MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XIV - Nr. 9         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Joi, 10 ianuarie 2002

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 277 din 9 octombrie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 25/1997 cu privire la regimul juridic al adoptiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/1998

 

Decizia nr. 278 din 9 octombrie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte

 

Decizia nr. 279 din 30 octombrie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 din Legea nr. 52/1994 privind valorile mobiliare si bursele de valori

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE

ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.930/2001. - Ordin al ministrului lucrărilor publice, transporturilor si locuintei privind modificarea Ordinului ministrului transporturilor nr. 703/1998 pentru aprobarea Reglementărilor aeronautice civile române RACR-IA/Închirierea de aeronave de către operatorii aerieni români autorizati pentru transport aerian public

 

Rectificare

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 277

din 9 octombrie 2001

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) lit. a)

din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 25/1997 cu privire la regimul juridic al adoptiei,

aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/1998

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Lucian Stângu - judecător

Gabriela Ghită - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (1) lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 25/1997 cu privire la regimul juridic al adoptiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/1998, exceptie ridicată de Anton Tudor în Dosarul nr. 139/2001 al Tribunalului Brasov - Sectia civilă.

Dezbaterile au avut loc în sedinta publică din 2 octombrie 2001 în prezenta autorului exceptiei si a reprezentantului Ministerului Public si au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp.pentru a delibera, a amânat pronuntarea la data de 9 octombrie 2001.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 22 februarie 2001, pronuntată în Dosarul nr. 139/2001, Tribunalul Brasov - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (1) lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 25/1997 cu privire la regimul juridic al adoptiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/1998, exceptie ridicată de Anton Tudor.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile legale criticate “restrâng în mod nelegal dreptul unei persoane care a crescut un copil de a-l adopta, după împlinirea vârstei majoratului, conditionându-l de necesitatea exprimării consimtământului părintilor firesti”, încălcându-se în felul acesta prevederile art. 45, 49 si 54 din Constitutie, privind protectia copiilor si a tinerilor, respectiv restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti si exercitarea cu bună-credintă a drepturilor si libertătilor constitutionale. Se mai sustine că, de vreme ce persoana ce ar urma să fie adoptată a devenit majoră, lanu se mai impune exprimarea consimtământului părintilor firesti atâta timp cât persoana în cauză a dobândit capacitate deplină de exercitiu, putând să-si exercite drepturile în mod liber, fără îngrădiri”.

Tribunalul Brasov, exprimându-si opinia, apreciază că exceptia este neîntemeiată, deoarece textele de lege criticate nu contravin prevederilor constitutionale invocate.

Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază că prevederile art. 7 alin. (1) lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 25/1997 nu contravin dispozitiilor art. 45, 49 si 54 din Constitutie.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 7 alin. (1) lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 25/1997 cu privire la regimul juridic al adoptiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 12 iunie 1997, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 168 din 29 aprilie 1998. Aceste dispozitii au următorul continut: “Pentru încuviintarea adoptiei sunt necesare:

a) consimtământul, exprimat în formă autentică, al părintilor sau, după caz, al părintelui la adoptia copilului de către o persoană sau familie propusă de Comisia pentru protectia copilului;”.

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile art. 7 alin. (1) lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 25/1997 contravin prevederilor constitutionale ale art. 45 privind protectia copiilor si a tinerilor, ale art. 49 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti si ale art. 54 referitor la exercitarea cu bună-credintă a drepturilor si libertătilor constitutionale. Aceste texte constitutionale au următorul continut:

- Art. 45: “(1) Copiii si tinerii se bucură de un regim special de protectie si de asistentă în realizarea drepturilor lor.

(2) Statul acordă alocatii de stat pentru copii si ajutoare pentru îngrijirea copilului bolnav ori handicapat. Alte forme de protectie socială a copiilor si a tinerilor se stabilesc prin lege.

(3) Exploatarea minorilor, folosirea lor în activităti care le-ar dăuna sănătătii, moralitătii sau care le-ar pune în primejdie viata ori dezvoltarea normală sunt interzise.

(4) Minorii sub vârsta de 15 ani nu pot fi angajati ca salariati.

(5) Autoritătile publice au obligatia să contribuie la asigurarea conditiilor pentru participarea liberă a tinerilor la viata politică, socială, economică, culturală si sportivă a tării.”;

- Art. 49: ”(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertăti poate fi restrâns numai prin lege si numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea sigurantei nationale, a ordinii, a sănătătii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertătilor cetătenilor; desfăsurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamităti naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea trebuie să fie proportională cu situatia care a determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertătii.”;

- Art. 54: “Cetătenii români, cetătenii străini si apatrizii trebuie să-si exercite drepturile si libertătile constitutionale cu bună-credintă, fără să încalce drepturile si libertătile celorlalti.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile art. 7 alin. (1) lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 25/1997 nu contravin în nici un mod prevederilor art. 45 din Constitutie, ci, dimpotrivă, constituie o expresie a aplicării acestora. Reglementarea regimului juridic al adoptiei se înscrie, în general, în măsurile speciale de protectie a copiilor si tinerilor.

De asemenea, nu sunt incidente în spetă nici prevederile art. 54 din Legea fundamentală, care se referă la exercitarea cu bună-credintă a drepturilor si libertătilor constitutionale, dispozitia legală criticată neavând ca obiect reglementarea si exercitarea unor asemenea drepturi.

Curtea Constitutională constată însă că în textul art. 7 alin. (1) lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 25/1997, care impune pentru încuviintarea adoptiei, ca o conditie obligatorie, “consimtământul, exprimat în formă autentică, al părintilor sau, după caz, al părintelui”, nu se face nici o distinctie în raport cu statutul persoanei care urmează să fie adoptată, dacă aceasta a dobândit sau nu capacitatea deplină de exercitiu. Rezultă, prin urmare, că textul de lege criticat cere consimtământul părintilor firesti si pentru încuviintarea adoptiei unei persoane care a dobândit capacitatea deplină de exercitiu.

Curtea retine că această conditionare a încuviintării adoptiei de exprimarea acordului părintilor firesti restrânge dreptul persoanei de a dispune de ea însăsi, drept consacrat prin art. 26 alin. (2) din Constitutie, potrivit căruia “Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăsi, dacă nu încalcă drepturile si libertătile altora, ordinea publică sau bunele moravuri”.

Curtea constată, de asemenea, că restrângerea exercitiului dreptului persoanei cu capacitate deplină de exercitiu de a dispune de ea însăsi, prin dispozitia legală examinată, nu se justifică prin nici una dintre situatiile sau motivele pentru care prevederile art. 49 alin. (1) din Constitutie permit restrângerea prin lege a exercitiului unor drepturi sau libertăti. Asadar, dispozitiile art. 7 alin. (1) lit. a) din ordonanta de urgentă a Guvernului, în măsura în care conditionează încuviintarea adoptiei persoanei care a dobândit capacitatea deplină de exercitiu de exprimarea consimtământului părintilor firesti, sunt contrare si prevederilor art. 49 alin. (1) din Constitutie.

Această solutie a Curtii se poate întemeia si pe prevederile Pactului international cu privire la drepturile civile si politice, ratificat de România în anul 1974. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 16 din acest pact “Orice om are dreptul de a i se recunoaste pretutindeni personalitatea juridică”, iar, potrivit art. 24, pentru copil, măsurile de ocrotire din partea familiei, a societătii si a statului, sunt justificate numai de conditia sa de minor.

Pentru considerentele arătate urmează ca exceptia de neconstitutionalitate să fie admisă.

Fată de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 2 alin. (2), al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) si (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Admite exceptia de neconstitutionalitate, ridicată de Anton Tudor în Dosarul nr. 139/2001 al Tribunalului Brasov - Sectia civilă, si constată că dispozitiile art. 7 alin. (1) lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 25/1997 cu privire la regimul juridic al adoptiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/1998, sunt neconstitutionale în ceea ce priveste cerinta exprimării consimtământului părintilor firesti pentru încuviintarea adoptiei persoanei care a dobândit capacitate deplină de exercitiu.

Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 9 octombrie 2001.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 278

din 9 octombrie 2001

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 alin. (2)

din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea

chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghită - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, exceptie ridicată de Ion Chirciu în Dosarul nr. 13.012/2000 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucuresti.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea exceptiei ca fiind nefondată, invocând în acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale referitoare la prevederile legale criticate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 15 noiembrie 2000, pronuntată în Dosarul nr. 13.012/2000, Judecătoria Sectorului 4 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, exceptie ridicată de Ion Chirciu într-un proces civil privind evacuarea dintr-o locuintă.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că dispozitiile art. 11 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte contravin prevederilor art. 72 alin. (1), precum si ale art. 114 alin. (1) din Constitutie, deoarece institutia ordonantei presedintiale este reglementată prin lege organică, “or, evacuarea în acceptiunea art. 11 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 si în intentia reclamantilor nu este o măsură vremelnică, ci o măsură cu caracter definitiv”.

Judecătoria Sectorului 4 Bucuresti, exprimându-si opinia, consideră că dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor constitutionale, arătând că “necesităti de ordin obiectiv si practic au impus folosirea ordonantei presedintiale ca modalitate de solutionare a litigiilor ivite între proprietari si chiriasi care se află în situatia reglementată expres de Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999”.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Presedintele Camerei Deputatilor, în punctul său de vedere, apreciază exceptia ca nefondată. Este invocată jurisprudenta Curtii, arătându-se că “restrictia emiterii ordonantelor în domenii care fac obiectul legilor organice nu este aplicabilă Guvernului în cazurile exceptionale la care se referă art. 114 alin. (4) din Constitutie”.

Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În sustinerea acestui punct de vedere se arată că adoptarea de către Guvern a Ordonantei de urgentă nr. 40/1999 a fost determinată de expirarea termenului prevăzut de Legea nr. 17/1994, precum si de necesitatea solutionării litigiilor apărute ca urmare a aplicării Legii nr. 112/1995, nerezolvarea acestor aspecte putând genera conflicte sociale.

Presedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 11 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999), dispozitii al căror continut este următorul:

- Art. 11 alin. (2): “Lipsa unui răspuns scris sau refuzul nejustificat al chiriasului sau al fostului chirias de a încheia un nou contract de închiriere în termen de 60 de zile de la primirea notificării îl îndreptăteste pe proprietar să ceară în justitie evacuarea neconditionată a locatarilor, cu plata daunelor-interese, pe calea ordonantei presedintiale.”

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că dispozitiile legale criticate contravin dispozitiilor art. 72 alin. (1) si ale art. 114 alin. (1) din Constitutie, a căror redactare este următoarea:

- Art. 72 alin. (1): “Parlamentul adoptă legi constitutionale, legi organice si legi ordinare.”;

- Art. 114 alin. (1): “Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonante în domenii care nu fac obiectul legilor organice.”

Cu privire la argumentele aduse de autorul exceptiei Curtea constată că interdictia reglementării de către Guvern în domeniul legilor organice priveste numai ordonantele Guvernului adoptate în baza unei legi speciale de abilitare, această interdictie decurgând nemijlocit din textul

constitutional. O asemenea limitare nu este prevăzută însă de alin. (4) al art. 114 din Constitutie, referitor la ordonantele de urgentă, deoarece cazul exceptional ce impune adoptarea unor măsuri urgente pentru salvgardarea unui interes public ar reclama instituirea unei reglementări de domeniul legii organice, care, dacă nu ar putea fi adoptată, interesul public avut în vedere ar fi sacrificat, ceea ce este contrar finalitătii constitutionale a institutiei. În acest sens Curtea Constitutională s-a pronuntat prin Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998.

De asemenea, Curtea Constitutională a statuat în jurisprudenta sa (ca de exemplu prin Decizia nr. 718 din 29 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 31 decembrie 1997) că, “din cuprinsul prevederilor art. 72 alin. (3) din Constitutie si al celorlalte dispozitii constitutionale, nu rezultă că reglementările relative la procedura civilă, în ansamblul lor, fac parte din domeniul legilor organice; fără îndoială, în continutul unor asemenea reglementări pot exista si norme de domeniul legii organice, care atrag, deci, adoptarea lor cu majoritatea prevăzută de Constitutie pentru astfel de legi. Aceasta nu înseamnă transformarea tuturor dispozitiilor Codului de procedură civilă în prevederi de natura legii organice, deoarece astfel s-ar ajunge practic la completarea Constitutiei, care reglementează expres si limitativ domeniile rezervate acestei categorii de legi, între care nu figurează dispozitii legale privind procedura civilă”.

Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, solutiile statuate prin deciziile mentionate îsi mentin valabilitatea si în această cauză, astfel că exceptia de neconstitutionalitate urmează să fie respinsă.

            Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 alin. (2) si ale art. 25 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, exceptie ridicată de Ion Chirciu în Dosarul nr. 13.012/2000 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucuresti.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 9 octombrie 2001.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu.

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 279

din 30 octombrie 2001

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 din Legea nr. 52/1994

privind valorile mobiliare si bursele de valori

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghită - procuror

Marioara Prodan - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 din Legea nr. 52/1994 privind valorile mobiliare si bursele de valori, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Kompax” - S.R.L. Sibiu în Dosarul nr. 5.594/2000 al Curtii de Apel Alba Iulia - Sectia comercială si de contencios administrativ.

La apelul nominal se prezintă autorul exceptiei, prin avocat Victor Ioan Bleahu, si Comisia Natională a Valorilor Mobiliare, prin consilier juridic Mariana Genoveva Mrejeru. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Autorul exceptiei, prin avocat, solicită admiterea exceptiei, considerând că art. 17 din Legea nr. 52/1994, prin neclaritatea sa, este contrar Constitutiei. Se arată că textul de lege criticat cuprinde două ipoteze: prima este aceea că orice act al Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare poate fi atacat cu recurs si cea de a doua se referă la situatia în care se invocă exceptia de ilegalitate, care se solutionează de curtea de apel printr-o hotărâre irevocabilă. În acest din urmă caz consideră că există o privare de un grad de jurisdictie, cel al recursului, prevăzut de dispozitiile procedurale comune ale art. 299 din Codul de procedură civilă. Prin această dispozitie art. 17 din Legea nr. 52/1994 contravine prevederilor constitutionale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justitie, ale art. 125

privind instantele judecătoresti, precum si ale art. 128 referitoare la folosirea căilor de atac. Consideră că, cel putin în cauză, art. 128 din Constitutie face referire la căile ordinare de atac, si anume la calea de atac a recursului.

Reprezentantul Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare depune la dosar note scrise, solicitând respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 din Legea nr. 52/1994, ca neîntemeiată, pentru argumentele expuse în aceste note.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, precizând că textul de lege criticat, care prevede un singur grad de jurisdictie în cazul solutionării exceptiei de ilegalitate a unui regulament sau instructiune a Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare, nu contravine prevederilor constitutionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justitie, ale art. 48 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică si ale art. 49 referitoare la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, prevederi invocate de autorul exceptiei în motivarea neconstitutionalitătii textului de lege criticat. Se precizează că exceptia de ilegalitate se poate ridica numai în cadrul unei judecăti, la prima instantă sau în apel, si este solutionată de curtea de apel printr-o hotărâre irevocabilă (ca si în cazul exceptiei de neconstitutionalitate, care, însă, este de competenta Curtii Constitutionale). Se apreciază că aceste dispozitii nu contravin Constitutiei, deoarece, potrivit art. 125 alin. (3) din Legea fundamentală, “Competenta si procedura de judecată sunt stabilite de lege”, iar potrivit art. 128 din Constitutie, căile de atac pot fi exercitate de părti si de Ministerul Public, în conditiile legii. În final se invocă jurisprudenta Curtii Constitutionale, prin care s-a stabilit că accesul liber la justitie nu înseamnă accesul la toate căile de atac, precum si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului care a statuat că accesul liber la justitie este asigurat chiar si în cazul unei singure judecăti în instantă.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 5 martie 2001, pronuntată în Dosarul nr. 5.594/2000, Curtea de Apel Alba Iulia - Sectia comercială si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 din Legea nr. 52/1994 privind valorile

mobiliare si bursele de valori, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Kompax” - S.R.L. Sibiu într-o cauză având ca obiect anularea Deciziei nr. 282 din 15 februarie 2000 a Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justitie, ale art. 48 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, precum si ale art. 49 referitoare la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti. În esentă, se sustine că dispozitiile legale criticate sunt neconstitutionale, deoarece prevăd un singur grad de jurisdictie, fără posibilitatea exercitării unei căi de atac.

Exprimându-si opinia asupra exceptiei, instanta de judecată consideră că aceasta este întemeiată, întrucât, “prin adoptarea prevederilor art. 17 din Legea nr. 52/1994 […] au fost încălcate prevederile art. 21 din Constitutia României, prin stabilirea unui singur grad de jurisdictie”.

În conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctul de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece “art. 17 criticat se întemeiază pe dispozitiile art. 125 alin. (3) din Constitutie, potrivit cărora «Competenta si procedura de judecată sunt stabilite de lege»”.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum ezultă din cererea formulată de autorul acesteia si din încheierea de sesizare, îl constituie dispozitiile art. 17 din Legea nr. 52/1994 privind valorile mobiliare si bursele de valori, dispozitii care au următorul continut: “Regulamentele si instructiunile adoptate de Comisia Natională a Valorilor Mobiliare, ca si actele sale individuale, pot fi atacate pentru ilegalitate cu recurs în fata curtilor de apel. Exceptia de ilegalitate poate fi ridicată în orice fază a judecătii, la prima instantă sau în apel, cu suspendarea judecătii si trimiterea exceptiei spre solutionare la curtea de apel competentă, care se pronuntă prin decizie irevocabilă, urmând procedura Legii contenciosului administrativ.”

În sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia a invocat încălcarea următoarelor prevederi constitutionale:

- Art. 16: “(1) Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

(3) Functiile si demnitătile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetătenia română si domiciliul în tară.”;

- Art. 21: “(1) Orice persoană se poate adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.”;

- Art. 48: “(1) Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptătită să obtină recunoasterea dreptului pretins, anularea actului si repararea pagubei.

(2) Conditiile si limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică.

(3) Statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare săvârsite în procesele penale.”;

- Art. 49: “(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertăti poate fi restrâns numai prin lege si numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea sigurantei nationale, a ordinii, a sănătătii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertătilor cetătenilor; desfăsurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamităti naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea trebuie să fie proportională cu situatia care a determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertătii.”

În sustinerea criticii de neconstitutionalitate se arată că art. 17 din Legea nr. 52/1994 îngrădeste accesul la justitie, întrucât prevede un singur grad de jurisdictie, ceea ce reprezintă si o restrângere nejustificată a exercitiului acestui drept. Se mai invocă, de asemenea, si încălcarea prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990, lege care instituie un dublu grad de jurisdictie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Dispozitiile art. 17 din Legea nr. 52/1994 prevăd posibilitatea atacării pentru ilegalitate a regulamentelor si instructiunilor adoptate de Comisia Natională a Valorilor Mobiliare, precum si a actelor sale individuale. Această contestare a legalitătii actelor cu caracter normativ ori a actelor individuale ale comisiei se poate face numai pe cale de exceptie, care poate fi ridicată, evident, într-un proces având ca obiect anularea acestor acte. Exceptia de ilegalitate suspendă judecata si este trimisă de instantă, spre solutionare, curtii de apel competente, care se pronuntă prin decizie irevocabilă.

Autorul exceptiei critică pentru neconstitutionalitate caracterul irevocabil al deciziei Curtii de apel, sustinând că prin absenta unui al doilea grad de jurisdictie se încalcă principiul constitutional al egalitătii în drepturi, accesul liber la justitie, dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică de a obtine recunoasterea dreptului pretins, anularea actului si repararea pagubei, precum si prevederile referitoare la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, prevăzute de textele constitutionale mentionate.

Cu privire la aceste critici Curtea observă că prevederile art. 16 din Constitutie, referitoare la egalitatea în drepturi, nu au nici o incidentă în cauză, deoarece textul de lege criticat nu instituie nici un privilegiu si nici o discriminare între cetăteni, de natura acelora prevăzute la art. 4 alin. (2) din Constitutie (de rasă, de nationalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenentă politică, de avere sau de origine socială).

Totodată, din continutul aceluiasi text nu rezultă că cineva s-ar situa în afara legii. Alin. (3) al art. 16 din Constitutie, în mod evident, nu are nici o legătură cu dispozitiile art. 17 din Legea nr. 52/1994, deoarece textul se referă la persoanele care pot ocupa functii si demnităti publice.

Curtea constată că prevederile art. 21 din Constitutie, referitoare la accesul liber la justitie, nu sunt încălcate prin dispozitiile legale criticate, ci, dimpotrivă, prin instituirea unei noi exceptii (de ilegalitate) se creează o posibilitate în plus de verificare de către o instantă competentă (curtea de apel) a legalitătii acelor acte cu caracter general sau individual adoptate de Comisia Natională a Valorilor Mobiliare. După solutionarea exceptiei cauza urmează a-si relua cursul judecătii la instanta în fata căreia s-a ridicat exceptia de ilegalitate, iar părtile nemultumite de solutia instantei de judecată pot folosi căile de atac prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990. Potrivit textului criticat, numai decizia curtii de apel pronuntată în solutionarea exceptiei de ilegalitate este irevocabilă.

Pe de altă parte, instituirea unui singur grad de jurisdictie în solutionarea exceptiei de ilegalitate nu constituie o îngrădire ori o restrângere neconstitutională a exercitiului dreptului la accesul liber la justitie, deoarece nici un text din Constitutie nu prevede obligativitatea dublului grad de jurisdictie în materie civilă. Totodată Curtea observă că reglementarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoresti este de nivelul legii. Potrivit art. 125 alin. (3) din Constitutie, “Competenta si procedura de judecată sunt stabilite de lege”, iar cu privire la folosirea căilor de atac art. 128 din Constitutie prevede: “Împotriva hotărârilor judecătoresti, părtile interesate si Ministerul Public pot exercita căile de atac, în conditiile legii.”

De altfel Curtea Constitutională, în jurisprudenta sa, a decis în mod constant c”liber la justitie nu înseamnă că el trebuie asigurat la toate structurile judecătoresti, deoarece competenta si căile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite, în considerarea unor situatii deosebite” (de exemplu: Decizia nr. 129 din 6 decembrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 23 mai 1996).

Din aceeasi perspectivă Curtea constată că textul de lege criticat nu contravine nici prevederilor art. 49 din Constitutie, referitoare la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, deoarece, asa cum s-a arătat, exercitiul dreptului la accesul liber la justitie este asigurat si, prin urmare, nu se pune problema unei restrângeri contrare acestor prevederi constitutionale.

Curtea retine, de asemenea, că nu sunt încălcate, prin dispozitiile art. 17 din Legea nr. 52/1994, nici prevederile art. 48 din Constitutie, referitoare la dreptul persoanei vătămate de o autoritate administrativă, deoarece verificarea de către curtea de apel a legalitătii actelor generale si individuale ale Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare, în cadrul exceptiei de ilegalitate, si solutionarea acestei exceptii printr-o decizie irevocabilă reprezintă tocmai o măsură procedurală prin care, în cazul admiterii exceptiei, se urgentează solutionarea cauzei, iar partea vătămată obtine mai rapid recunoasterea dreptului pretins, anularea actului si repararea pagubei. Curtea constată, prin urmare, că dispozitiile art. 48 din Constitutie nu sunt încălcate.

Fată de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) si (4) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 din Legea nr. 52/1994 privind valorile mobiliare si bursele de valori, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Kompax” - S.R.L. Sibiu în Dosarul nr. 5.594/2000 al Curtii de Apel Alba Iulia - Sectia comercială si de contencios administrativ.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 30 octombrie 2001.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Marioara Prodan

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE

ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE,

TRANSPORTURILOR SI LOCUINTEI

 

ORDIN

privind modificarea Ordinului ministrului transporturilor nr. 703/1998

pentru aprobarea Reglementărilor aeronautice civile române RACR - IA/Închirierea de aeronave de către operatorii aerieni români autorizati pentru transport aerian public

 

Ministrul lucrărilor publice, transporturilor si locuintei,

pentru îndeplinirea atributiilor ce revin Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuintei în calitate de autoritate de stat în domeniul aviatiei civile,

în temeiul prevederilor art. 12 lit. i) si j) din Ordonanta Guvernului nr. 19/1997 privind transporturile, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 197/1998, republicată, modificată prin Ordonanta Guvernului nr. 94/2000, precum si ale art. 4 lit. e) din Ordonanta Guvernului nr. 29/1997 privind Codul aerian, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 130/2000, republicată,

în baza art. 3 pct. 6 si a art. 4 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 3/2001 privind organizarea si functionarea Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuintei, precum si a art. 4 pct. 4.2 si 4.23 din Regulamentul de organizare si functionare a Autoritătii Aeronautice Civile Române, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 405/1993 privind înfiintarea Autoritătii Aeronautice Civile Române,

emite următorul ordin:

Art. I. - La Sectiunea B titlul RACR - IA 0020, litera b) din Reglementările aeronautice civile române RACR - IA/Închirierea de aeronave de către operatorii aerieni români autorizati pentru transport aerian public, aprobate prin Ordinul ministrului transporturilor nr. 703/1998, publicat în Monitorul Oficial al României,.Partea I, nr. 185 din 29 aprilie 1999, se modifică după cum urmează:

“b) Un operator aerian român autorizat poate lua cu chirie în sistem wet lease si alte aeronave de acelasi tip sau de alte tipuri decât cele cuprinse în certificatul său de operator aerian, numai cu aprobarea A.A.C.R. În acest sens operatorul trebuie să demonstreze că din necesităti operationale aeronavele vor fi utilizate în vederea suplinirii deficitului de capacitate, temporar sau de lungă durată, pe rutele si zonele de operare aprobate, pe care operează frecvent sau pe care are capacitatea de a opera cu aeronave detinute, având totodată capabilitatea de a asigura supravegherea si de a-si asuma responsabilitatea în fata A.A.C.R. în ceea ce priveste întretinerea si operarea tipurilor respective de aeronave în conformitate cu standardele aplicabile referitoare la asigurarea sigurantei zborurilor.”

Art. II. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. III. - Directia generală de servicii transport aerian si aeroporturi din cadrul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuintei si Regia Autonomă “Autoritatea Aeronautică Civilă Română” vor lua măsuri pentru aducerea la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.

 

Ministrul lucrărilor publice, transporturilor si locuintei,

Miron Tudor Mitrea

 

Bucuresti, 18 decembrie 2001.

Nr. 1.930.

 

RECTIFICARE

 

În finalul anexei la Hotărârea Guvernului nr. 1.305/2001 privind exceptarea si reducerea temporară de la plata taxelor vamale la unele produse din import, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 bis din 4 ianuarie 2002, se introduc următoarele pozitii tarifare:

 

Pozitia

Taxă vamală

Taxă vamală tarifară

Denumirea mărfii maximă

2002

ex

87084010

Cutii de viteză pentru autovehicule de la pozitia 8703

30

ex

ex

87087010

Roti, părti si accesorii pentru roti, destinate industriei de montaj pentru autovehicule de la pozitia 8703

30

ex

ex

87088010

Amortizoare de suspensie, destinate industriei de montaj pentru autovehicule de la pozitia 8703

30

ex

ex

87089110

Radiatoare, destinate industriei de montaj pentru autovehicule de la pozitia 8703

30

ex

ex

87089210

Tobe si tevi de esapament, destinate industriei de montaj pentru autovehicule de la pozitia 8703

30

ex

ex

87089998

Alte părti si accesorii auto, destinate industriei de montaj pentru autovehicule de la pozitia 8703

30

ex