MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

P A R T E A I

Anul XIV - Nr. 127 LEGI, DECRETE, HOTÃRÂRI SI ALTE ACTE Luni, 18 februarie 2002

SUMAR

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

Decizia nr. 10 din 22 ianuarie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea si completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, aprobatã si modificatã prin Legea nr. 118/2001

Decizia nr. 16 din 22 ianuarie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31 alin. 2 din anexa nr. 2 (Regulamentul-cadru al asociatiilor de proprietari) la Legea locuintei nr. 114/1996, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare, si ale art. 2 alin. (3), ale art. 11 alin. (1) si ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificãrile si completãrile ulterioare

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE

ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

374/2001. - Ordin al presedintelui Comisiei Nationale pentru Controlul Activitãtilor Nucleare privind aprobarea Normelor pentru expeditii internationale de materiale radioactive implicând teritoriul României

ACTE ALE BÃNCII NATIONALE A ROMÂNIEI

5. - Circularã privind ratele dobânzilor plãtite la rezervele minime obligatorii aferente lunii februarie 2002 (perioade de aplicare)

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

DECIZIA Nr. 10

din 22 ianuarie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea si completarea Legii nr. 92/ 992 pentru organizarea judecãtoreascã, aprobatã si modificatã prin Legea nr. 118/2001

Nicolae Popa - presedinte

Costicã Bulai - judecãtor

Nicolae Cochinescu - judecãtor

Constantin Doldur - judecãtor

Kozsokár Gábor - judecãtor

Serban Viorel Stãnoiu - judecãtor

Lucian Stângu - judecãtor

Ioan Vida - judecãtor

Gabriela Ghitã - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol se aflã solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea si completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, aprobatã si modificatã prin Legea nr. 118/2001, exceptie ridicatã de Corpul Gardienilor Publici Galati în Dosarul nr. 4.098/2000 al Tribunalului Galati-Sectia civilã.

La apelul nominal rãspunde partea Sergiu Viorel Ionescu, lipsind autorul exceptiei, Corpul Gardienilor Publici Galati, fatã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.

Sergiu Viorel Ionescu, considerând cã dispozitiile ordonantei criticate nu contravin prevederilor constitutionale, solicitã respingerea exceptiei ca neîntemeiatã.

Reprezentantul Ministerului Public aratã cã prin dispozitiile art. I pct. 6 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 179/1999 a fost introdus alin. 1¹ la art. 17 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, republicatã, Curtea Constitutionalã constatând, potrivitDeciziei nr. 322 din 20 noiembrie 2001, cã aceste dispozitii sunt neconstitutionale. În aceste conditii se apreciazã cã exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 6 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 179/1999 a devenit inadmisibilã. În ceea ce prive te exceptia de neconstitutionalitate a celorlalte dispozitii ale ordonantei se considerã, având în vedere jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale, cã aceasta este neîntemeiatã.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:

Prin Încheierea din 7 decembrie 2000, pronuntatã în Dosarul nr. 4.098/2000, Tribunalul Galati - Sectia civilã a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea si completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, exceptie ridicatã de Corpul Gardienilor Publici Galati într-un litigiu al cãrui obiect îl constituie contestatia în anulare formulatã împotriva unei decizii civile în contradictoriu cu Sergiu Viorel Ionescu.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine cã dispozitiile ordonantei criticate sunt contrare art. 72 alin. (3) lit. h) si art. 114 alin. (4) din Constitutie. În acest sens se aratã, pe de o parte, cã prevederile constitutionale invocate, “reglementând institutia delegãrii legislative, exclud de la delegare domeniile care fac obiectul legilor organice”, iar pe de altã parte, cã “la data emiterii ordonantei nu exista nici o stare de urgentã".

Instanta de judecatã, exprimându-si opinia, apreciazã cã exceptia ridicatã este fondatã, dat fiind cã ordonanta contestatã”contravine art. 72 alin. (3) lit. h) din Constitutie, ce se referã la legile organice, cât si art. 114 alin. (1), potrivit cãruia Parlamentul poate adopta o lege specialã deabilitare a Guvernului de a emite ordonante în domenii ce nu fac obiectul legilor organice. Pe de altã parte, neinvocându-se în preambulul Ordonantei de urgentã nr. 179/1999 nici un caz exceptional în adoptarea reglementãrii, s-au încãlcat si dispozitiile art. 114 alin. (4) din Constitutie”.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã presedintilor celor douã Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Presedintele Camerei Deputatilor, în punctul sãu de vedere, considerând cã “ordonantele de urgentã pot fi emise si în materii rezervate legilor organice, asa cum rezultã si din prevederile art. 114 din Constitutie”, propune respingerea exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul, în punctul sãu de vedere, având în vedere jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale, considerã cã exceptia este neîntemeiatã.

Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sãu de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere al pre edintelui Camerei Deputatilor si al Guvernului, raportul întocmit în cauzã de judecãtorul-raportor, sustinerile pãrtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:

Curtea Constitutionalã a fost legal sesizatã si este competentã, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, sã solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicatã.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea si completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 17 noiembrie 1999), ordonantã aprobatã si modificatã prin Legea nr. 118/2001 (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 30 martie 2001).

Autorul exceptiei sustine cã sunt încãlcate prevederile constitutionale ale art. 72 alin. (3) lit. h) si ale art. 114 alin. (4), prin aceea cã, pe de o parte, prin ordonantã Guvernul legifereazã în domeniul organizãrii judecãtoresti, care tine de obiectul legii organice, iar pe de altã parte, cã adoptarea unei ordonante de urgentã presupune prezenta unei situatii exceptionale, ceea ce în cazul de fatã, dupã opinia autorului exceptiei, nu a existat.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constatã cã nu poate fi primitã nici una dintre criticile de neconstitutionalitate formulate.

I. În primul rând Curtea observã cã, desi exceptia de neconstitutionalitate prive te Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 179/1999, este evident cã ea are ca obiect de fapt prevederile Legii nr. 92/1992 introduse prin aceastã ordonantã. Astfel Curtea constatã cã prin dispozitiile art. I pct. 6 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 179/1999 la art. 17 din Legea nr. 92/1992 dupã alin. 1 a fost introdus alin. 1^{1 .} Acest text de lege stabileste cã în cauzele privind conflictele de muncã si litigiile de muncã hotãrârile se iau cu majoritatea membrilor completului format dintr-un judecãtor si doi asistenti judiciari.

Prin Decizia nr. 322 din 20 noiembrie 2001 Curtea Constitutionalã, solutionând exceptia de neconstitutionalitate a art. 17 alin. 1¹ din Legea nr. 92/1992, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare (dispozitii introduse prin art. I pct. 6 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 179/1999), a statuat cã acestea sunt neconstitutionale.

S-a retinut cã aceste dispozitii legale contravin art. 1 alin. (3), art. 51, 123, 124 si 125 din Constitutia României.

În aceste conditii, în cauzã sunt aplicabile dispozitiile art. 23 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992, republicatã, care prevãd cã “Nu pot face obiectul exceptiei […] prevederile constatate ca fiind neconstitutionale printr-o decizie anterioarã a Curtii Constitutionale”. Prin urmare, retinând cã acest caz de inadmisibilitate a intervenit dupã sesizarea Curtii, exceptia de neconstitutionalitate a art. I pct. 6 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 179/1999 va fi respinsã ca devenitã inadmisibilã.

II. În legãturã cu sustinerea potrivit cãreia ordonanta de urgentã criticatã nu putea modifica dispozitiile unei legi organice, si anume Legea nr. 92/1992, Curtea constatã cã aceasta este nejustificatã. În jurisprudenta sa, concretizatã în numeroase decizii (de exemplu, Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998, si Decizia nr. 15 din 25 ianuarie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 14 iunie 2000), Curtea Constitutionalã a statuat cã dispozitiile art. 114 din Constitutie nu prevãd interdictia de a se emite ordonante de urgentã în domeniul legilor organice, limitarea prevãzutã pentru ordonantele emise în baza legii de abilitare nefiind aplicabilã în cazul ordonantelor de urgentã.

Nu poate fi primitã nici critica potrivit cãreia ”la data emiterii ordonantei nu exista nici o stare de urgentã”, iar în preambulul Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 179/1999 nu se precizeazã cazul exceptional care a determinat emiterea acesteia.

Curtea Constitutionalã a retinut în numeroase decizii (de exemplu, Decizia nr. 83 din 19 mai 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 8 iunie 1998) faptul cã existenta cazului exceptional trebuie justificatã de cãtre Guvern cu ocazia adoptãrii ordonantei de urgentã.

Deoarece, sub aceste aspecte, în cauza de fatã nu au intervenit elemente noi care sã justifice reconsiderarea jurisprudentei în materie a Curtii Constitutionale, exceptia urmeazã sã fie respinsã ca neîntemeiatã.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca devenitã inadmisibilã, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 6 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea si completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, aprobatã si modificatã prin Legea nr. 118/2001, în ceea ce priveste dispozitiile alin. 1¹ introdus la art. 17 din Legea nr. 92/1992, republicatã, exceptie Ridicatã de Corpul Gardienilor Publici Galati în Dosarul nr. 4.098/2000 al Tribunalului Galati - Sectia civilã.

2. Respinge exceptia de neconstitutionalitate a celorlalte dispozitii din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea si completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, aprobatã si modificatã prin Legea nr. 118/2001, exceptie ridicatã de acelasi autor în acelasi dosar.

Definitivã si obligatorie.

Pronuntatã în sedinta publicã din data de 22 ianuarie 2002.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Doina Suliman

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

DECIZIA Nr. 16

din 22 ianuarie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. 2 din anexa nr. 2

(Regulamentul-cadru al asociatiilor de proprietari) la Legea locuintei nr. 114/1996, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare, si ale art. 2 alin. (3), ale art. 11 alin. (1) si ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificãrile si completãrile ulterioare

Nicolae Popa - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecãtor

Constantin Doldur - judecãtor

Kozsokár Gábor- judecãtor

Serban Viorel Stãnoiu - judecãtor

Lucian Stângu - judecãtor

Ioan Vida - judecãtor

Gabriela Ghitã - procuror

Vlad Mihai Cercel - magistrat-asistent

Pe rol se aflã solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31 alin. 2 din anexa nr. 2 (Regulamentul-cadru al asociatiilor de proprietari) la Legea locuintei nr. 114/1996, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare, si ale art. 2 alin. (3), ale art. 11 alin. (1) si ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificãrile si completãrile ulterioare, exceptie ridicatã de Filofteia Ciobanu în Dosarul nr. 434/R/2001 al Curtii de Apel Brasov - Sectia civilã.

Dezbaterile au avut loc în sedinta publicã din 15 ianuarie 2002, în prezenta autorului exceptiei si a reprezentantului Ministerului Public, si au fost consemnate în încheierea din aceesi datã, când Curtea a amânat pronuntarea, în vederea depunerii de concluzii scrise de cãtre autorul exceptiei, pentru data de 22 ianuarie 2002.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:

Prin Încheierea din 12 iulie 2001, pronuntatã în Dosarul nr. 434/R/2001, Curtea de Apel Brasov- Sectia civilã a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. 2 din anexa nr. 2 (Regulamentul-cadru al asociatiilor de proprietari) la

Legea locuintei nr. 114/1996, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare, si ale art. 2 alin. (3), art. 11 alin. (1) si ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificãrile si completãrile ulterioare, exceptie ridicatã de Filofteia Ciobanu în cadrul unui recurs împotriva hotãrârii prin care autorul exceptiei a fost obligat fatã de Asociatia de proprietari de apartamente nr. 55 Brasov la plata cotei-pãrti din cheltuielile comune de întretinere neachitate.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine cã dispozitiile art. 31 alin. 2 din anexa nr. 2 la Legea nr. 114/1996, republicatã, sunt neconstitutionale în mãsura în care îl declarã vinovat pe proprietarul pe care chiar statul, prin organele sale, l-a lipsit de venituri, fiind pus astfel întrão imposibilitate materialã obiectivã de a-si executa obligatia de platã a cotei-pãrti din cheltuielile comune de întretinere. Textul de lege criticat contravine prevederilor art. 1 alin. (3) din Constitutie, privind garantarea demnitãtii omului si a dreptãtii ca valori supreme, ale art. 43, ce instituie obligatia statului de a proteja social persoana lipsitã de mijloace de existentã, precum si ale art. 25 alin. (1) din Declaratia Universalã a Drepturilor Omului. Autorul exceptiei se considerã “victima abuzului de stat”, fiind înlãturat ilegal din functie si din profesie în anul 1993 si nefiind repus în drepturi nici pânã în prezent.

În ceea ce priveste dispozitiile art. 2 alin. (3) si ale art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, autorul exceptiei sustine cã acestea contravin prevederilor art. 1 alin. (3) si ale art. 16 din Constitutie, precum si ale art. 6 din Conventia pentru apãrarea drepturilor omului si a libertãtilor fundamentale. Astfel, obligatia plãtii taxei de timbru cãtre stat este neconstitutionalã în cazul unei persoane care a ajuns în imposibilitate de platã datoritã institutiilor statului.

Pe de altã parte, principiul constitutional al egalitãtii în fata legii este încãlcat în conditiile în care asociatia de proprietari este scutitã de plata taxei de timbru în cazul introducerii unei actiuni împotriva unei persoane aflate în imposibilitate de platã, în timp ce aceastã persoanã nu este scutitã de taxa de timbru în cazul exercitãrii cãilor de atac.

Dispozitiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, care prevãd sanctiunea anulãrii actiunii sau cererii în cazul neplãtii taxei de timbru, sunt considerate neconstitutionale în raport cu prevederile art. 1 alin. (3), ale art. 24 si 128 din Constitutie si cu prevederile art. 6 din Conventia pentru apãrarea drepturilor omului si a libertãtilor fundamentale.

Autorul exceptiei sustine cã aceastã sanctiune, care are ca efect împiedicarea judecãrii cererii sale si a exercitãrii pe aceastã cale a dreptului la apãrare, este neconstitutionalã în conditiile în care nu el, ci statul este vinovat de situatia în care se aflã.

Curtea de Apel Brasov-Sectia civilã, exprimându-si opinia, apreciazã cã exceptia de neconstitutionalitate ridicatã în ceea ce priveste art. 31 alin. 2 din anexa nr. 2 la Legea nr. 114/1996, republicatã, este neîntemeiatã, întrucât nu este admisibil ca o persoanã sã nu achite cheltuielile de întretinere a locuintei, iar acestea sã fie suportate de alte persoane. Asociatia de proprietari este reprezentanta tuturor proprietarilor, având în aceastã calitate dreptul de a formula cereri de chemare în judecatã pentru neplata chelã tuielilor comune de întretinere, iar acest drept nu contravine Constitutiei.

În ceea ce priveste dispozitiile art. 2 alin. (3), ale art. 11 alin. (1) si ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 instanta de judecatã opineazã cã “acestea exced cadrului procesual”.

În concluzie, instanta apreciazã cã exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiatã.

Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã pre edintilor celor douã Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a i exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sãu de vedere, apreciazã cã exceptia de neconstitutionalitate este nefondatã. Dispozitiile art. 31 alin. 2 din anexa nr. 2 la Legea nr. 114/1996, republicatã, sunt conforme cu prevederile art. 1 alin. (3) din Constitutie, obligatia de platã a cheltuielilor comune de întretinere si dreptul asociatiei de proprietari de a chema în judecatã proprietarul vinovat de neplata cheltuielilor comune neîncãlcând principiile consacrate de prevederea constitutionalã. De asemenea, textele criticate nu contravin nici prevederilor art. 43 din Constitutie, întrucât asociatia de proprietari, fiind o persoanã juridicã privatã, îi reprezintã pe toti membrii ei si este îndreptãtitã, în aceastã calitate, sã introducã actiuni în justitie pentru neplata cheltuielilor comune.

În privinta dispozitiilor Legii nr. 146/1997 Guvernul invocã jurisprudenta constantã a Curtii Constitutionale, prin care au fost respinse exceptiile de neconstitutionalitate privind dispozitii din aceastã lege.

Presedintii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere exprimat de Guvern, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, republicatã, retine urmãtoarele:

Curtea Constitutionalã a fost legal sesizatã si este competentã, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, sã solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicatã.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 31 alin. 2 din anexa nr. 2 (Regulamentul-cadru al asociatiilor de proprietari) la Legea locuintei nr. 114/1996, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 31 decembrie 1997, cu modificãrile si completãrile ulterioare, precum si ale art. 2 alin. (3), ale art. 11 alin. (1) si ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificãrile si completãrile ulterioare, dispozitii legale care la data pronuntãrii încheierii de sesizare a Curtii Constitutionale aveau urmãtorul cuprins:

- art. 31 alin. 2 din anexa nr. 2 (Regulamentul-cadru al asociatiilor de proprietari) la Legea locuintei nr. 114/1996, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare: “Asociatia de proprietari are dreptul de a actiona în justitie pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cheltuielilor comune, inclusiv a celor neprevãzute, timp de mai mult de 90 de zile de la termenul stabilits”;

- art. 2 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificãrile si completãrile ulterioare: “Valoarea la care se calculeazã taxa de timbru este cea declaratã în actiune sau în cerere. Dacã aceastã valoare este contestatã sau apreciatã de instantã ca derizorie, evaluarea se va face potrivit normelor metodologice prevãzute la art. 28 alin. (2) din prezenta leges”;

- art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificãrile si completãrile ulterioare: “Cererile pentru exercitarea cãilor ordinare de atac împotriva hotãrârilor judecãtore ti se taxeazã cu 50% din:

- taxa datoratã pentru cererea sau actiunea neevaluabilã în bani, solutionatã de prima instantã;

- taxa datoratã la suma contestatã, în cazul cererilor si actiunilor evaluabile în banisiî;

- art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificãrile si completãrile ulterioare:

“Neîndeplinirea obligatiei de platã pânã la termenul stabilit se sanctioneazã cu anularea actiunii sau a cererii”.

Ulterior datei sesizãrii Curtii Constitutionale a fost emisã Ordonanta Guvernului nr. 34/2001 pentru modificarea si completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 28 august 2001. Prin art. I pct. 3 din ordonantã textul art. 11 din Legea nr. 146/1997 a fost modificat, alin. (1) având în prezent urmãtorul cuprins: "Cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotãrârilor judecãtoresti se taxeazã cu 50% din:

- taxa datoratã pentru cererea sau actiunea neevaluabilã în bani, solutionatã de prima instantã;

- taxa datoratã la suma contestatã, în cazul cererilor si actiunilor evaluabile în bani”.

Ordonanta Guvernului nr. 34/2001 a intrat în vigoare la data publicãrii ei în Monitorul Oficial al României, 28 august 2001.

Curtea Constitutionalã, prin Decizia Plenului nr. III din 31 octombrie 1995 privind judecarea constitutionalitãtii unei dispozitii legale modificate ulterior invocãrii exceptiei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, a statuat cã în cazul modificãrii unei dispozitii legale atacate pânã la data solutionãrii exceptiei Curtea este competentã sã se pronunte dacã textul atacat, în noua sa redactare, mentine solutia legislativã de principiu, anterioarã modificãrii, motivele de neconstitutionalitate rãmânând aceleasi. În cazul de fatã modificãrile aduse dispozitiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 nu vizeazã substanta reglementãrii, solutia legislativã de principiu, precum si motivele de neconstitutionalitate invocate de autorul exceptiei rãmânând aceleasi. În consecintã, Curtea urmeazã sã se pronunte asupra dispozitiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, în redactarea actualã.

În sustinerea exceptiei autorul acesteia a invocat încãlcarea urmãtoarelor prevederi constitutionale:

- art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic si social, în care demnitatea omului, drepturile si libertãtile cetãtenilor, libera dezvoltare a personalitãtii umane, dreptatea

si pluralismul politic reprezintã valori supreme si sunt garantate”.;

- art. 16 alin. (1): “Cetãtenii sunt egali în fata legii si a autoritãtilor publice, fãrã privilegii si fãrã discriminãri”;

- art. 24: “(1) Dreptul la apãrare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, pãrtile au dreptul sã fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu”;

- art. 43: “(1) Statul este obligat sã ia mãsuri de dezvoltare economicã si de protectie socialã, de naturã sã asigure cetãtenilor un nivel de trai decent.

(2) Cetãtenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plãtit, la asistentã medicalã în unitãtile sanitare de stat, la ajutor de somaj si la alte forme de asistentã socialã prevãzute de lege”;

- art. 128: ‘Împotriva hotãrârilor judecãtore ti, pãrtile interesate si Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în conditiile legii”.

De asemenea, se invocã si încãlcarea urmãtoarelor dispozitii din acte internationale:

- art. 25 alin. (1) din Declaratia Universalã a Drepturilor Omului: “Orice persoanã are dreptul la un nivel de viatã corespunzãtor asigurãrii sãnãtãtii sale, bunãstãrii proprii si a familiei, cuprinzând hrana, îmbrãcãmintea, locuinta, îngrijirea medicalã, precum si serviciile sociale necesare, are dreptul la asigurare în caz de somaj, de boalã, de invaliditate, vãduvie, bãtrânete sau în alte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistentã ca urmare a unor împrejurãri independente de vointa sa”.;

- art. 6 din Conventia pentru apãrarea drepturilor omului si a libertãtilor fundamentale: “Orice persoanã are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public si într-un termen rezonabil a cauzei sale, de cãtre o instantã independentã si impartialã, instituitã de lege, care va hotãrî fie asupra încãlcãrii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricãrei acuzatii în materie penalã îndreptate împotriva sa. Hotãrârea trebuie sã fie pronuntatã în mod public, dar accesul în sala des.edintã poate fi interzis presei si publicului pe întreaga duratã a procesului sau a unei pãrti a acestuia în interesul moralitãtii, al ordinii publice, ori al securitãtii nationale într-o societate democraticã, atunci când interesele minorilor sau protectia vietii private a pãrtilor la proces o impun, sau în mãsura consideratã absolut necesarã de cãtre instantã atunci când, în împrejurãri speciale, publicitatea ar fi de naturã sã aducã atingere intereselor justitiei.

2. Orice persoanã acuzatã de o infractiune este prezumatã nevinovatã pânã ce vinovãtia sa va fi legal stabilitã.

3. Orice acuzat are, în special, dreptul:

a) sã fie informat, în termenul cel mai scurt, întrão limbã pe care o întelege si în mod amãnuntit, asupra naturii si cauzei acuzatiei aduse împotriva sa;

b) sã dispunã de timpul si de înlesnirile necesare pregãtirii apãrãrii sale;

c) sã se apere el însusi sau sã fie asistat de un apãrãtor ales de el si, dacã nu dispune de mijloacele necesare pentru a plãti un apãrãtor, sã poatã fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justitiei o cer;

d) sã întrebe sau sã solicite audierea martorilor acuzãrii si sã obtinã citarea si audierea martorilor apãrãrii în aceleasi conditii ca si martorii acuzãrii;

e) sã fie asistat în mod gratuit de un interpret, dacã nu întelege sau nu vorbe te limba folositã la audiere”.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutionalã constatã cã aceasta este nefondatã.

În ceea ce prive te dispozitiile art. 31 alin. 2 din anexa nr. 2 la Legea nr. 114/1996, republicatã, Curtea retine cã prin apartenenta lor la o asociatie de proprietari, fiecare dintre acestia are obligatia de a achita cota ce îi revine din cheltuielile comune, legate de administrarea, întretinerea si reparatiile proprietãtii comune. Asadar, plata de cãtre membrii asociatiilor de proprietari a cheltuielilor comune nu este o obligatie instituitã de stat si în folosul statului, ci constituie o obligatie civilã, izvorâtã din acordul de asociere si din relatiile contractuale stabilite între asociatie, în numele membrilor, si furnizorii serviciilor de interes comun. Având în vedere natura juridicã civilã a acestei obligatii, de a contribui la cheltuielile comune de întretinere, si tinând seama de faptul cã nici prevederile art. 1 alin. (3) si ale art. 43 din Constitutie si nici cele ale art. 25 alin. (1) din Declaratia Universalã a Drepturilor Omului nu prevãd obligatia statului de a interveni cu mãsuri de exonerare de rãspundere a unei persoane pentru neîndeplinirea obligatiilor contractuale asumate de aceasta, Curtea constatã cã nu poate fi primitã sustinerea autorului exceptiei cã dispozitiile art. 31 alin. 2 din anexa nr. 2 la Legea nr. 114/1996, republicatã, prin care este recunoscut dreptul asociatiei de proprietari de a actiona în justitie pe proprietarii care nu îsi îndeplinesc aceastã obligatie, sunt neconstitutionale.

În ceea ce priveste sustinerea autorului exceptiei cã termenul “vinovat”, folosit în art. 31 alin. 2 din anexa nr. 2 la Legea nr. 114/1996, republicatã, este neconstitutional în mãsura în care îl include pe proprietarul care a fost pus în imposibilitate de a-si executa obligatia din cauza actiunii culpabile a organelor statului, Curtea constatã cã aceasta prive te o problemã de interpretare a legii, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicatã, nu intrã în competenta sa, ci în competenta exclusivã a instantelor judecãtoresti, acestea urmând sã aprecieze dacã autorului exceptiei i se poate imputa sau nu vreo culpã în neachitarea cotei-pãrti din cheltuielile de întretinere.

În ceea ce priveste dispozitiile art. 2 alin. (3) si ale art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, acestea reglementeazã modul de calcul al taxei de timbru si, respectiv, cuantumul acesteia în cazul exercitãrii apelului sau recursului. Curtea constatã cã aceste dispozitii nu contravin prevederilor art. 1 alin. (3) din Constitutie, întrucât instituirea taxelor de timbru reprezintã o aplicare a principiului consacrat la art. 53 alin. (1) din Constitutie, conform cãruia cetãtenii au obligatia sã contribuie prin impozite si taxe la cheltuielile publice. Asa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudenta Curtii Constitutionale, este legal si firesc ca justitiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfãsuratã de instantele judecãtoresti sã contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 7 din 2 martie 1993, rãmasã definitivã prin Decizia nr. 39 din 7 iulie 1993, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 179 din 27 iulie 1993, si Decizia nr. 30 din 23 februarie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 26 aprilie 1999.

În acelasi sens Curtea retine cã nici dispozitiile art. 6 din Conventia pentru apãrarea drepturilor omului si a libertãtilor fundamentale nu sunt încãlcate, întrucât aceste dispozitii nu instituie vreo interdictie cu privire la instituirea taxelor de timbru.

În ceea ce priveste sustinerea autorului exceptiei privind încãlcarea principiului egalitãtii, consacrat de dispozitiile art. 16 alin. (1) din Constitutie, întrucât asociatia de proprietari este scutitã de taxa de timbru, în timp ce proprietarul nu beneficiazã de aceastã scutire, Curtea constatã cã si aceasta este nefondatã. În jurisprudenta Curtii Constitutionale s-a stabilit cã îinstituirea unor exceptii de la regula generalã a plãtii taxelor judiciare de timbru (scutiri de plata taxei) nu constituie o discriminare sau o atingere adusã acestui principiu constitutional. Potrivit art. 138 alin. (1) din Constitutie, «Impozitele, taxele si orice alte venituri ale bugetului de stat si ale bugetului asigurãrilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege», fiind, asadar, la latitudinea legiuitorului sã stabileascã scutiri de taxe sau impozite, având în vedere situatii diferite, fãrã ca prin aceasta sã se aducã atingere principiului egalitãtii în drepturi. Plata unor taxe sau impozite nu reprezintã un drept, ci o obligatie constitutionalã a cetãtenilor, prevãzutã de art. 53 alin. (1) din Legea fundamentalã, în conformitate cu care «Cetãtenii au obligatia sã contribuie, prin impozite si taxe, la cheltuielile publice.» În acest sens este, de exemplu, Decizia nr. 175 din 26 septembrie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 din 28 decembrie 2000.

În ceea ce priveste dispozitiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, care prevãd anularea actiunii sau cererii în cazul neplãtii taxei de timbru, acestea nu contravin, asa cum sustine autorul exceptiei, prevederilor art. 24 din Constitutie, referitoare la dreptul la apãrare, ale art. 128, referitoare la folosirea cãilor de atac, si ale art. 6 din Conventia pentru apãrarea drepturilor omului si a libertãtilor fundamentale, referitoare la dreptul la un process echitabil, întrucât anularea actiunii sau cererii, în cazul prevãzut de textul mentionat, constituie o sanctiune normalã pentru neîndeplinirea îndatoririi fundamentale de contributie la cheltuielile publice prin plata taxelor judiciare de timbru.

În sfârsit, în ceea ce priveste sustinerile autorului exceptiei cã instantele de judecatã nu ar trebui sã îi aplice aceste texte legale, deoarece situatia sa de insolvabilitate se datoreazã organelor statului, Curtea retine cã examinarea modului de aplicare a legii de cãtre instante, în functie de împrejurãri ca cele mentionate, nu intrã în competenta sa. Asemenea împrejurãri pot fi relevante în cadrul procedurilor administrative si judiciare de drept comun, în solutionarea de cãtre autoritãtile publice competente a eventualelor cereri formulate în vederea acordãrii de facilitãti la plata taxelor de timbru, în baza art. 21 alin. (1) din Legea nr. 146/1997.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31 alin. 2 din anexa nr. 2 (Regulamentul-cadru al asociatiilor de proprietari) la Legea locuintei nr. 114/1996, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare, si a celor ale art. 2 alin. (3), art. 11 alin. (1) si ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificãrile si completãrile ulterioare, exceptie ridicatã de Filofteia Ciobanu în Dosarul nr. 434/R/2001 al Curtii de Apel

Brasov-Sectia civilã.

Definitivã si obligatorie.

Pronuntatã în sedinta publicã din data de 22 ianuarie 2002.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Vlad Mihai Cercel

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL APELOR SI PROTECTIEI MEDIULUI

COMISIA NATIONALÃ PENTRU CONTROLUL

ACTIVITÃTILOR NUCLEARE

ORDIN

privind aprobarea Normelor pentru expeditii internationale de materiale radioactive

implicând teritoriul României

Presedintele Comisiei Nationale pentru Controlul Activitãtilor Nucleare, în conformitate cu prevederile:

- Hotãrârii Guvernului nr. 17/2001 privind organizarea si functionarea Ministerului Apelor si Protectiei Mediului, cu modificãrile ulterioare;

- Regulamentului de organizare si functionare a Comisiei Nationale pentru Controlul Activitãtilor Nucleare, aprobat prin Ordinul ministrului apelor si protectiei mediului nr. 530/ACI din 25 mai 2001;

- art. 5 din Legea nr. 111/1996 privind desfãsurarea în sigurantã a activitãtilor nucleare, republicatã, cu modificãrile ulterioare,

emite urmãtorul ordin:

Art. 1. - Se aprobã Normele pentru expeditii internationale de materiale radioactive implicând teritoriul României, prezentate în anexa*) care face parte din prezentul ordin.

Art. 2.- Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 3.- Normele mentionate la art. 1 intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2002.

Art. 4.- Directia politici, strategii si reglementãri reactori nucleari si ciclu combustibil, Directia supraveghere reactori nucleari si ciclu combustibil, Directia politici, strategii, reglementãri si supraveghere aplicatii surse cu radiatii ionizante si celelalte servicii independente din cadrul Comisiei Nationale pentru Controlul Activitãtilor Nucleare vor aduce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Presedintele Comisiei Nationale pentru Controlul Activitãtilor Nucleare,

Lucian Biros

Bucuresti, 4 octombrie 2001.

Nr. 374.

---

*) Anexa se publicã ulterior.

ACTE ALE BÃNCII NATIONALE A ROMÂNIEI

BANCA NATIONALÃ A ROMÂNIEI

CIRCULARÃ

privind ratele dobânzilor plãtite la rezervele minime obligatorii aferente lunii februarie 2002

(perioade de aplicare)

În baza art. 8 din Legea nr. 101/1998 privind Statutul Bãncii Nationale a României, în aplicarea prevederilor Regulamentului nr. 4/1998 privind regimul rezervelor minime obligatorii, republicat,

Banca Nationalã a României hotãrãste:

Ratele dobânzilor plãtite la rezervele minime obligatorii aferente lunii februarie 2002 (perioade de aplicare) sunt:

- 15,0%, pentru rezervele minime obligatorii constituite în lei;

- 1,0%, pentru rezervele minime obligatorii constituite în dolari S.U.A.;

- 1,0%, pentru rezervele minime obligatorii constituite în euro.

GUVERNATORUL BÃNCII NATIONALE A ROMÂNIEI,

MUGUR CONSTANTIN ISÃRESCU

Bucuresti, 11 februarie 2002.

Nr. 5.