MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A I

Anul XIV - Nr. 320            LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE           Miercuri, 15 mai 2002

 

SUMAR

 

DECRETE

 

322. - Decret pentru acreditarea unui ambasador

 

351. - Decret pentru supunerea spre aprobare Parlamentului a plătii cotizatiei care îi revine României, în calitatea sa de participant la Aranjamentul de la Wassenaar pentru controlul exporturilor de arme conventionale si produse si tehnologii cu dublă utilizare - Elemente initiale -, adoptat la 11-12 iulie 1996 si amendat la 6-7 decembrie 2001

 

352. - Decret privind supunerea spre ratificare Parlamentului a Acordului dintre România si Regatul Spaniei pentru reglementarea si organizarea fortei de muncă între cele două state, semnat la  Madrid la 23 ianuarie 2002

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 79 din 14 martie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Legii nr. 240/2001 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 26/2000 privind autorizarea Băncii Nationale a României de a acorda un credit pentru acoperirea cererilor populatiei de retragere a depozitelor constituite la Banca “Renasterea Creditului Românesc” - S.A - Credit Bank

 

Decizia nr. 80 din 14 martie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 23-25, art. 58 alin. 3, art. 67 alin. 3, art. 77 si 81 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 108/1996, cu modificările ulterioare

 

Decizia nr. 81 din 14 martie 2002 referitoare la exceptiade neconstitutionalitate a prevederilor art. 40 alin. 1 lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 44/1997 privind transporturile rutiere, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 105/2000

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

352. - Hotărâre privind înfiintarea Institutului National de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie si Imunologie “Cantacuzino”

 

DECRETE

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru acreditarea unui ambasador

 

În temeiul prevederilor art. 91 alin. (2) si ale art. 99 din Constitutia României, având în vedere propunerea Guvernului,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Domnul Vasile Soare, ambasadorul extraordinar si plenipotentiar al României în Republica Kazahstan, se acreditează si în calitate de ambasador nerezident în Republica Kârgâză si în Republica Tadjikistan, cu resedinta la Almaty.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

În temeiul art. 99 alin. (2) din Constitutia

României, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

 

Bucuresti, 19 aprilie 2002.

Nr. 322.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru supunerea spre aprobare Parlamentului a plătii cotizatiei care îi revine României,

în calitatea sa de participant la Aranjamentul de la Wassenaar pentru controlul exporturilor

de arme conventionale si produse si tehnologii cu dublă utilizare - Elemente initiale -,

adoptat la 11-12 iulie 1996 si amendat la 6-7 decembrie 2001

 

În temeiul prevederilor art. 91 alin. (1) si ale art. 99 din Constitutia României, precum si ale art. 1 si 4 din Legea nr. 4/1991 privind încheierea si ratificarea tratatelor,

la propunerea Guvernului, potrivit Hotărârii nr. E 136 din 11 aprilie 2002,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se supune spre aprobare Parlamentului plata cotizatiei care îi revine României, în calitatea sa de participant la Aranjamentul de la Wassenaar pentru controlul exporturilor de arme conventionale si produse si tehnologii cu dublă utilizare - Elemente initiale -, adoptat la 11-12 iulie 1996 si amendat la 6-7 decembrie 2001, si se dispune publicarea prezentului decret în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

În temeiul art. 99 alin. (2) din Constitutia

României, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

 

Bucuresti, 19 aprilie 2002.

Nr. 351.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru supunerea spre ratificare Parlamentului a Acordului dintre România si Regatul Spaniei

pentru reglementarea si organizarea fortei de muncă între cele două state, semnat la Madrid

la 23 ianuarie 2002

 

În temeiul prevederilor art. 91 alin. (1) si ale art. 99 din Constitutia României, precum si ale  art. 1 si 4 din Legea nr. 4/1991 privind încheierea si ratificarea tratatelor,

la propunerea Guvernului, potrivit Hotărârii nr. E 135 din 11 aprilie 2002,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se supune spre ratificare Parlamentului Acordul dintre România si Regatul Spaniei pentru reglementarea si organizarea fortei de muncă între cele două state, semnat la Madrid la 23 ianuarie 2002, si se dispune publicarea prezentului decret în Monitorul Oficial al României,

Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

În temeiul art. 99 alin. (2) din Constitutia

României, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

 

Bucuresti, 19 aprilie 2002.

Nr. 352.

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 79

din 14 martie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Legii nr. 240/2001 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 26/2000 privind autorizarea Băncii Nationale a României de a acorda un credit pentru acoperirea cererilor populatiei de retragere a depozitelor constituite la Banca “Renasterea Creditului Românesc” - S.A. - Credit Bank

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghită - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor Legii nr. 240/2001 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 26/2000 privind autorizarea Băncii Nationale a României de a acorda un credit pentru acoperirea cererilor populatiei de retragere a depozitelor constituite la Banca “Renasterea Creditului Românesc” - S.A. – Credit Bank. Exceptia a fost ridicată de Banca .Renasterea Creditului Românesc” - S.A. - Credit Bank din Bucuresti în Dosarul nr. 4.941/1996 al Tribunalului Bucuresti - Sectia comercială.

La apelul nominal se prezintă autorul exceptiei de neconstitutionalitate, reprezentat prin consilier juridic Florin Cristică, Banca Natională a României, prin consilier juridic Nicoleta Nicolau, si Compania Internatională de Asigurări si Reasigurări “Metropol” - S.A. din Bucuresti, prin consilier juridic Cornel Spânu, constatându-se lipsa celorlalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul autorului exceptiei solicită admiterea acesteia, arătându-se următoarele: în temeiul dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 26/2000 privind autorizarea Băncii Nationale a României de a acorda un credit pentru acoperirea cererilor populatiei de retragere a depozitelor constituite la Banca “Renasterea Creditului Românesc” - S.A. - Credit Bank, acestei din urmă bănci i s-a aprobat si acordat creditul pentru care Banca Natională a României este autorizată prin ordonantă. Art. 7 din acest act normativ prevede că recuperarea creditului se face cu prioritate din orice încasări sau fonduri ale Credit Bank si nu dispune si cu privire la rambursarea dobânzilor aferente acestuia. În plus, prin hotărâre judecătorească irevocabilă s-a stabilit că dobânzile nu sunt datorate. Prin Legea nr. 240/2001 art. 7 al Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 26/2000 a fost modificat în sensul că si dobânzile aferente creditului acordat se recuperează cu prioritate. Asa fiind, autorul exceptiei sustine că noua reglementare este neconstitutională, deoarece, aplicându-se unor raporturi juridice născute si executate anterior intrării sale în vigoare, retroactivează.

Reprezentantul Băncii Nationale a României solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată.

În esentă, arată că dispozitiile Legii nr. 240/2001, prin care a fost modificat art. 7 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 26/2000, nu retroactivează, deoarece: pe de o parte, art. 4 alin. (2) din ordonanta de urgentă, în vigoare si după adoptarea legii criticate, prevedea că rata dobânzii la creditul acordat se stabileste la nivelul ratei scontului, ceea ce înseamnă că încă de la început legiuitorul a înteles să recupereze cu prioritate si dobânzile aferente creditului; pe de altă parte, în realitate, prin Legea nr. 240/2001 legiuitorul nu modifică art. 7 din ordonanta de urgentă, ci precizează că acest text trebuie interpretat în sensul că si dobânzile aferente creditului acordat se recuperează cu prioritate. Se depun note scrise.

Reprezentantul Companiei Internationale de Asigurări si Reasigurări “Metropol” - S.A. din Bucuresti solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public solicită, de asemenea, respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ridicate, întrucât dispozitiile de lege criticate se aplică de la data intrării în vigoare a acesteia si, în consecintă, nu contravin prevederilor constitutionale ale art. 15 alin. (2), referitoare la neretroactivitatea legii civile.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 28 iunie 2001, pronuntată în Dosarul nr. 4.941/1996, Tribunalul Bucuresti - Sectia comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Legii nr. 240/2001 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 26/2000 privind autorizarea Băncii Nationale a României de a acorda un credit pentru acoperirea cererilor populatiei de retragere a depozitelor constituite la Banca “Renasterea Creditului Românesc” - S.A. - Credit Bank. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Credit Bank într-o cauză având ca obiect cererea formulată împotriva sa de către creditoarea Banca Natională a României în temeiul Legii nr. 64/1995, republicată, în sensul majorării creantei cu suma reprezentând dobânzile aferente creditului acordat.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că Legea nr. 240/2001 încalcă prevederile art. 15 alin. (2) din Constitutie. În acest sens se arată că art. 7 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 26/2000, astfel cum este modificat prin articolul unic al acestei legi de aprobare, “este destinat să se aplice raporturilor juridice create anterior intrării sale în vigoare, retroactivând în mod nepermis”. Se mai arată că în cauză, în baza art. 4 din ordonanta de urgentă, între Banca Natională a României si Banca “Renasterea Creditului Românesc” - S.A. - Credit Bank s-a încheiat un contract de credit, ale cărui clauze privind rambursarea dobânzilor aferente .au fost interpretate irevocabil de justitie, prin hotărâre care a intrat în putere de lucru judecat, stabilindu-se că «dobânzile aferente … nu se datorează”. Asa fiind, în continuare, se apreciază că prin legea criticată “legiuitorul revine asupra unui text de lege în temeiul căruia s-au creat raporturile juridice dintre părti la data de 9 iunie 2000 (cu aproximativ un an înainte de adoptarea Legii nr. 240 din 16 mai 2001), raporturi care au

fost deja cenzurate de instantele judecătoresti, care s-au pronuntat irevocabil asupra acestora”.

Tribunalul Bucuresti - Sectia comercială, exprimându-si opinia, apreciază că “prin Legea nr. 240/2001 legiuitorul revine asupra textului de lege în baza căruia s-au creat raporturile juridice dintre părti”, .astfel că au fost încălcate dispozitiile art. 15 alin. (2) din Constitutie”.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul, consideră că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens se arată că Legea nr. 240/2001 “nu contine dispozitii care să prevadă aplicarea acestui act normativ retroactiv” si, în consecintă, se aplică de la data publicării sale în Monitorul Oficial al României.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului si dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile Legii nr. 240/2001 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 26/2000 privind autorizarea Băncii Nationale a României de a acorda un credit pentru acoperirea cererilor populatiei de retragere a depozitelor constituite la Banca “Renasterea Creditului Românesc” - S.A. – Credit Bank. Prin articolul unic al legii se modifică art. 7 din ordonanta de urgentă, al cărui cuprins este următorul: “Prin derogare de la prevederile art. 108 si 109 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, republicată, recuperarea creditului acordat de Banca Natională a României si a dobânzilor aferente se va face cu prioritate din orice încasări sau din fonduri ale Băncii «Renasterea Creditului Românesc» - S.A. - Credit Bank, obtinute în cursul desfăsurării procedurilor prevăzute de Legea nr. 64/1995.”

În esentă, autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că acest text de lege, prin care se stabileste recuperarea cu prioritate si a dobânzilor aferente creditului acordat, “este destinat să se aplice raporturilor juridice create anterior intrării sale în vigoare” si .deja cenzurate de instantele judecătoresti care s-au pronuntat irevocabil”, ceea ce contravine prevederilor art. 15 alin. (2) din Constitutie, potrivit cărora “Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile.”

Examinând critica de neconstitutionalitate privind articolul unic al Legii nr. 240/2001 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 26/2000, Curtea Constitutională constată că actul normativ criticat nu contine nici o prevedere care să stipuleze că dispozitiile sale se aplică de la o dată anterioară intrării ei în vigoare, care este data publicării în Monitorul Oficial al României.

În ceea ce priveste dispozitia din articolul unic al legii, în sensul că recuperarea are în vedere nu numai creditul acordat, ci si dobânzile aferente, aceasta nu constituie o normă nouă în raport cu cele cuprinse în textul initial al ordonantei de urgentă, care în art. 4 alin. (2) se referă expres la “rata dobânzii la creditul acordat”, ce .se stabileste la nivelul ratei scontului” stabilit de Banca Natională a României.

Pe de altă parte, Curtea constată că prevederea din Legea nr. 240/2001, referitoare la dobânzile aferente creditului, nu poate fi considerată ca fiind nouă în raport cu reglementarea din textul initial al Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 26/2000 si pentru faptul că în notiunea de credit - folosită de art. 7 al ordonantei de urgentă - se include si cea de dobândă aferentă. În acest sens art. 3 lit. g) din Legea bancară nr. 58/1998 defineste creditul ca fiind “orice angajament de plată a unei sume de bani în schimbul dreptului la rambursarea sumei plătite, precum si la plata unei dobânzi”.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Legii nr. 240/2001 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 26/2000 privind autorizarea Băncii Nationale a României de a acorda un credit pentru acoperirea cererilor populatiei de retragere a depozitelor constituite la Banca “Renasterea Creditului Românesc” - S.A. - Credit Bank, exceptie ridicată de Banca “Renasterea Creditului Românesc” - S.A. - Credit Bank din Bucuresti în Dosarul nr. 4.941/1996 al Tribunalului Bucuresti - Sectia comercială.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 14 martie 2002.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Gabriela Dragomirescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 80

din 14 martie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 23-25, art. 58 alin. 3, art. 67

alin. 3, art. 77 si 81 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 108/1996, cu modificările ulterioare

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghită - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 23-25, art. 58 alin. 3, art. 67 alin. 3, art. 77 si 81 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 108/1996, cu modificările ulterioare, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Stofe Buhusi” - S.A. din Buhusi în Dosarul nr. 4.097/2001 al Tribunalului Bacău.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ridicate, întrucât apreciază că dispozitiile de lege criticate nu contravin, asa cum sustine autorul ei, prevederilor art. 41 alin. (1) si (2) din Constitutie, ci stabilesc competentele diferitelor autorităti publice în materia executării silite a creantelor bugetare.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 25 iunie 2001, pronuntată în Dosarul nr. 4.097/2001, Tribunalul Bacău a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 24, art. 58 alin. 3, art. 67 alin. 3, art. 77 si 81 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 108/1996, cu modificările ulterioare. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Societatea Comercială “Stofe Buhusi” - S.A. din Buhusi într-o cauză având ca obiect anularea licitatiei din 7 noiembrie 2000 prin care a fost vândută la licitatie publică “Filatura Sud”.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că prevederile Ordonantei Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare, precum si celelalte acte normative de modificare a acesteia sunt contrare art. 16 si art. 41 alin. (1) si (2) din Constitutie. În sensul acestor sustineri se arată că “prin sintagma «nimeni nu este mai presus de lege»”, prevăzută de dispozitiile constitutionale ale art. 16, trebuie să se înteleagă că statul, ca subiect de drept, “nu-si poate crea prin anumite reglementări o situatie dominant privilegiată în raport cu alti subiecti de drept, în functie de interesele sale de moment”. În esentă, aceleasi sunt argumentele formulate si în legătură cu încălcarea art. 41 alin. (1) si (2) din Constitutie, potrivit căruia proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular, iar statul nu-si poate crea un regim juridic special, care să îl favorizeze în raporturile sale cu celelalte presoane fizice si juridice. Or, în opinia autorului exceptiei, prin dispozitiile de lege criticate s-a creat în favoarea statului (care în raporturile de drept civil este o persoană juridică ca oricare alta) un astfel de regim juridic. Se mai sustine că procedura instituită prin această reglementare, referitoare la urmărirea si încasarea unor creante bugetare, contravine în mod evident procedurii de executare silită stabilită de Codul de procedură civilă.

Tribunalul Bacău, exprimându-si opinia, apreciază că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată.

Astfel, se arată că există o deplină concordantă între dispozitiile de lege criticate si prevederile art. 41 alin. (1) si (2) din Constitutie. În acest sens se consideră că principalele resurse ale veniturilor publice, care nu fac parte din proprietatea statului, sunt creantele bugetare si “este constitutională instituirea unui regim juridic special în materia creantelor bugetare în ceea ce priveste constituirea titlurilor executorii, urmărirea silită a creantelor, precum si stabilirea căilor de atac împotriva unor astfel de acte de urmărire”. Se mai arată că în raporturile juridice dintre debitorul creantei bugetare si stat, în calitate de creditor al obligatiei fiscale, “nu există un raport de egalitate, statul având un regim de favoare determinat de caracterul public al creantei bugetare”, astfel că dispozitiile art. 41 alin. (1) si (2) din Constitutie nu sunt incidente. În sfârsit, se consideră că prevederile de lege criticate sunt în sensul art. 16 din Constitutie, care consacră principiul egalitătii cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens se arată că dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 11/1996 nu consacră privilegii si discriminări, ci asigură egalitatea în fata legii a tuturor persoanelor cărora li se adresează. Tot astfel se arată că dispozitiile de lege criticate reglementează realizarea “creantelor de interes public”, care au un regim juridic special ce nu contravine principiului ocrotirii egale, prin lege, a proprietătii.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului si dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

I. Prin Încheierea din 25 iunie 2001 Tribunalul Bacău a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 24, art. 58 alin. 3, art. 67 alin. 3, art. 77 si 81 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 108/1996, cu modificările ulterioare. Prin aceeasi încheiere instanta de judecată a respins, ca inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 23 si 25 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996, texte de lege pe care autorul acesteia, conform notelor scrise din dosar, le apreciază, de asemenea, ca fiind contrare Constitutiei. Tribunalul Bacău îsi motivează această solutie pe dispozitiile art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicată, dispozitii potrivit cărora “nu pot face obiectul exceptiei de neconstitutionalitate prevederile legale a căror constitutionalitate a fost verificată printr-o decizie anterioară a Curtii Constitutionale”. În sensul prevederilor mentionate instanta de judecată a retinut că prin deciziile nr. 31 din 2 martie 1999, nr. 99 din 29 iunie 1999 si nr. 208 din 30 noiembrie 1999 Curtea Constitutională a statuat că art. 23 si 25 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 nu contravin Constitutiei. Asa fiind, Tribunalul Bacău a respins ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate ridicată cu privire la art. 23 si 25 din ordonanta criticată.

În legătură cu aceasta, Curtea constată că art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, pe care se întemeiază solutia instantei de judecată, dispune că “Nu pot face obiectul exceptiei prevederile legale a căror constitutionalitate a fost stabilită potrivit art. 145 alin. (1) din Constitutie sau prevederile constatate ca fiind neconstitutionale printr-o decizie anterioară a Curtii Constitutionale”. Or, în cauză, ipotezele acestui text de lege nu sunt îndeplinite, întrucât prin deciziile mentionate Curtea Constitutională a constatat că dispozitiile art. 23 si 25 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 sunt constitutionale. Asa fiind, prin prezenta decizie Curtea Constitutională urmează să se pronunte si cu privire la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 23 si 25 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996.

II. Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 23-25, art. 58 alin. 3, art. 67 alin. 3, art. 77 si ale art. 81 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 108/1996, cu modificările ulterioare, dispozitii al căror continut este următorul:

- Art. 23: .În cazul în care debitorul nu-si achită obligatiile de plată potrivit dispozitiilor titlului I din prezenta ordonantă, organul de executare îi va transmite o înstiintare de plată, prin care i se notifică acestuia suma de plată datorată. În termen de 15 zile debitorul urmează să-si achite obligatiile restante sau să facă dovada achitării acestora. Înstiintarea de plată este act premergător executării silite.

Dacă debitorul nu a efectuat plata în termenul prevăzut în înstiintarea de plată, organul de executare va începe executarea silită prin comunicarea unei somatii, prin care îi va face cunoscut debitorului că, în termen de 15 zile, este obligat să efectueze plata sumelor datorate.

Somatia va cuprinde datele de identificare a debitorului, data emiterii, semnătura si stampila organului de executare si va fi însotită de o copie certificată de pe titlul executoriu.

Somatia este obligatorie si se va comunica debitorului, după cum urmează:

- prin postă, la domiciliul sau la sediul debitorului, după caz, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire;

- prin functionarii organelor de executare, potrivit dispozitiilor Codului de procedură civilă privind comunicarea citatiilor si a altor acte de procedură, care se aplică în mod corespunzător, sau prin publicare în cotidiene de largă circulatie.

Dovada comunicării somatiei potrivit alin. 4 se va înscrie, de îndată, în evidentele organului de executare si va fi păstrată la dosarul de executare.”;

- Art. 24: .Pentru creantele bugetare administrate de către Ministerul Finantelor, precum si pentru cele gestionate de către institutiile publice, constând în venituri stabilite prin lege, care constituie resurse ale bugetului de stat, sunt abilitate să aducă la îndeplinire măsurile asiguratorii si să efectueze procedura de executare silită, prevăzută de prezenta ordonantă, organele de specialitate ale directiilor generale ale finantelor publice si controlului financiar de stat judetene si a municipiului Bucuresti si unitătile subordonate acestora, unitătile subordonate Directiei Generale a Vămilor numai pentru creantele determinate în vamă, precum si alte organe sau persoane, stabilite prin ordin al ministrului finantelor.

Creantele trezoreriei statului, astfel cum sunt definite de reglementările legale în materie, se execută silit de către organele de specialitate competente să gestioneze bugetul trezoreriei  statului

“Serviciile de specialitate ale consiliilor locale, ale Consiliului General al Municipiului Bucuresti si ale consiliilor judetene, după caz, sunt abilitate să aducă la îndeplinire măsurile asiguratorii si să efectueze procedura de executare silită în vederea realizării creantelor apartinând bugetelor comunelor, oraselor, municipiilor si judetelor, după caz.

Organele si serviciile de specialitate prevăzute la alin. 1, 2 si 3 sunt denumite în continuare organe de executare.

Creantele bugetare care se încasează, se administrează, se contabilizează si se utilizează de institutiile publice, provenite din venituri extrabugetare, precum si cele rezultate din raporturi juridice contractuale se execută prin împuterniciti proprii, potrivit prevederilor prezentei ordonante.

Pentru creantele bugetare prevăzute la alin. 3 si 5 organele abilitate să efectueze procedura de executare silită vor aduce la îndeplinire si măsurile asiguratorii.

În cazul în care institutiile publice transmit spre executare silită organelor prevăzute la alin. 1 debite reprezentând venituri extrabugetare, sumele realizate astfel se fac venit la bugetul de stat.

Personalul organelor de executare, împuternicit să aplice măsurile de executare silită, îndeplineste o functie ce implică exercitiul autoritătii de stat.”;

- Art. 25: “Executarea silită a creantelor bugetare poate fi pornită numai în temeiul unui titlu executoriu emis de organul competent potrivit legii, ori al unui alt înscris căruia legea îi recunoaste caracterul de titlu executoriu.

Titlul de creantă devine titlu executoriu la data la care creanta bugetară este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent, ori în alt mod prevăzut de lege.

Pentru obligatiile bugetare reprezentând impozite, taxe, contributii, amenzi, majorări de întârziere si alte sume datorate si neachitate la termenul legal de plată, titlul executoriu îl  constituie actul, emis sau aprobat de organul competent, prin care acestea se stabilesc.

În cazul în care suma neachitată la scadentă din obligatia bugetară a fost stabilită de organele competente ale Ministerului Finantelor sau ale serviciilor de specialitate ale autoritătilor administratiei publice locale, organul de executare va întocmi pentru fiecare creantă câte un act distinct, denumit titlu executoriu, care va contine: antetul organului emitent, numele si prenumele sau denumirea debitorului, domiciliul sau sediul acestuia, precum si orice alte date de identificare; cuantumul si natura sumelor datorate; temeiul legal al puterii executorii a titlului; data întocmirii titlului, stampila si semnătura organului de executare.

Pentru debitorii obligati în mod solidar la plata creantelor bugetare, se va putea întocmi un singur titlu executoriu.”;

- Art. 58 alin. 3: “Organul de executare va întocmi un proces-verbal de identificare a bunului supus executării, dispozitiile art. 46 si 47 aplicându-se în mod corespunzător.”;

- Art. 67 alin. 3: “Procesul-verbal de licitatie constituie titlu de proprietate pentru imobilul transmis, pe baza căruia se face înscrierea în evidentele de publicitate imobiliară la organele competente în a căror rază teritorială este situat imobilul.”;

- Art. 77: “Contestatia la executare se poate face în termen de 15 zile de la data când:

a) contestatorul, din comunicarea somatiei sau din altă înstiintare primită ori, în lipsa acestora, cu ocazia efectuării executării silite sau în alt mod, a luat cunostintă de executarea ori de actul de executare pe care le contestă;

b) contestatorul a luat cunostintă, potrivit lit. a), de refuzul organului de executare de a îndeplini un act de executare;

c) cel interesat a luat cunostintă, potrivit lit. a), de eliberarea sau de distribuirea sumelor pe care le contestă.

Contestatia, prin care o tertă persoană pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit, poate fi introdusă cel mai târziu în termen de 15 zile după efectuarea executării.”;

- Art. 81: “Instanta care a admis contestatia, o dată cu desfiintarea executării, va dispune, prin aceeasi hotărâre, să i se restituie celui îndreptătit suma ce i se cuvine din valorificarea bunurilor sau din retinerile prin poprire.”

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate consideră că aceste dispozitii de lege creează pentru stat un regim juridic special, care îl favorizează în raporturile sale cu celelalte persoane fizice si juridice, ceea ce contravine art. 16 alin. (2) si art. 41 alin. (1) si (2) din Constitutie, care prevăd:

- Art. 16 alin. (2): “Nimeni nu este mai presus de lege.”;

- Art. 41 alin. (1) si (2): “(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetătenii străini si apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea Constitutională constată următoarele:

În sustinerea neconstitutionalitătii prevederilor art. 23-25, art. 58 alin. 3, art. 67 alin. 3, art. 77 si 81 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 108/1996, cu modificările ulterioare, se invocă încălcarea dispozitiilor art. 41 alin. (1) si (2) din Constitutie, potrivit cărora “proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular”. Prin textele ordonantei mentionate se creează o pozitie dominantă a statului, care în raporturile de drept civil este o persoană juridică la fel ca oricare alta, si se instituie o nouă procedură pentru urmărirea si încasarea unor creante bugetare, care contravine în mod evident procedurii de executare silită reglementată de Codul de procedură civilă.

În legătură cu aceste sustineri Curtea observă că textele de lege criticate sunt cuprinse în titlul III din ordonanta criticată, intitulat “Executarea silită”, ele reglementând aspecte cu privire la somatia de executare, organele de specialitate ale Ministerului Finantelor abilitate să efectueze procedura de executare, titlurile executorii, modalitătile de executare si contestatia la executarea silită. Aceste dispozitii care stabilesc competente si reguli de procedură în materia executării silite nu afectează protectia proprietătii private, astfel că nu se poate retine încălcarea prevederilor art. 41 alin. (1) si (2) din Constitutie.

De altfel, cu privire la constitutionalitatea art. 23 alin. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996, aprobată cu modificări prin Legea nr. 108/1996, cu modificările ulterioare, prin raportare la prevederile art. 41 alin. (1) si (2) din Constitutie, Curtea Constitutională s-a pronuntat prin Decizia nr. 208 din 30 noiembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 7 ianuarie 2000. De asemenea, si cu privire la constitutionalitatea prevederilor art. 25 alin. 1-4 din ordonantă, prin raportare la aceleasi prevederi din Constitutie, Curtea s-a pronuntat prin Decizia nr. 31 din 2 martie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 5 mai 1999, precum si prin Decizia nr. 99 din 29 iunie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 26 iulie 1999. Prin aceste decizii, respingând exceptiile de neconstitutionalitate, Curtea a retinut, în esentă, că dispozitiile criticate, reglementând în materia executării silite, nu sunt contrare prevederilor art. 41 din Constitutie, referitoare la protectia proprietătii private.

Ulterior pronuntării Deciziei Curtii Constitutionale nr. 99 din 29 iunie 1999, prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 113 din 30 iunie 1999 pentru modificarea si completarea unor acte normative în baza Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 61/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 30 iunie 1999, alin. 4 al art. 25 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 a fost modificat, fără însă ca prin această modificare să se schimbe solutia legislativă initială.

Deoarece, asa cum s-a arătat, textele din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996, criticate ca fiind neconstitutionale în prezenta cauză, contin dispozitii referitoare la competenta si regulile de procedură privind executarea silită în materia creantelor bugetare si, întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea acestei jurisprudente, cele statuate prin deciziile mentionate îsi mentin valabilitatea si în acest dosar.

În ceea ce priveste argumentul potrivit căruia procedura privind urmărirea si executarea unor creante bugetare, instituită prin dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 11/1996, cu modificările ulterioare, contravine în mod evident procedurii de executare silită stabilită de Codul de procedură civilă, Curtea constată că acesta nu priveste constitutionalitatea textelor de lege criticate, ci este o chestiune de corelare normativă, aspect ce nu intră în competenta sa de solutionare.

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate invocă si încălcarea prevederilor art. 16 din Constitutie, sustinând că “prin sintagma «nimeni nu este mai presus de lege»”, prevăzută de dispozitiile constitutionale ale art. 16, trebuie să se înteleagă că statul, ca subiect de drept, .nu-si poate crea prin anumite reglementări o situatie dominant privilegiată în raport cu alti subiecti de drept, în functie de interesele sale de moment”.

Examinând dispozitiile de lege criticate, Curtea constată că din continutul acestora nu rezultă, asa cum sustine autorul exceptiei, existenta unei situatii privilegiate a statului în raport cu celelalte subiecte de drept, astfel că nu se poate retine încălcarea prevederilor art. 16 din Constitutie.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 23-25, art. 58 alin. 3, art. 67 alin. 3, art. 77 si 81 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 108/1996, cu modificările ulterioare, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Stofe Buhusi” - S.A. din Buhusi în Dosarul nr. 4.097/2001 al Tribunalului Bacău.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 14 martie 2002.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Gabriela Dragomirescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 81

din 14 martie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 40 alin. 1 lit. a)

din Ordonanta Guvernului nr. 44/1997 privind transporturile rutiere, aprobată cu modificări

si completări prin Legea nr. 105/2000

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghită - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 40 alin. (1) lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 44/1997 privind transporturile rutiere, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 105/2000, exceptie ridicată de Bebe Burciu din Drobeta-Turnu Severin în Dosarul nr. 4.214/2001 al Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. În acest sens se arată că prin dispozitiile de lege criticate legiuitorul a dorit să organizeze desfăsurarea activitătii rutiere fără riscuri pentru ceilalti participanti la trafic. În consecintă, se apreciază că art. 40 alin. (1) lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 44/1997 nu contravine, asa cum sustine autorul exceptiei, prevederilor art. 25, art. 41 alin. (1) teza întâi si alin. (6) si art. 49 din Constitutie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 20 iulie 2001, pronuntată în Dosarul r. 4.214/2001, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 40 alin. (1) lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 44/1997 privind transporturile rutiere, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 105/2000. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Bebe Burciu într-o cauză având ca obiect plângerea formulată de acesta împotriva procesului-verbal de constatare a unei contraventii prevăzute de textul de lege criticat ca fiind neconstitutional.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că prevederile art. 40 alin. (1) lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 44/1997 privind transporturile rutiere, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 105/2000 încalcă prevederile constitutionale ale art. 41 alin. (1) si (6), art. 49 si 25, fără a se arăta însă în ce constă această încălcare.

Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, exprimându-si opinia, apreciază că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este întemeiată. Astfel, se arată că textul de lege criticat încalcă art. 41 alin. (1) din Constitutie, deoarece “proprietarul unui autoturism ar trebui să aibă dreptul de a transporta cu respectivul autoturism alte persoane (prieteni, cunoscuti, rude) sau chiar necunoscuti, contra plată, ori de câte ori se află în tranzit, deci ocazional, si acest drept nu poate si nu trebuie să fie limitat în măsura în care dreptul de proprietate al autoturismului este garantat conform art. 41”. În legătură cu sustinerea referitoare la încălcarea alin. (6) al art. 41 din Constitutie se arată că, în conformitate cu aceste dispozitii constitutionale, “dreptul de proprietate implică si niste sarcini privind protectia mediului, asigurarea bunei vecinătăti si alte sarcini (obligatii) ce trebuiesc a fi respectate potrivit legii sau obiceiului”, “dar obiceiul este contrar art. 40 alin. (1) lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 44/1997”. Contrarietatea dispozitiilor de lege apreciate ca fiind neconstitutionale fată de prevederile art. 49 din Constitutie este motivată în sensul că “de vreme ce un proprietar de autoturism nu-l poate folosi pe acesta, chiar ocazional, conform finalitătii sale, ar însemna că însăsi capacitatea sa de exercitiu să fie afectată, fără a exista imperativele prevăzute de art. 49, care să impună asemenea limitări în exercitiul drepturilor si libertătilor”. În sfârsit, în opinia instantei de judecată, textul de lege criticat “încalcă si dispozitiile art. 25 din Constitutie, căci un cetătean neposesor de autoturism, care ar trebui să călătorească într-o zonă rurală, pentru care nu există o cursă de transport rutier regulată, ar fi în imposibilitatea de a se deplasa în acea localitate cu vreunul din autoturismele aflate în tranzit spre localitatea respectivă, deoarece proprietarii autoturismelor nu l-ar lua în vehiculul lor pe călător de frica sanctiunilor contraventionale”.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens, în esentă, se arată că dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 44/1997, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 105/2000, “nu contravin dispozitiilor art. 41 alin. (1) si (6) din Constitutie, referitoare la dreptul de proprietate garantat, si nici dispozitiilor art. 49 din Constitutie referitoare la restrângerea impusă pentru apărarea ordinii si sănătătii publice «numai prin lege» a exercitiului drepturilor - în spetă, cel de liberă circulatie a persoanelor cu mijloace proprii de transport rutier, precum si cel de folosintă a acestor mijloace (element al dreptului de proprietate) - asigurându-se realizarea acestor drepturi în conditiile prevăzute de ordonantă, fără a se aduce atingere «existentei» acestor drepturi”.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 40 alin. (1) lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 44/1997 privind transporturile rutiere, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 105/2000, care prevăd: “Constituie contraventie, în măsura în care, potrivit legii penale, nu sunt considerate infractiuni, si se sanctionează ca atare următoarele fapte:

a) efectuarea de transporturi rutiere sau desfăsurarea de activităti conexe acestora, conform prevederilor anexei nr. 2 pct. C, fără licente sau cu licente cu valabilitate expirată, suspendate sau anulate, precum si nerespectarea prevederilor caietelor de sarcini, anexe la acestea;”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, dispozitiile de lege criticate contravin art. 25, art. 41 alin. (1) si (6) si art. 49 din Constitutie, care prevăd:

- Art. 25: “(1) Dreptul la liberă circulatie, în tară si în străinătate, este garantat. Legea stabileste conditiile exercitării acestui drept.

(2) Fiecărui cetătean îi este asigurat dreptul de a-si stabili domiciliul sau resedinta în orice localitate din tară, de a emigra, precum si de a reveni în tară.”;

- Art. 41 alin. (1) si (6): “(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. […]

(6) Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protectia mediului si asigurarea bunei vecinătăti, precum si la espectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.” ;

- Art. 49: “(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertăti poate fi restrâns numai prin lege si numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea sigurantei nationale, a ordinii, a sănătătii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertătilor cetătenilor; desfăsurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamităti naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea trebuie să fie proportională cu situatia care a determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertătii.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea Constitutională retine că Ordonanta Guvernului nr. 44/1997 privind transporturile rutiere, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 105/2000, constituie, astfel cum rezultă din art. 1 alin. (1) al acesteia, cadrul general pentru “organizarea, efectuarea si asigurarea desfăsurării fluente si în sigurantă a transporturilor rutiere de persoane si mărfuri, cu respectarea principiilor liberei concurente si a măsurilor de protectie a mediului înconjurător, a drepturilor si intereselor legitime ale persoanelor fizice si juridice si pentru satisfacerea necesitătilor economiei nationale si nevoilor de apărare a tării”. În consecintă, prin dispozitiile art. 40 din ordonantă se sanctionează faptele de încălcare a prevederilor acesteia si care constituie contraventii sau infractiuni. Printre acestea este si fapta prevăzută la alin. (1) lit. a) din articol, constând în efectuarea de transporturi rutiere sau desfăsurarea de activităti conexe acestora, conform prevederilor anexei nr. 2 pct. C, “fără licente sau cu licente cu valabilitate expirată, suspendate sau anulate, precum si nerespectarea prevederilor caietelor de sarcini, anexe la acestea”.

Sanctionarea contraventională, în temeiul art. 40 alin. (1) lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 44/1997, a posesorilor de autoturisme are în vedere faptul că acestia nu desfăsoară un transport în interes personal, ceea ce ar corespunde scopului pentru care ei detin autoturismul, ci efectuează un transport rutier rezervat operatorilor de transport, respectiv persoanelor juridice române sau străine, care detin în proprietate sau cu alt titlu vehicule rutiere si care efectuează transporturi interne si/sau  internationale, precum si activităti conexe acestora. Or, potrivit art. 33 alin. (1) din ordonantă “pot desfăsura operatiuni de transport rutier operatorii de transport rutier înscrisi în Registrul operatorilor de transport rutier, tinut de autoritatea competentă”.

Asa fiind, desfăsurarea unor asemenea activităti si de către alte persoane reprezintă, pe de o parte, o concurentă neloială, iar pe de altă parte, efectuarea unui transport public rezervat de lege celor care detin licentele necesare pentru aceasta, sens în care trebuie să îndeplinească conditiile prevăzute la art. 34 din ordonantă, referitoare la onorabilitate, competentă profesională, capacitate financiară si baza tehnică materială necesară.

Fată de cele arătate Curtea constată că dispozitiile constitutionale ale art. 41 alin. (1), referitoare la garantarea dreptului de proprietate, si ale alin. (6), privind sarcinile ce grevează proprietatea, nu sunt incidente în cauză si, în consecintă, nu poate retine încălcarea lor.

Totodată Curtea urmează să înlăture si sustinerea potrivit căreia sunt încălcate prevederile art. 25 din Constitutie, care consacră dreptul la libera circulatie a cetătenilor. Aceasta întrucât textul de lege criticat nu contine dispozitii care să vizeze acest drept, ci sanctionează nerespectarea prevederilor ordonantei, care reglementează organizarea, efectuarea si asigurarea desfăsurării fluente si în sigurantă a transporturilor rutiere de persoane si mărfuri.

În sfârsit, Curtea nu poate retine vreo contradictie între art. 40 alin. (1) lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 40/1997 si dispozitiile art. 49 din Constitutie, privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, iar autorul exceptiei, ca de altfel si cu privire la celelalte texte constitutionale invocate ca fiind încălcate, nu formulează nici un argument în acest sens.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 40 alin. (1) lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 44/1997 privind transporturile rutiere, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 105/2000, exceptie ridicată de Bebe Burciu din Drobeta-Turnu Severin în Dosarul nr. 4.214/2001 al Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 14 martie 2002.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Gabriela Dragomirescu

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind înfiintarea Institutului National de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie

si Imunologie “Cantacuzino”

 

În temeiul prevederilor art. 107 din Constitutia României, precum si ale art. 18 alin. (1) si ale art. 25 din Ordonanta Guvernului nr. 25/1995 privind reglementarea organizării si finantării activitătii de cercetare-dezvoltare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 51/1996, cu modificările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - (1) Se înfiintează Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie si Imunologie “Cantacuzino”, persoană juridică română, în coordonarea Ministerului Sănătătii si Familiei, cu sediul în municipiul Bucuresti, Splaiul Independentei nr. 103, sectorul 5, prin reorganizarea Institutului “Cantacuzino” Bucuresti, care se desfiintează.

(2) Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie si Imunologie “Cantacuzino” îsi desfăsoară activitatea în conformitate cu prevederile Ordonantei Guvernului nr. 25/1995 privind reglementarea organizării si finantării activitătii de cercetare-dezvoltare, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 51/1996, cu modificările ulterioare, precum si cu Regulamentul de organizare si functionare prevăzut în anexa nr. 2.

Art. 2. - Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie si Imunologie “Cantacuzino” are ca obiect de activitate:

a) cercetări stiintifice în domeniul cauzelor si mecanismului de producere a infectiilor bacteriene, virale, parazitare si al mijloacelor de prevenire si combatere a acestora, precum si în domeniul imunologiei, biologiei celulare, geneticii microbiene si biotehnologiei, cu forte proprii si prin cooperare stiintifică cu alte institutii din tară si din străinătate;

b) producerea de preparate biologice profilactice si terapeutice, reactivi biologici de diagnostic, reactivi imunochimici, medii bacteriologice si pentru culturi celulare, dispozitive medicale, cu forte proprii si prin cooperare natională si internatională, precum si valorificarea lor în tară si în străinătate;

c) cresterea, exploatarea si comercializarea animalelor de laborator destinate testărilor de medicamente si produse biologice administrabile omului, precum si cercetării stiintifice;

d) servicii de consultantă tehnică si metodologică acordate unitătilor de profil din tară, expertize, participarea la supravegherea epidemiologică a teritoriului, la programe de sănătate nationale si internationale, în domeniile specifice de activitate;

e) asigurarea functionării centrelor de referintă din cadrul institutului, recunoscute de Ministerul Sănătătii si Familiei, în actiunile specifice de diagnostic si control al bolilor transmisibile;

f) desfacerea direct către populatie de produse biologice, medicamente si reactivi, medii si dispozitive medicale;

g) asigurarea de prestatii de diagnostic prin laboratorul si centrele de referintă din institut, pe baza contractelor încheiate cu casele de asigurări de sănătate;

h) investigatii de laborator de specialitate pentru populatie si diverse unităti.

Art. 3. - (1) Structura organizatorică a Institutului National de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie si Imunologie “Cantacuzino” este prevăzută în anexa nr. 1.

(2) Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie si Imunologie “Cantacuzino” poate înfiinta în cadrul structurii sale organizatorice subunităti fără personalitate juridică necesare pentru realizarea obiectului său de activitate.

Modalitătile de constituire a acestora si relatiile în cadrul institutului si cu tertii sunt reglementate prin Regulamentul de organizare si functionare prevăzut în anexa nr. 2.

Art. 4. - (1) Conducerea Institutului National de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie si Imunologie “antacuzino” este asigurată de consiliul de administratie, format din 11 membri.

(2) Din consiliul de administratie fac parte în mod obligatoriu:

a) directorul general - presedinte;

b) un reprezentant al Ministerului Sănătătii si Familiei;

c) un reprezentant al Ministerului Educatiei si Cercetării;

d) un reprezentant al Ministerului Finantelor Publice;

e) un reprezentant al Ministerului Muncii si Solidaritătii Sociale;

f) presedintele consiliului stiintific.

(3) Consiliul de administratie îsi desemnează vicepresedintele dintre membrii săi.

(4) Ceilalti membri ai consiliului de administratie sunt specialisti din institut sau din afara acestuia.

(5) Membrii consiliului de administratie se numesc prin ordin al ministrului sănătătii si familiei, cu avizul Ministerului Educatiei si Cercetării, la propunerea conducătorului unitătii de la care acestia provin.

(6) Revocarea membrilor consiliului de administratie pentru abateri grave sau pentru lipsă de activitate în executarea mandatului se face de către acelasi organ care i-a numit.

Art. 5. - Conducerea executivă a Institutului National de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie si Imunologie “Cantacuzino” este asigurată de directorul general, numit prin ordin al ministrului sănătătii si familiei, conform reglementărilor legale în vigoare.

Art. 6. - Conducerea operativă a Institutului National de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie si Imunologie “Cantacuzino” este asigurată de un comitet de directie compus din directorul general, directorii din structura institutului si contabilul-sef.

Art. 7. - (1) Orientarea, coordonarea si evaluarea activitătii de cercetare-dezvoltare a Institutului National de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie si Imunologie “Cantacuzino” sunt asigurate de consiliul stiintific.

(2) Consiliul stiintific este alcătuit din cercetători cu realizări deosebite, cu capacitate de sinteză si de prospectare în domeniu, cadre didactice din învătământul superior, salariati ai institutului sau din afara acestuia, alesi pe o perioadă de 4 ani prin vot secret de către cadrele cu studii superioare din institut sau numiti de comitetul de directie.

Art. 8. - Atributiile consiliului de administratie, ale directorului general, ale comitetului de directie si ale consiliului stiintific sunt prevăzute în Regulamentul de organizare si functionare al Institutului National de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie si Imunologie “Cantacuzino”.

Art. 9. - (1) Activul patrimonial total al Institutului National de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie si Imunologie “Cantacuzino”, stabilit pe baza bilantului încheiat la data de 31 decembrie 2001 si care se actualizează potrivit reglementărilor legale, este de 140.389.973 mii lei, din care patrimoniul propriu are o valoare de 125.628.157 mii lei.

(2) Activul si pasivul Institutului “Cantacuzino” Bucuresti se preiau pe bază de protocol de predare-preluare de către Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie si Imunologie “Cantacuzino”, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

Art. 10. - Constructiile, anexele si terenul aferent, situate în municipiul Bucuresti, Splaiul Independentei nr. 103, sectorul 5, precum si “Statiunea Băneasa-Bucuresti”, situată în municipiul Bucuresti, sos. Străulesti nr. 14A, sectorul 1, statiunea situată în comuna Ciorogârla-Dârvari, judetul Giurgiu, si “Subunitatea Iasi”, situată în municipiul Iasi, str. Codrescu nr. 15, judetul Iasi, trec în administrarea Institutului National de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie si Imunologie “Cantacuzino”.

Art. 11. - Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie si Imunologie “Cantacuzino” preia toate drepturile si obligatiile Institutului “Cantacuzino” Bucuresti si se substituie în toate litigiile în curs ale fostului Institut “Cantacuzino” Bucuresti.

Art. 12. - (1) Personalul Institutului National de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie si Imunologie “Cantacuzino” se preia prin transfer de la Institutul “Cantacuzino” Bucuresti si îsi păstrează drepturile salariale avute la data transferării, până la negocierea noului contract colectiv de muncă.

(2) Noul contract colectiv de muncă va fi negociat si înregistrat la Directia Generală de Muncă si Solidaritate Socială a Municipiului Bucuresti în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

(3) Salariile individuale ale personalului se stabilesc prin negociere, conform reglementărilor cuprinse în contractul colectiv de muncă, în limita fondului total destinat plătii salariilor, prevăzut în bugetul de venituri si cheltuieli.

Art. 13. - (1) Finantarea activitătilor desfăsurate de Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie si Imunologie “Cantacuzino” se realizează din surse proprii, din alocatii de la bugetul de stat, din credite bancare si din alte surse atrase, în conditiile legii.

(2) Pentru anul 2002 finantarea Institutului National de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie si Imunologie “Cantacuzino” se asigură din surse proprii, din credite bancare si din alte surse atrase.

Art. 14. - Ministerul Sănătătii si Familiei, în calitate de minister coordonator, poate cuprinde în bugetul său de venituri si cheltuieli fondurile necesare Institutului National de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie si Imunologie “Cantacuzino” pentru realizarea unor investitii, hotări, aparatură, echipamente si instalatii.

Art. 15. - Statutul de institut national de cercetare-dezvoltare se reînnoieste prin reacreditare, la interval de 5 ani.

Art. 16. - Anexele nr. 1 si 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 17. - Anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 22/2001 privind organizarea si functionarea Ministerului Sănătătii si Familiei, cu modificările si completările ulterioare, se completează la lit. C “Unităti aflate în coordonarea Ministerului Sănătătii si Familiei” cu o nouă pozitie cu următorul cuprins:

“- Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie si Imunologie «Cantacuzino».”

Art. 18. - Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 133/1994 privind reorganizarea Regiei Autonome “Institutul Cantacuzino”, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 94 din 12 aprilie 1994, precum si pct. 2 al cap. V de la lit. A din anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 22/2001 privind organizarea si functionarea Ministerului Sănătătii si Familiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 10 ianuarie 2001, cu modificările si completările ulterioare.

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

Ministrul sănătătii si familiei,

Daniela Bartos

Ministrul educatiei si cercetării,

Ecaterina Andronescu

Ministrul muncii si solidaritătii sociale,

Marian Sârbu

p. Ministrul finantelor publice,

Gheorghe Gherghina,

secretar de stat

 

Bucuresti, 11 aprilie 2002.

Nr. 352.

 

ANEXA Nr. 1

 

INSTITUTUL NATIONAL DE CERCETARE-DEZVOLTARE

PENTRU MICROBIOLOGIE SI IMUNOLOGIE “CANTACUZINO”

 

STRUCTURA ORGANIZATORICĂ

 

Consiliul de administratie

DIRECTOR GENERAL

Comitet de directie

Director

Director

Director

Director

Contabil-sef

Consiliul stiintific

Laboratorul de parazitologie-entomologie

Laboratorul de virusologie

Prestatii - analize de laborator

Laboratorul de microbiologie I

Laboratorul de microbiologie II

Secretariat stiintific

Redactia Revistei Institutului National de Cercetare-Dezvoltare

pentru Microbiologie si Imunologie “Cantacuzino”

Laboratorul de imunologie

Laboratorul de epidemiologie moleculară

Laboratorul de biotehnologie

Centrul de învătământ si documentare

Laboratorul de control intern de calitate

Laboratorul de asigurare a calitătii

Laboratorul de conditionare

Subunitatea Iasi

Resurse umane

Salarizare

Aprovizionare

Desfacere

Depozite

Transport

Farmacie

Tehnic-administrativ

Financiar-contabilitate

Laboratorul de productie:

- biopreparate de uz uman

- reactivi de diagnostic

- medii de cultură

Biobaze: Dârvari; Băneasa

 

ANEXA Nr. 2

 

REGULAMENTUL

de organizare si functionare al Institutului National de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie si Imunologie “Cantacuzino”

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

Art. 1. - Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie si Imunologie “Cantacuzino”, denumit în continuare institut, este persoană juridică română aflată în coordonarea Ministerului Sănătătii si Familiei, care functionează conform Ordonantei Guvernului nr. 25/1995 privind reglementarea organizării si finantării activitătii de cercetare-dezvoltare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 51/1996, cu modificările ulterioare, si prezentului regulament.

Art. 2. - (1) Institutul are structura organizatorică cuprinsă în anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 352 din 11 aprilie 2002.

(2) Institutul are în cadrul structurii sale organizatorice subunităti, statiuni fără personalitate juridică, necesare realizăriiobiectului de activitate. Acestea sunt: statiunile Băneasa- Bucuresti, Ciorogârla-Dârvari, judetul Giurgiu, si subunitatea Iasi.

(3) Institutul poate înfiinta în cadrul structurii sale si alte subunităti fără personalitate juridică, necesare realizării obiectului său de activitate. Modalitatea de constituire a acestora si relatiile lor în cadrul institutului si cu tertii sunt reglementate prin prezentul regulament de organizare si functionare.

 

CAPITOLUL II

Scopul si obiectul de activitate

 

Art. 3. - Institutul este înfiintat în scopul desfăsurării activitătii de cercetare stiintifică si dezvoltare tehnologică în domeniul microbiologiei si imunologiei, prin participarea la elaborarea strategiei de dezvoltare a domeniului si la realizarea cu prioritate a obiectivelor stiintifice si tehnologice ale Programului national de cercetare stiintifică si dezvoltare tehnologică si ale Planului national pentru cercetare-dezvoltare si inovare.

Art. 4. - Obiectul de activitate al institutului cuprinde:

A. Cercetări stiintifice în domeniul cauzelor si mecanismelor de producere a infectiilor bacteriene, virale si parazitare, precum si în domeniul biologiei celulare si moleculare, imunologiei, biotehnologiei si geneticii microbiene, prin:

a) dezvoltarea studiilor teoretice în microbiologie si imunologie, inclusiv în domeniul biologiei celulare, biotehnologiei si geneticii moleculare;

b) studiul etiologiei si patogeniei bolilor infectioase, parazitare si imunitare, al mijloacelor specifice de diagnosticare, prevenire si combatere a acestora;

c) studiul microorganismelor si al rolului lor în procesele naturale, normale sau patologice, si al reactiilor pe care le provoacă;

d) studierea bolilor transmisibile cu potential de largă propagare: tuberculoză, infectii acute respiratorii, hepatite virale, retrovirusuri, arbovirusuri, enterovirusuri etc.;

e) cercetări în vederea elaborării si evaluării de teste moleculare pentru diagnosticul modern microbiologic, imunologic si imunochimic, inclusiv în scopuri epidemiologice;

f) studiul eficacitătii produselor biologice, precum si al metodelor de profilaxie specifică bolilor infectioase;

g) studiul unor aspecte fundamentale de imunologie celulară si umorală privind mecanismele imunomodulatoare; rolul receptorilor celulari si al functiilor celulare prin mediatori; mecanisme moleculare si celulare ale bolilor autoimune si ale imunodeficientei;

h) supravegherea ecologică a populatiilor de insecte vectoare si studiul unor agenti biologici si chimici de combatere;

i) studiul infectiilor parazitare cu implicatii în sănătatea publică: cercetarea mecanismelor de patogenitate; elaborarea unor tehnici moderne de diagnostic; noi scheme de tratament si profilaxie;

j) identificarea unor substante de origine bacteriană sau vegetală cu proprietăti terapeutice;

k) cercetare-dezvoltare în domeniul biotehnologiei în vederea realizării unor produse biologice de uz medical;

l) elaborarea de strategii, studii de diagnoză si prognoză privind dezvoltarea domeniilor stiintei si tehnologiei;

m) cercetare aplicativă si/sau dezvoltare tehnologică pentru solutionarea unor probleme concrete din domeniul său de activitate, cu prioritate, la solicitarea unor beneficiari, prin contracte directe;

n) activităti de transfer tehnologic pentru rezultatele cercetării efectuate din domeniul propriu;

o) în cadrul obiectului său de activitate colaborează si la realizarea unor activităti de cercetare-dezvoltare privind părarea natională.

B. Programul anual de asistentă tehnico-metodologică si activităti de sănătate publică, precum si acordarea de servicii specializate:

a) asigurarea functiei de referintă în domeniul microbiologiei, acordarea de asistentă tehnică si metodologică unitătilor de profil din reteaua sanitară, participarea la elaborarea, aplicarea si evaluarea programelor de sănătate publică nationale si internationale în domeniile specifice activitătii institutului, inclusiv prin actiuni de instruire tehnico-metodologică si de evaluare a eficientei profesionale în unitătile de profil din tară;

b) promovarea afilierii unor centre nationale de referintă la organizatii si organisme internationale;

c) acordarea de servicii de consultantă tehnică si metodologică de specialitate solicitată de Ministerul Sănătătii si Familiei si de unitătile sanitare din tară, prin contracte sau conventii;

d) interventii operative la solicitarea Ministerului Sănătătii si Familiei, în situatii epidemiologice speciale, prin deplasarea de laboratoare si specialisti în focare;

e) elaborarea unui sistem de evaluare a eficientei profesionale în unitătile de profil din tară si implementarea tehnică a acestuia;

f) prestarea de servicii de laborator de specialitate pentru populatie si diverse unităti;

g) instruiri intensive de scurtă durată în domeniul său de activitate.

C. Formarea si perfectionarea de personal stiintific si tehnic în domeniul microbiologiei, imunologiei si epidemiologiei, prin:

a) organizarea anuală de cursuri teoretice si practice de microbiologie, imunologie, cu participări nationale si internationale, cursanti si lectori;

b) organizarea de manifestări stiintifice nationale sau internationale în domeniul microbiologiei, epidemiologiei, imunologiei, biotehnologiei;

c) perfectionarea personalului stiintific prin burse, stagii de schimb de experientă etc. în alte institutii de profil din tară si din străinătate;

d) sprijinirea afilierii membrilor institutului la societăti stiintifice nationale si internationale;

e) organizarea unui sistem complex de documentare stiintifică operativă-informatizată, inclusiv accesul la servicii de documentare-informare stiintifică internationale specializate.

D. Activităti de productie:

a) producerea cu forte proprii si/sau prin cooperare natională si internatională de preparate biologice profilactice si terapeutice, reactivi biologici de diagnostic, reactivi imunochimici, medii bacteriologice si pentru culturi celulare, dispozitive medicale, hrană granulată standardizată pentru animale de laborator si comercializarea acestora în tară si în străinătate;

b) desfacerea direct către populatie de produse biologice, medicamente si reactivi, medii si dispozitive medicale;

c) cresterea, exploatarea si comercializarea de animale de laborator destinate cercetării stiintifice, precum si controlului de medicamente si produse biologice administrabile omului;

d) efectuarea directă de activităti de import-export conform legii;

e) elaborarea de standarde referitoare la calitatea produselor si serviciilor ce intră în sfera de activitate a institutului.

E. Activităti de editare si tipărire a publicatiilor de specialitate:

a) Romanian Archives of Microbiology and Immunology;

b) Microbiologia - epidemiologia;

c) publicatii metodologice si tehnice de specialitate în domeniile de competentă ale institutului.

Art. 5. - Pentru realizarea obiectului său de activitate institutul are următoarele atributii principale:

1. asigură orientarea activitătii de cercetare stiintifică în functie de: nevoile sănătătii publice, reiesite din studii proprii si din programele abordate de Ministerul Sănătătii si Familiei; nevoile de dezvoltare a institutului si de aliniere la nivel stiintific mondial; programele nationale de cercetare ale Ministerului Educatiei si Cercetării, Academiei Române, Academiei de Stiinte Medicale;

2. încheie contracte de cercetare cu organisme nationale si internationale abilitate în acest sens, cu respectarea prevederilor legale;

3. initiază si încheie conventii de cooperare stiintifică cu institutii si organizatii nationale si internationale în domeniul său de activitate;

4. dirijează resursele umane si materiale în vederea realizării obiectivelor de cercetare stiintifică stabilite pentru fiecare etapă;

5. asigură asistenta tehnică de profil, în vederea experimentării si aplicării tehnologiilor elaborate;

6. execută lucrări de consultantă tehnico-economică pentru agentii economici interesati, în domeniile specifice;

7. furnizează servicii stiintifice si tehnologice agentilor economici sau oricăror beneficiari interesati;

8. execută testare si certificare de produse;

9. evaluează periodic stadiul de realizare a programelor de cercetare întreprinse;

10. urmăreste si sprijină din punct de vedere organizatoric si material difuzarea rezultatelor stiintifice proprii în circuitul stiintific national si international;

11. asigură, conform prevederilor legale, protectia rezultatelor stiintifice brevetabile;

12. asigură corelarea actiunilor de specializare si promovare a cadrelor proprii cu necesitătile dezvoltării programelor de cercetare ale institutului;

13. promovează si urmăreste aplicarea si fructificarea complexă a rezultatelor stiintifice;

14. pregăteste, negociază si contractează cu reprezentantii competenti volumul productiei;

15. fundamentează cheltuielile de productie, negociază si stabileste preturile de livrare ale produselor;

16. asigură promovarea si urmărirea productiei pentru satisfacerea nevoilor beneficiarilor;

17. asigură baza materială si conditiile necesare pentru exploatarea corectă a biobazelor institutului;

18. stabileste strategia de dezvoltare a productiei de biopreparate, a instalatiilor si utilajelor din dotare, corelată cu programul de cercetare-dezvoltare propriu si cu evolutia previzibilă; asigură baza materială si organizează în conditiile legale realizarea de biopreparate si testarea de laborator si clinică a acestora;

19. initiază si încheie actiuni de cooperare tehnică cu firme sau institutii din tară ori din străinătate în domeniul productiei si evaluării experimentale si clinice de biopreparate;

20. asigură desfacerea produselor realizate către beneficiarii contractelor, conform clauzelor contractuale si prevederilor legale;

21. asigură direct către populatie si alti solicitanti desfacerea de produse biologice, medicamente, reactivi, medii, dispozitive medicale si de animale de laborator;

22. asigură servicii medicale de profil (expertize, analize de laborator, autovaccinuri si alte prestatii de specialitate) către populatie si alte institutii sau unităti;

23. coordonează si asigură realizarea tuturor lucrărilor de întretinere si reparatii ale aparaturii, instalatiilor, utilajelor din dotare, în vederea mentinerii capacitătii de cercetare, productie, asistentă tehnică si învătământ, cu forte proprii sau cu terti;

24. stabileste si răspunde de aplicarea măsurilor pentru protectia produselor, a mediului înconjurător, precum si protectia si securitatea muncii;

25. urmăreste si verifică modul de realizare a lucrărilor de investitii în vederea respectării proiectelor de executie si asigură conditiile de punere în functiune a noilor utilaje si obiective;

26. pregăteste executarea noilor obiective, retehnologizarea capacitătilor existente, potrivit reglementărilor legale;

27. realizează importul de: aparatură, utilaje, echipamente, tehnologii sau licente pentru retehnologizarea capacitătilor existente ori pentru realizarea de noi linii tehnologice, chimicale si reactivi, materiale consumabile, piese de schimb, tulpini de referintă, linii celulare si animale de laborator;

28. asigură dezvoltarea aplicatiilor informatice în toate sectoarele de activitate, pentru decizii operative în domeniul organizatoric si tehnico-economic, precum si pentru sustinerea documentării si cercetării stiintifice;

29. asigură respectarea disciplinei muncii, respectarea atributiilor de serviciu si a prevederilor legale de către întregul personal;

30. elaborează documentatiile pentru obtinerea de credite si de alte surse de finantare, inclusiv pentru fond valutar;

31. realizează programarea si executarea activitătii economico-financiare, întocmirea proiectelor de bugete, analiza executiei acestora si stabileste destinatia veniturilor conform legislatiei în vigoare.

 

CAPITOLUL III

Patrimoniul

 

Art. 6. - (1) Activul patrimonial total al institutului, stabilit pe baza bilantului încheiat la data de 31 decembrie 2001 si care se actualizează potrivit reglementărilor legale, este de 140.389.973 mii lei, din care patrimoniul propriu are o valoare de 125.628.157 mii lei.

(2) Activul si pasivul Institutului “Cantacuzino” Bucuresti se preiau pe bază de protocol de predare-preluare de către Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie si Imunologie “Cantacuzino”, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

Art. 7. - (1) Institutul administrează cu diligenta unui bun proprietar bunuri proprietate publică, precum si alte bunuri dobândite în conditiile legii. Bunurile proprietate publică, precum si cele dobândite se află în administrarea institutului si se evidentiază distinct în patrimoniul acestuia.

(2) Rezultatele cercetărilor concretizate în active corporale si necorporale, efectuate si finalizate din fonduri publice sau din alte fonduri, sunt bunuri dobândite cu titlu de proprietate, dacă prin contract nu se prevede altfel, si se înregistrează în evidenta contabilă a institutului, cu respectarea prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 25/1995, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 51/1996, cu modificările ulterioare.

(3) În exercitarea drepturilor sale institutul posedă si foloseste bunurile aflate în patrimoniul său si, după caz, dispune de acestea în conditiile legii, în scopul realizării obiectului său de activitate, beneficiind de rezultatele utilizării acestora.

(4) Concesionarea sau închirierea unor subunităti, servicii ori activităti se poate face în conditiile legii, cu aprobarea Ministerului Sănătătii si Familiei si a Ministerului Educatiei si Cercetării.

(5) Patrimoniul institutului poate fi modificat conform prevederilor legale în vigoare.

(6) Rezultatele cercetărilor, efectuate si finalizate din fonduri publice sau din alte fonduri, precum si bunurile achizitionate în vederea realizării acestora sunt bunuri proprii, dacă prin contract nu se prevede altfel.

(7) Concesionarea unor subunităti, servicii sau activităti se poate face numai în scopul stimulării transferului rezultatelor activitătii de cercetare-dezvoltare, în conditiile prevederilor legale si cu aprobarea Ministerului Sănătătii si Familiei si a Ministerului Educatiei si Cercetării.

 

CAPITOLUL IV

Structura organizatorică si functională

 

Art. 8. - Institutul poate avea în structură subunităti fără personalitate juridică, sectii, laboratoare, servicii, birouri, compartimente si alte structuri organizatorice necesare realizării obiectului său de activitate.

Art. 9. - (1) Modificările în structura organizatorică si functională a institutului se propun de directorul general si se aprobă de consiliul de administratie.

(2) Directorul general stabileste relatiile dintre subunitătile sale aflate în structura institutului, precum si relatiile acestora cu tertii si le poate acorda împuterniciri de reprezentare în numele institutului.

Art. 10. - Conducătorii subunitătilor din structura institutului răspund în fata directorului general si a consiliului de administratie de îndeplinirea tuturor atributiilor, responsabilitătilor si competentelor încredintate de către acestia.

 

CAPITOLUL V

Organele de conducere ale institutului

 

Art. 11. - (1) Conducerea institutului este asigurată de către:

a) consiliul de administratie;

b) comitetul de directie;

c) directorul general.

(2) Organizarea activitătii de cercetare stiintifică, coordonarea si evaluarea periodică a activitătii stiintifice sunt asigurate de către consiliul stiintific.

Consiliul de administratie

Art. 12. - Consiliul de administratie al institutului este format din 11 membri numiti pentru un mandat de 4 ani care poate fi reînnoit.

Art. 13. - (1) Din consiliul de administratie fac parte în mod obligatoriu:

a) directorul general - presedinte;

b) un reprezentant al Ministerului Sănătătii si Familiei;

c) un reprezentant al Ministerului Educatiei si Cercetării;

d) un reprezentant al Ministerului Finantelor Publice;

e) un reprezentant al Ministerului Muncii si Solidaritătii Sociale;

f) presedintele consiliului stiintific.

(2) Consiliul de administratie îsi desemnează vicepresedintele dintre membrii săi.

(3) Ceilalti membri ai consiliului de administratie sunt specialisti din institut sau din afara acestuia.

Art. 14. - (1) Membrii consiliului de administratie sunt numiti prin ordin al ministrului sănătătii si familiei, cu avizul Ministerului Educatiei si Cercetării, la propunerea conducătorului unitătii de la care acestia provin.

(2) Revocarea membrilor consiliului de administratie pentru abateri grave sau pentru lipsă de activitate în executarea mandatului se face de către acelasi organ care a făcut numirea.

Art. 15. - Membrii consiliului de administratie sunt cetăteni români si îsi păstrează calitatea de angajat la institutia sau unitatea de la care provin, precum si toate drepturile si obligatiile ce derivă din această calitate.

Art. 16. - (1) Sunt incompatibili cu calitatea de membru al consiliului de administratie:

a) cei care au suferit condamnări;

b) cei care, personal ori sotul (sotia), copiii ori rudele până la gradul al doilea inclusiv, sunt în acelasi timp patroni sau asociati la societătile comerciale cu capital privat cu acelasi profil ori cu care institutul se află în relatii economice directe.

(2) Una si aceeasi persoană nu poate face parte concomitent din mai mult de două consilii de administratie sau să participe la societăti comerciale cu care institutul întretine relatii economice sau are interese contrare.

Art. 17. - Consiliul de administratie îsi desfăsoară activitatea în baza regulamentului propriu de functionare si cu respectarea legislatiei în vigoare. El hotărăste în problemele privind activitatea institutului, cu exceptia celor care, potrivit legii, sunt date în competenta altor organe.

Art. 18. - Remunerarea membrilor consiliului de administratie pentru activitatea desfăsurată în această calitate se face potrivit legislatiei în vigoare.

Art. 19. - Consiliul de administratie se întruneste o dată pe lună si ori de câte ori interesele institutului o cer, convocarea acestuia făcându-se de către presedinte sau la solicitarea a cel putin o treime din numărul membrilor consiliului de administratie. Dezbaterile consiliului de administratie sunt conduse de presedintele consiliului, iar în lipsa acestuia, de către vicepresedinte.

Art. 20. - (1) Consiliul de administratie îsi poate desfăsura activitatea în prezenta a cel putin două treimi din numărul membrilor săi. Dacă nu este îndeplinită această conditie, sedinta consiliului de administratie se poate reprograma într-un interval de cel mult 15 zile, având aceeasi ordine de zi.

(2) Hotărârile consiliului de administratie se iau cu majoritatea voturilor membrilor prezenti, dar nu mai putin de jumătate plus unul din numărul total al membrilor.

Art. 21. - La sedintele consiliului de administratie este invitat si reprezentantul sindicatului.

Art. 22. - Pentru luarea unor decizii complexe consiliul de administratie poate atrage în activitatea de analiză consilieri si consultanti din diferite sectoare de activitate.

Art. 23. - (1) Membrii consiliului de administratie sunt răspunzători, în conditiile legii, pentru îndeplinirea atributiilor ce le revin.

(2) Membrii consiliului de administratie care s-au împotrivit luării unei decizii ce s-a dovedit păgubitoare pentru institut nu răspund dacă au consemnat expres punctul lor de vedere în registrul de sedinte al consiliului de administratie si au comunicat în scris despre aceasta organului coordonator.

Art. 24. - Consiliul de administratie are, în principal, următoarele atributii:

a) avizează modificarea structurii organizatorice si functionale a institutului, înfiintarea, desfiintarea si comasarea de subunităti din structura acestuia, necesare realizării obiectului de activitate al institutului;

b) aprobă propunerile consiliului stiintific, strategia si programele de cercetare-dezvoltare ale institutului, de introducere a unor tehnologii noi de vârf, modernizarea celor existente, în concordantă cu strategia generală în domeniul propriu;

c) propune Programul anual de cercetare-dezvoltare pe care îl înaintează Ministerului Educatiei si Cercetării;

d) analizează si avizează proiectul bugetului de venituri si cheltuieli, pe care îl depune la Ministerul Sănătătii si Familiei în vederea adoptării;

e) analizează, aprobă sau, după caz, propune spre aprobare, potrivit prevederilor legale, investitiile care urmează să fie realizate de institut în conformitate cu programele de dezvoltare adoptate, finantate din surse proprii, alocatii de la buget, credite bancare;

f) analizează si avizează bugetul de venituri si cheltuieli al institutului si îl depune la Ministerul Sănătătii si Familiei în vederea aprobării prin hotărâre a Guvernului, urmărind încadrarea în limitele indicatorilor financiari si a numărului de personal;

g) răspunde de modul de administrare a întregului patrimoniu, de integritatea acestuia si de modul de utilizare a mijloacelor financiare ale unitătii, potrivit legii;

h) propune, negociază si, după caz, stabileste tarife pentru produsele, animalele si prestatiile sale, în conformitate cu dispozitiile legii;

i) aprobă utilizarea disponibilitătilor în valută, în conditiile legii;

j) aprobă volumul creditelor bancare si stabileste modul de rambursare a acestora, în conditiile legii;

k) aprobă modul de functionare a consiliului stiintific, ale cărui componentă, constituire si atributii se stabilesc în conformitate cu prevederile legale;

l) stabileste salarizarea personalului în conditiile legii;

m) aprobă mandatul pentru negocierea contractului colectiv de muncă;

n) aprobă regulamentul de ordine interioară privind respectarea statutului personalului, disciplina tehnologică, protectia si securitatea muncii;

o) aprobă organizarea si functionarea subunitătilor componente ale institutului;

p) asigură legătura permanentă cu sindicatele din unitate si cu reprezentantii salariatilor pentru rezolvarea operativă a problemelor ce apar, în scopul desfăsurării optime a activitătilor institutului;

q) aprobă orice alte hotărâri si dispune măsuri privind activitatea institutului, cu exceptia celor date, potrivit legii, în competenta altor organe.

Art. 25. - În primul trimestru al fiecărui an consiliul de administratie prezintă Ministerului Sănătătii si Familiei un raport asupra activitătii desfăsurate în anul precedent si asupra programului de activitate pentru anul în curs.

Comitetul de directie

Art. 26. - Conducerea operativă este asigurată de un comitet de directie compus din directorul general, directorii din structura institutului si contabilul-sef.

Art. 27. - Comitetul de directie stabileste actiunile concrete necesare pentru realizarea obiectivelor rezultate din:

a) strategia propunerilor de dezvoltare a institutului;

b) programul anual de cercetare-dezvoltare;

c) programul anual de productie;

d) programul de investitii;

e) sistemul de asigurare a calitătii produselor biologice si a activitătilor de servicii de specialitate;

f) îndeplinirea sarcinilor ce revin institutului din contractele si conventiile de colaborare în domeniul cercetării, productiei, actiunilor de supraveghere a stării de sănătate;

g) bugetul de venituri si cheltuieli.

Art. 28. - Comitetul de directie are următoarele atributii:

a) repartizează sarcinile profesionale si economico-financiare pe unităti componente, asigurând realizarea activitătilor;

b) organizează activitătile institutului, asigură baza materială din tară si din import în limita resurselor financiare, precum si contractarea si desfacerea productiei;

c) stabileste răspunderile si competentele pe niveluri ierarhice si structuri organizatorice, precum si relatiile dintre acestea;

d) aplică măsurile stabilite de consiliul de administratie pentru paza bunurilor unitătii, protectia patrimoniului si a datelor, respectarea ordinii si disciplinei tehnologice si ierarhic administrative;

e) stabileste împuterniciri de reprezentare a unitătii pentru fiecare dintre membrii comitetului de directie;

f) exercită atributii si are răspunderi în limita competentelor stabilite de directorul general al institutului, aprobate de consiliul de administratie.

Art. 29. - Comitetul de directie se întruneste decadal sau ori de câte ori interesele institutului o impun.

Directorul general

Art. 30 - Conducerea executivă a institutului este asigurată de directorul general numit prin ordin al ministrului sănătătii si familiei, potrivit reglementărilor legale în vigoare.

Art. 31. - Directorul general are, în principal, următoarele atributii si responsabilităti:

a) reprezintă institutul în relatiile cu organele statului, precum si cu persoanele fizice sau juridice;

b) asigură negocierea contractului colectiv de muncă la nivelul institutului si a salariilor personalului din institut, împreună cu comitetul de directie; aprobă salariile rezultate din negocierea directă;

c) angajează prin semnătură unitatea în relatiile cu tertii, în limita competentelor aprobate de consiliul de administratie si prin regulamentul de functionare;

d) aprobă angajarea si desfacerea contractului individual de muncă al salariatilor institutului în  conditiile prevăzute de lege;

e) aprobă normele privind disciplina tehnologică si administrativă din unitate;

f) emite deciziile de recuperare a pagubelor aduse unitătii, în conformitate cu prevederile legale;

g) numeste si revocă conducătorii unitătilor si subunitătilor din structura institutului;

h) premiază sau sanctionează personalul din unităti, la propunerea sefilor locurilor de muncă;

i) aprobă comisiile de concurs pentru promovarea pe functiile de cercetător stiintific si cercetător stiintific principal gradele I, II si III, la propunerea consiliului stiintific;

j) are atributii si răspunderi similare unui ordonator tertiar de credite pentru sumele alocate institutului de la bugetul de stat, în conditiile art. 21 din Ordonanta Guvernului nr. 25/1995, aprobată cu modificări prin Legea nr. 51/1996, cu modificările ulterioare.

Art. 32. - Organele de conducere ale institutului vor îndeplini si alte atributii stabilite prin actele normative.

Consiliul stiintific

Art. 33. - (1) Orientarea, coordonarea si evaluarea activitătii de cercetare-dezvoltare a institutului sunt asigurate de consiliul stiintific, care este format din 15 membri, reprezentând toate domeniile stiintifice din cadrul acestuia. Din consiliul stiintific fac parte si 6 specialisti în domeniu din alte institutii din tară sau din străinătate.

(2) Consiliul stiintific este alcătuit din cercetători cu realizări deosebite, cu capacitate de sinteză si de prospectare în domeniu, cadre didactice din învătământul superior, salariati ai institutului sau din afara acestuia, alesi pe o perioadă de 4 ani prin vot secret de către cadrele cu studii superioare din institut sau numiti de comitetul de directie.

(3) Consiliul stiintific este condus de un presedinte si un vicepresedinte alesi pe o perioadă de 4 ani prin vot secret de către membrii consiliului stiintific.

(4) Consiliul stiintific se organizează si functionează în conformitate cu regulamentul propriu.

Art. 34. - Atributiile principale ale consiliului stiintific sunt următoarele:

a) participă la elaborarea strategiei de dezvoltare a activitătii de cercetare-dezvoltare si la elaborarea Programului national de cercetare stiintifică si dezvoltare tehnologică în domeniul propriu de activitate si potrivit Planului national pentru cercetare-dezvoltare si inovare;

b) contribuie la realizarea obiectivelor stiintifice si tehnologice ale Programului national de cercetare stiintifică si dezvoltare tehnologică;

c) examinează si avizează proiectele de cercetare stiintifică, precum si realizarea acestora;

d) avizează hotărârile care implică politica de cercetare a institutului si a ramurii de cercetare-dezvoltare;

e) propune măsuri pentru perfectionarea profesională si pentru încadrarea personalului de cercetare în grade profesionale;

f) face propuneri privind modul de organizare a concursurilor de încadrare si promovare a personalului de cercetare;

g) propune comisiile de concurs pentru promovarea pe functiile atestabile si confirmă rezultatele concursurilor pentru functiile de cercetător stiintific, cercetător stiintific principal gradele I, II si III;

h) organizează actiuni cu caracter stiintific;

i) avizează actiunile de cooperare, interne si internationale, cu scop stiintific;

j) avizează acordarea de burse de studii si stagii de perfectionare în străinătate;

k) avizează acordarea de premii stiintifice.

 

CAPITOLUL VI

Bugetul de venituri si cheltuieli si administrarea acestuia.

Relatii financiare

 

Art. 35. - (1) Institutul întocmeste anual bugetul de venituri si cheltuieli, bilantul contabil si contul de profit si pierdere, potrivit normelor metodologice elaborate de Ministerul Finantelor Publice.

(2) Bilantul contabil anual se avizează de către consiliul de administratie al institutului, se supune spre aprobare Ministerului Sănătătii si Familiei, se transmite Ministerului Finantelor Publice si se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.

Art. 36. - (1) Veniturile si cheltuielile institutului se stabilesc prin bugetul de venituri si cheltuieli pentru fiecare exercitiu financiar.

(2) Bugetul de venituri si cheltuieli se aprobă de Guvern, la propunerea Ministerului Sănătătii si Familiei, cu avizul Ministerului Finantelor Publice si al Ministerului Muncii si Solidaritătii Sociale.

Art. 37. - Corelat cu contractele încheiate pentru activitatea programată, institutul determină anual volumul de venituri de realizat si cheltuielile totale de efectuat.

Art. 38. - Salariile individuale ale personalului se stabilesc prin negociere, conform reglementărilor cuprinse în contractele colective de muncă, în limita fondului total destinat plătii salariilor, prevăzut în bugetul de venituri si cheltuieli stabilit, potrivit legii.

Art. 39. - (1) Pentru acoperirea cheltuielilor curente, în situatia în care în cursul unui an resursele financiare ale institutului nu sunt suficiente, acesta poate contracta credite cu băncile, în valoare de cel mult 20% din veniturile brute, în termeni reali, realizate în anul precedent.

(2) Contractarea de credite peste plafonul stabilit se poate face cu aprobarea Ministerului Finantelor Publice.

Art. 40. - (1) Institutul hotărăste cu privire la investitiile ce urmează să fie realizate, potrivit obiectului său de activitate, finantarea efectuându-se din surse proprii si din credite bancare, cu exceptia investitiilor care intră sub incidenta prevederilor art. 11 din Ordonanta Guvernului nr. 15/1993 privind unele măsuri pentru restructurarea activitătii regiilor autonome, cu modificările ulterioare.

(2) În cazul investitiilor, altele decât cele prevăzute la art. 6 din Ordonanta Guvernului nr. 15/1993, cu modificările ulterioare, finantate integral sau partial de la bugetul de stat, limita de finantare se aprobă o dată cu legile de adoptare a acestora, iar institutul are obligatia ca în executia bugetului de venituri si cheltuieli să se încadreze în alocatiile bugetare aprobate.

(3) Executia investitiilor prevăzute la alin. (1) si (2) se adjudecă pe bază de licitatie publică, potrivit legislatiei privind achizitiile publice.

(4) Contractele de credite mai mari de 500 milioane lei în vederea realizării de investitii de natura celor prevăzute la alin. (1) si (2) se încheie cu aprobarea Ministerului Sănătătii si Familiei, pe baza avizului prealabil al Ministerului Finantelor Publice.

Art. 41. - (1) Institutul poate efectua operatiuni de încasări si plăti în lei prin casieria proprie, cu respectarea nivelului plafonului de casă si a normativelor de disciplină financiar-valutară, stabilite prin actele normative în vigoare.

(2) Institutul poate efectua operatiuni de comert exterior potrivit legii. Operatiunile de încasări si plăti cu străinătatea se vor efectua prin conturi bancare deschise la unitătile bancare specializate, cu sediul în România.

Art. 42. - Institutul îsi va organiza auditul intern si controlul financiar preventiv în baza Ordonantei Guvernului nr. 119/1999 privind auditul intern si controlul financiar preventiv, cu modificările si completările ulterioare.

 

CAPITOLUL VII

Reglementarea litigiilor

 

Art. 43. - Litigiile institutului cu persoane fizice sau juridice, nesolutionate pe cale amiabilă, sunt supuse spre rezolvare instantelor de judecată române competente, în conformitate cu reglementările legale în vigoare.

 

CAPITOLUL VIII

Relatii comerciale

 

Art. 44. - Preturile si tarifele pentru produsele si prestatiile executate de institut se supun legilor si reglementărilor privind preturile.

Art. 45. - Relatiile comerciale pentru desfacerea productiei proprii către persoane juridice se desfăsoară pe bază de contracte încheiate cu beneficiarii, potrivit reglementărilor legale.

 

CAPITOLUL IX

Dispozitii finale

 

Art. 46. - (1) Prezentul regulament se completează cu dispozitiile legale referitoare la activitatea institutelor nationale de cercetare-dezvoltare.

(2) Modificările si completările regulamentului de organizare si functionare se pot face la propunerea consiliului de administratie, cu respectarea actelor normative în vigoare, cu avizul Ministerului Sănătătii si Familiei.

Art. 47. - Statutul de institut national de cercetare-dezvoltare se reînnoieste prin reacreditare, care are loc într-un interval de maximum 5 ani.