislatia în vigoare.