MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A I

Anul XIV - Nr. 32       LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE       Vineri, 18 ianuarie 2002

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

            Decizie nr. 304 din 8 noiembrie 2001 privind neconstitutionalitatea prev. art. 3 alin. (3) din O.U.G. 41/1998 privind organizarea activitatii de asistenta medicala si psihologica a personalului din transporturi cu atributii in siguranta circulatiei si a navigatie

 

            Decizie nr. 305 din 8 noiembrie 2001 privind exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor O.U.G. 249/2000 privind constituirea si utilizarea Fondului special pentru produse petroliere

 

            Decizie nr. 309 din 15 noiembrie 2001 privind neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 279 alin. 2 lit. a) alin. 2 din Codul de procedura penala si ale art. 207 din Codul penal

 

HOTARARI ALE GUVERNULUI ROMANIEI

 

            1.331. - Hotarare pentru aprobarea Contractului-cadru privind conditiile acordarii medicamentelor cu si fara contributie personala in tratamentul ambulatoriu si a Contractului-cadru privind conditiile acordarii dispozitivelor medicale destinate corectarii si recuperarii deficientelor organice sau functionale ori corectarii unor deficiente fizice, in cadrul sistemului asigurarilor sociale de sanatate

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTITONALE

 

DECIZIE nr. 304

din 8 noiembrie 2001

privind neconstitutionalitatea prevederilor art. 3 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 41/1998 privind organizarea activitatii de asistenta medicala si psihologica a personalului din transporturi cu atributii in siguranta circulatiei si a navigatiei

 

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 41/1998 privind organizarea activitatii de asistenta medicala si psihologica a personalului din transporturi cu atributii in siguranta circulatiei si a navigatiei si infiintarea Casei Asigurarilor de Sanatate a Transporturilor, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Psiho Vest" S.R.L. din Oradea in Dosarul 191/2001 al Curtii de Apel Oradea.

La apelul nominal se prezinta Ministerul Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei, prin Anca Marin, lipsind.autorul exceptiei, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.

Reprezentantul partii prezente solicita acordarea unui nou termen de judecata pentru imposibilitatea de prezentare a consilierului juridic, depunand la dosarul cauzei delegatia de reprezentare in fata altei instante de judecata.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea cererii de amanare a judecarii cauzei.

Curtea, deliberand, respinge cererea privind amanarea judecarii cauzei.

Reprezentantul Ministerului Public, considerand ca dispozitiile legale criticate nu incalca prevederile constitutionale invocate, solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

Prin Incheierea din 5 februarie 2001, pronuntata in Dosarul 191/2001, Curtea de Apel Oradea a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 41/1998 privind organizarea activitatii de asistenta medicala si psihologica a personalului din transporturi cu atributii in siguranta circulatiei si a navigatiei si infiintarea Casei Asigurarilor de Sanatate a Transporturilor, exceptie ridicata de Societatea Comerciala “Psiho Vest" - S.R.L. din Oradea.

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile legale criticate contravin prevederilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constitutie, conform carora statul trebuie sa asigure libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie. Or, se arata in continuare, in baza dispozitiilor art. 3 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 41/1998 Ministerul Transporturilor a emis Ordinul nr. 412 din 8 iunie 2000, potrivit caruia examinarile psihologice urmeaza sa se faca numai in unitatile specializate din reteaua ministerului respectiv, situatie in care se ajunge “la practicarea unei concurentei neloiale, prin atragerea si orientarea clientelei numai in aceasta directie, urmarind astfel eliminarea altor agenti economici, care au si ei acest obiect de activitate".

Curtea de Apel Oradea, exprimandu-si opinia, apreciaza ca dispozitiile art. 3 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 41/1998 sunt neconstitutionale. Se arata, in acest sens, ca "examinarile medicale si psihologice sunt activitati de prestari servicii intelectuale si astfel intra in sfera activitatii comerciale, iar aceste servicii se presteaza prin forma organizata de societati comerciale". De asemenea, se sustine ca prin textul de lege criticat "se restrange sfera de exercitare a acestor prestatii numai in favoarea specialistilor incadrati in unitatile sanitare din cadrul Ministerului Transporturilor, excluzand posibilitatea ca specialistii, indiferent de pregatirea lor si conditiile indeplinite, sa poata efectua aceste servicii".

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul, in punctul sau de vedere, arata ca, spre deosebire de activitatea de transport care constituie o activitate comerciala, controlul medical si psihologic al personalului din transporturi nu constituie o asemenea activitate, cu atat mai mult cu cat nu are ca scop realizarea unui profit.

Avizele medicale si psihologice de aptitudine pentru functiile tinand de siguranta circulatiei se valideaza si se elibereaza nu de agentii economici aflati in relatii de concurenta comerciala, ci de catre comisiile medicale si psihologice din policlinicile si spitalele din reteaua sanitara a Ministerului Transporturilor, constituite in acest scop. In fine, se arata in punctul de vedere al Guvernului, avand in vedere interesul public major ocrotit prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 41/1998, ca activitatea medicala si psihologica pentru personalul din transporturi cu atributii in siguranta circulatiei se finanteaza - potrivit art. 7 din ordonanta - de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Transporturilor. Guvernul apreciaza, in aceste conditii, ca dispozitiile criticate nu impiedica pe autorul exceptiei sa isi desfasoare in continuare activitatea comerciala, potrivit obiectului acesteia si in raport cu “clientela", formata in conditiile economiei de piata.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecatorului-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii 47/1992, retine urmatoarele:

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 3 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 41/1998 privind organizarea activitatii de asistenta medicala si psihologica a personalului din transporturi cu atributii in siguranta circulatiei si a navigatiei si infiintarea Casei Asigurarilor de Sanatate a Transporturilor, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 456 din 27 noiembrie 1998. Aceste dispozitii au urmatorul continut: "Dovada indeplinirii conditiilor prevazute la alin. (1) si (2) se face prin avize de aptitudine medicala si psihologica, eliberate in urma examinarii medicale si/sau psihologice efectuate in unitatile apartinand retelei sanitare a Ministerului Transporturilor."

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca aceste prevederi legale contravin prevederilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constitutie, potrivit carora "Statul trebuie sa asigure: a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie;".

Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutionala constata ca aceasta este neintemeiata pentru considerentele ce urmeaza.

Efectuarea transporturilor de calatori si marfuri in conditii de siguranta deplina a circulatiei impune crearea unui cadru juridic unitar, necesar atat pentru organizarea activitatii de asistenta medicala si psihologica de specialitate pentru personalul cu atributii in siguranta circulatiei si navigatiei, cat si pentru asistenta medicala curenta acordata intregului personal din transporturi.

Sistemul organizat prin Ordonanta de urgenta  a Guvernului ne. 41/1998 are un caracter "inchis", in care activitatile de asistenta medicala si psihologica se desfasoara ca o expresie a dreptului la ocrotirea sanatatii, garantat prin art. 33 din Constitutie. Unitatile din transporturi ce folosesc personal care concura la siguranta circulatiei - unitati ce functioneaza fie in subordinea, fie sub autoritatea ministerului de resort - sunt obligate sa asigure prezentarea personalului respectiv la examinarea periodica si sa respecte recomandarile unitatilor sanitare, inscrise in avizele medicale si psihologice de aptitudine, privind mentinerea sau retragerea din functie [art. 6 alin. (2) din ordonanta]. In cadrul acestui sistem, in care Ministerul Transporturilor finanteaza intreaga activitate cu fonduri primite de la buget, unitatile medicale ce asigura asistenta sunt - si ele - unitati din sistemul ministerului respectiv. Aceasta cu atat mai mult cu cat ministerul are raspunderea generala a sigurantei circulatiei si a navigatiei si trebuie sa dispuna de totalitatea parghiilor organizatorice care sa-i asigure suportul acestei raspunderi. Beneficiarii nemijlociti ai activitatilor astfel organizate nu au calitatea de laclienti", intrucat nu ne aflam in prezenta unor raporturi de drept comercial, ale economiei de piata, in care statul sa vegheze la libera exercitare a concurentei. Asa fiind, nu se poate sustine ca activitatea de control medical si psihologic al personalului din transporturi, avand scopul de a asigura siguranta circulatiei, ar constitui o activitate comerciala si astfel ar fi incalcate dispozitiile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constitutie.

Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea 47/1992, republicata,

CURTEA

In numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 41/1998 privind organizarea activitatii de asistenta medicala si psihologica a personalului din transporturi cu atributii in siguranta circulatiei si a navigatiei si infiintarea Casei Asigurarilor de Sanatate a Transporturilor, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Psiho Vest" - S.R.L. din Oradea in Dosarul 191/2001 al Curtii de Apel Oradea.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. Nicolae Popa

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

 

DECIZIE NR. 305 din 8 noiembrie 2001

privind exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 249/2000 privind constituirea si utilizarea Fondului special pentru produse petroliere

 

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 249/2000 privind constituirea si utilizarea Fondului special pentru produse petroliere, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Petrotel Lukoil" - S.A. din Ploiesti in Dosarul 8.746/1999 al Tribunalului Bucuresti Sectia comerciala.

La apelul nominal se prezinta avocatii Antonie Iorgovan si Viorel Anghel, in calitate de reprezentanti ai Societatii Nationale a Petrolului "Petrom" - S.A. din Bucuresti, lipsind autorul exceptiei si Societatea Comerciala "Petromidia" S.A. din Navodari, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.

Magistratul-asistent informeaza completul de judecata ca la dosarul cauzei s-a depus o cerere din partea Societatii Comerciale "Petrotel Lukoil" - S.A. din Ploiesti, prin care se solicita amanarea judecarii cauzei in vederea angajarii unui aparator.

Reprezentantii Societatii Nationale a Petrolului "Petrom" - S.A. din Bucuresti solicita respingerea cererii de amanare a judecarii cauzei.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune cererii formulate de autorul exceptiei.

Curtea, deliberand, respinge cererea privind amanarea judecarii cauzei.

Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantii Societatii Nationale a Petrolului "Petrom" - S.A. din Bucuresti solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata, sustinand ca dispozitiile Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 249/2000 nu incalca prevederile constitutionale.

Reprezentantul Ministerului Public, considerand ca dispozitiile ordonantei atacate sunt in concordanta cu prevederile art. 15 alin. (2), art. 21, art. 41 alin. (1), art. 49, art. 51, art. 135 alin. (1) si (6) si ale art. 134 alin. (1) si (2) din Constitutie, solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

Prin Incheierea din 28 mai 2001, pronuntata in Dosarul 8.746/1999, Tribunalul Bucuresti - Sectia comerciala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 249/2000 privind constituirea si utilizarea Fondului special pentru produse petroliere, ridicata de parata Societatea Comerciala "Petrotel Lukoil" - S.A. din Ploiesti in litigiul avand ca obiect cererea Societatii Nationale a Petrolului "Petrom" - S.A. din Bucuresti de obligare a acesteia la plata contravalorii unei cantitati de titei din import si a penalitatilor de intarziere.

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca: ordonanta criticata "desfiinteaza retroactiv fuziunea prin absorbtie a Companiei Romane de Petrol de catre Societatea Nationala a Petrolului «Petrom» - S.A." operatie juridica efectuata la data de 15 iulie 1997 -, incalcandu-se astfel principiul neretroactivitatii legii, consacrat prin art. 15 alin. (2) din Constitutie; "utilizarea Fondului constituit, pentru acoperirea obligatiilor de plata aferente fostei Companii Romane de Petrol, determina ineficienta hotararilor judecatoresti pronuntate in litigiile avand ca obiect plata datoriilor acesteia", incalcandu-se prin aceasta art. 21 din Constitutie, privind accesul liber la justitie; prin dispozitiile ordonantei, "S.C. «Petrotel Lukoil» - S.A., in calitate de persoana de drept privat, este obligata sa faca plati pentru a acoperi datoriile unei alte persoane juridice de drept privat (Societatea Nationala a Petrolului «Petrom» S.A.) catre un tert (S.C. «Petrolimportexport» - S.A.)", ceea ce constituie o incalcare a prevederilor art. 41 alin. (1) teza intai si ale art. 135 alin. (1) si (6) din Constitutie, privind regimul juridic al proprietatii; O.U.G. 249/2000 este neconstitutionala deoarece leproducatorilor si procesorilor din domeniul petrolier le-a fost restrans dreptul de proprietate asupra bunurilor aflate in patrimoniul lor, restrangere determinata de necesitatea acoperirii unor datorii ale unei societati comerciale, iar nu de situatiile exceptionale prevazute expres de art. 49 alin. (1) din Constitutie"; prin dispozitiile sale ordonanta contravine art. 51 din Legea fundamentala, privind suprematia Constitutiei, deoarece Guvernul nu a respectat leprincipiul neretroactivitatii, accesul liber la justitie si dreptul de proprietate"; Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 249/2000 contravine "principiilor constitutionale ale economiei de piata, consacrate in art. 134 alin. (1) si (2) lit. a), intrucat crearea Fondului special pentru produse petroliere are ca scop plata datoriilor Societatii Nationale a Petrolului «Petrom» - S.A. catre Ministerul Finantelor, Petrolexport si Conpet, plata care se realizeaza de catre societatile comerciale care produc si proceseaza titei, ceea ce constituie o interventie a statului in domeniul unor relatii comerciale".

Tribunalul Bucuresti - Sectia comerciala si-a exprimat opinia ca "in cauza nu exista nici un motiv din cele prevazute de art. 23 din Legea 47/1992, pentru respingerea ca inadmisibila a exceptiei de neconstitutionalitate".

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul a comunicat punctul sau de vedere in sensul ca prevederile Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 249/2000 nu contravin dispozitiilor constitutionale invocate si, in consecinta, exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecatorului-raportor, sustinerile partii prezente si concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, prevederile din Legea fundamentala invocate, precum si dispozitiile Legii 47/1992, retine urmatoarele:

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 249 din 30 noiembrie 2000 privind constituirea si utilizarea Fondului special pentru produse petroliere, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei Nr. 647 din 12 decembrie 2000.

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate considera ca aceste prevederi legale contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 15 alin. (2), privind neretroactivitatea legii, ale art. 21, privind accesul liber la justitie, ale art. 41 alin. (1) teza intai, care reglementeaza protectia proprietatii private, ale art. 49 alin. (1), referitor la restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, ale art. 51, privind respectarea Constitutiei, ale art. 134 alin. (1) si (2) lit. a), referitoare la economia de piata si libertatea comertului, precum si ale art. 135 alin. (1) si (6), privind regimul juridic al proprietatii.

Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutionala constata urmatoarele:

Prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 249/2000 a fost infiintat Fondul special pentru produse petroliere, avand ca destinatie acoperirea obligatiilor de plata ale fostei Companii Romane de Petrol, neachitate la data de 13 noiembrie 2000, obligatii care, potrivit art. 7 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 49/1997, au fost preluate de Societatea Nationala a Petrolului "Petrom" S.A. din Bucuresti. Mecanismul de constituire a fondului prevazut la art. 1 din ordonanta consta in includerea in pretul produselor petroliere livrate, benzina si motorina, obtinute de producatori sau rezultate din procesare, a unei sume fixe in lei reprezentand echivalentul sumei de 0,01 dolari S.U.A. Obligatia de a calcula si de a vira sumele rezultate din aplicarea dispozitiei legale mentionate revine producatorilor si procesorilor persoane juridice cu sediul in Romania, indiferent de forma de organizare, natura capitalului si destinatia produsului. Potrivit dispozitiilor art. 1 alin. 2 si ale art. 7 aceste sume nu intra in baza de impozitare a taxei pe valoarea adaugata si reprezinta cheltuiala deductibila din punct de vedere fiscal.

I. Referitor la sustinerea ca dispozitiile Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 249/2000 incalca prevederile constitutionale ale art. 15 alin. (2), conform carora "Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile", Curtea constata ca aceasta este neintemeiata deoarece nici una dintre dispozitiile ordonantei nu are un caracter retroactiv. Pe de alta parte, Curtea constata ca obiectul ordonantei nu il constituie modificarea statutului unor persoane juridice, astfel cum sustine autorul exceptiei, ci crearea Fondului special pentru produse petroliere, destinat acoperirii obligatiilor de plata aferente fostei Companii Romane de Petrol, obligatii preluate la datoria publica conform prevederilor Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 72/1997. Nici faptul ca obligatiile de plata, la care se refera ordonanta criticata, au luat nastere anterior nu justifica sustinerea ca ordonanta se aplica retroactiv, aceste obligatii de plata existand si continuand sa produca efecte si la data emiterii ordonantei.

II. Curtea constata ca este neintemeiata si sustinerea autorului exceptiei potrivit careia dispozitiile Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 249/2000 sunt neconstitutionale prin raportare la prevederile art. 21 din Constitutie, conform carora "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept", deoarece prin ordonanta criticata nu s-a incalcat in nici un fel dreptul producatorilor si procesorilor de produse petroliere ori al altor subiecte de drept de a se adresa instantelor judecatoresti pentru apararea drepturilor lor subiective. Ordonanta are, pentru Societatea Comerciala "Petrotel Lukoil" - S.A. din Ploiesti, precum si pentru celelalte persoane juridice aflate in situatia acesteia, efectul unei cauze legale de stingere a obligatiei de plata. Asadar, autoarea exceptiei nu se mai afla in situatia de a se apara, pe cale judiciara, impotriva unei cereri de obligare la plata datoriei rezultate din importul de titei, efectuat de fosta Companie Romana de Petrol, iar, daca totusi apreciaza ca s-ar afla intr-o asemenea situatie, nimic nu o impiedica sa-si apere drepturile in fata instantei de judecata.

III. Analizand critica de neconstitutionalitate referitoare la incalcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 41 alin. (1), teza intai, care reglementeaza protectia proprietatii private, ale art. 135 alin. (1) si (6), privind regimul juridic al proprietatii, precum si ale art. 134 alin. (1) si (2) lit. a), referitoare la economia de piata si libertatea comertului, Curtea constata ca nici aceasta nu poate fi primita, intrucat din continutul normativ al ordonantei atacate rezulta ca sumele cu care se alimenteaza Fondul sunt suportate efectiv de catre consumatorii finali ai produselor petroliere, iar nu de catre producatorii si procesorii produselor din aceasta categorie, carora le revine exclusiv obligatia de a calcula si de a vira in contul Fondului aceste sume, in conditiile si la termenele prevazute in ordonanta.

In conditiile in care sumele mentionate reprezinta cheltuieli deductibile din punct de vedere fiscal si nu intra in baza de impozitare a taxei pe valoarea adaugata, nu se poate retine ca aplicarea ordonantei de urgenta criticate aduce vreo atingere dreptului de proprietate al producatorilor si procesorilor de produse petroliere ori ca s-ar incalca dispozitiile constitutionale privind economia de piata si libertatea comertului.

IV. In sfarsit, pentru aceleasi considerente, nu poate fi primita nici critica de neconstitutionalitate referitoare la incalcarea dispozitiilor constitutionale cu privire la restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati [art. 49 alin. (1)] si a celor privind obligativitatea respectarii Constitutiei si a legilor (art. 51).

Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea 47/1992, republicata,

CURTEA

In numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 249/2000 privind constituirea si utilizarea Fondului special pentru produse petroliere, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Petrotel Lukoil" - S.A. din Ploiesti in Dosarul 8.746/1999 al Tribunalului Bucuresti - Sectia comerciala.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. Nicolae Popa

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

 

DECIZIE NR. 309

din 15 noiembrie 2001

privind neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 279 alin. 2 lit. a) alin. 2 din Codul de procedura penala si ale art. 207 din Codul penal

 

Pe rol se afla solutionarea exceptiilor de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 279 alin. 2 lit. a) alin. 2 din Codul de procedura penala si ale art. 207 din Codul penal, exceptii ridicate de Teodor Emilian Vasiliu, Mariana Ionescu si Sorin Dumitru Popescu in dosarele nr. 2.011/2000, nr. 4.397/2000 si, respectiv, nr. 4.887/2000 ale Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.

La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.

Curtea, din oficiu, pune in discutie conexarea dosarelor nr. 325C/2001 si nr. 326C/2001 la Dosarul 324C/2001.

Reprezentantul Ministerului Public arata ca se impune conexarea dosarelor, in temeiul art. 164 din Codul de procedura civila, intrucat acestea au ca obiect aceeasi exceptie de neconstitutionalitate.

Curtea, in temeiul art. 16 din Legea 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, raportat la art. 164 din Codul de procedura civila, dispune conexarea dosarelor nr. 325C/2001 si nr. 326C/2001 la Dosarul 324C/2001.

Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiilor de neconstitutionalitate, considerand ca dispozitiile art. 279 alin. 2 lit. a) alin. 2 din Codul de procedura penala privind punerea in miscare a actiunii penale la plangerea prealabila a persoanei vatamate nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, referitoare la egalitatea in drepturi a cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, deoarece nu contin dispozitii discriminatorii sau privilegii. De asemenea, se sustine ca aceste prevederi nu contravin nici dispozitiilor art. 1 alin. (3), privind statul roman, si nici celor ale art. 30 alin. (1) si alin. (2) din Constitutie, referitoare la libertatea de exprimare. Se considera ca si dispozitiile art. 207 din Codul penal referitoare la proba veritatii sunt conforme cu prevederile constitutionale, intrucat nu se incalca prezumtia de nevinovatie, prevazuta la art. 23 alin. (8), libertatea constiintei, consacrata prin art. 29, libertatea de exprimare, garantata de art. 30, libertati care, potrivit art. 30 alin. (6) si art. 54 din Constitutie, trebuie exercitate cu buna-credinta, fara a se incalca drepturile si libertatile celorlalti. Totodata se considera ca nu sunt incalcate nici prevederile art. 10 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitoare la libertatea de exprimare. Se invoca, in final, jurisprudenta Curtii Constitutionale, si anume Decizia nr. 272 din 20 decembrie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei Nr. 219 din 27 aprilie 2001, si Decizia nr. 56 din 22 februarie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei Nr. 154 din 29 martie 2001, prin care au fost respinse exceptiile de neconstitutionalitate referitoare la aceleasi dispozitii legale.

Intrucat nu au fost invocate elemente noi de natura a determina o reconsiderare a acestei jurisprudente, se solicita respingerea exceptiilor.

CURTEA,

avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

Prin incheierile din 4 iunie 2001 si 21 iunie 2001 (pronuntate in dosarele nr. 4.397/2000, nr. 4.887/2000 si, respectiv, nr. 2.011/2000), Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 279 alin. 2 lit. a) alin. 2 din Codul de procedura penala, precum si a celor ale art. 207 din Codul penal, exceptii ridicate de Mariana Ionescu, Sorin Dumitru Popescu si, respectiv, de Teodor Emilian Vasiliu.

In motivarea exceptiilor de neconstitutionalitate autorii acestora sustin ca dispozitiile art. 279 alin. 2 lit. a) alin. 2 din Codul de procedura penala contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, privind egalitatea in drepturi, intrucat este lsvadita inegalitatea in fata legii, cel putin procedural, a jurnalistilor". De asemenea, se considera ca ambele texte de lege criticate incalca drepturile si libertatile cetatenilor, garantate prin art. 1 alin. (3) din Constitutie, precum si prevederile art. 11 si 20 din Constitutie, raportate la art. 10 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (referitoare la dreptul la libertatea de exprimare), si, respectiv, art. 30 alin. (1), (2) si alin. (8) teza finala, privind libertatea de exprimare. Se considera ca aplicarea dispozitiilor privind procedura plangerii prealabile si jurnalistilor (pentru infractiunile prevazute la art. 193, 205 si 206 din Codul penal) aduce atingere libertatii de exprimare a acestora si, totodata, constituie o discriminare in raport cu alte categorii de cetateni (judecatori, procurori, notari, militari), care, tot "pentru fapte in legatura cu serviciul, se afla in cercetari ale organelor competente, altele decat instantele, luni si ani de zile, iar de multe ori, pe baza acestor cercetari profesioniste sunt exonerati de orice raspundere". In ceea ce priveste dispozitiile art. 207 din Codul penal, referitoare la proba veritatii, autorii exceptiilor considera ca acestea contravin prevederilor art. 30 alin. (8) teza finala din Constitutie. Se arata ca proba veritatii devine necesara unui jurnalist pentru disculparea pentru informatia sau opinia exprimata, dar aceasta nu este posibila, deoarece proba veritatii ar presupune dezvaluirea surselor de informare ale jurnalistului, care sunt protejate. Autorii considera ca art. 207 din Codul penal vine in contradictie, sub acelasi aspect, cu prevederile art. 31 din Constitutie, potrivit carora dreptul persoanei de a avea acces la informatie de interes public nu poate fi ingradit.

Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, exprimandu-si opiniile asupra exceptiilor de neconstitutionalitate, apreciaza ca acestea sunt neintemeiate. Se considera ca textele de lege criticate nu contravin nici prevederilor art. 10 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, deoarece sunt in concordanta cu cerintele aratate in pct. 2 al art. 10 si sunt menite sa protejeze morala, reputatia sau drepturile altora. Aceste dispozitii, absolut necesare intr-o societate democratica, permit persoanei vatamate in drepturile sale prin savarsirea infractiunilor de insulta, calomnie si amenintare sa se adreseze instantei de judecata si atunci cand faptele au fost savarsite prin presa, constituind un mijloc de protectie a respectarii moralitatii, reputatiei persoanei, dar si a dreptului publicului de a fi informat corect, conform realitatii si in limitele decentei. Instanta de judecata mai considera ca dispozitiile art. 279 alin. 2 lit. a) alin. 2 din Codul de procedura penala nu incalca principiul egalitatii in drepturi, deoarece sunt situatii diferite in cazul categoriilor profesionale invocate de autorii exceptiilor, situatii carora trebuie sa le corespunda tratamente juridice deosebite, pentru respectarea altor principii constitutionale. In ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a art. 207 din Codul penal instanta de judecata considera, de asemenea, ca fiind nefondate criticile, aratandu-se ca proba veritatii este admisibila numai in anumite cazuri si nu presupune, in toate cazurile, dezvaluirea surselor de informare ale ziaristilor sau ca o asemenea dezvaluire nu ar fi permisa pentru ocrotirea unor interese publice sau individuale, reglementari care nu nu se regasesc in cuprinsul Conventiei.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea 47/1992, republicata, incheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul, in punctele sale de vedere, apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata sub toate aspectele. Astfel, se considera ca dispozitiile art. 279 alin. 2 lit. a) alin. 2 din Codul de procedura penala nu sunt contrare prevederilor art. 10 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, deoarece, "in lumina jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, o restrangere nu este de natura sa incalce art. 10 din Conventie, daca este prevazuta de lege, indreptata spre indeplinirea unui scop legitim si necesara intr-o societate democratica". Referirile la organul judiciar caruia i se adreseaza plangerea nu sunt socotite, in opinia Guvernului, ca restrangeri aduse libertatii de exprimare in acceptiunea art. 10 din Conventie. Se invoca, in acest sens, insasi jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului care in Cazul Constantinescu impotriva Romaniei a constatat ca nu a existat o incalcare a art. 10 din Conventie, deoarece "marja de apreciere a autoritatilor nationale" in stabilirea existentei "unei nevoi sociale imperioase care sa raspunda ingerintei in exercitarea libertatii de exprimare nu a fost depasita". Se mai arata ca acelasi text de lege nu contravine nici prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, deoarece lenu creeaza nici privilegii, nici discriminari, neincalcand vreunul dintre criteriile egalitatii in drepturi, enumerate in art. 4 din Constitutie". Totodata se considera ca nu sunt incalcate nici prevederile art. 30 alin. (1), (2) si (8) din Constitutie, deoarece textul procedural criticat nu contine dispozitii de asemenea natura. Referitor la exceptia de neconstitutionalitate a art. 207 din Codul penal se arata ca este nefondata in raport cu prevederile art. 30 alin. (6) si cu cele ale art. 54 din Constitutie.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au trimis punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinand incheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele intocmite de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii 47/1992, retine urmatoarele:

Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptiile de neconstitutionalitate ridicate.

Obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 279 alin. 2 lit. a) alin. 2 din Codul de procedura penala si cele ale art. 207 din Codul penal, care au urmatorul cuprins:

- art. 279 alin. 2 lit. a) alin. 2 din Codul de procedura penala: "Aceste prevederi se aplica si in cazul infractiunilor prevazute in art. 193, 205 si 206 din Codul penal, savarsite prin presa sau orice mijloace de comunicare in masa;"

Aceste dispozitii trebuie corelate cu cele ale paragrafului 1 al alin. 2 al art. 279 din Codul de procedura penala, la care se face referire, dispozitii care prevad: "Plangerea prealabila se adreseaza:

a) instantei de judecata, in cazul infractiunilor prevazute de Codul penal in art. 180, 184 alin. 1, 193, 205, 206, 210, 213 si 220, daca faptuitorul este cunoscut. Cand faptuitorul este necunoscut, persoana vatamata se poate adresa organului de cercetare penala pentru identificarea lui.";

- art. 207 din Codul penal: "Proba veritatii celor afirmate sau imputate este admisibila, daca afirmarea sau imputarea a fost savarsita pentru apararea unui interes legitim. Fapta cu privire la care s-a facut proba veritatii nu constituie infractiunea de insulta sau calomnie."

Textele constitutionale, invocate de autorul exceptiei ca fiind incalcate, au urmatoarea redactare:

- art. 1 alin. (3): "Romania este stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme si sunt garantate.";

- art. 11: "(1) Statul roman se obliga sa indeplineasca intocmai si cu buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte.

(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.";

- art. 20: "(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte.

(2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale.";

- art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.";

- art. 29 alin. (1) si (2): "(1) Libertatea gandirii si a opiniilor, precum si libertatea credintelor religioase nu pot fi ingradite sub nici o forma. Nimeni nu poate fi constrans sa adopte o opinie ori sa adere la o credinta religioasa, contrare convingerilor sale.

(2) Libertatea constiintei este garantata; ea trebuie sa se manifeste in spirit de toleranta si de respect reciproc.";

- art. 30 alin. (1), (2) si alin. (8) teza finala: "(1) Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare in public sunt inviolabile.

(2) Cenzura de orice fel este interzisa. [...]

(8) [...] Delictele de presa se stabilesc prin lege.";

- art. 31 alin. (1): "Dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie de interes public nu poate fi ingradit."

Autorul exceptiei a mai invocat si incalcarea art. 10 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care are urmatorul cuprins:

"1. Orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie si libertatea de a primi sau de a comunica informatii ori idei fara amestecul autoritatilor publice si fara a tine seama de frontiere. Prezentul articol nu impiedica statele sa supuna societatile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare.

2. Exercitarea acestor libertati, ce comporta indatoriri si responsabilitati, poate fi supusa unor formalitati, conditii, restrangeri sau sanctiuni prevazute de lege, care constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru securitatea nationala, integritatea teritoriala sau siguranta publica, apararea ordinii si prevenirea infractiunilor, protectia sanatatii sau a moralei, protectia reputatiei sau a drepturilor altora, pentru a impiedica divulgarea de informatii confidentiale sau pentru a garanta autoritatea si impartialitatea puterii judecatoresti."

Autorii exceptiilor considera ca este neconstitutionala institutia plangerii prealabile (prevazuta la art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penala ca o conditie necesara pentru punerea in miscare a actiunii penale) in cazurile prevazute de art. 279 alin. 2 lit. a) alin. 2 din acelasi cod, deoarece se incalca principiul egalitatii in drepturi a cetatenilor, prin faptul ca pentru infractiunile mentionate in acest text, savarsite de jurnalisti (care ar constitui infractiuni de serviciu), alte categorii profesionale nu pot fi chemate in judecata direct in fata instantei, ci este prevazuta o procedura prealabila, de cercetare de catre "organe competente, altele decat instantele", care-i pot exonera de orice raspundere penala. Se considera ca astfel se instituie o discriminare interzisa de art. 16 alin. (1) din Constitutie. Totodata autorii exceptiei apreciaza ca sunt incalcate si prevederile art. 29 alin. (1) si (2), referitoare la libertatea constiintei, ale art. 30 alin. (1), (2) si (8) din Constitutie, referitoare la libertatea de exprimare, prevederile art. 1 alin. (3) si cele ale art. 11 si art. 20 din Constitutie, raportate la art. 10 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitoare la dreptul la libertatea de exprimare.

1. Examinand exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 279 alin. 2 lit. a) alin. 2 din Codul de procedura penala, Curtea constata ca nu pot fi retinute criticile formulate, avand in vedere urmatoarele considerente:

Conditionarea punerii in miscare a actiunii penale de existenta plangerii prealabile a persoanei vatamate reprezinta o exceptie de la regula generala a oficialitatii procesului penal, inscrisa in art. 2 alin. 2 din Codul de procedura penala. Cazurile in care este necesara plangerea prealabila se impart in doua categorii: in cazul anumitor infractiuni, prevazute expres si limitativ de lege, plangerea prealabila se depune direct la instanta de judecata, iar in cazul altor infractiuni, determinate, de asemenea, prin lege, plangerea trebuie adresata organului de urmarire penala competent, sesizarea instantei urmand a se face prin rechizitoriul procurorului. Potrivit art. 125 alin. (3) din Constitutie, "Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege". Stabilirea infractiunilor in cazul carora este necesara plangerea prealabila, a acelora in care trebuie efectuata urmarirea penala, precum si a celor in cazul carora sesizarea instantei de judecata se face prin plangerea prealabila directa a persoanei vatamate este lasata de Constitutie la libera optiune a legiuitorului. In speta, textul art. 279 alin. 2 lit. a) alin. 2 din Codul de procedura penala, introdus prin Legea 45/1993 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei Nr. 147 din 1 iulie 1993), extinde cazurile in care plangerea penala a persoanei vatamate poate fi adresata direct instantei de judecata, prevazute de paragraful 1 al aceluiasi alineat, si cu privire la lainfractiunile prevazute in art. 193, 205 si 206 din Codul penal, savarsite prin presa sau orice mijloace de comunicare in masa;".

Curtea retine ca prevederile art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea in drepturi a cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice nu sunt incalcate pentru ca textul de lege mentionat nu contine privilegii sau discriminari de natura acelora prevazute la art. 4 din Constitutie, si anume de rasa, de nationalitate, de origine etnica, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenta politica, de avere sau de origine sociala. Faptul ca pentru categoria de infractiuni prevazuta de textul de lege criticat este aplicabila procedura plangerii prealabile prevazuta la alin. 2 lit. a) al art. 279 din Codul de procedura penala, iar nu aceea prevazuta la lit. b) sau c) ale aceluiasi articol nu poate fi considerat o discriminare. In mod constant Curtea Constitutionala, in jurisprudenta sa, a statuat ca principiul egalitatii nu inseamna uniformitate, ci presupune ca in situatii deosebite (cum este si cel in speta) sa se adopte solutii juridice deosebite. Or, situatia jurnalistilor trimisi in judecata numai pentru infractiunile prevazute la art. 193, 205 si 206 din Codul penal, savarsite prin presa sau prin orice mijloace de comunicare in masa, este diferita de aceea a judecatorilor, procurorilor, notarilor ori a altor categorii profesionale prevazute la lit. c) a aceluiasi articol, diferenta rezultand din specificul activitatii acestora, natura deosebita a infractiunilor pentru care sunt reclamati, gravitatea faptelor ori principiile constitutionale ocrotite. Totodata Curtea observa ca argumentele invocate de autorii exceptiilor, referitoare la competenta organelor, altele decat instantele, ori la exonerarea de raspundere care ar fi posibila in mai mare masura in fata acestor organe de cercetare penala, nu pot fi luate in considerare, deoarece, chiar potrivit prevederilor constitutionale [art. 125 alin. (3)], competenta si procedura de judecata sunt stabilite numai de lege, iar nu de Constitutie, iar garantii procesuale care sa asigure aflarea adevarului de catre instanta ori de catre organul de cercetare penala sunt, deopotriva, existente in ambele situatii, aflarea adevarului fiind unul dintre principiile de baza ale procesului penal (art. 3 din Codul de procedura penala).

Curtea mai constata ca textul procedural criticat nu incalca prevederile art. 30 alin. (1) si (2) din Constitutie si nici pe cele ale art. 10 din Conventie, referitoare la libertatea de exprimare, deoarece, potrivit prevederilor constitutionale ale alin. (6) din art. 30, "Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine", iar, potrivit prevederilor art. 10 alin. 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, "exercitarea acestor libertati poate fi supusa unor formalitati, conditii, restrangeri sau sanctiuni prevazute de lege, care constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru [...] protectia sanatatii sau a moralei, protectia reputatiei sau a drepturilor altora [...]". Or, tocmai pentru sanctionarea depasirii limitelor constitutionale ale exercitatii libertatii de exprimare textul mentionat stabileste extinderea procedurii plangerii prealabile adresate instantei de judecata si asupra infractiunilor de amenintare, insulta si calomnie savarsite prin presa sau prin orice mijloace de comunicare in masa, dispozitiile sale fiind astfel conforme Constitutiei si Conventiei.

Curtea mai constata ca nu sunt incalcate, de asemenea, nici prevederile art. 30 alin. (8) teza finala, referitoare la stabilirea prin lege a delictelor de presa, deoarece, nefiind inca adoptata o lege prin care sa fie stabilite delictele de presa, textul constitutional invocat nu are nici o incidenta in cauza.

Totodata Curtea observa ca nu sunt incalcate, prin dispozitiile procedurale criticate, nici prevederile art. 29 alin. (1) si (2) din Constitutie, referitoare la libertatea constiintei, deoarece libertatea gandirii si a opiniilor, precum si libertatea credintelor religioase "trebuie sa se manifeste in spirit de toleranta si de respect reciproc", potrivit chiar alin. (2) al art. 29 din Constitutie, invocat de autori in motivarea exceptiilor de neconstitutionalitate.

Prin urmare, retinand ca dispozitiile art. 279 alin. 2 lit. a) alin. 2 din Codul de procedura penala nu contravin prevederilor constitutionale mentionate si nici prevederilor art. 10 din Conventie, Curtea retine, totodata, ca nu sunt incalcate, de asemenea, nici prevederile art. 1 alin. (3) din Constitutie, referitoare la statul roman ca stat de drept, ale art. 11 privind dreptul international si dreptul intern si nici prevederile art. 20 din Constitutie, referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, existand depline concordante intre textul din Conventie invocat si dispozitiile legale criticate.

2. Referitor la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 207 din Codul penal, Curtea retine, de asemenea, ca este neintemeiata, intrucat acestea sunt conforme cu prevederile constitutionale invocate de autorul exceptiei.

Astfel, nu poate fi retinut motivul invocat, referitor la imposibilitatea efectuarii probei veritatii, din cauza eticii jurnalistului care obliga la protejarea surselor de informare.

Curtea observa ca proba veritatii nu impune dezvaluirea surselor de informare, ci scopul ei este acela de a da posibilitatea jurnalistului de a dovedi adevarul informatiilor date publicitatii. Totodata Curtea atrage atentia ca nu se poate justifica savarsirea unor infractiuni grave prin invocarea secretului surselor de informare.

In ceea ce priveste pretinsa incalcare a art. 29 din Constitutie, si anume a alin. (1) si (2), referitoare la libertatea constiintei, Curtea constata ca reglementarea probei veritatii in cazul infractiunilor de insulta si calomnie, prin art. 207 din Codul penal, nu aduce nici un fel de atingere libertatii constiintei, garantata de Legea fundamentala, ci, dimpotriva, asigura exercitarea cu buna-credinta a libertatii gandirii si a opiniilor, fara a se incalca drepturile si libertatile fundamentale ale celorlalti, in spiritul art. 54 din Constitutie. Or, faptele de insulta si calomnie demonstreaza tocmai o lipsa de respect pentru demnitatea persoanei si, de aceea, numai daca au fost savarsite pentru apararea unui interes legitim si daca s-a facut proba veritatii lor, ele nu constituie infractiuni.

In ceea ce priveste invocarea incalcarii art. 31 din Constitutie, referitor la dreptul la informare, Curtea retine netemeinicia acestei critici, deoarece, potrivit prevederilor alin. (4) din acest articol, "Mijloacele de informare in masa, publice si private, sunt obligate sa asigure informarea corecta a opiniei publice". Or, procedura de sanctionare a ziaristilor pentru savarsirea infractiunilor de amenintare, insulta sau calomnie are in vedere tocmai obligatiile constitutionale ale celor care folosesc mijloacele de informare in masa si care trebuie sa asigure o informare corecta a publicului.

Curtea Constitutionala a mai fost sesizata cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 279 alin. 1 si alin. 2 lit. a) din Codul de procedura penala. Poate fi mentionata in acest sens Decizia nr. 162 din 21 septembrie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei Nr. 544 din 2 noiembrie 2000, prin care s-a statuat ca aceasta exceptie este neintemeiata, dispozitiile legale criticate fiind constitutionale, deoarece lenu aduc atingere acestor drepturi fundamentale ale omului, obiectul reglementarii constituindu-l doar procedura de punere in miscare a actiunii penale numai la plangerea prealabila a persoanei vatamate, in cazul infractiunilor pentru care legea prevede ca este necesara o astfel de plangere".

Considerentele si solutia adoptata isi pastreaza valabilitatea si in prezenta cauza, intrucat nu au intervenit elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii.

Curtea constata ca nu este intemeiata nici critica referitoare la incalcarea art. 30 alin. (1) din Constitutie, deoarece libertatea de exprimare, ca orice alta libertate sau drept fundamental, trebuie sa fie exercitata cu buna-credinta, potrivit art. 54 din Constitutie, lofara sa incalce drepturile si libertatile celorlalti", iar conform art. 30 alin. (6), "Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine".

De altfel, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat cu privire la constitutionalitatea dispozitiilor art. 207 din Codul penal, respingand exceptia de neconstitutionalitate a acestor dispozitii. Astfel, prin Decizia nr. 134 din 6 iulie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei Nr. 393 din 23 august 2000, Curtea a statuat ca art. 207 din Codul penal nu incalca principiul prezumtiei de nevinovatie consacrat de art. 23 alin. (8) din Constitutie, deoarece acesta lenu reglementeaza stabilirea vinovatiei in cazul infractiunilor de insulta si de calomnie. In realitate, acest text de lege instituie posibilitatea inculpatului de a dovedi veridicitatea afirmarilor sau imputarilor facute, aceasta constituind un caz special de inlaturare a caracterului penal al faptei, prin lipsa pericolului social, daca fapta a fost savarsita pentru apararea unui interes legitim". S-a mai retinut ca "Apararea drepturilor si a libertatilor cetatenilor impune, in unele situatii, sanctionarea penala a afirmarilor si imputarilor, chiar daca acestea se refera la fapte adevarate, dar nu au fost facute pentru apararea unui 'interes legitim'. De altfel, necesitatea sanctionarii rezulta din prevederile art. 30 alin. (6) din Constitutie". Prin aceeasi decizie Curtea a constatat si faptul ca textul art. 207 din Codul penal leeste in deplina concordanta cu prevederile art. 10 pct. 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale", precum si cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului.

Considerentele si solutia adoptate prin decizia citata isi pastreaza valabilitatea si in prezenta cauza, neexistand elemente noi care sa determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii.

Curtea observa, de asemenea, ca jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului cu privire la protejarea surselor de la care jurnalistii preiau informatii nu este relevanta in cauza, intrucat art. 207 din Codul penal se refera la fapte determinate privitoare la o persoana, deci elemente concrete care pot fi dovedite, iar nu la obligatia impusa de un tribunal unui ziarist de a-si dezvalui sursele, sub sanctiunea aplicarii unei amenzi, situatie la care se refera Cazul Goodwin contra Regatul Unit, caz invocat de autorii exceptiilor.

Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 25 alin. (1) din Legea 47/1992, republicata,

CURTEA

In numele legii

DECIDE:

Respinge exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 279 alin. 2 lit. a) alin. 2 din Codul de procedura penala si ale art. 207 din Codul penal, exceptii ridicate de Teodor Emilian Vasiliu, Mariana Ionescu si Sorin Dumitru Popescu in dosarele nr. 2.011/2000, nr. 4.397/2000 si, respectiv, nr. 4.887/2000 ale Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. Nicolae Popa

Magistrat-asistent,

Marioara Prodan

 

HOTARARI ALE GUVERNULUI ROMANIEI

 

GUVERNUL ROMANIEI

 

HOTARARE

pentru aprobarea Contractului-cadru privind conditiile acordarii medicamentelor cu si fara contributie personala in tratamentul ambulatoriu si a Contractului-cadru privind conditiile acordarii dispozitivelor medicale destinate corectarii si recuperarii deficientelor organice sau functionale ori corectarii unor deficiente fizice, in cadrul sistemului asigurarilor sociale de sanatate

 

In temeiul prevederilor art. 107 din Constitutia Romaniei si ale art. 11 alin. (2) din Legea asigurarilor sociale de sanatate nr. 145/1997, cu modificarile si completarile ulterioare,

 

Guvernul Romaniei adopta prezenta hotarare.

 

Art. 1. - Se aproba Contractul-cadru privind conditiile acordarii medicamentelor cu si fara contributie personala in tratamentul ambulatoriu si Contractul-cadru privind conditiile acordarii dispozitivelor medicale destinate corectarii si recuperarii deficientelor organice sau functionale ori corectarii unor deficiente fizice, in cadrul sistemului asigurarilor sociale de sanatate, prevazute in anexele 1 si 2 care fac parte integranta din prezenta hotarare.

Art. 2. - (1) Medicamentele cu si fara contributie personala se asigura de farmaciile autorizate de Ministerul Sanatatii si Familiei si acreditate conform reglementarilor legale in vigoare, in baza contractelor incheiate cu casele de asigurari de sanatate judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, Casa Asigurarilor de Sanatate a Apararii, Ordinii Publice, Sigurantei Nationale si Autoritatii Judecatoresti si cu Casa Asigurarilor de Sanatate a Transporturilor, denumite in continuare case de asigurari de sanatate.

(2) Lista cuprinzand denumirile comune internationale (DCI) ale medicamentelor din Nomenclatorul de medicamente si produse biologice de uz uman de care beneficiaza asiguratii pe baza de prescriptie medicala in tratamentul ambulatoriu, cu sau fara contributie personala, se elaboreaza anual de Ministerul Sanatatii si Familiei si de Casa Nationala de Asigurari de Sanatate, cu avizul Colegiului Medicilor din Romania si al Colegiului Farmacistilor din Romania, si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

(3) Lista cuprinzand denumirile comune internationale (DCI) ale medicamentelor din Nomenclatorul de medicamente si produse biologice de uz uman de care beneficiaza asiguratii pe baza de prescriptie medicala, cu sau fara contributie personala, dupa 3 luni de la intrarea in vigoare se poate actualiza trimestrial in cazul in care nu corespunde nevoilor de asistenta medicala, pe baza analizei Ministerului Sanatatii si Familiei, a Casei Nationale de Asigurari de Sanatate, a Colegiului Medicilor din Romania si a Colegiului Farmacistilor din Romania, care adopta masurile ce se impun pentru a asigura functionarea in continuare a sistemului de compensare a medicamentelor, avand in vedere sumele ce pot fi acordate cu aceasta destinatie.

Art. 3. - Sistemul de compensare a medicamentelor care se elibereaza cu contributie personala din partea asiguratilor se stabileste de Casa Nationala de Asigurari de Sanatate, prin ordin al presedintelui, cu consultarea Colegiului Farmacistilor din Romania si a Colegiului Medicilor din Romania, cu avizul Ministerului Sanatatii si Familiei.

Art. 4. - (1) Casa Nationala de Asigurari de Sanatate si Colegiul Medicilor din Romania elaboreaza anual lista cuprinzand dispozitivele medicale destinate corectarii si recuperarii deficientelor organice sau functionale ori corectarii unor deficiente fizice, decontate integral sau cu contributie personala din partea asiguratului.

(2) Dispozitivele medicale pot fi furnizate numai de unitati de tehnica medicala organizate conform prevederilor Legii 176/2000 privind dispozitivele medicale si ale H.G. 625/2001 pentru aprobarea procedurilor de autorizare a functionarii comerciantilor. Unitatile de tehnica medicala acreditate in sistemul asigurarilor sociale de sanatate se numesc furnizori acreditati de dispozitive medicale. Lista cuprinzand furnizorii acreditati de dispozitive medicale se stabileste de Casa Nationala de Asigurari de Sanatate, prin ordin al presedintelui acesteia. Conditiile de acreditare si de retragere a acreditarii se stabilesc prin norme metodologice de aplicare a contractului-cadru aprobat prin prezenta hotarare.

(3) Dispozitivele medicale destinate corectarii si recuperarii deficientelor organice sau functionale ori corectarii unor deficiente fizice se acorda in baza contractelor incheiate intre furnizorii acreditati de dispozitive medicale si casa de asigurari de sanatate.

Art. 5. - Suma maxima care se suporta de casele de asigurari de sanatate pentru fiecare dispozitiv medical sau pe tip de dispozitiv medical, dupa caz, denumita in continuare pret de referinta, se stabileste anual de Casa Nationala de Asigurari de Sanatate, prin ordin al presedintelui acesteia, pe baza criteriilor economice si a caracteristicilor tehnice ale dispozitivelor medicale.

Art. 6. - Nerespectarea obligatiilor contractuale de catre parti conduce la aplicarea masurilor prevazute in Contractul-cadru privind conditiile acordarii medicamentelor.cu si fara contributie personala in tratamentul ambulatoriu si in Contractul-cadru privind conditiile acordarii dispozitivelor medicale destinate corectarii si recuperarii deficientelor organice sau functionale ori corectarii unor deficiente fizice, in cadrul sistemului asigurarilor sociale de sanatate, stipulate in contractele de furnizare de medicamente cu si fara contributie personala in tratamentul ambulatoriu si de furnizare de dispozitive medicale destinate corectarii si recuperarii deficientelor organice sau functionale ori corectarii unor deficiente fizice.

Art. 7. - Controlul activitatii farmaciilor acreditate se asigura de servicii specializate din structura Casei Nationale de Asigurari de Sanatate, a caselor de asigurari de sanatate, a Ministerului Sanatatii si Familiei si a directiilor de sanatate publica, impreuna cu Colegiul Medicilor din Romania si Colegiul Farmacistilor din Romania, organizate la nivel national si judetean, respectiv al municipiului Bucuresti, precum si de alte institutii abilitate de lege. Controlul activitatii furnizorilor de dispozitive medicale se asigura de catre servicii specializate din structura Casei Nationale de Asigurari de Sanatate, a caselor de asigurari de sanatate, a Ministerului Sanatatii si Familiei, impreuna cu Colegiul Medicilor din Romania, organizat la nivel national si judetean, respectiv al municipiului Bucuresti, precum si de alte institutii abilitate de lege.

Art. 8. - Ministerul Sanatatii si Familiei, autoritate publica centrala in domeniul asigurarii, promovarii si ocrotirii sanatatii populatiei, supravegheaza respectarea legislatiei in domeniu pentru garantarea dreptului la asistenta medicala, colaborand in acest scop cu Casa Nationala de Asigurari de Sanatate, Colegiul Medicilor din Romania, Colegiul Farmacistilor din Romania, autoritatile publice centrale si locale si cu alte institutii abilitate.

Art. 9. - In aplicarea prezentei hotarari Casa Nationala de Asigurari de Sanatate si Colegiul Medicilor din Romania, cu avizul Ministerului Sanatatii si Familiei, elaboreaza norme metodologice de aplicare a contractului-cadru, denumite in continuare norme. Normele se aproba prin ordin comun al presedintelui Casei Nationale de Asigurari de Sanatate si al presedintelui Colegiului Medicilor din Romania, cu avizul Ministerului Sanatatii si Familiei, si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

Art. 10. - (1) Prezenta hotarare intra in vigoare incepand cu luna ianuarie 2002.

(2) Pe data intrarii in vigoare a prezentei hotarari prevederile referitoare la asistenta cu medicamente si dispozitive medicale din H.G. 165/2001 pentru aprobarea Contractului-cadru privind conditiile acordarii asistentei medicale in cadrul sistemului asigurarilor sociale de sanatate pentru anul 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei Nr. 34 din 19 ianuarie 2001, cu modificarile si completarile ulterioare, isi inceteaza aplicabilitatea.

 

ANEXA 1

 

CONTRACT-CADRU

privind conditiile acordarii medicamentelor cu si fara contributie personala in tratamentul ambulatoriu in cadrul sistemului asigurarilor sociale de sanatate

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

Art. 1. - In relatiile contractuale cu casele de asigurari de sanatate farmaciile acreditate au urmatoarele obligatii:

a) sa se aprovizioneze permanent cu medicamentele prevazute in lista cuprinzand denumirile comune internationale ale medicamentelor din Nomenclatorul de medicamente si produse biologice de uz uman de care beneficiaza asiguratii in tratamentul ambulatoriu pe baza de prescriptie medicala cu sau fara contributie personala;

b) sa aiba permanent in stoc produse comerciale ale aceleiasi denumiri comune internationale (DCI), care au preturile cele mai mici disponibile pe piata;.c) sa practice o evidenta de gestiune cantitativ valorica pentru medicamentele cu si fara contributie personala de care beneficiaza asiguratii;

d) sa verifice prescriptiile medicale cu privire la datele obligatorii pe care acestea trebuie sa le cuprinda pentru a fi eliberate si decontate de casele de asigurari de sanatate, precum si sa verifice daca au fost respectate conditiile prevazute in normele privind eliberarea prescriptiilor medicale referitoare la numarul de medicamente si durata terapiei;

e) sa nu elibereze medicamente fara prescriptie medicala pentru cele la care reglementarile legale in vigoare prevad aceasta obligatie;

f) sa transmita caselor de asigurari de sanatate datele solicitate, prin programul implementat de Casa Nationala de Asigurari de Sanatate sau printr-un program compatibil cu cerintele Casei Nationale de Asigurari de Sanatate, avizat de aceasta;

g) sa intocmeasca si sa prezinte caselor de asigurari de sanatate documentele necesare in vederea decontarii medicamentelor: factura, borderou centralizator, prescriptii medicale si bonuri de casa, in conditiile stabilite prin norme;

h) sa respecte modul de eliberare a medicamentelor, in conditiile stabilite prin norme;

i) sa angajeze numai personal farmaceutic care poseda autorizatie de libera practica;

j) sa informeze asiguratii despre drepturile si obligatiile ce decurg din calitatea de asigurat privind eliberarea medicamentelor, precum si modul de utilizare a acestora, conform prescriptiei medicale;

k) sa respecte prevederile codului deontologic al farmacistilor in relatiile cu asiguratii;

l) sa isi stabileasca programul de functionare, pe care sa il afiseze la loc vizibil in farmacie, si sa participe la sistemul organizat pentru asigurarea furnizarii medicamentelor in zilele de sambata, duminica si sarbatori legale;

m) sa elibereze prescriptii medicale pentru asigurati, indiferent de casa de asigurari de sanatate la care se vireaza contributia de asigurari de sanatate a asiguratului;

n) sa elibereze medicamentul cu pretul cel mai mic din farmacie, daca medicul indica in prescriptia medicala numai denumirea substantei active;

o) sa anuleze medicamentele care nu au fost eliberate, in fata primitorului, pe toate exemplarele prescriptiei medicale;

p) sa nu elibereze medicamentele din prescriptiile medicale care si-au incetat valabilitatea;

q) sa accepte controlul din partea serviciilor specializate asupra modului de desfasurare a activitatii;

r) sa pastreze la loc vizibil in farmacie condica de sugestii si reclamatii; condica va fi numerotata de farmacie si stampilata de casa/casele de asigurari de sanatate cu care aceasta se afla in relatie contractuala.

Art. 2. - In relatiile contractuale cu casele de asigurari de sanatate farmaciile acreditate au urmatoarele drepturi:

a) sa primeasca de la casa de asigurari de sanatate contravaloarea medicamentelor cu si fara contributie personala furnizate, conform facturilor emise si documentelor insotitoare;

b) sa fie informate permanent si din timp asupra modalitatii de furnizare a medicamentelor cu si fara contributie personala;

c) sa cunoasca conditiile de contractare de furnizare de medicamente cu si fara contributie personala;

d) sa isi organizeze activitatea proprie pentru cresterea eficientei furnizarii de medicamente cu si fara contributie personala, cu respectarea reglementarilor legale in vigoare.

Art. 3. - In relatiile contractuale cu farmaciile acreditate casele de asigurari de sanatate au urmatoarele obligatii:

a) sa incheie contracte de furnizare de medicamente cu si fara contributie personala in tratamentul ambulatoriu numai cu farmaciile autorizate si acreditate conform reglementarilor legale in vigoare;

b) sa nu deconteze contravaloarea prescriptiilor medicale care nu contin datele obligatorii privind prescrierea si eliberarea acestora, stabilite potrivit normelor; casele de asigurari de sanatate pot face derogare de la aceasta prevedere numai pentru afectiuni acute si numai daca se poate identifica medicul, asiguratul si se specifica faptul ca tratamentul este prescris pentru afectiune acuta. In aceasta situatie casele de asigurari de sanatate vor atentiona medicii care prescriu retete fara toate datele obligatorii necesare in vederea decontarii acestora. In cazul unor abateri repetate casele de asigurari de sanatate vor lua masuri corespunzatoare;

c) sa deconteze farmaciilor acreditate cu care au incheiat contracte, in limita valorii contractate si defalcate trimestrial, contravaloarea medicamentelor cu si fara contributie personala eliberate, astfel: 50% din valoarea facturii in termen de 5 zile de la data depunerii facturii de catre farmacie la casa de asigurari de sanatate, restul valorii facturii acceptate la decontare, in maximum 30 de zile de la data depunerii acesteia. Facturile ce depasesc valoarea contractata si defalcata trimestrial se deconteaza in termen de maximum 90 de zile de la data depunerii;

d) sa urmareasca decadal evolutia consumului de medicamente comparativ cu fondul alocat cu aceasta destinatie, luand masurile ce se impun;

e) sa controleze farmaciile acreditate in scopul respectarii contractului; controlul va viza numai acea parte a activitatii farmaciei cu privire la eliberarea medicamentelor cu sau fara contributie personala, activitate aferenta relatiei contractuale cu casa de asigurari de sanatate;

f) sa tina evidenta cheltuielilor cu medicamentele cu si fara contributie personala, pe medic si pe asigurat;

g) sa acorde, in cadrul sumelor negociate si contractate, avansuri lunare in limita a 30% din suma corespunzatoare lunii respective pentru farmaciile care functioneaza in structura unor unitati sanitare din ambulatoriile de specialitate din sistemul de aparare, ordine publica, siguranta nationala si autoritate judecatoreasca.

 

CAPITOLUL II

Conditiile acordarii medicamentelor cu si fara contributie personala in tratamentul ambulatoriu in cadrul sistemului asigurarilor sociale de sanatate

 

Art. 4. - (1) Casele de asigurari de sanatate incheie contracte cu reprezentantii legali ai societatilor comerciale farmaceutice pe baza urmatoarelor documente:

a) actele de constituire a societatii;

b) codul fiscal;

c) autorizatia de functionare;

d) contul deschis la trezoreria statului;

e) certificatul de acreditare a farmaciei.

(2) In contractul de furnizare de medicamente cu si fara contributie personala se va specifica valoarea acestuia, defalcata pe trimestre. Valoarea contractului se va negocia intre farmaciile acreditate si casele de asigurari de sanatate, in baza criteriilor de evaluare stabilite prin norme.

(3) Pentru anul 2002 in valoarea contractului incheiat intre casele de asigurari de sanatate si farmacii vor fi incluse si obligatiile de plata catre farmacii, inregistrate pana la data de 30 noiembrie 2001.

(4) Clauzele contractului pot fi modificate prin acte aditionale, iar valoarea contractului poate fi corectata daca fondul cu aceasta destinatie sufera modificari in cursul anului sau daca se inregistreaza economii la unele farmacii, cu incadrarea in sumele alocate cu aceasta destinatie.

(5) Contractele pot fi incheiate de reprezentantul legal al societatii comerciale farmaceutice atat cu casa de asigurari de sanatate in a carei raza administrativ-teritoriala se afla sediul social al societatii respective, cat si cu alte case de asigurari de sanatate, in numele si pentru farmaciile din structura sa organizatorica. In situatia in care in cadrul aceleiasi societati comerciale farmaceutice functioneaza mai multe farmacii acreditate, situate in judete diferite, reprezentantul legal al societatii comerciale incheie contracte cu casele de asigurari de sanatate judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, in a caror raza teritoriala se afla amplasate farmaciile respective. Casele de asigurari de sanatate pot refuza incheierea de contracte de furnizare de medicamente cu si fara contributie personala in tratamentul ambulatoriu cu farmaciile care au savarsit pe durata derularii contractului anterior fapte care contravin prevederilor legale si contractuale.

Art. 5. - Modalitatile de prescriere, eliberare si de decontare a medicamentelor cu si fara contributie personala in tratamentul ambulatoriu se stabilesc prin norme.

Art. 6. - Tipul de contract pentru furnizarea de medicamente cu si fara contributie personala in tratamentul ambulatoriu se stabileste prin norme. Utilizarea acestui tip de contract este obligatorie, farmaciile acreditate putand negocia clauze suplimentare cu casele de asigurari de sanatate, in limita conditiilor prevazute in actele normative in vigoare, care vor fi mentionate la capitolul "Alte clauze".

Art. 7. - Fondul pentru consumul de medicamente cu si fara contributie personala in tratamentul ambulatoriu se determina prin aplicarea unei cote procentuale asupra cheltuielilor materiale si serviciilor cu caracter medical, aprobate in bugetul Fondului asigurarilor sociale de sanatate, la stabilirea careia se va lua in considerare cel putin fondul aprobat pentru anul precedent aferent consumului de medicamente cu si fara contributie personala in tratamentul ambulatoriu, indexat cu coeficientul de inflatie prognozat pentru anul in curs. Casa Nationala de Asigurari de Sanatate, la propunerile caselor de asigurari de sanatate, analizeaza si stabileste cota procentuala, cu avizul Colegiului Medicilor din Romania. Aceasta se aproba prin ordin comun al presedintelui Casei Nationale de Asigurari de Sanatate si al ministrului sanatatii si familiei.

Art. 8. - Neplata, din vina casei de asigurari de sanatate, in termen de maximum 30 de zile de la depunerea documentelor justificative, a sumelor datorate prevazute in contract, respectiv in termen de maximum 90 de zile pentru cele care depasesc valoarea contractata, atrage majorari de intarziere egale cu majorarile aferente pentru intarzierile achitarii impozitelor catre stat.

Art. 9. - Refuzul farmaciilor acreditate de a pune la dispozitie organelor de control actele de evidenta a medicamentelor cu si fara contributie personala furnizate si documentele in baza carora se deconteaza acestea de catre casele de asigurari de sanatate conduce la sistarea platilor in curs catre farmacia respectiva pana la urmatorul control.

Art. 10. - Contractul de furnizare de medicamente cu si fara contributie personala in tratamentul ambulatoriu se reziliaza de plin drept printr-o notificare scrisa a casei de asigurari de sanatate in termen de 10 zile de la data constatarii, in urmatoarele situatii:

a) daca farmacia acreditata nu incepe activitatea in termen de cel mult 3 luni de la data semnarii prezentului contract;

b) daca din motive imputabile farmaciei acreditate aceasta isi intrerupe activitatea pe o perioada mai mare de 3 luni;

c) daca farmacistul renunta sau pierde calitatea de membru al Colegiului Farmacistilor din Romania;

d) ridicarea de catre organele in drept a autorizatiei de functionare a farmaciei acreditate;

e) retragerea acreditarii farmaciei sau expirarea termenului de valabilitate a acesteia;

f) daca farmacia acreditata compenseaza medicamentele neeliberate din prescriptia medicala cu orice alte medicamente sau produse din farmacie;

g) nerespectarea obligatiilor contractuale in mod repetat si nejustificat, constatata cu ocazia contractelor efectuate de institutiile abilitate sa efectueze controlul.

Art. 11. - Contractul de furnizare de medicamente cu si fara contributie personala in tratamentul ambulatoriu inceteaza cu data la care a intervenit una dintre urmatoarele situatii:

a) se muta farmacia din teritoriul de functionare;

b) a survenit decesul reprezentantului legal al farmaciei;

c) incetarea prin faliment, dizolvare, lichidare;

d) incetarea definitiva a activitatii casei de asigurari de sanatate;

e) acordul de vointa al partilor;

f) prin denuntarea unilaterala a contractului de catre reprezentantul legal al farmaciei, printr-o notificare scrisa, cu 45 de zile calendaristice anterioare datei de la care se doreste incetarea contractului.

 

ANEXA 2

 

CONTRACT-CADRU

privind conditiile acordarii dispozitivelor medicale destinate corectarii si recuperarii deficientelor organice sau functionale ori corectarii unor deficiente fizice, in cadrul sistemului asigurarilor sociale de sanatate

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

Art. 1.- In relatiile contractuale cu casele de asigurari de sanatate furnizorii de dispozitive medicale au urmatoarele obligatii:

a) sa livreze dispozitivele medicale autorizate/inregistrate de Ministerul Sanatatii si Familiei, pentru care sunt acreditati in sistemul asigurarilor sociale de sanatate;

b) sa nu livreze dispozitive medicale expirate sau care prezinta abateri de la performantele functionale si de securitate, generatoare de incidente;

c) sa livreze dispozitive medicale insotite de documente care atesta provenienta si calitatea lor;

d) sa emita, potrivit legii, declaratia de conformitate pentru dispozitivele medicale la comanda;

e) sa asigure service pentru dispozitivul medical livrat, atat in perioada de garantie, cat si dupa expirarea acesteia;

f) sa asigure repararea dispozitivului medical dupa expirarea termenului de garantie;

g) sa livreze dispozitivele medicale numai la sediul social sau la punctul/punctele de lucru mentionat/mentionate in certificatul de acreditare;

h) sa livreze numai dispozitive medicale cu elemente de identificare si cu instructiuni de folosire si intretinere in limba romana;

i) sa livreze dispozitivele medicale in ambalaje adecvate, potrivit formei si caracteristicilor acestora, si sa le eticheteze conform prevederilor legale in vigoare;

j) sa verifice la livrare, dupa caz, adaptabilitatea si buna functionare a dispozitivului medical;

k) sa livreze la termen dispozitivul medical comandat;

l) sa execute orice modificare necesara dispozitivului medical in cazul in care nu au fost respectate caracteristicile specifice din prescriptia medicului de specialitate;

m) sa transmita Casei Nationale de Asigurari de Sanatate documentatia privind fundamentarea datelor pentru calcularea pretului de referinta si caracteristicile specifice ale dispozitivelor medicale pentru care sunt acreditati;

n) sa respecte confidentialitatea tuturor datelor si informatiilor privitoare la asigurati, precum si demnitatea si intimitatea acestora;

o) sa emita facturile insotite de copia de pe certificatul de garantie, declaratia de conformitate pentru dispozitivele la comanda, de audiogramele efectuate dupa protezarea auditiva si de confirmarea primirii dispozitivului medical, sub semnatura beneficiarului, cu specificarea domiciliului si a actului de identitate sau a documentelor ce confirma expedierea prin posta si primirea la domiciliu; cheltuielile cu transportul dispozitivului medical la domiciliul asiguratului nu se deconteaza de casele de asigurari de sanatate;

p) sa respecte dreptul asiguratului de a alege furnizorul de dispozitive medicale in mod nediscriminatoriu;

q) sa accepte controlul din partea serviciilor specializate din structura Casei Nationale de Asigurari de Sanatate, a caselor de asigurari de sanatate, impreuna cu Colegiul Medicilor din Romania, organizate la nivel national si judetean, respectiv al municipiului Bucuresti, asupra modului de desfasurare a intregii activitati care face obiectul contractului;

r) sa transmita Casei Nationale de Asigurari de Sanatate si caselor de asigurari de sanatate cu care are incheiate contracte de furnizare de dispozitive medicale modificarea pretului de vanzare cu amanuntul fata de cel care a stat la baza calculului pretului de referinta, ori de cate ori apare aceasta modificare. Cresterea preturilor de vanzare cu amanuntul acceptate de Casa Nationala de Asigurari de Sanatate nu poate fi mai mare decat coeficientul de inflatie aferent unei perioade de minimum 3 luni de la comunicarea ultimului pret.

Art. 2. - In relatiile contractuale cu casele de asigurari de sanatate furnizorii de dispozitive medicale au urmatoarele drepturi:

a) sa primeasca de la casa de asigurari de sanatate contravaloarea dispozitivelor medicale furnizate, conform facturilor emise si documentelor insotitoare;

b) sa fie informati permanent si din timp asupra modalitatii de furnizare a dispozitivelor medicale;

c) sa cunoasca conditiile de contractare de furnizare de dispozitive medicale;

d) sa isi organizeze activitatea proprie pentru cresterea eficientei protezarii si furnizarii de dispozitive medicale, cu respectarea reglementarilor legale in vigoare;

Art. 3. - In relatiile contractuale cu furnizorii de dispozitive medicale casele de asigurari de sanatate au urmatoarele obligatii:

a) sa trimita Casei Nationale de Asigurari de Sanatate, pentru fiecare furnizor de dispozitive medicale, certificatul de acreditare, in original, si documentele pe baza carora s-a facut acreditarea, in termen de 3 zile de la data emiterii certificatului de acreditare;

b) la contractare sa verifice prezenta furnizorului de dispozitive medicale in Lista cuprinzand furnizorii acreditati pentru intreaga tara, aprobata prin ordin al presedintelui Casei Nationale de Asigurari de Sanatate;

c) sa verifice autorizatiile de utilizare/certificatele de inregistrare a dispozitivelor medicale pentru care furnizorul a fost acreditat;

d) sa nu refuze contractarea cu furnizorii de dispozitive medicale inscrisi in Lista cuprinzand furnizorii acreditati pentru intreaga tara, la solicitarea acestora;

e) sa informeze permanent furnizorii de dispozitive medicale asupra conditiilor de contractare;

f) sa verifice activitatea furnizorilor de dispozitive medicale conform contractelor incheiate cu acestia;

g) sa emita decizii privind aprobarea procurarii/repararii dispozitivului medical, in limita fondurilor cu aceasta destinatie;

h) sa respecte dreptul asiguratului de a-si alege furnizorul de dispozitive medicale din Lista cuprinzand furnizorii acreditati pentru intreaga tara;

i) sa asigure decontarea pe baza facturilor emise de furnizor si a documentelor insotitoare;

j) sa raporteze Casei Nationale de Asigurari de Sanatate, la termenele stabilite, datele solicitate privind activitatea desfasurata de furnizorii de dispozitive medicale, in baza contractelor incheiate cu acestia;

k) sa tina evidenta deciziilor de aprobare a dispozitivelor medicale pe fiecare asigurat, precum si evidenta dispozitivelor medicale decontate pe fiecare asigurat;

l) sa afiseze la loc vizibil preturile de referinta ale dispozitivelor medicale, lista cuprinzand furnizorii cu care se afla in relatie contractuala si contributia personala care se suporta de asigurat.

 

CAPITOLUL II

Conditiile furnizarii dispozitivelor medicale destinate corectarii si recuperarii deficientelor organice sau functionale ori corectarii unor deficiente fizice

 

Art. 4. - Contractul de furnizare de dispozitive medicale destinate corectarii si recuperarii deficientelor organice sau functionale ori corectarii unor deficiente fizice se incheie intre furnizorul de dispozitive medicale, prin reprezentantul sau legal, si casa de asigurari de sanatate, pe baza urmatoarelor documente:

a) certificatul de inregistrare cu cod unic de inregistrare;

b) certificatul de inmatriculare, dupa caz;

c) codul fiscal, dupa caz;

d) autorizatia sanitara de functionare, dupa caz;

e) contul deschis la trezoreria statului;

f) certificatul de acreditare;

g) autorizatia/autorizatiile de utilizare a dispozitivelor medicale pentru care a fost acreditat;

h) certificatul/certificatele de inregistrare a dispozitivelor medicale pentru care a fost acreditat, dupa caz;

i) certificatul de inregistrare a reprezentantului autorizat.

Art. 5. - (1) Dispozitivele medicale se acorda la recomandarea medicului de specialitate, pe baza prescriptiei medicale si a cererii scrise intocmite de asigurat, de mandatarul desemnat de acesta cu procura speciala sau de reprezentantul legal al asiguratului. Cererea se inregistreaza la casa de asigurari de sanatate la care se vireaza contributia asiguratului. Pentru persoana asigurata prin efectul legii cererea se depune la casa de asigurari de sanatate in a carei raza isi are domiciliul sau resedinta persoana indreptatita.

(2) Modul de prescriere, procurare, decontare si de reparare a dispozitivelor medicale se stabileste prin norme.

(3) Medicii de specialitate aflati in relatie contractuala cu casa de asigurari de sanatate, care prescriu dispozitive medicale si isi desfasoara activitatea in cadrul unei unitati sanitare autorizate si/sau acreditate, nu pot reprezenta interesele unui furnizor de dispozitive medicale inscris in lista cuprinzand furnizorii acreditati.

Art. 6. - Casele de asigurari de sanatate deconteaza integral pretul de vanzare cu amanuntul al dispozitivului medical, daca acesta este mai mic decat pretul de referinta. Daca pretul de vanzare cu amanuntul al dispozitivului medical este mai mare decat pretul de referinta, diferenta se suporta de catre asigurat ca o contributie personala si se achita direct furnizorului, care elibereaza chitanta fiscala.

Art. 7. - Tipul de contract de furnizare de dispozitive medicale destinate corectarii si recuperarii deficientelor organice sau functionale ori corectarii unor deficiente fizice se stabileste prin norme. Utilizarea acestui tip de contract este obligatorie. Furnizorii de dispozitive medicale pot negocia clauze suplimentare cu casa de asigurari de sanatate, in limita conditiilor prevazute in actele normative in vigoare care vor fi mentionate la capitolul "Alte clauze".

Art. 8. - Neplata sumelor datorate in conditiile prevazute in contract, din vina casei de asigurari de sanatate, in termen de maximum 30 de zile de la depunerea facturii si a altor documente justificative atrage majorari de intarziere egale cu majorarile aferente pentru intarzierile achitarii impozitelor catre stat.

Art. 9. - Refuzul furnizorilor de dispozitive medicale de a pune la dispozitie organelor de control actele de evidenta a dispozitivelor medicale furnizate si documentele in baza carora se deconteaza acestea conduce la sistarea platilor in curs catre furnizorul respectiv pana la urmatorul control.

Art. 10. - Contractul de furnizare de dispozitive medicale se reziliaza de plin drept printr-o notificare scrisa a casei de asigurari de sanatate in termen de 10 zile de la data constatarii, in urmatoarele situatii:

a) ridicarea de catre organele in drept a autorizatiei/avizului de functionare a furnizorului de dispozitive medicale;

b) retragerea acreditarii sau expirarea termenului de valabilitate a acreditarii;

c) daca din motive imputabile furnizorului de dispozitive medicale acesta isi intrerupe activitatea pe o perioada mai mare de 3 luni;

d) furnizarea de dispozitive medicale neautorizate/neinregistrate de Ministerul Sanatatii si Familiei;

e) furnizarea de dispozitive medicale pentru care nu este acreditat in sistemul asigurarilor sociale de sanatate;

f) nerespectarea in mod repetat a termenelor de livrare a dispozitivelor medicale.

            Art. 11. - Contractul de furnizare de dispozitive medicale inceteaza la data la care a intervenit una dintre urmatoarele situatii:

            a) se schimba adresa sediului social;

            b) a survenit decesul reprezentantului legal al furnizorului;

            c) incetarea prin faliment, dizolvare, lichidare a furnizorului de dispozitive medicale;

            d) incetarea definitiva a activitatii caselor de asigurari de sanatate;

            e) acordul de vointa al partilor;

            f) denuntarea unilaterala a contractului de catre reprezentantul legal al furnizorului de dispozitive medicale, printr-o notificare scrisa, cu 45 de zile calendaristice anterioare datei de la care se doreste incetarea contractului.

            Art. 12. - (1) Fondul destinat dispozitivelor medicale se determina prin aplicarea unei cote procentuale asupra cheltuielilor materiale si serviciilor cu caracter medical, aprobate in bugetul Fondului de asigurari sociale de sanatate, la stabilirea caruia se va lua in considerare cel putin fondul aprobat pentru anul precedent, aferent asistentei cu dispozitive medicale, indexat cu coeficientul de inflatie prognozat pentru anul in curs. Casa Nationala de Asigurari de Sanatate, la propunerile caselor de asigurari de sanatate, analizeaza si stabileste cota procentuala, cu avizul Colegiului Medicilor din Romania. Cota procentuala se aproba prin ordin comun al presedintelui Casei Nationale de Asigurari de Sanatate si al ministrului sanatatii si familiei.

            (2) Pentru incadrarea in fondul aprobat cu aceasta destinatie si asigurarea accesului asiguratilor la toate categoriile de dispozitive medicale, casele de asigurari de sanatate vor analiza lunar numarul de decizii privind aprobarea procurarii dispozitivelor medicale emise in luna anterioara, alcatuind, dupa caz, liste de asteptare pentru asigurati, pe categorii de dispozitive medicale. In solutionarea listelor de asteptare se va tine seama atat de criterii economice, cat si de urgenta acordarii dispozitivului medical.