MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

P A R T E A I

Anul XIV - Nr. 320 LEGI, DECRETE, HOTÃRÂRI SI ALTE ACTE Miercuri, 15 mai 2002

SUMAR

DECRETE

322. - Decret pentru acreditarea unui ambasador

351. - Decret pentru supunerea spre aprobare Parlamentului a plãtii cotizatiei care îi revine României, în calitatea sa de participant la Aranjamentul de la Wassenaar pentru controlul exporturilor de arme conventionale si produse si tehnologii cu dublã utilizare - Elemente initiale -, adoptat la 11-12 iulie 1996 si amendat la 6-7 decembrie 2001

352. - Decret privind supunerea spre ratificare Parlamentului a Acordului dintre România si Regatul Spaniei pentru reglementarea si organizarea fortei de muncã între cele douã state, semnat la Madrid la 23 ianuarie 2002

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

Decizia nr. 79 din 14 martie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Legii nr. 240/2001 pentru aprobarea Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 26/2000 privind autorizarea Bãncii Nationale a României de a acorda un credit pentru acoperirea cererilor populatiei de retragere a depozitelor constituite la Banca “Renasterea Creditului Românesc” - S.A - Credit Bank

Decizia nr. 80 din 14 martie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 23-25, art. 58 alin. 3, art. 67 alin. 3, art. 77 si 81 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 108/1996, cu modificãrile ulterioare

Decizia nr. 81 din 14 martie 2002 referitoare la exceptiade neconstitutionalitate a prevederilor art. 40 alin. 1 lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 44/1997 privind transporturile rutiere, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 105/2000

HOTÃRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

352. - Hotãrâre privind înfiintarea Institutului National de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie si Imunologie “Cantacuzino”

DECRETE

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

pentru acreditarea unui ambasador

În temeiul prevederilor art. 91 alin. (2) si ale art. 99 din Constitutia României, având în vedere propunerea Guvernului,

Presedintele României decreteazã:

Articol unic. - Domnul Vasile Soare, ambasadorul extraordinar si plenipotentiar al României în Republica Kazahstan, se acrediteazã si în calitate de ambasador nerezident în Republica Kârgâzã si în Republica Tadjikistan, cu resedinta la Almaty.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

În temeiul art. 99 alin. (2) din Constitutia

României, contrasemnãm acest decret.

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NÃSTASE

Bucuresti, 19 aprilie 2002.

Nr. 322.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

pentru supunerea spre aprobare Parlamentului a plãtii cotizatiei care îi revine României,

în calitatea sa de participant la Aranjamentul de la Wassenaar pentru controlul exporturilor

de arme conventionale si produse si tehnologii cu dublã utilizare - Elemente initiale -,

adoptat la 11-12 iulie 1996 si amendat la 6-7 decembrie 2001

În temeiul prevederilor art. 91 alin. (1) si ale art. 99 din Constitutia României, precum si ale art. 1 si 4 din Legea nr. 4/1991 privind încheierea si ratificarea tratatelor,

la propunerea Guvernului, potrivit Hotãrârii nr. E 136 din 11 aprilie 2002,

Presedintele României decreteazã:

Articol unic. - Se supune spre aprobare Parlamentului plata cotizatiei care îi revine României, în calitatea sa de participant la Aranjamentul de la Wassenaar pentru controlul exporturilor de arme conventionale si produse si tehnologii cu dublã utilizare - Elemente initiale -, adoptat la 11-12 iulie 1996 si amendat la 6-7 decembrie 2001, si se dispune publicarea prezentului decret în Monitorul Oficial al României, Partea I.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

În temeiul art. 99 alin. (2) din Constitutia

României, contrasemnãm acest decret.

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NÃSTASE

Bucuresti, 19 aprilie 2002.

Nr. 351.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

pentru supunerea spre ratificare Parlamentului a Acordului dintre România si Regatul Spaniei

pentru reglementarea si organizarea fortei de muncã între cele douã state, semnat la Madrid

la 23 ianuarie 2002

În temeiul prevederilor art. 91 alin. (1) si ale art. 99 din Constitutia României, precum si ale art. 1 si 4 din Legea nr. 4/1991 privind încheierea si ratificarea tratatelor,

la propunerea Guvernului, potrivit Hotãrârii nr. E 135 din 11 aprilie 2002,

Presedintele României decreteazã:

Articol unic. - Se supune spre ratificare Parlamentului Acordul dintre România si Regatul Spaniei pentru reglementarea si organizarea fortei de muncã între cele douã state, semnat la Madrid la 23 ianuarie 2002, si se dispune publicarea prezentului decret în Monitorul Oficial al României,

Partea I.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

În temeiul art. 99 alin. (2) din Constitutia

României, contrasemnãm acest decret.

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NÃSTASE

Bucuresti, 19 aprilie 2002.

Nr. 352.

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

DECIZIA Nr. 79

din 14 martie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Legii nr. 240/2001 pentru aprobarea Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 26/2000 privind autorizarea Bãncii Nationale a României de a acorda un credit pentru acoperirea cererilor populatiei de retragere a depozitelor constituite la Banca “Renasterea Creditului Românesc” - S.A. - Credit Bank

Nicolae Popa - presedinte

Costicã Bulai - judecãtor

Nicolae Cochinescu - judecãtor

Constantin Doldur - judecãtor

Kozsokár Gábor - judecãtor

Petre Ninosu - judecãtor

Serban Viorel Stãnoiu - judecãtor

Lucian Stângu - judecãtor

Ioan Vida - judecãtor

Gabriela Ghitã - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se aflã solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor Legii nr. 240/2001 pentru aprobarea Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 26/2000 privind autorizarea Bãncii Nationale a României de a acorda un credit pentru acoperirea cererilor populatiei de retragere a depozitelor constituite la Banca “Renasterea Creditului Românesc” - S.A. – Credit Bank. Exceptia a fost ridicatã de Banca .Renasterea Creditului Românesc” - S.A. - Credit Bank din Bucuresti în Dosarul nr. 4.941/1996 al Tribunalului Bucuresti - Sectia comercialã.

La apelul nominal se prezintã autorul exceptiei de neconstitutionalitate, reprezentat prin consilier juridic Florin Cristicã, Banca Nationalã a României, prin consilier juridic Nicoleta Nicolau, si Compania Internationalã de Asigurãri si Reasigurãri “Metropol” - S.A. din Bucuresti, prin consilier juridic Cornel Spânu, constatându-se lipsa celorlalte pãrti, fatã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.

Reprezentantul autorului exceptiei solicitã admiterea acesteia, arãtându-se urmãtoarele: în temeiul dispozitiilor Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 26/2000 privind autorizarea Bãncii Nationale a României de a acorda un credit pentru acoperirea cererilor populatiei de retragere a depozitelor constituite la Banca “Renasterea Creditului Românesc” - S.A. - Credit Bank, acestei din urmã bãnci i s-a aprobat si acordat creditul pentru care Banca Nationalã a României este autorizatã prin ordonantã. Art. 7 din acest act normativ prevede cã recuperarea creditului se face cu prioritate din orice încasãri sau fonduri ale Credit Bank si nu dispune si cu privire la rambursarea dobânzilor aferente acestuia. În plus, prin hotãrâre judecãtoreascã irevocabilã s-a stabilit cã dobânzile nu sunt datorate. Prin Legea nr. 240/2001 art. 7 al Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 26/2000 a fost modificat în sensul cã si dobânzile aferente creditului acordat se recupereazã cu prioritate. Asa fiind, autorul exceptiei sustine cã noua reglementare este neconstitutionalã, deoarece, aplicându-se unor raporturi juridice nãscute si executate anterior intrãrii sale în vigoare, retroactiveazã.

Reprezentantul Bãncii Nationale a României solicitã respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiatã.

În esentã, aratã cã dispozitiile Legii nr. 240/2001, prin care a fost modificat art. 7 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 26/2000, nu retroactiveazã, deoarece: pe de o parte, art. 4 alin. (2) din ordonanta de urgentã, în vigoare si dupã adoptarea legii criticate, prevedea cã rata dobânzii la creditul acordat se stabileste la nivelul ratei scontului, ceea ce înseamnã cã încã de la început legiuitorul a înteles sã recupereze cu prioritate si dobânzile aferente creditului; pe de altã parte, în realitate, prin Legea nr. 240/2001 legiuitorul nu modificã art. 7 din ordonanta de urgentã, ci precizeazã cã acest text trebuie interpretat în sensul cã si dobânzile aferente creditului acordat se recupereazã cu prioritate. Se depun note scrise.

Reprezentantul Companiei Internationale de Asigurãri si Reasigurãri “Metropol” - S.A. din Bucuresti solicitã respingerea exceptiei de neconstitutionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public solicitã, de asemenea, respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ridicate, întrucât dispozitiile de lege criticate se aplicã de la data intrãrii în vigoare a acesteia si, în consecintã, nu contravin prevederilor constitutionale ale art. 15 alin. (2), referitoare la neretroactivitatea legii civile.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:

Prin Încheierea din 28 iunie 2001, pronuntatã în Dosarul nr. 4.941/1996, Tribunalul Bucuresti - Sectia comercialã a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Legii nr. 240/2001 pentru aprobarea Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 26/2000 privind autorizarea Bãncii Nationale a României de a acorda un credit pentru acoperirea cererilor populatiei de retragere a depozitelor constituite la Banca “Renasterea Creditului Românesc” - S.A. - Credit Bank. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicatã de Credit Bank într-o cauzã având ca obiect cererea formulatã împotriva sa de cãtre creditoarea Banca Nationalã a României în temeiul Legii nr. 64/1995, republicatã, în sensul majorãrii creantei cu suma reprezentând dobânzile aferente creditului acordat.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine cã Legea nr. 240/2001 încalcã prevederile art. 15 alin. (2) din Constitutie. În acest sens se aratã cã art. 7 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 26/2000, astfel cum este modificat prin articolul unic al acestei legi de aprobare, “este destinat sã se aplice raporturilor juridice create anterior intrãrii sale în vigoare, retroactivând în mod nepermis”. Se mai aratã cã în cauzã, în baza art. 4 din ordonanta de urgentã, între Banca Nationalã a României si Banca “Renasterea Creditului Românesc” - S.A. - Credit Bank s-a încheiat un contract de credit, ale cãrui clauze privind rambursarea dobânzilor aferente .au fost interpretate irevocabil de justitie, prin hotãrâre care a intrat în putere de lucru judecat, stabilindu-se cã «dobânzile aferente … nu se datoreazã”. Asa fiind, în continuare, se apreciazã cã prin legea criticatã “legiuitorul revine asupra unui text de lege în temeiul cãruia s-au creat raporturile juridice dintre pãrti la data de 9 iunie 2000 (cu aproximativ un an înainte de adoptarea Legii nr. 240 din 16 mai 2001), raporturi care au

fost deja cenzurate de instantele judecãtoresti, care s-au pronuntat irevocabil asupra acestora”.

Tribunalul Bucuresti - Sectia comercialã, exprimându-si opinia, apreciazã cã “prin Legea nr. 240/2001 legiuitorul revine asupra textului de lege în baza cãruia s-au creat raporturile juridice dintre pãrti”, .astfel cã au fost încãlcate dispozitiile art. 15 alin. (2) din Constitutie”.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã presedintilor celor douã Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul, considerã cã exceptia de neconstitutionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În acest sens se aratã cã Legea nr. 240/2001 “nu contine dispozitii care sã prevadã aplicarea acestui act normativ retroactiv” si, în consecintã, se aplicã de la data publicãrii sale în Monitorul Oficial al României.

Presedintii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului si dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:

Curtea Constitutionalã a fost legal sesizatã si este competentã, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, sã solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicatã.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile Legii nr. 240/2001 pentru aprobarea Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 26/2000 privind autorizarea Bãncii Nationale a României de a acorda un credit pentru acoperirea cererilor populatiei de retragere a depozitelor constituite la Banca “Renasterea Creditului Românesc” - S.A. – Credit Bank. Prin articolul unic al legii se modificã art. 7 din ordonanta de urgentã, al cãrui cuprins este urmãtorul: “Prin derogare de la prevederile art. 108 si 109 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare si a falimentului, republicatã, recuperarea creditului acordat de Banca Nationalã a României si a dobânzilor aferente se va face cu prioritate din orice încasãri sau din fonduri ale Bãncii «Renasterea Creditului Românesc» - S.A. - Credit Bank, obtinute în cursul desfãsurãrii procedurilor prevãzute de Legea nr. 64/1995.”

În esentã, autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine cã acest text de lege, prin care se stabileste recuperarea cu prioritate si a dobânzilor aferente creditului acordat, “este destinat sã se aplice raporturilor juridice create anterior intrãrii sale în vigoare” si .deja cenzurate de instantele judecãtoresti care s-au pronuntat irevocabil”, ceea ce contravine prevederilor art. 15 alin. (2) din Constitutie, potrivit cãrora “Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile.”

Examinând critica de neconstitutionalitate privind articolul unic al Legii nr. 240/2001 pentru aprobarea Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 26/2000, Curtea Constitutionalã constatã cã actul normativ criticat nu contine nici o prevedere care sã stipuleze cã dispozitiile sale se aplicã de la o datã anterioarã intrãrii ei în vigoare, care este data publicãrii în Monitorul Oficial al României.

În ceea ce priveste dispozitia din articolul unic al legii, în sensul cã recuperarea are în vedere nu numai creditul acordat, ci si dobânzile aferente, aceasta nu constituie o normã nouã în raport cu cele cuprinse în textul initial al ordonantei de urgentã, care în art. 4 alin. (2) se referã expres la “rata dobânzii la creditul acordat”, ce .se stabileste la nivelul ratei scontului” stabilit de Banca Nationalã a României.

Pe de altã parte, Curtea constatã cã prevederea din Legea nr. 240/2001, referitoare la dobânzile aferente creditului, nu poate fi consideratã ca fiind nouã în raport cu reglementarea din textul initial al Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 26/2000 si pentru faptul cã în notiunea de credit - folositã de art. 7 al ordonantei de urgentã - se include si cea de dobândã aferentã. În acest sens art. 3 lit. g) din Legea bancarã nr. 58/1998 defineste creditul ca fiind “orice angajament de platã a unei sume de bani în schimbul dreptului la rambursarea sumei plãtite, precum si la plata unei dobânzi”.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, cu majoritate de voturi,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Legii nr. 240/2001 pentru aprobarea Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 26/2000 privind autorizarea Bãncii Nationale a României de a acorda un credit pentru acoperirea cererilor populatiei de retragere a depozitelor constituite la Banca “Renasterea Creditului Românesc” - S.A. - Credit Bank, exceptie ridicatã de Banca “Renasterea Creditului Românesc” - S.A. - Credit Bank din Bucuresti în Dosarul nr. 4.941/1996 al Tribunalului Bucuresti - Sectia comercialã.

Definitivã si obligatorie.

Pronuntatã în sedinta publicã din data de 14 martie 2002.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Gabriela Dragomirescu

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

DECIZIA Nr. 80

din 14 martie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 23-25, art. 58 alin. 3, art. 67

alin. 3, art. 77 si 81 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 108/1996, cu modificãrile ulterioare

Nicolae Popa - presedinte

Costicã Bulai - judecãtor

Nicolae Cochinescu - judecãtor

Constantin Doldur - judecãtor

Kozsokár Gábor - judecãtor

Petre Ninosu - judecãtor

Serban Viorel Stãnoiu - judecãtor

Lucian Stângu - judecãtor

Ioan Vida - judecãtor

Gabriela Ghitã - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se aflã solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 23-25, art. 58 alin. 3, art. 67 alin. 3, art. 77 si 81 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 108/1996, cu modificãrile ulterioare, exceptie ridicatã de Societatea Comercialã “Stofe Buhusi” - S.A. din Buhusi în Dosarul nr. 4.097/2001 al Tribunalului Bacãu.

La apelul nominal se constatã lipsa pãrtilor, fatã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.

Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ridicate, întrucât apreciazã cã dispozitiile de lege criticate nu contravin, asa cum sustine autorul ei, prevederilor art. 41 alin. (1) si (2) din Constitutie, ci stabilesc competentele diferitelor autoritãti publice în materia executãrii silite a creantelor bugetare.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:

Prin Încheierea din 25 iunie 2001, pronuntatã în Dosarul nr. 4.097/2001, Tribunalul Bacãu a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 24, art. 58 alin. 3, art. 67 alin. 3, art. 77 si 81 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 108/1996, cu modificãrile ulterioare. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicatã de Societatea Comercialã “Stofe Buhusi” - S.A. din Buhusi într-o cauzã având ca obiect anularea licitatiei din 7 noiembrie 2000 prin care a fost vândutã la licitatie publicã “Filatura Sud”.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine cã prevederile Ordonantei Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare, precum si celelalte acte normative de modificare a acesteia sunt contrare art. 16 si art. 41 alin. (1) si (2) din Constitutie. În sensul acestor sustineri se aratã cã “prin sintagma «nimeni nu este mai presus de lege»”, prevãzutã de dispozitiile constitutionale ale art. 16, trebuie sã se înteleagã cã statul, ca subiect de drept, “nu-si poate crea prin anumite reglementãri o situatie dominant privilegiatã în raport cu alti subiecti de drept, în functie de interesele sale de moment”. În esentã, aceleasi sunt argumentele formulate si în legãturã cu încãlcarea art. 41 alin. (1) si (2) din Constitutie, potrivit cãruia proprietatea privatã este ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular, iar statul nu-si poate crea un regim juridic special, care sã îl favorizeze în raporturile sale cu celelalte presoane fizice si juridice. Or, în opinia autorului exceptiei, prin dispozitiile de lege criticate s-a creat în favoarea statului (care în raporturile de drept civil este o persoanã juridicã ca oricare alta) un astfel de regim juridic. Se mai sustine cã procedura instituitã prin aceastã reglementare, referitoare la urmãrirea si încasarea unor creante bugetare, contravine în mod evident procedurii de executare silitã stabilitã de Codul de procedurã civilã.

Tribunalul Bacãu, exprimându-si opinia, apreciazã cã exceptia de neconstitutionalitate ridicatã este neîntemeiatã.

Astfel, se aratã cã existã o deplinã concordantã între dispozitiile de lege criticate si prevederile art. 41 alin. (1) si (2) din Constitutie. În acest sens se considerã cã principalele resurse ale veniturilor publice, care nu fac parte din proprietatea statului, sunt creantele bugetare si “este constitutionalã instituirea unui regim juridic special în materia creantelor bugetare în ceea ce priveste constituirea titlurilor executorii, urmãrirea silitã a creantelor, precum si stabilirea cãilor de atac împotriva unor astfel de acte de urmãrire”. Se mai aratã cã în raporturile juridice dintre debitorul creantei bugetare si stat, în calitate de creditor al obligatiei fiscale, “nu existã un raport de egalitate, statul având un regim de favoare determinat de caracterul public al creantei bugetare”, astfel cã dispozitiile art. 41 alin. (1) si (2) din Constitutie nu sunt incidente. În sfârsit, se considerã cã prevederile de lege criticate sunt în sensul art. 16 din Constitutie, care consacrã principiul egalitãtii cetãtenilor în fata legii si a autoritãtilor publice.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã presedintilor celor douã Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul considerã cã exceptia de neconstitutionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În acest sens se aratã cã dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 11/1996 nu consacrã privilegii si discriminãri, ci asigurã egalitatea în fata legii a tuturor persoanelor cãrora li se adreseazã. Tot astfel se aratã cã dispozitiile de lege criticate reglementeazã realizarea “creantelor de interes public”, care au un regim juridic special ce nu contravine principiului ocrotirii egale, prin lege, a proprietãtii.

Presedintii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului si dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:

Curtea Constitutionalã a fost legal sesizatã si este competentã, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, sã solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicatã.

I. Prin Încheierea din 25 iunie 2001 Tribunalul Bacãu a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 24, art. 58 alin. 3, art. 67 alin. 3, art. 77 si 81 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 108/1996, cu modificãrile ulterioare. Prin aceeasi încheiere instanta de judecatã a respins, ca inadmisibilã, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 23 si 25 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996, texte de lege pe care autorul acesteia, conform notelor scrise din dosar, le apreciazã, de asemenea, ca fiind contrare Constitutiei. Tribunalul Bacãu îsi motiveazã aceastã solutie pe dispozitiile art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicatã, dispozitii potrivit cãrora “nu pot face obiectul exceptiei de neconstitutionalitate prevederile legale a cãror constitutionalitate a fost verificatã printr-o decizie anterioarã a Curtii Constitutionale”. În sensul prevederilor mentionate instanta de judecatã a retinut cã prin deciziile nr. 31 din 2 martie 1999, nr. 99 din 29 iunie 1999 si nr. 208 din 30 noiembrie 1999 Curtea Constitutionalã a statuat cã art. 23 si 25 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 nu contravin Constitutiei. Asa fiind, Tribunalul Bacãu a respins ca inadmisibilã exceptia de neconstitutionalitate ridicatã cu privire la art. 23 si 25 din ordonanta criticatã.

În legãturã cu aceasta, Curtea constatã cã art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicatã, pe care se întemeiazã solutia instantei de judecatã, dispune cã “Nu pot face obiectul exceptiei prevederile legale a cãror constitutionalitate a fost stabilitã potrivit art. 145 alin. (1) din Constitutie sau prevederile constatate ca fiind neconstitutionale printr-o decizie anterioarã a Curtii Constitutionale”. Or, în cauzã, ipotezele acestui text de lege nu sunt îndeplinite, întrucât prin deciziile mentionate Curtea Constitutionalã a constatat cã dispozitiile art. 23 si 25 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 sunt constitutionale. Asa fiind, prin prezenta decizie Curtea Constitutionalã urmeazã sã se pronunte si cu privire la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 23 si 25 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996.

II. Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 23-25, art. 58 alin. 3, art. 67 alin. 3, art. 77 si ale art. 81 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 108/1996, cu modificãrile ulterioare, dispozitii al cãror continut este urmãtorul:

- Art. 23: .În cazul în care debitorul nu-si achitã obligatiile de platã potrivit dispozitiilor titlului I din prezenta ordonantã, organul de executare îi va transmite o înstiintare de platã, prin care i se notificã acestuia suma de platã datoratã. În termen de 15 zile debitorul urmeazã sã-si achite obligatiile restante sau sã facã dovada achitãrii acestora. Înstiintarea de platã este act premergãtor executãrii silite.

Dacã debitorul nu a efectuat plata în termenul prevãzut în înstiintarea de platã, organul de executare va începe executarea silitã prin comunicarea unei somatii, prin care îi va face cunoscut debitorului cã, în termen de 15 zile, este obligat sã efectueze plata sumelor datorate.

Somatia va cuprinde datele de identificare a debitorului, data emiterii, semnãtura si stampila organului de executare si va fi însotitã de o copie certificatã de pe titlul executoriu.

Somatia este obligatorie si se va comunica debitorului, dupã cum urmeazã:

- prin postã, la domiciliul sau la sediul debitorului, dupã caz, cu scrisoare recomandatã cu confirmare de primire;

- prin functionarii organelor de executare, potrivit dispozitiilor Codului de procedurã civilã privind comunicarea citatiilor si a altor acte de procedurã, care se aplicã în mod corespunzãtor, sau prin publicare în cotidiene de largã circulatie.

Dovada comunicãrii somatiei potrivit alin. 4 se va înscrie, de îndatã, în evidentele organului de executare si va fi pãstratã la dosarul de executare.”;

- Art. 24: .Pentru creantele bugetare administrate de cãtre Ministerul Finantelor, precum si pentru cele gestionate de cãtre institutiile publice, constând în venituri stabilite prin lege, care constituie resurse ale bugetului de stat, sunt abilitate sã aducã la îndeplinire mãsurile asiguratorii si sã efectueze procedura de executare silitã, prevãzutã de prezenta ordonantã, organele de specialitate ale directiilor generale ale finantelor publice si controlului financiar de stat judetene si a municipiului Bucuresti si unitãtile subordonate acestora, unitãtile subordonate Directiei Generale a Vãmilor numai pentru creantele determinate în vamã, precum si alte organe sau persoane, stabilite prin ordin al ministrului finantelor.

Creantele trezoreriei statului, astfel cum sunt definite de reglementãrile legale în materie, se executã silit de cãtre organele de specialitate competente sã gestioneze bugetul trezoreriei statului

“Serviciile de specialitate ale consiliilor locale, ale Consiliului General al Municipiului Bucuresti si ale consiliilor judetene, dupã caz, sunt abilitate sã aducã la îndeplinire mãsurile asiguratorii si sã efectueze procedura de executare silitã în vederea realizãrii creantelor apartinând bugetelor comunelor, oraselor, municipiilor si judetelor, dupã caz.

Organele si serviciile de specialitate prevãzute la alin. 1, 2 si 3 sunt denumite în continuare organe de executare.

Creantele bugetare care se încaseazã, se administreazã, se contabilizeazã si se utilizeazã de institutiile publice, provenite din venituri extrabugetare, precum si cele rezultate din raporturi juridice contractuale se executã prin împuterniciti proprii, potrivit prevederilor prezentei ordonante.

Pentru creantele bugetare prevãzute la alin. 3 si 5 organele abilitate sã efectueze procedura de executare silitã vor aduce la îndeplinire si mãsurile asiguratorii.

În cazul în care institutiile publice transmit spre executare silitã organelor prevãzute la alin. 1 debite reprezentând venituri extrabugetare, sumele realizate astfel se fac venit la bugetul de stat.

Personalul organelor de executare, împuternicit sã aplice mãsurile de executare silitã, îndeplineste o functie ce implicã exercitiul autoritãtii de stat.”;

- Art. 25: “Executarea silitã a creantelor bugetare poate fi pornitã numai în temeiul unui titlu executoriu emis de organul competent potrivit legii, ori al unui alt înscris cãruia legea îi recunoaste caracterul de titlu executoriu.

Titlul de creantã devine titlu executoriu la data la care creanta bugetarã este scadentã prin expirarea termenului de platã prevãzut de lege sau stabilit de organul competent, ori în alt mod prevãzut de lege.

Pentru obligatiile bugetare reprezentând impozite, taxe, contributii, amenzi, majorãri de întârziere si alte sume datorate si neachitate la termenul legal de platã, titlul executoriu îl constituie actul, emis sau aprobat de organul competent, prin care acestea se stabilesc.

În cazul în care suma neachitatã la scadentã din obligatia bugetarã a fost stabilitã de organele competente ale Ministerului Finantelor sau ale serviciilor de specialitate ale autoritãtilor administratiei publice locale, organul de executare va întocmi pentru fiecare creantã câte un act distinct, denumit titlu executoriu, care va contine: antetul organului emitent, numele si prenumele sau denumirea debitorului, domiciliul sau sediul acestuia, precum si orice alte date de identificare; cuantumul si natura sumelor datorate; temeiul legal al puterii executorii a titlului; data întocmirii titlului, stampila si semnãtura organului de executare.

Pentru debitorii obligati în mod solidar la plata creantelor bugetare, se va putea întocmi un singur titlu executoriu.”;

- Art. 58 alin. 3: “Organul de executare va întocmi un proces-verbal de identificare a bunului supus executãrii, dispozitiile art. 46 si 47 aplicându-se în mod corespunzãtor.”;

- Art. 67 alin. 3: “Procesul-verbal de licitatie constituie titlu de proprietate pentru imobilul transmis, pe baza cãruia se face înscrierea în evidentele de publicitate imobiliarã la organele competente în a cãror razã teritorialã este situat imobilul.”;

- Art. 77: “Contestatia la executare se poate face în termen de 15 zile de la data când:

a) contestatorul, din comunicarea somatiei sau din altã înstiintare primitã ori, în lipsa acestora, cu ocazia efectuãrii executãrii silite sau în alt mod, a luat cunostintã de executarea ori de actul de executare pe care le contestã;

b) contestatorul a luat cunostintã, potrivit lit. a), de refuzul organului de executare de a îndeplini un act de executare;

c) cel interesat a luat cunostintã, potrivit lit. a), de eliberarea sau de distribuirea sumelor pe care le contestã.

Contestatia, prin care o tertã persoanã pretinde cã are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmãrit, poate fi introdusã cel mai târziu în termen de 15 zile dupã efectuarea executãrii.”;

- Art. 81: “Instanta care a admis contestatia, o datã cu desfiintarea executãrii, va dispune, prin aceeasi hotãrâre, sã i se restituie celui îndreptãtit suma ce i se cuvine din valorificarea bunurilor sau din retinerile prin poprire.”

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate considerã cã aceste dispozitii de lege creeazã pentru stat un regim juridic special, care îl favorizeazã în raporturile sale cu celelalte persoane fizice si juridice, ceea ce contravine art. 16 alin. (2) si art. 41 alin. (1) si (2) din Constitutie, care prevãd:

- Art. 16 alin. (2): “Nimeni nu este mai presus de lege.”;

- Art. 41 alin. (1) si (2): “(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privatã este ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãtenii strãini si apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicatã, Curtea Constitutionalã constatã urmãtoarele:

În sustinerea neconstitutionalitãtii prevederilor art. 23-25, art. 58 alin. 3, art. 67 alin. 3, art. 77 si 81 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 108/1996, cu modificãrile ulterioare, se invocã încãlcarea dispozitiilor art. 41 alin. (1) si (2) din Constitutie, potrivit cãrora “proprietatea privatã este ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular”. Prin textele ordonantei mentionate se creeazã o pozitie dominantã a statului, care în raporturile de drept civil este o persoanã juridicã la fel ca oricare alta, si se instituie o nouã procedurã pentru urmãrirea si încasarea unor creante bugetare, care contravine în mod evident procedurii de executare silitã reglementatã de Codul de procedurã civilã.

În legãturã cu aceste sustineri Curtea observã cã textele de lege criticate sunt cuprinse în titlul III din ordonanta criticatã, intitulat “Executarea silitã”, ele reglementând aspecte cu privire la somatia de executare, organele de specialitate ale Ministerului Finantelor abilitate sã efectueze procedura de executare, titlurile executorii, modalitãtile de executare si contestatia la executarea silitã. Aceste dispozitii care stabilesc competente si reguli de procedurã în materia executãrii silite nu afecteazã protectia proprietãtii private, astfel cã nu se poate retine încãlcarea prevederilor art. 41 alin. (1) si (2) din Constitutie.

De altfel, cu privire la constitutionalitatea art. 23 alin. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 108/1996, cu modificãrile ulterioare, prin raportare la prevederile art. 41 alin. (1) si (2) din Constitutie, Curtea Constitutionalã s-a pronuntat prin Decizia nr. 208 din 30 noiembrie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 7 ianuarie 2000. De asemenea, si cu privire la constitutionalitatea prevederilor art. 25 alin. 1-4 din ordonantã, prin raportare la aceleasi prevederi din Constitutie, Curtea s-a pronuntat prin Decizia nr. 31 din 2 martie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 5 mai 1999, precum si prin Decizia nr. 99 din 29 iunie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 26 iulie 1999. Prin aceste decizii, respingând exceptiile de neconstitutionalitate, Curtea a retinut, în esentã, cã dispozitiile criticate, reglementând în materia executãrii silite, nu sunt contrare prevederilor art. 41 din Constitutie, referitoare la protectia proprietãtii private.

Ulterior pronuntãrii Deciziei Curtii Constitutionale nr. 99 din 29 iunie 1999, prin Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 113 din 30 iunie 1999 pentru modificarea si completarea unor acte normative în baza Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 61/1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 30 iunie 1999, alin. 4 al art. 25 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 a fost modificat, fãrã însã ca prin aceastã modificare sã se schimbe solutia legislativã initialã.

Deoarece, asa cum s-a arãtat, textele din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996, criticate ca fiind neconstitutionale în prezenta cauzã, contin dispozitii referitoare la competenta si regulile de procedurã privind executarea silitã în materia creantelor bugetare si, întrucât nu au intervenit elemente noi care sã justifice schimbarea acestei jurisprudente, cele statuate prin deciziile mentionate îsi mentin valabilitatea si în acest dosar.

În ceea ce priveste argumentul potrivit cãruia procedura privind urmãrirea si executarea unor creante bugetare, instituitã prin dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 11/1996, cu modificãrile ulterioare, contravine în mod evident procedurii de executare silitã stabilitã de Codul de procedurã civilã, Curtea constatã cã acesta nu priveste constitutionalitatea textelor de lege criticate, ci este o chestiune de corelare normativã, aspect ce nu intrã în competenta sa de solutionare.

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate invocã si încãlcarea prevederilor art. 16 din Constitutie, sustinând cã “prin sintagma «nimeni nu este mai presus de lege»”, prevãzutã de dispozitiile constitutionale ale art. 16, trebuie sã se înteleagã cã statul, ca subiect de drept, .nu-si poate crea prin anumite reglementãri o situatie dominant privilegiatã în raport cu alti subiecti de drept, în functie de interesele sale de moment”.

Examinând dispozitiile de lege criticate, Curtea constatã cã din continutul acestora nu rezultã, asa cum sustine autorul exceptiei, existenta unei situatii privilegiate a statului în raport cu celelalte subiecte de drept, astfel cã nu se poate retine încãlcarea prevederilor art. 16 din Constitutie.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 23-25, art. 58 alin. 3, art. 67 alin. 3, art. 77 si 81 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 108/1996, cu modificãrile ulterioare, exceptie ridicatã de Societatea Comercialã “Stofe Buhusi” - S.A. din Buhusi în Dosarul nr. 4.097/2001 al Tribunalului Bacãu.

Definitivã si obligatorie.

Pronuntatã în sedinta publicã din data de 14 martie 2002.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Gabriela Dragomirescu

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

DECIZIA Nr. 81

din 14 martie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 40 alin. 1 lit. a)

din Ordonanta Guvernului nr. 44/1997 privind transporturile rutiere, aprobatã cu modificãri

si completãri prin Legea nr. 105/2000

Nicolae Popa - presedinte

Costicã Bulai - judecãtor

Nicolae Cochinescu - judecãtor

Constantin Doldur - judecãtor

Kozsokár Gábor - judecãtor

Petre Ninosu - judecãtor

Serban Viorel Stãnoiu - judecãtor

Lucian Stângu - judecãtor

Ioan Vida - judecãtor

Gabriela Ghitã - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se aflã solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 40 alin. (1) lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 44/1997 privind transporturile rutiere, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 105/2000, exceptie ridicatã de Bebe Burciu din Drobeta-Turnu Severin în Dosarul nr. 4.214/2001 al Judecãtoriei Drobeta-Turnu Severin.

La apelul nominal se constatã lipsa pãrtilor, fatã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.

Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. În acest sens se aratã cã prin dispozitiile de lege criticate legiuitorul a dorit sã organizeze desfãsurarea activitãtii rutiere fãrã riscuri pentru ceilalti participanti la trafic. În consecintã, se apreciazã cã art. 40 alin. (1) lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 44/1997 nu contravine, asa cum sustine autorul exceptiei, prevederilor art. 25, art. 41 alin. (1) teza întâi si alin. (6) si art. 49 din Constitutie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:

Prin Încheierea din 20 iulie 2001, pronuntatã în Dosarul r. 4.214/2001, Judecãtoria Drobeta-Turnu Severin a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 40 alin. (1) lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 44/1997 privind transporturile rutiere, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 105/2000. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicatã de Bebe Burciu într-o cauzã având ca obiect plângerea formulatã de acesta împotriva procesului-verbal de constatare a unei contraventii prevãzute de textul de lege criticat ca fiind neconstitutional.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine cã prevederile art. 40 alin. (1) lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 44/1997 privind transporturile rutiere, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 105/2000 încalcã prevederile constitutionale ale art. 41 alin. (1) si (6), art. 49 si 25, fãrã a se arãta însã în ce constã aceastã încãlcare.

Judecãtoria Drobeta-Turnu Severin, exprimându-si opinia, apreciazã cã exceptia de neconstitutionalitate ridicatã este întemeiatã. Astfel, se aratã cã textul de lege criticat încalcã art. 41 alin. (1) din Constitutie, deoarece “proprietarul unui autoturism ar trebui sã aibã dreptul de a transporta cu respectivul autoturism alte persoane (prieteni, cunoscuti, rude) sau chiar necunoscuti, contra platã, ori de câte ori se aflã în tranzit, deci ocazional, si acest drept nu poate si nu trebuie sã fie limitat în mãsura în care dreptul de proprietate al autoturismului este garantat conform art. 41”. În legãturã cu sustinerea referitoare la încãlcarea alin. (6) al art. 41 din Constitutie se aratã cã, în conformitate cu aceste dispozitii constitutionale, “dreptul de proprietate implicã si niste sarcini privind protectia mediului, asigurarea bunei vecinãtãti si alte sarcini (obligatii) ce trebuiesc a fi respectate potrivit legii sau obiceiului”, “dar obiceiul este contrar art. 40 alin. (1) lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 44/1997”. Contrarietatea dispozitiilor de lege apreciate ca fiind neconstitutionale fatã de prevederile art. 49 din Constitutie este motivatã în sensul cã “de vreme ce un proprietar de autoturism nu-l poate folosi pe acesta, chiar ocazional, conform finalitãtii sale, ar însemna cã însãsi capacitatea sa de exercitiu sã fie afectatã, fãrã a exista imperativele prevãzute de art. 49, care sã impunã asemenea limitãri în exercitiul drepturilor si libertãtilor”. În sfârsit, în opinia instantei de judecatã, textul de lege criticat “încalcã si dispozitiile art. 25 din Constitutie, cãci un cetãtean neposesor de autoturism, care ar trebui sã cãlãtoreascã într-o zonã ruralã, pentru care nu existã o cursã de transport rutier regulatã, ar fi în imposibilitatea de a se deplasa în acea localitate cu vreunul din autoturismele aflate în tranzit spre localitatea respectivã, deoarece proprietarii autoturismelor nu l-ar lua în vehiculul lor pe cãlãtor de frica sanctiunilor contraventionale”.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã presedintilor celor douã Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul considerã cã exceptia de neconstitutionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În acest sens, în esentã, se aratã cã dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 44/1997, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 105/2000, “nu contravin dispozitiilor art. 41 alin. (1) si (6) din Constitutie, referitoare la dreptul de proprietate garantat, si nici dispozitiilor art. 49 din Constitutie referitoare la restrângerea impusã pentru apãrarea ordinii si sãnãtãtii publice «numai prin lege» a exercitiului drepturilor - în spetã, cel de liberã circulatie a persoanelor cu mijloace proprii de transport rutier, precum si cel de folosintã a acestor mijloace (element al dreptului de proprietate) - asigurându-se realizarea acestor drepturi în conditiile prevãzute de ordonantã, fãrã a se aduce atingere «existentei» acestor drepturi”.

Presedintii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:

Curtea Constitutionalã a fost legal sesizatã si este competentã, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, sã solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicatã.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 40 alin. (1) lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 44/1997 privind transporturile rutiere, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 105/2000, care prevãd: “Constituie contraventie, în mãsura în care, potrivit legii penale, nu sunt considerate infractiuni, si se sanctioneazã ca atare urmãtoarele fapte:

a) efectuarea de transporturi rutiere sau desfãsurarea de activitãti conexe acestora, conform prevederilor anexei nr. 2 pct. C, fãrã licente sau cu licente cu valabilitate expiratã, suspendate sau anulate, precum si nerespectarea prevederilor caietelor de sarcini, anexe la acestea;”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, dispozitiile de lege criticate contravin art. 25, art. 41 alin. (1) si (6) si art. 49 din Constitutie, care prevãd:

- Art. 25: “(1) Dreptul la liberã circulatie, în tarã si în strãinãtate, este garantat. Legea stabileste conditiile exercitãrii acestui drept.

(2) Fiecãrui cetãtean îi este asigurat dreptul de a-si stabili domiciliul sau resedinta în orice localitate din tarã, de a emigra, precum si de a reveni în tarã.”;

- Art. 41 alin. (1) si (6): “(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. […]

(6) Dreptul de proprietate obligã la respectarea sarcinilor privind protectia mediului si asigurarea bunei vecinãtãti, precum si la espectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.” ;

- Art. 49: “(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertãti poate fi restrâns numai prin lege si numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea sigurantei nationale, a ordinii, a sãnãtãtii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertãtilor cetãtenilor; desfãsurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitãti naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea trebuie sã fie proportionalã cu situatia care a determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertãtii.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicatã, Curtea Constitutionalã retine cã Ordonanta Guvernului nr. 44/1997 privind transporturile rutiere, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 105/2000, constituie, astfel cum rezultã din art. 1 alin. (1) al acesteia, cadrul general pentru “organizarea, efectuarea si asigurarea desfãsurãrii fluente si în sigurantã a transporturilor rutiere de persoane si mãrfuri, cu respectarea principiilor liberei concurente si a mãsurilor de protectie a mediului înconjurãtor, a drepturilor si intereselor legitime ale persoanelor fizice si juridice si pentru satisfacerea necesitãtilor economiei nationale si nevoilor de apãrare a tãrii”. În consecintã, prin dispozitiile art. 40 din ordonantã se sanctioneazã faptele de încãlcare a prevederilor acesteia si care constituie contraventii sau infractiuni. Printre acestea este si fapta prevãzutã la alin. (1) lit. a) din articol, constând în efectuarea de transporturi rutiere sau desfãsurarea de activitãti conexe acestora, conform prevederilor anexei nr. 2 pct. C, “fãrã licente sau cu licente cu valabilitate expiratã, suspendate sau anulate, precum si nerespectarea prevederilor caietelor de sarcini, anexe la acestea”.

Sanctionarea contraventionalã, în temeiul art. 40 alin. (1) lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 44/1997, a posesorilor de autoturisme are în vedere faptul cã acestia nu desfãsoarã un transport în interes personal, ceea ce ar corespunde scopului pentru care ei detin autoturismul, ci efectueazã un transport rutier rezervat operatorilor de transport, respectiv persoanelor juridice române sau strãine, care detin în proprietate sau cu alt titlu vehicule rutiere si care efectueazã transporturi interne si/sau internationale, precum si activitãti conexe acestora. Or, potrivit art. 33 alin. (1) din ordonantã “pot desfãsura operatiuni de transport rutier operatorii de transport rutier înscrisi în Registrul operatorilor de transport rutier, tinut de autoritatea competentã”.

Asa fiind, desfãsurarea unor asemenea activitãti si de cãtre alte persoane reprezintã, pe de o parte, o concurentã neloialã, iar pe de altã parte, efectuarea unui transport public rezervat de lege celor care detin licentele necesare pentru aceasta, sens în care trebuie sã îndeplineascã conditiile prevãzute la art. 34 din ordonantã, referitoare la onorabilitate, competentã profesionalã, capacitate financiarã si baza tehnicã materialã necesarã.

Fatã de cele arãtate Curtea constatã cã dispozitiile constitutionale ale art. 41 alin. (1), referitoare la garantarea dreptului de proprietate, si ale alin. (6), privind sarcinile ce greveazã proprietatea, nu sunt incidente în cauzã si, în consecintã, nu poate retine încãlcarea lor.

Totodatã Curtea urmeazã sã înlãture si sustinerea potrivit cãreia sunt încãlcate prevederile art. 25 din Constitutie, care consacrã dreptul la libera circulatie a cetãtenilor. Aceasta întrucât textul de lege criticat nu contine dispozitii care sã vizeze acest drept, ci sanctioneazã nerespectarea prevederilor ordonantei, care reglementeazã organizarea, efectuarea si asigurarea desfãsurãrii fluente si în sigurantã a transporturilor rutiere de persoane si mãrfuri.

În sfârsit, Curtea nu poate retine vreo contradictie între art. 40 alin. (1) lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 40/1997 si dispozitiile art. 49 din Constitutie, privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertãti, iar autorul exceptiei, ca de altfel si cu privire la celelalte texte constitutionale invocate ca fiind încãlcate, nu formuleazã nici un argument în acest sens.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 40 alin. (1) lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 44/1997 privind transporturile rutiere, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 105/2000, exceptie ridicatã de Bebe Burciu din Drobeta-Turnu Severin în Dosarul nr. 4.214/2001 al Judecãtoriei Drobeta-Turnu Severin.

Definitivã si obligatorie.

Pronuntatã în sedinta publicã din data de 14 martie 2002.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Gabriela Dragomirescu

HOTÃRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTÃRÂRE

privind înfiintarea Institutului National de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie

si Imunologie “Cantacuzino”

În temeiul prevederilor art. 107 din Constitutia României, precum si ale art. 18 alin. (1) si ale art. 25 din Ordonanta Guvernului nr. 25/1995 privind reglementarea organizãrii si finantãrii activitãtii de cercetare-dezvoltare, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 51/1996, cu modificãrile ulterioare,

Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre.

Art. 1. - (1) Se înfiinteazã Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie si Imunologie “Cantacuzino”, persoanã juridicã românã, în coordonarea Ministerului Sãnãtãtii si Familiei, cu sediul în municipiul Bucuresti, Splaiul Independentei nr. 103, sectorul 5, prin reorganizarea Institutului “Cantacuzino” Bucuresti, care se desfiinteazã.

(2) Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie si Imunologie “Cantacuzino” îsi desfãsoarã activitatea în conformitate cu prevederile Ordonantei Guvernului nr. 25/1995 privind reglementarea organizãrii si finantãrii activitãtii de cercetare-dezvoltare, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 51/1996, cu modificãrile ulterioare, precum si cu Regulamentul de organizare si functionare prevãzut în anexa nr. 2.

Art. 2. - Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie si Imunologie “Cantacuzino” are ca obiect de activitate:

a) cercetãri stiintifice în domeniul cauzelor si mecanismului de producere a infectiilor bacteriene, virale, parazitare si al mijloacelor de prevenire si combatere a acestora, precum si în domeniul imunologiei, biologiei celulare, geneticii microbiene si biotehnologiei, cu forte proprii si prin cooperare stiintificã cu alte institutii din tarã si din strãinãtate;

b) producerea de preparate biologice profilactice si terapeutice, reactivi biologici de diagnostic, reactivi imunochimici, medii bacteriologice si pentru culturi celulare, dispozitive medicale, cu forte proprii si prin cooperare nationalã si internationalã, precum si valorificarea lor în tarã si în strãinãtate;

c) cresterea, exploatarea si comercializarea animalelor de laborator destinate testãrilor de medicamente si produse biologice administrabile omului, precum si cercetãrii stiintifice;

d) servicii de consultantã tehnicã si metodologicã acordate unitãtilor de profil din tarã, expertize, participarea la supravegherea epidemiologicã a teritoriului, la programe de sãnãtate nationale si internationale, în domeniile specifice de activitate;

e) asigurarea functionãrii centrelor de referintã din cadrul institutului, recunoscute de Ministerul Sãnãtãtii si Familiei, în actiunile specifice de diagnostic si control al bolilor transmisibile;

f) desfacerea direct cãtre populatie de produse biologice, medicamente si reactivi, medii si dispozitive medicale;

g) asigurarea de prestatii de diagnostic prin laboratorul si centrele de referintã din institut, pe baza contractelor încheiate cu casele de asigurãri de sãnãtate;

h) investigatii de laborator de specialitate pentru populatie si diverse unitãti.

Art. 3. - (1) Structura organizatoricã a Institutului National de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie si Imunologie “Cantacuzino” este prevãzutã în anexa nr. 1.

(2) Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie si Imunologie “Cantacuzino” poate înfiinta în cadrul structurii sale organizatorice subunitãti fãrã personalitate juridicã necesare pentru realizarea obiectului sãu de activitate.

Modalitãtile de constituire a acestora si relatiile în cadrul institutului si cu tertii sunt reglementate prin Regulamentul de organizare si functionare prevãzut în anexa nr. 2.

Art. 4. - (1) Conducerea Institutului National de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie si Imunologie “antacuzino” este asiguratã de consiliul de administratie, format din 11 membri.

(2) Din consiliul de administratie fac parte în mod obligatoriu:

a) directorul general - presedinte;

b) un reprezentant al Ministerului Sãnãtãtii si Familiei;

c) un reprezentant al Ministerului Educatiei si Cercetãrii;

d) un reprezentant al Ministerului Finantelor Publice;

e) un reprezentant al Ministerului Muncii si Solidaritãtii Sociale;

f) presedintele consiliului stiintific.

(3) Consiliul de administratie îsi desemneazã vicepresedintele dintre membrii sãi.

(4) Ceilalti membri ai consiliului de administratie sunt specialisti din institut sau din afara acestuia.

(5) Membrii consiliului de administratie se numesc prin ordin al ministrului sãnãtãtii si familiei, cu avizul Ministerului Educatiei si Cercetãrii, la propunerea conducãtorului unitãtii de la care acestia provin.

(6) Revocarea membrilor consiliului de administratie pentru abateri grave sau pentru lipsã de activitate în executarea mandatului se face de cãtre acelasi organ care i-a numit.

Art. 5. - Conducerea executivã a Institutului National de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie si Imunologie “Cantacuzino” este asiguratã de directorul general, numit prin ordin al ministrului sãnãtãtii si familiei, conform reglementãrilor legale în vigoare.

Art. 6. - Conducerea operativã a Institutului National de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie si Imunologie “Cantacuzino” este asiguratã de un comitet de directie compus din directorul general, directorii din structura institutului si contabilul-sef.

Art. 7. - (1) Orientarea, coordonarea si evaluarea activitãtii de cercetare-dezvoltare a Institutului National de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie si Imunologie “Cantacuzino” sunt asigurate de consiliul stiintific.

(2) Consiliul stiintific este alcãtuit din cercetãtori cu realizãri deosebite, cu capacitate de sintezã si de prospectare în domeniu, cadre didactice din învãtãmântul superior, salariati ai institutului sau din afara acestuia, alesi pe o perioadã de 4 ani prin vot secret de cãtre cadrele cu studii superioare din institut sau numiti de comitetul de directie.

Art. 8. - Atributiile consiliului de administratie, ale directorului general, ale comitetului de directie si ale consiliului stiintific sunt prevãzute în Regulamentul de organizare si functionare al Institutului National de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie si Imunologie “Cantacuzino”.

Art. 9. - (1) Activul patrimonial total al Institutului National de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie si Imunologie “Cantacuzino”, stabilit pe baza bilantului încheiat la data de 31 decembrie 2001 si care se actualizeazã potrivit reglementãrilor legale, este de 140.389.973 mii lei, din care patrimoniul propriu are o valoare de 125.628.157 mii lei.

(2) Activul si pasivul Institutului “Cantacuzino” Bucuresti se preiau pe bazã de protocol de predare-preluare de cãtre Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie si Imunologie “Cantacuzino”, în termen de 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri.

Art. 10. - Constructiile, anexele si terenul aferent, situate în municipiul Bucuresti, Splaiul Independentei nr. 103, sectorul 5, precum si “Statiunea Bãneasa-Bucuresti”, situatã în municipiul Bucuresti, sos. Strãulesti nr. 14A, sectorul 1, statiunea situatã în comuna Ciorogârla-Dârvari, judetul Giurgiu, si “Subunitatea Iasi”, situatã în municipiul Iasi, str. Codrescu nr. 15, judetul Iasi, trec în administrarea Institutului National de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie si Imunologie “Cantacuzino”.

Art. 11. - Pe data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie si Imunologie “Cantacuzino” preia toate drepturile si obligatiile Institutului “Cantacuzino” Bucuresti si se substituie în toate litigiile în curs ale fostului Institut “Cantacuzino” Bucuresti.

Art. 12. - (1) Personalul Institutului National de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie si Imunologie “Cantacuzino” se preia prin transfer de la Institutul “Cantacuzino” Bucuresti si îsi pãstreazã drepturile salariale avute la data transferãrii, pânã la negocierea noului contract colectiv de muncã.

(2) Noul contract colectiv de muncã va fi negociat si înregistrat la Directia Generalã de Muncã si Solidaritate Socialã a Municipiului Bucuresti în termen de 60 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri.

(3) Salariile individuale ale personalului se stabilesc prin negociere, conform reglementãrilor cuprinse în contractul colectiv de muncã, în limita fondului total destinat plãtii salariilor, prevãzut în bugetul de venituri si cheltuieli.

Art. 13. - (1) Finantarea activitãtilor desfãsurate de Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie si Imunologie “Cantacuzino” se realizeazã din surse proprii, din alocatii de la bugetul de stat, din credite bancare si din alte surse atrase, în conditiile legii.

(2) Pentru anul 2002 finantarea Institutului National de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie si Imunologie “Cantacuzino” se asigurã din surse proprii, din credite bancare si din alte surse atrase.

Art. 14. - Ministerul Sãnãtãtii si Familiei, în calitate de minister coordonator, poate cuprinde în bugetul sãu de venituri si cheltuieli fondurile necesare Institutului National de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie si Imunologie “Cantacuzino” pentru realizarea unor investitii, hotãri, aparaturã, echipamente si instalatii.

Art. 15. - Statutul de institut national de cercetare-dezvoltare se reînnoieste prin reacreditare, la interval de 5 ani.

Art. 16. - Anexele nr. 1 si 2 fac parte integrantã din prezenta hotãrâre.

Art. 17. - Anexa nr. 2 la Hotãrârea Guvernului nr. 22/2001 privind organizarea si functionarea Ministerului Sãnãtãtii si Familiei, cu modificãrile si completãrile ulterioare, se completeazã la lit. C “Unitãti aflate în coordonarea Ministerului Sãnãtãtii si Familiei” cu o nouã pozitie cu urmãtorul cuprins:

“- Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie si Imunologie «Cantacuzino».”

Art. 18. - Pe data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri se abrogã Hotãrârea Guvernului nr. 133/1994 privind reorganizarea Regiei Autonome “Institutul Cantacuzino”, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 94 din 12 aprilie 1994, precum si pct. 2 al cap. V de la lit. A din anexa nr. 2 la Hotãrârea Guvernului nr. 22/2001 privind organizarea si functionarea Ministerului Sãnãtãtii si Familiei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 10 ianuarie 2001, cu modificãrile si completãrile ulterioare.

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NÃSTASE

Contrasemneazã:

Ministrul sãnãtãtii si familiei,

Daniela Bartos

Ministrul educatiei si cercetãrii,

Ecaterina Andronescu

Ministrul muncii si solidaritãtii sociale,

Marian Sârbu

p. Ministrul finantelor publice,

Gheorghe Gherghina,

secretar de stat

Bucuresti, 11 aprilie 2002.

Nr. 352.

ANEXA Nr. 1

INSTITUTUL NATIONAL DE CERCETARE-DEZVOLTARE

PENTRU MICROBIOLOGIE SI IMUNOLOGIE “CANTACUZINO”

STRUCTURA ORGANIZATORICÃ

Consiliul de administratie

DIRECTOR GENERAL

Comitet de directie

Director

Director

Director

Director

Contabil-sef

Consiliul stiintific

Laboratorul de parazitologie-entomologie

Laboratorul de virusologie

Prestatii - analize de laborator

Laboratorul de microbiologie I

Laboratorul de microbiologie II

Secretariat stiintific

Redactia Revistei Institutului National de Cercetare-Dezvoltare

pentru Microbiologie si Imunologie “Cantacuzino”

Laboratorul de imunologie

Laboratorul de epidemiologie molecularã

Laboratorul de biotehnologie

Centrul de învãtãmânt si documentare

Laboratorul de control intern de calitate

Laboratorul de asigurare a calitãtii

Laboratorul de conditionare

Subunitatea Iasi

Resurse umane

Salarizare

Aprovizionare

Desfacere

Depozite

Transport

Farmacie

Tehnic-administrativ

Financiar-contabilitate

Laboratorul de productie:

- biopreparate de uz uman

- reactivi de diagnostic

- medii de culturã

Biobaze: Dârvari; Bãneasa

ANEXA Nr. 2

REGULAMENTUL

de organizare si functionare al Institutului National de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie si Imunologie “Cantacuzino”

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

Art. 1. - Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie si Imunologie “Cantacuzino”, denumit în continuare institut, este persoanã juridicã românã aflatã în coordonarea Ministerului Sãnãtãtii si Familiei, care functioneazã conform Ordonantei Guvernului nr. 25/1995 privind reglementarea organizãrii si finantãrii activitãtii de cercetare-dezvoltare, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 51/1996, cu modificãrile ulterioare, si prezentului regulament.

Art. 2. - (1) Institutul are structura organizatoricã cuprinsã în anexa nr. 1 la Hotãrârea Guvernului nr. 352 din 11 aprilie 2002.

(2) Institutul are în cadrul structurii sale organizatorice subunitãti, statiuni fãrã personalitate juridicã, necesare realizãriiobiectului de activitate. Acestea sunt: statiunile Bãneasa- Bucuresti, Ciorogârla-Dârvari, judetul Giurgiu, si subunitatea Iasi.

(3) Institutul poate înfiinta în cadrul structurii sale si alte subunitãti fãrã personalitate juridicã, necesare realizãrii obiectului sãu de activitate. Modalitatea de constituire a acestora si relatiile lor în cadrul institutului si cu tertii sunt reglementate prin prezentul regulament de organizare si functionare.

CAPITOLUL II

Scopul si obiectul de activitate

Art. 3. - Institutul este înfiintat în scopul desfãsurãrii activitãtii de cercetare stiintificã si dezvoltare tehnologicã în domeniul microbiologiei si imunologiei, prin participarea la elaborarea strategiei de dezvoltare a domeniului si la realizarea cu prioritate a obiectivelor stiintifice si tehnologice ale Programului national de cercetare stiintificã si dezvoltare tehnologicã si ale Planului national pentru cercetare-dezvoltare si inovare.

Art. 4. - Obiectul de activitate al institutului cuprinde:

A. Cercetãri stiintifice în domeniul cauzelor si mecanismelor de producere a infectiilor bacteriene, virale si parazitare, precum si în domeniul biologiei celulare si moleculare, imunologiei, biotehnologiei si geneticii microbiene, prin:

a) dezvoltarea studiilor teoretice în microbiologie si imunologie, inclusiv în domeniul biologiei celulare, biotehnologiei si geneticii moleculare;

b) studiul etiologiei si patogeniei bolilor infectioase, parazitare si imunitare, al mijloacelor specifice de diagnosticare, prevenire si combatere a acestora;

c) studiul microorganismelor si al rolului lor în procesele naturale, normale sau patologice, si al reactiilor pe care le provoacã;

d) studierea bolilor transmisibile cu potential de largã propagare: tuberculozã, infectii acute respiratorii, hepatite virale, retrovirusuri, arbovirusuri, enterovirusuri etc.;

e) cercetãri în vederea elaborãrii si evaluãrii de teste moleculare pentru diagnosticul modern microbiologic, imunologic si imunochimic, inclusiv în scopuri epidemiologice;

f) studiul eficacitãtii produselor biologice, precum si al metodelor de profilaxie specificã bolilor infectioase;

g) studiul unor aspecte fundamentale de imunologie celularã si umoralã privind mecanismele imunomodulatoare; rolul receptorilor celulari si al functiilor celulare prin mediatori; mecanisme moleculare si celulare ale bolilor autoimune si ale imunodeficientei;

h) supravegherea ecologicã a populatiilor de insecte vectoare si studiul unor agenti biologici si chimici de combatere;

i) studiul infectiilor parazitare cu implicatii în sãnãtatea publicã: cercetarea mecanismelor de patogenitate; elaborarea unor tehnici moderne de diagnostic; noi scheme de tratament si profilaxie;

j) identificarea unor substante de origine bacterianã sau vegetalã cu proprietãti terapeutice;

k) cercetare-dezvoltare în domeniul biotehnologiei în vederea realizãrii unor produse biologice de uz medical;

l) elaborarea de strategii, studii de diagnozã si prognozã privind dezvoltarea domeniilor stiintei si tehnologiei;

m) cercetare aplicativã si/sau dezvoltare tehnologicã pentru solutionarea unor probleme concrete din domeniul sãu de activitate, cu prioritate, la solicitarea unor beneficiari, prin contracte directe;

n) activitãti de transfer tehnologic pentru rezultatele cercetãrii efectuate din domeniul propriu;

o) în cadrul obiectului sãu de activitate colaboreazã si la realizarea unor activitãti de cercetare-dezvoltare privind pãrarea nationalã.

B. Programul anual de asistentã tehnico-metodologicã si activitãti de sãnãtate publicã, precum si acordarea de servicii specializate:

a) asigurarea functiei de referintã în domeniul microbiologiei, acordarea de asistentã tehnicã si metodologicã unitãtilor de profil din reteaua sanitarã, participarea la elaborarea, aplicarea si evaluarea programelor de sãnãtate publicã nationale si internationale în domeniile specifice activitãtii institutului, inclusiv prin actiuni de instruire tehnico-metodologicã si de evaluare a eficientei profesionale în unitãtile de profil din tarã;

b) promovarea afilierii unor centre nationale de referintã la organizatii si organisme internationale;

c) acordarea de servicii de consultantã tehnicã si metodologicã de specialitate solicitatã de Ministerul Sãnãtãtii si Familiei si de unitãtile sanitare din tarã, prin contracte sau conventii;

d) interventii operative la solicitarea Ministerului Sãnãtãtii si Familiei, în situatii epidemiologice speciale, prin deplasarea de laboratoare si specialisti în focare;

e) elaborarea unui sistem de evaluare a eficientei profesionale în unitãtile de profil din tarã si implementarea tehnicã a acestuia;

f) prestarea de servicii de laborator de specialitate pentru populatie si diverse unitãti;

g) instruiri intensive de scurtã duratã în domeniul sãu de activitate.

C. Formarea si perfectionarea de personal stiintific si tehnic în domeniul microbiologiei, imunologiei si epidemiologiei, prin:

a) organizarea anualã de cursuri teoretice si practice de microbiologie, imunologie, cu participãri nationale si internationale, cursanti si lectori;

b) organizarea de manifestãri stiintifice nationale sau internationale în domeniul microbiologiei, epidemiologiei, imunologiei, biotehnologiei;

c) perfectionarea personalului stiintific prin burse, stagii de schimb de experientã etc. în alte institutii de profil din tarã si din strãinãtate;

d) sprijinirea afilierii membrilor institutului la societãti stiintifice nationale si internationale;

e) organizarea unui sistem complex de documentare stiintificã operativã-informatizatã, inclusiv accesul la servicii de documentare-informare stiintificã internationale specializate.

D. Activitãti de productie:

a) producerea cu forte proprii si/sau prin cooperare nationalã si internationalã de preparate biologice profilactice si terapeutice, reactivi biologici de diagnostic, reactivi imunochimici, medii bacteriologice si pentru culturi celulare, dispozitive medicale, hranã granulatã standardizatã pentru animale de laborator si comercializarea acestora în tarã si în strãinãtate;

b) desfacerea direct cãtre populatie de produse biologice, medicamente si reactivi, medii si dispozitive medicale;

c) cresterea, exploatarea si comercializarea de animale de laborator destinate cercetãrii stiintifice, precum si controlului de medicamente si produse biologice administrabile omului;

d) efectuarea directã de activitãti de import-export conform legii;

e) elaborarea de standarde referitoare la calitatea produselor si serviciilor ce intrã în sfera de activitate a institutului.

E. Activitãti de editare si tipãrire a publicatiilor de specialitate:

a) Romanian Archives of Microbiology and Immunology;

b) Microbiologia - epidemiologia;

c) publicatii metodologice si tehnice de specialitate în domeniile de competentã ale institutului.

Art. 5. - Pentru realizarea obiectului sãu de activitate institutul are urmãtoarele atributii principale:

1. asigurã orientarea activitãtii de cercetare stiintificã în functie de: nevoile sãnãtãtii publice, reiesite din studii proprii si din programele abordate de Ministerul Sãnãtãtii si Familiei; nevoile de dezvoltare a institutului si de aliniere la nivel stiintific mondial; programele nationale de cercetare ale Ministerului Educatiei si Cercetãrii, Academiei Române, Academiei de Stiinte Medicale;

2. încheie contracte de cercetare cu organisme nationale si internationale abilitate în acest sens, cu respectarea prevederilor legale;

3. initiazã si încheie conventii de cooperare stiintificã cu institutii si organizatii nationale si internationale în domeniul sãu de activitate;

4. dirijeazã resursele umane si materiale în vederea realizãrii obiectivelor de cercetare stiintificã stabilite pentru fiecare etapã;

5. asigurã asistenta tehnicã de profil, în vederea experimentãrii si aplicãrii tehnologiilor elaborate;

6. executã lucrãri de consultantã tehnico-economicã pentru agentii economici interesati, în domeniile specifice;

7. furnizeazã servicii stiintifice si tehnologice agentilor economici sau oricãror beneficiari interesati;

8. executã testare si certificare de produse;

9. evalueazã periodic stadiul de realizare a programelor de cercetare întreprinse;

10. urmãreste si sprijinã din punct de vedere organizatoric si material difuzarea rezultatelor stiintifice proprii în circuitul stiintific national si international;

11. asigurã, conform prevederilor legale, protectia rezultatelor stiintifice brevetabile;

12. asigurã corelarea actiunilor de specializare si promovare a cadrelor proprii cu necesitãtile dezvoltãrii programelor de cercetare ale institutului;

13. promoveazã si urmãreste aplicarea si fructificarea complexã a rezultatelor stiintifice;

14. pregãteste, negociazã si contracteazã cu reprezentantii competenti volumul productiei;

15. fundamenteazã cheltuielile de productie, negociazã si stabileste preturile de livrare ale produselor;

16. asigurã promovarea si urmãrirea productiei pentru satisfacerea nevoilor beneficiarilor;

17. asigurã baza materialã si conditiile necesare pentru exploatarea corectã a biobazelor institutului;

18. stabileste strategia de dezvoltare a productiei de biopreparate, a instalatiilor si utilajelor din dotare, corelatã cu programul de cercetare-dezvoltare propriu si cu evolutia previzibilã; asigurã baza materialã si organizeazã în conditiile legale realizarea de biopreparate si testarea de laborator si clinicã a acestora;

19. initiazã si încheie actiuni de cooperare tehnicã cu firme sau institutii din tarã ori din strãinãtate în domeniul productiei si evaluãrii experimentale si clinice de biopreparate;

20. asigurã desfacerea produselor realizate cãtre beneficiarii contractelor, conform clauzelor contractuale si prevederilor legale;

21. asigurã direct cãtre populatie si alti solicitanti desfacerea de produse biologice, medicamente, reactivi, medii, dispozitive medicale si de animale de laborator;

22. asigurã servicii medicale de profil (expertize, analize de laborator, autovaccinuri si alte prestatii de specialitate) cãtre populatie si alte institutii sau unitãti;

23. coordoneazã si asigurã realizarea tuturor lucrãrilor de întretinere si reparatii ale aparaturii, instalatiilor, utilajelor din dotare, în vederea mentinerii capacitãtii de cercetare, productie, asistentã tehnicã si învãtãmânt, cu forte proprii sau cu terti;

24. stabileste si rãspunde de aplicarea mãsurilor pentru protectia produselor, a mediului înconjurãtor, precum si protectia si securitatea muncii;

25. urmãreste si verificã modul de realizare a lucrãrilor de investitii în vederea respectãrii proiectelor de executie si asigurã conditiile de punere în functiune a noilor utilaje si obiective;

26. pregãteste executarea noilor obiective, retehnologizarea capacitãtilor existente, potrivit reglementãrilor legale;

27. realizeazã importul de: aparaturã, utilaje, echipamente, tehnologii sau licente pentru retehnologizarea capacitãtilor existente ori pentru realizarea de noi linii tehnologice, chimicale si reactivi, materiale consumabile, piese de schimb, tulpini de referintã, linii celulare si animale de laborator;

28. asigurã dezvoltarea aplicatiilor informatice în toate sectoarele de activitate, pentru decizii operative în domeniul organizatoric si tehnico-economic, precum si pentru sustinerea documentãrii si cercetãrii stiintifice;

29. asigurã respectarea disciplinei muncii, respectarea atributiilor de serviciu si a prevederilor legale de cãtre întregul personal;

30. elaboreazã documentatiile pentru obtinerea de credite si de alte surse de finantare, inclusiv pentru fond valutar;

31. realizeazã programarea si executarea activitãtii economico-financiare, întocmirea proiectelor de bugete, analiza executiei acestora si stabileste destinatia veniturilor conform legislatiei în vigoare.

CAPITOLUL III

Patrimoniul

Art. 6. - (1) Activul patrimonial total al institutului, stabilit pe baza bilantului încheiat la data de 31 decembrie 2001 si care se actualizeazã potrivit reglementãrilor legale, este de 140.389.973 mii lei, din care patrimoniul propriu are o valoare de 125.628.157 mii lei.

(2) Activul si pasivul Institutului “Cantacuzino” Bucuresti se preiau pe bazã de protocol de predare-preluare de cãtre Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie si Imunologie “Cantacuzino”, în termen de 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri.

Art. 7. - (1) Institutul administreazã cu diligenta unui bun proprietar bunuri proprietate publicã, precum si alte bunuri dobândite în conditiile legii. Bunurile proprietate publicã, precum si cele dobândite se aflã în administrarea institutului si se evidentiazã distinct în patrimoniul acestuia.

(2) Rezultatele cercetãrilor concretizate în active corporale si necorporale, efectuate si finalizate din fonduri publice sau din alte fonduri, sunt bunuri dobândite cu titlu de proprietate, dacã prin contract nu se prevede altfel, si se înregistreazã în evidenta contabilã a institutului, cu respectarea prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 25/1995, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 51/1996, cu modificãrile ulterioare.

(3) În exercitarea drepturilor sale institutul posedã si foloseste bunurile aflate în patrimoniul sãu si, dupã caz, dispune de acestea în conditiile legii, în scopul realizãrii obiectului sãu de activitate, beneficiind de rezultatele utilizãrii acestora.

(4) Concesionarea sau închirierea unor subunitãti, servicii ori activitãti se poate face în conditiile legii, cu aprobarea Ministerului Sãnãtãtii si Familiei si a Ministerului Educatiei si Cercetãrii.

(5) Patrimoniul institutului poate fi modificat conform prevederilor legale în vigoare.

(6) Rezultatele cercetãrilor, efectuate si finalizate din fonduri publice sau din alte fonduri, precum si bunurile achizitionate în vederea realizãrii acestora sunt bunuri proprii, dacã prin contract nu se prevede altfel.

(7) Concesionarea unor subunitãti, servicii sau activitãti se poate face numai în scopul stimulãrii transferului rezultatelor activitãtii de cercetare-dezvoltare, în conditiile prevederilor legale si cu aprobarea Ministerului Sãnãtãtii si Familiei si a Ministerului Educatiei si Cercetãrii.

CAPITOLUL IV

Structura organizatoricã si functionalã

Art. 8. - Institutul poate avea în structurã subunitãti fãrã personalitate juridicã, sectii, laboratoare, servicii, birouri, compartimente si alte structuri organizatorice necesare realizãrii obiectului sãu de activitate.

Art. 9. - (1) Modificãrile în structura organizatoricã si functionalã a institutului se propun de directorul general si se aprobã de consiliul de administratie.

(2) Directorul general stabileste relatiile dintre subunitãtile sale aflate în structura institutului, precum si relatiile acestora cu tertii si le poate acorda împuterniciri de reprezentare în numele institutului.

Art. 10. - Conducãtorii subunitãtilor din structura institutului rãspund în fata directorului general si a consiliului de administratie de îndeplinirea tuturor atributiilor, responsabilitãtilor si competentelor încredintate de cãtre acestia.

CAPITOLUL V

Organele de conducere ale institutului

Art. 11. - (1) Conducerea institutului este asiguratã de cãtre:

a) consiliul de administratie;

b) comitetul de directie;

c) directorul general.

(2) Organizarea activitãtii de cercetare stiintificã, coordonarea si evaluarea periodicã a activitãtii stiintifice sunt asigurate de cãtre consiliul stiintific.

Consiliul de administratie

Art. 12. - Consiliul de administratie al institutului este format din 11 membri numiti pentru un mandat de 4 ani care poate fi reînnoit.

Art. 13. - (1) Din consiliul de administratie fac parte în mod obligatoriu:

a) directorul general - presedinte;

b) un reprezentant al Ministerului Sãnãtãtii si Familiei;

c) un reprezentant al Ministerului Educatiei si Cercetãrii;

d) un reprezentant al Ministerului Finantelor Publice;

e) un reprezentant al Ministerului Muncii si Solidaritãtii Sociale;

f) presedintele consiliului stiintific.

(2) Consiliul de administratie îsi desemneazã vicepresedintele dintre membrii sãi.

(3) Ceilalti membri ai consiliului de administratie sunt specialisti din institut sau din afara acestuia.

Art. 14. - (1) Membrii consiliului de administratie sunt numiti prin ordin al ministrului sãnãtãtii si familiei, cu avizul Ministerului Educatiei si Cercetãrii, la propunerea conducãtorului unitãtii de la care acestia provin.

(2) Revocarea membrilor consiliului de administratie pentru abateri grave sau pentru lipsã de activitate în executarea mandatului se face de cãtre acelasi organ care a fãcut numirea.

Art. 15. - Membrii consiliului de administratie sunt cetãteni români si îsi pãstreazã calitatea de angajat la institutia sau unitatea de la care provin, precum si toate drepturile si obligatiile ce derivã din aceastã calitate.

Art. 16. - (1) Sunt incompatibili cu calitatea de membru al consiliului de administratie:

a) cei care au suferit condamnãri;

b) cei care, personal ori sotul (sotia), copiii ori rudele pânã la gradul al doilea inclusiv, sunt în acelasi timp patroni sau asociati la societãtile comerciale cu capital privat cu acelasi profil ori cu care institutul se aflã în relatii economice directe.

(2) Una si aceeasi persoanã nu poate face parte concomitent din mai mult de douã consilii de administratie sau sã participe la societãti comerciale cu care institutul întretine relatii economice sau are interese contrare.

Art. 17. - Consiliul de administratie îsi desfãsoarã activitatea în baza regulamentului propriu de functionare si cu respectarea legislatiei în vigoare. El hotãrãste în problemele privind activitatea institutului, cu exceptia celor care, potrivit legii, sunt date în competenta altor organe.

Art. 18. - Remunerarea membrilor consiliului de administratie pentru activitatea desfãsuratã în aceastã calitate se face potrivit legislatiei în vigoare.

Art. 19. - Consiliul de administratie se întruneste o datã pe lunã si ori de câte ori interesele institutului o cer, convocarea acestuia fãcându-se de cãtre presedinte sau la solicitarea a cel putin o treime din numãrul membrilor consiliului de administratie. Dezbaterile consiliului de administratie sunt conduse de presedintele consiliului, iar în lipsa acestuia, de cãtre vicepresedinte.

Art. 20. - (1) Consiliul de administratie îsi poate desfãsura activitatea în prezenta a cel putin douã treimi din numãrul membrilor sãi. Dacã nu este îndeplinitã aceastã conditie, sedinta consiliului de administratie se poate reprograma într-un interval de cel mult 15 zile, având aceeasi ordine de zi.

(2) Hotãrârile consiliului de administratie se iau cu majoritatea voturilor membrilor prezenti, dar nu mai putin de jumãtate plus unul din numãrul total al membrilor.

Art. 21. - La sedintele consiliului de administratie este invitat si reprezentantul sindicatului.

Art. 22. - Pentru luarea unor decizii complexe consiliul de administratie poate atrage în activitatea de analizã consilieri si consultanti din diferite sectoare de activitate.

Art. 23. - (1) Membrii consiliului de administratie sunt rãspunzãtori, în conditiile legii, pentru îndeplinirea atributiilor ce le revin.

(2) Membrii consiliului de administratie care s-au împotrivit luãrii unei decizii ce s-a dovedit pãgubitoare pentru institut nu rãspund dacã au consemnat expres punctul lor de vedere în registrul de sedinte al consiliului de administratie si au comunicat în scris despre aceasta organului coordonator.

Art. 24. - Consiliul de administratie are, în principal, urmãtoarele atributii:

a) avizeazã modificarea structurii organizatorice si functionale a institutului, înfiintarea, desfiintarea si comasarea de subunitãti din structura acestuia, necesare realizãrii obiectului de activitate al institutului;

b) aprobã propunerile consiliului stiintific, strategia si programele de cercetare-dezvoltare ale institutului, de introducere a unor tehnologii noi de vârf, modernizarea celor existente, în concordantã cu strategia generalã în domeniul propriu;

c) propune Programul anual de cercetare-dezvoltare pe care îl înainteazã Ministerului Educatiei si Cercetãrii;

d) analizeazã si avizeazã proiectul bugetului de venituri si cheltuieli, pe care îl depune la Ministerul Sãnãtãtii si Familiei în vederea adoptãrii;

e) analizeazã, aprobã sau, dupã caz, propune spre aprobare, potrivit prevederilor legale, investitiile care urmeazã sã fie realizate de institut în conformitate cu programele de dezvoltare adoptate, finantate din surse proprii, alocatii de la buget, credite bancare;

f) analizeazã si avizeazã bugetul de venituri si cheltuieli al institutului si îl depune la Ministerul Sãnãtãtii si Familiei în vederea aprobãrii prin hotãrâre a Guvernului, urmãrind încadrarea în limitele indicatorilor financiari si a numãrului de personal;

g) rãspunde de modul de administrare a întregului patrimoniu, de integritatea acestuia si de modul de utilizare a mijloacelor financiare ale unitãtii, potrivit legii;

h) propune, negociazã si, dupã caz, stabileste tarife pentru produsele, animalele si prestatiile sale, în conformitate cu dispozitiile legii;

i) aprobã utilizarea disponibilitãtilor în valutã, în conditiile legii;

j) aprobã volumul creditelor bancare si stabileste modul de rambursare a acestora, în conditiile legii;

k) aprobã modul de functionare a consiliului stiintific, ale cãrui componentã, constituire si atributii se stabilesc în conformitate cu prevederile legale;

l) stabileste salarizarea personalului în conditiile legii;

m) aprobã mandatul pentru negocierea contractului colectiv de muncã;

n) aprobã regulamentul de ordine interioarã privind respectarea statutului personalului, disciplina tehnologicã, protectia si securitatea muncii;

o) aprobã organizarea si functionarea subunitãtilor componente ale institutului;

p) asigurã legãtura permanentã cu sindicatele din unitate si cu reprezentantii salariatilor pentru rezolvarea operativã a problemelor ce apar, în scopul desfãsurãrii optime a activitãtilor institutului;

q) aprobã orice alte hotãrâri si dispune mãsuri privind activitatea institutului, cu exceptia celor date, potrivit legii, în competenta altor organe.

Art. 25. - În primul trimestru al fiecãrui an consiliul de administratie prezintã Ministerului Sãnãtãtii si Familiei un raport asupra activitãtii desfãsurate în anul precedent si asupra programului de activitate pentru anul în curs.

Comitetul de directie

Art. 26. - Conducerea operativã este asiguratã de un comitet de directie compus din directorul general, directorii din structura institutului si contabilul-sef.

Art. 27. - Comitetul de directie stabileste actiunile concrete necesare pentru realizarea obiectivelor rezultate din:

a) strategia propunerilor de dezvoltare a institutului;

b) programul anual de cercetare-dezvoltare;

c) programul anual de productie;

d) programul de investitii;

e) sistemul de asigurare a calitãtii produselor biologice si a activitãtilor de servicii de specialitate;

f) îndeplinirea sarcinilor ce revin institutului din contractele si conventiile de colaborare în domeniul cercetãrii, productiei, actiunilor de supraveghere a stãrii de sãnãtate;

g) bugetul de venituri si cheltuieli.

Art. 28. - Comitetul de directie are urmãtoarele atributii:

a) repartizeazã sarcinile profesionale si economico-financiare pe unitãti componente, asigurând realizarea activitãtilor;

b) organizeazã activitãtile institutului, asigurã baza materialã din tarã si din import în limita resurselor financiare, precum si contractarea si desfacerea productiei;

c) stabileste rãspunderile si competentele pe niveluri ierarhice si structuri organizatorice, precum si relatiile dintre acestea;

d) aplicã mãsurile stabilite de consiliul de administratie pentru paza bunurilor unitãtii, protectia patrimoniului si a datelor, respectarea ordinii si disciplinei tehnologice si ierarhic administrative;

e) stabileste împuterniciri de reprezentare a unitãtii pentru fiecare dintre membrii comitetului de directie;

f) exercitã atributii si are rãspunderi în limita competentelor stabilite de directorul general al institutului, aprobate de consiliul de administratie.

Art. 29. - Comitetul de directie se întruneste decadal sau ori de câte ori interesele institutului o impun.

Directorul general

Art. 30 - Conducerea executivã a institutului este asiguratã de directorul general numit prin ordin al ministrului sãnãtãtii si familiei, potrivit reglementãrilor legale în vigoare.

Art. 31. - Directorul general are, în principal, urmãtoarele atributii si responsabilitãti:

a) reprezintã institutul în relatiile cu organele statului, precum si cu persoanele fizice sau juridice;

b) asigurã negocierea contractului colectiv de muncã la nivelul institutului si a salariilor personalului din institut, împreunã cu comitetul de directie; aprobã salariile rezultate din negocierea directã;

c) angajeazã prin semnãturã unitatea în relatiile cu tertii, în limita competentelor aprobate de consiliul de administratie si prin regulamentul de functionare;

d) aprobã angajarea si desfacerea contractului individual de muncã al salariatilor institutului în conditiile prevãzute de lege;

e) aprobã normele privind disciplina tehnologicã si administrativã din unitate;

f) emite deciziile de recuperare a pagubelor aduse unitãtii, în conformitate cu prevederile legale;

g) numeste si revocã conducãtorii unitãtilor si subunitãtilor din structura institutului;

h) premiazã sau sanctioneazã personalul din unitãti, la propunerea sefilor locurilor de muncã;

i) aprobã comisiile de concurs pentru promovarea pe functiile de cercetãtor stiintific si cercetãtor stiintific principal gradele I, II si III, la propunerea consiliului stiintific;

j) are atributii si rãspunderi similare unui ordonator tertiar de credite pentru sumele alocate institutului de la bugetul de stat, în conditiile art. 21 din Ordonanta Guvernului nr. 25/1995, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 51/1996, cu modificãrile ulterioare.

Art. 32. - Organele de conducere ale institutului vor îndeplini si alte atributii stabilite prin actele normative.

Consiliul stiintific

Art. 33. - (1) Orientarea, coordonarea si evaluarea activitãtii de cercetare-dezvoltare a institutului sunt asigurate de consiliul stiintific, care este format din 15 membri, reprezentând toate domeniile stiintifice din cadrul acestuia. Din consiliul stiintific fac parte si 6 specialisti în domeniu din alte institutii din tarã sau din strãinãtate.

(2) Consiliul stiintific este alcãtuit din cercetãtori cu realizãri deosebite, cu capacitate de sintezã si de prospectare în domeniu, cadre didactice din învãtãmântul superior, salariati ai institutului sau din afara acestuia, alesi pe o perioadã de 4 ani prin vot secret de cãtre cadrele cu studii superioare din institut sau numiti de comitetul de directie.

(3) Consiliul stiintific este condus de un presedinte si un vicepresedinte alesi pe o perioadã de 4 ani prin vot secret de cãtre membrii consiliului stiintific.

(4) Consiliul stiintific se organizeazã si functioneazã în conformitate cu regulamentul propriu.

Art. 34. - Atributiile principale ale consiliului stiintific sunt urmãtoarele:

a) participã la elaborarea strategiei de dezvoltare a activitãtii de cercetare-dezvoltare si la elaborarea Programului national de cercetare stiintificã si dezvoltare tehnologicã în domeniul propriu de activitate si potrivit Planului national pentru cercetare-dezvoltare si inovare;

b) contribuie la realizarea obiectivelor stiintifice si tehnologice ale Programului national de cercetare stiintificã si dezvoltare tehnologicã;

c) examineazã si avizeazã proiectele de cercetare stiintificã, precum si realizarea acestora;

d) avizeazã hotãrârile care implicã politica de cercetare a institutului si a ramurii de cercetare-dezvoltare;

e) propune mãsuri pentru perfectionarea profesionalã si pentru încadrarea personalului de cercetare în grade profesionale;

f) face propuneri privind modul de organizare a concursurilor de încadrare si promovare a personalului de cercetare;

g) propune comisiile de concurs pentru promovarea pe functiile atestabile si confirmã rezultatele concursurilor pentru functiile de cercetãtor stiintific, cercetãtor stiintific principal gradele I, II si III;

h) organizeazã actiuni cu caracter stiintific;

i) avizeazã actiunile de cooperare, interne si internationale, cu scop stiintific;

j) avizeazã acordarea de burse de studii si stagii de perfectionare în strãinãtate;

k) avizeazã acordarea de premii stiintifice.

CAPITOLUL VI

Bugetul de venituri si cheltuieli si administrarea acestuia.

Relatii financiare

Art. 35. - (1) Institutul întocmeste anual bugetul de venituri si cheltuieli, bilantul contabil si contul de profit si pierdere, potrivit normelor metodologice elaborate de Ministerul Finantelor Publice.

(2) Bilantul contabil anual se avizeazã de cãtre consiliul de administratie al institutului, se supune spre aprobare Ministerului Sãnãtãtii si Familiei, se transmite Ministerului Finantelor Publice si se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.

Art. 36. - (1) Veniturile si cheltuielile institutului se stabilesc prin bugetul de venituri si cheltuieli pentru fiecare exercitiu financiar.

(2) Bugetul de venituri si cheltuieli se aprobã de Guvern, la propunerea Ministerului Sãnãtãtii si Familiei, cu avizul Ministerului Finantelor Publice si al Ministerului Muncii si Solidaritãtii Sociale.

Art. 37. - Corelat cu contractele încheiate pentru activitatea programatã, institutul determinã anual volumul de venituri de realizat si cheltuielile totale de efectuat.

Art. 38. - Salariile individuale ale personalului se stabilesc prin negociere, conform reglementãrilor cuprinse în contractele colective de muncã, în limita fondului total destinat plãtii salariilor, prevãzut în bugetul de venituri si cheltuieli stabilit, potrivit legii.

Art. 39. - (1) Pentru acoperirea cheltuielilor curente, în situatia în care în cursul unui an resursele financiare ale institutului nu sunt suficiente, acesta poate contracta credite cu bãncile, în valoare de cel mult 20% din veniturile brute, în termeni reali, realizate în anul precedent.

(2) Contractarea de credite peste plafonul stabilit se poate face cu aprobarea Ministerului Finantelor Publice.

Art. 40. - (1) Institutul hotãrãste cu privire la investitiile ce urmeazã sã fie realizate, potrivit obiectului sãu de activitate, finantarea efectuându-se din surse proprii si din credite bancare, cu exceptia investitiilor care intrã sub incidenta prevederilor art. 11 din Ordonanta Guvernului nr. 15/1993 privind unele mãsuri pentru restructurarea activitãtii regiilor autonome, cu modificãrile ulterioare.

(2) În cazul investitiilor, altele decât cele prevãzute la art. 6 din Ordonanta Guvernului nr. 15/1993, cu modificãrile ulterioare, finantate integral sau partial de la bugetul de stat, limita de finantare se aprobã o datã cu legile de adoptare a acestora, iar institutul are obligatia ca în executia bugetului de venituri si cheltuieli sã se încadreze în alocatiile bugetare aprobate.

(3) Executia investitiilor prevãzute la alin. (1) si (2) se adjudecã pe bazã de licitatie publicã, potrivit legislatiei privind achizitiile publice.

(4) Contractele de credite mai mari de 500 milioane lei în vederea realizãrii de investitii de natura celor prevãzute la alin. (1) si (2) se încheie cu aprobarea Ministerului Sãnãtãtii si Familiei, pe baza avizului prealabil al Ministerului Finantelor Publice.

Art. 41. - (1) Institutul poate efectua operatiuni de încasãri si plãti în lei prin casieria proprie, cu respectarea nivelului plafonului de casã si a normativelor de disciplinã financiar-valutarã, stabilite prin actele normative în vigoare.

(2) Institutul poate efectua operatiuni de comert exterior potrivit legii. Operatiunile de încasãri si plãti cu strãinãtatea se vor efectua prin conturi bancare deschise la unitãtile bancare specializate, cu sediul în România.

Art. 42. - Institutul îsi va organiza auditul intern si controlul financiar preventiv în baza Ordonantei Guvernului nr. 119/1999 privind auditul intern si controlul financiar preventiv, cu modificãrile si completãrile ulterioare.

CAPITOLUL VII

Reglementarea litigiilor

Art. 43. - Litigiile institutului cu persoane fizice sau juridice, nesolutionate pe cale amiabilã, sunt supuse spre rezolvare instantelor de judecatã române competente, în conformitate cu reglementãrile legale în vigoare.

CAPITOLUL VIII

Relatii comerciale

Art. 44. - Preturile si tarifele pentru produsele si prestatiile executate de institut se supun legilor si reglementãrilor privind preturile.

Art. 45. - Relatiile comerciale pentru desfacerea productiei proprii cãtre persoane juridice se desfãsoarã pe bazã de contracte încheiate cu beneficiarii, potrivit reglementãrilor legale.

CAPITOLUL IX

Dispozitii finale

Art. 46. - (1) Prezentul regulament se completeazã cu dispozitiile legale referitoare la activitatea institutelor nationale de cercetare-dezvoltare.

(2) Modificãrile si completãrile regulamentului de organizare si functionare se pot face la propunerea consiliului de administratie, cu respectarea actelor normative în vigoare, cu avizul Ministerului Sãnãtãtii si Familiei.

Art. 47. - Statutul de institut national de cercetare-dezvoltare se reînnoieste prin reacreditare, care are loc într-un interval de maximum 5 ani.