MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XIV - Nr. 867         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Luni, 2 decembrie 2002

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 284 din 29 octombrie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. (1) lit. u) si alin. (2) lit. f) din Legea nr. 521/2002 privind regimul de supraveghere si autorizare a productiei, importului si circulatiei unor produse supuse accizelor

 

Decizia nr. 300 din 7 noiembrie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 48 lit. d) si ale art. 52 alin. 1, 2 si 6 din Codul de procedură penală

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE

ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

124. - Ordin al ministrului Autoritătii pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului privind instituirea procedurii de administrare specială la Societatea Comercială “Arteca” - S.A. Jilava

 

181. - Ordin al presedintelui Comisiei Nationale pentru Controlul Activitătilor Nucleare privind aprobarea Normelor de dezafectare a obiectivelor si instalatiilor nucleare

 

192. - Ordin al presedintelui Comisiei Nationale pentru Controlul Activitătilor Nucleare pentru aprobarea Normelor de securitate radiologică privind gospodărirea deseurilor radioactive provenite de la mineritul si prepararea minereurilor de uraniu si toriu

 

DECIZII  ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 284

din 29 octombrie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. (1) lit. u) si alin. (2) lit. f) din Legea nr. 521/2002 privind regimul de supraveghere si autorizare a productiei, importului si circulatiei unor produse supuse accizelor

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. (1) lit. u) si alin. (2) lit. f) din Legea nr. 521/2002, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Practic Service” - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 2.699/2002 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucuresti într-o cauză având ca obiect plângerea formulată împotriva sanctiunii contraventionale si a măsurii de confiscare aplicate de organele Ministerului Finantelor Publice pe baza dispozitiilor legale criticate.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public arată că autorul exceptiei a avut în vedere dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 27/2000 care, ulterior sesizării Curtii Constitutionale, au fost abrogate prin Legea nr. 521/2002, dar textul criticat a fost preluat în noua reglementare.

Aceste dispozitii au mai făcut obiectul controlului de constitutionalitate, Curtea Constitutională respingând prin mai multe decizii exceptiile ridicate. Se amintesc deciziile nr. 190/2002 si nr. 199/2002. Se mai arată că nu sunt elemente noi care să determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale. Se solicită respingerea exceptiei ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 17 iunie 2002, pronuntată în Dosarul nr. 2.699/2002, Judecătoria Sectorului 4 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 51 alin. (1) lit. z) din Ordonanta

Guvernului nr. 27/2000, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Practic Service” - S.R.L. din Bucuresti.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile art. 41 alin. (1) si (7) si ale art. 135 alin. (6) din Constitutie, referitoare la ocrotirea proprietătii private, întrucât permit organelor Ministerului Finantelor Publice să aplice sanctiunea contraventională si să dispună confiscarea unor bunuri sau valori fără să fi stabilit, în prealabil, existenta tuturor elementelor contraventiei imputate, inclusiv a vinovătiei autorului acesteia.

Judecătoria Sectorului 4 Bucuresti arată că exceptia ridicată nu este întemeiată, pentru că principiile constitutionale referitoare la garantarea si ocrotirea proprietătii private si a averii licit dobândite “nu exclud posibilitatea confiscării bunurilor destinate, folosite sau rezultate din infractiuni sau contraventii”, potrivit dispozitiilor alin. (8) al art. 41 din Constitutie.

În conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate  ridicate. De asemenea, potrivit dispozitiilor  art. 181 din Legea nr. 35/1997, s-a solicitat si punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.

Guvernul consideră că exceptia ridicată este inadmisibilă, iar instanta judecătorească a sesizat Curtea Constitutională cu încălcarea dispozitiilor art. 23 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992, republicată. Arată, în acest sens, că “prin art. 64 din Legea nr. 521/2002 privind regimul de supraveghere si autorizare a productiei, importului si circulatiei unor produse supuse accizelor, în vigoare, au fost abrogate prevederile art. 28-42, art. 50 alin. (2) si ale art. 51-59 din Ordonanta Guvernului nr. 27/2000, această lege marcând, de fapt, abrogarea în integralitate a ordonantei în discutie”.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 51 alin. (1) lit. z) din Ordonanta Guvernului nr. 27/2002, ulterior modificate, nu încalcă dispozitiile art. 41 alin. (1) si (7) si nici pe cele ale art. 135 alin. (6) din Constitutie, ci constituie o aplicare legală a acestora. Inviolabilitatea proprietătii private nu poate fi opusă  cerintelor apărării interesului national. Nici economia de piată si nici libertatea comertului nu justifică încălcarea obligatiilor legale ale agentilor economici, obligatii de care depinde functionarea însăsi a sistemului economic. Consideră că exceptia este neîntemeiată, întrucât bunurile supuse confiscării sunt rezultatul unei activităti ilicite, situatie în care legiuitorul poate stabili sanctiuni aplicabile activitătilor ce contravin legii.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului si cel al Avocatului Poporului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei îl constituie, conform sesizării, dispozitiile art. 51 alin. (1) lit. z) din Ordonanta Guvernuluinr. 27/2000 privind regimul produselor supuse accizelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 31 ianuarie 2000, dispozitii introduse prin art. 1 pct. 22 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 134/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 30 septembrie 2000. Aceste dispozitii au următoarea redactare:

- Art. 51 alin. (1): “Constituie contraventie următoarele fapte, dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infractiuni:

[...]

z) comercializarea de produse supuse autorizării, fără autorizatie de comercializare; [...]”

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate încalcă următoarele prevederi constitutionale:

- Art. 41 alin. (1): “Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite prin lege.”;

- Art. 41 alin. (7): “Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.”;

- Art. 135 alin. (6): “Proprietatea privată este, în conditiile legii, inviolabilă.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată următoarele:

Ordonanta Guvernului nr. 27/2000 a fost supusă numeroaselor modificări si completări prin acte normative succesive: Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 134/2000 (prin care au fost introduse si dispozitiile care constituie obiectul exceptiei de neconstitutionalitate); Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 157/2000; Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 117/2001; Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 158/2001.

Prin art. 62 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 158/2001 privind regimul accizelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 30 noiembrie 2001, au fost abrogate art. 1-27 si art. 43art. 50 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 27/2000, iar prin art. 64 din Legea nr. 521/2002 privind regimul de supraveghere si autorizare a productiei, importului si circulatiei unor produse supuse accizelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 2 august 2002, au fost abrogate si celelalte dispozitii ale acelei ordonante.

Autorul exceptiei invocă neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 51 alin. (1) lit. z) din Ordonanta Guvernului nr. 27/2000, dar critică măsura confiscării care, în opinia sa, este contrară prevederilor constitutionale referitoare la ocrotirea proprietătii. Sanctionarea contraventiei prevăzute în textul criticat, inclusiv confiscarea unor bunuri sau valori, sunt înscrise în alin. (2) liniuta a 16-a a aceluiasi articol astfel: “Contraventiile prevăzute la alin. (1) se sanctionează după cum urmează: [...]

- cu amendă de la 100.000.000 lei la 200.000.000 lei, confiscarea produselor destinate comercializării si/sau confiscarea veniturilor realizate din vânzarea produselor comercializate fără autorizatie de comercializare si cu ridicarea licentei de fabricatie, cea prevăzută la lit. z);”

Ulterior ridicării exceptiei si datei sesizării Curtii Constitutionale Ordonanta Guvernului nr. 27/2000 a fost  abrogată prin Legea nr. 521/2002, dar dispozitiile legale criticate, ca fiind neconstitutionale, au fost preluate în noul act normativ, după cum urmează:

- “Art. 52. - (1) Constituie contraventii următoarele fapte: [...]

u) comercializarea de produse supuse autorizării fără autorizatie sau fără aprobarea Ministerului Finantelor Publice, după caz; [...]

(2) Contraventiile prevăzute la alin. (1) se sanctionează după cum urmează: [...]

f) cu amendă de la 1 miliard lei la 5 miliarde lei si confiscarea produselor, iar în cazul în care acestea au fost vândute, cu confiscarea sumelor rezultate din această vânzare si, după caz, anularea autorizatiilor, pentru cele prevăzute la lit. f), i), j) si u);”

Asadar, Curtea urmează să se pronunte asupra constitutionalitătii acestor dispozitii legale în vigoare. Solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a unei dispozitii legale modificate ulterior ridicării exceptiei este posibilă dacă “după invocarea exceptiei în fata instantelor judecătoresti, textul de lege a fost modificat, mentinându-se însă, în noua sa redactare, solutia legislativă de principiu,  anterioară modificării, motivele de neconstitutionalitate fiindaceleasi”; pentru solutionarea exceptiei ridicate nu este necesară o nouă sesizare, asa cum a statuat Plenul Curtii Constitutionale prin Decizia nr. III din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995.

Curtea constată că acest principiu este aplicabil si în cazul abrogării unei legi, ordonante sau a unei norme din acestea, intervenită ulterior învestirii sale, atunci când sunt întrunite celelalte conditii mentionate mai sus.

Potrivit prevederilor art. 41 alin. (8) din Constitutie, “Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori contraventii pot fi confiscate numai în conditiile legii”. Curtea Constitutională, în numeroase decizii, a retinut, chiar si cu referire la contraventiile prevăzute la art. 51 din Ordonanta Guvernului nr. 27/2000, că stabilirea prin lege a confiscării unor bunuri sau valori destinate, folosite sau rezultate din contraventii nu este contrară dispozitiilor si principiilor constitutionale (de exemplu, Decizia nr. 190 din 25 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 543 din 25 iulie 2002, si Decizia nr. 199 din

4 iulie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 551 din 29 iulie 2002).

Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, considerentele si solutia din acele decizii rămân valabile si în cauza de fată.        

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. (1) lit. u) si alin. (2) lit. f) din Legea nr. 521/2002 privind regimul de supraveghere si autorizare a productiei, importului si circulatiei unor produse supuse accizelor, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Practic Service” - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 2.699/2002 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucuresti.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 29 octombrie 2002.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Laurentiu Cristescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 300

din 7 noiembrie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 48 lit. d) si ale art. 52 alin. 1, 2 si 6 din Codul de procedură penală

 

Nicolae Popa - presedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 48 lit. d) si ale art. 52 alin. 1, 2 si 6 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Petre Mihai Băcanu în Dosarul nr. 3.057/2002 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia penală.

La apelul nominal se prezintă apărătorul autorului exceptiei si cel al părtii Nicolae Văcăroiu, lipsind partea Societatea Comercială “R” - S.A., fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

În sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia apreciază că sintagma “este interesat sub orice formă” din cuprinsul art. 48 lit. d) este neconstitutională, întrucât textul nu este suficient de explicit, partea aflându-se în imposibilitatea de a demonstra interesul judecătorului, care poate fi de natură materială sau morală. În ceeea ce priveste dispozitiile art. 52 alin. 1 din Codul de procedură penală, autorul exceptiei consideră că sedinta secretă prin care se solutionează recuzarea unui judecător împiedică  petentul de a-si formula apărările necesare, astfel încât sunt încălcate prevederile art. 24 din Constitutie si cele ale  Conventiei pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Se arată că, de cele mai multe ori, cererea de recuzare este formulată oral în fata

instantei judecătoresti si, prin urmare, completul care solutionează cererea nu are cunostintă de motivele invocate de parte. Or, pentru a se evita astfel de situatii, prezenta părtilor la solutionarea cererilor de recuzare trebuie să fie obligatorie. De asemenea, autorul critică si dispozitia art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală, care prevede ascultarea părtilor la examinarea cererii de recuzare numai dacă se găseste necesar de către instantă. Se apreciază că acest text de lege contravine art. 16 din Constitutie, întrucât procurorul prezent în instantă este ascultat în mod obligatoriu, în timp ce ascultarea părtilor este lăsată la latitudinea instantei. În fine, se mai critică alin. 6 al art. 52, arătându-se că termenul “încheiere” ar trebui înlocuit cu acela de “sentintă”, deoarece instanta se dezînvesteste după solutionarea cererii de recuzare.

Cealaltă parte, prin apărător, solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, întrucât critica vizează probleme de fapt sau de aplicare a legii, care nu sunt de competenta Curtii Constitutionale.

Reprezentantul Ministerului Public consideră sustinerile autorului exceptiei ca fiind în mare parte propuneri “de lege ferenda”, care nu pot face obiectul controlului de constitutionalitate. În ceea ce priveste critica dispozitiilor art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală, se arată că procurorul, ca reprezentant al unei autorităti publice, nu se poate afla pe pozitie de egalitate cu părtile în proces si,

prin urmare, într-o astfel de situatie nu este aplicabil principiul egalitătii în drepturi a cetătenilor prevăzut de art. 16 din Constitutie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 8 august 2002, pronuntată în Dosarul nr. 3.057/2002, Curtea Supremă de Justitie Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională  cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 48 lit. d) si ale art. 52 alin. 1, 2 si 6 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Petre Mihai Băcanu în dosarul acelei instante.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că sintagmele “este interesat sub orice formă”, cuprinsă în art. 48 lit. d) din Codul de procedură penală, “în sedintă secretă” din cuprinsul art. 52 alin. 1, siar dacă se găseste necesar, si părtile” cuprinsă în art. 52 alin. 2, precum si termenul “încheierea”, cuprins în art. 52 alin. 6 din Codul de procedură penală, sunt neconstitutionale, deoarece încalcă dreptul la un proces echitabil si dreptul la apărare, dau nastere la arbitrariu si au un continut discriminatoriu pentru partea care a cerut recuzarea, lipsind-o de o cale de atac. Se propune ca hotărârea pronuntată de instanta care solutionează recuzarea să fie denumită “sentintă”, iar nu “încheiere”, pentru a putea fi supusă căilor de atac si a se respecta, în acest

mod, dreptul la apărare al părtilor din proces.

Exprimându-si opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea Supremă de Justitie - Sectia penală arată că aceasta este nefondată, în temeiul mai multor argumente. Astfel, se arată că sintagma “este interesat sub orice formă” nu contine nici o dispozitie contrară prevederilor constitutionale invocate. Dimpotrivă, pentru garantarea dreptului la apărare părtile pot cere recuzarea judecătorului interesat personal, prin sotul său sau printr-o rudă apropiată, în solutionarea cauzei. Se mai arată că art. 48 lit. d) din Codul de procedură penală nu contravine nici textului constitutional al art. 123, referitor la înfăptuirea justitiei, întrucât dispozitia legală criticată garantează impartialitatea judecătorilor, prevăzând posibilitatea abtinerii ori recuzării în toate cazurile în care rezultă, din împrejurări concrete, că judecătorul este interesat în cauză.

Curtea Supremă de Justitie constată că o serie de texte constitutionale invocate de autorul exceptiei în motivarea criticilor sale nu au legătură cu prevederile art. 48 lit. d) din Codul de procedură penală si, prin urmare, nu pot face obiectul controlului exceptiei de neconstitutionalitate. Referitor la critica dispozitiilor art. 52 alin. 1 din Codul de procedură penală, Curtea Supremă de Justitie consideră că aceasta este, de asemenea, neîntemeiată, deoarece procedura de solutionare a abtinerii sau recuzării este reglementată de lege, potrivit art. 125 alin. (3) din Constitutie. Sedinta secretă, ca si celelalte reguli procedurale instituite prin art. 52 alin. 2 si 6 din Codul de procedură penală nu sunt reguli de drept comun privind judecarea în fond a cauzei, ele au un caracter special, de verificare a conformitătii motivelor de recuzare si abtinere invocate cu cele prevăzute de lege. De asemenea, nici căile de atac nu pot fi aceleasi, fiind vorba despre rezolvarea unei chestiuni prealabile solutionării în fond a cauzei, iar nu despre rezolvarea fondului. Pentru a se evita tergiversarea procesului prin folosirea căilor de atac, dispozitiile art. 52 alin. 6 din Codul de procedură penală prevăd calea de atac a recursului în cazurile limitativ arătate în text, cu respectarea dispozitiilor constitutionale ale art. 125 alin. (3).

Referitor la sustinerea autorului exceptiei privind neconstitutionalitatea alin. 6 al art. 52 din Codul de procedură penală, în ceea ce priveste utilizarea termenului “încheiere” în loc de “sentintă”, se apreciază că argumentul este nefondat, întrucât, potrivit art. 311 alin. 1 din Codul de procedură penală, invocat chiar  de autorul exceptiei, numai hotărârea prin care se solutionează cauza de către prima instantă sau prin care aceasta se dezînvesteste fără a solutiona fondul se numeste sentintă, toate celelalte hotărâri date în cursul judecătii numindu-se încheieri, potrivit alin. 3 al aceluiasi articol din Codul de procedură penală. În conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a Curtii Constitutionale a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului pentru a transmite punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate în cauză. De asemenea, în conformitate cu dispozitiile art. 181 din Legea nr. 35/1997, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului.

Presedintele Camerei Deputatilor arată că dispozitiile prevăzute de art. 48 lit. d) si art. 52 alin. 1, 2 si 6 din Codul de procedură penală nu sunt în contradictie cu textele constitutionale invocate, texte care garantează principiile fundamentale si valorile supreme ale statului român. Prin urmare, se apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Guvernul, în punctul de vedere asupra exceptiei privind dispozitiile art. 48 lit. d) din Codul de procedură penală, arată că sintagma “este interesat sub orice formă” are un continut larg, care nu limitează cauza de incompatibilitate la interesele de o anumită natură si nu limitează posibilitatea părtilor de a recuza judecătorul ori de câte ori ar exista motive de suspiciune care îi pun la îndoială impartialitatea si obiectivitatea în activitatea de judecată. Fără a aduce atingere vreunei prevederi constitutionale, dispozitia din art. 48 lit. d) din Codul de procedură penală constituie o garantie a dreptului la apărare prevăzut de art. 24 din Constitutie. Această dispozitie nu îngrădeste nici liberul acces la justitie consacrat de art. 21 din Constitutie, ci creează temeiul legal al acestui acces pentru asigurarea impartialitătii în activitatea de judecată. Reglementarea incompatibilitătii judecătorului constituie o garantie a dreptului la un proces echitabil, care presupune judecarea cauzei de către o instantă independentă si simpartială”, asa cum prevăd dispozitiile art. 6 pct. 1 teza întâi din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Prin urmare, art. 48 lit. d) din Codul de procedură penală nu contravine art. 11 sau 20 din Constitutie si nici celorlalte prevederi invocate de autorul exceptiei.

Cu privire la critica de neconstitutionalitate a art. 52 alin. 1, 2 si 6 din Codul de procedură penală, se invocă art. 125 alin. (3) din Constitutie, care statuează că procedura de judecată este stabilită de lege, si art. 126, privind caracterul public al dezbaterilor, care prevede că “Sedintele de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege”. Se mai arată că Protocolul nr. 7 aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale prevede în art. 2 pct. 1 dreptul la dublul grad de jurisdictie, dar face referire numai la hotărârile de condamnare, nu si la încheierile premergătoare solutionării cauzei, acestea putând fi atacate o dată cu fondul, asa cum a statuat Curtea Constitutională prin Decizia nr. 185 din 14 iunie 2001.

Se mai apreciază că procedura de solutionare a cererii de recuzare garantează accesul liber la justitie pentru invocarea existentei oricărui caz de  incompatibilitate prevăzut de lege si nu creează privilegii sau discriminări pe temeiul criteriilor prevăzute în art. 4 din Constitutie sau în art. 14 din Conventie, de natură a contraveni art. 16 din Constitutie.

În concluzie, exceptia de neconstitutionalitate este considerată ca fiind neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia este nefondată. Abtinerea, ca si recuzarea judecătorului, se poate solicita de oricare dintre părtile din proces, cu arătarea motivelor pe care se întemeiază si numai în cazurile strict  reglementate de lege. Pentru a se evita tergiversarea solutionării unor cereri, art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală prevede o procedură specială, si anume examinarea de îndată a acestora, lăsând la aprecierea judecătorului dacă se impune sau nu ascultarea părtilor din cauza respectivă. Dacă s-ar prevedea obligativitatea ascultării părtilor, pentru solutionarea cererii de recuzare, s-ar ajunge la amânarea în mod nejustificat a cauzei si la acordarea unor termene suplimentare. Cu privire la critica adusă art. 52 alin. 6, în sensul că acesta nu prevede o cale de atac împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, se arată că această critică nu este fondată, deoarece încheierea poate fi atacată o dată cu fondul. Atacarea cu recurs separat ar duce, în cele mai multe cazuri, la tergiversarea nejustificată a cauzelor penale.

În concluzie, se apreciază că prevederile art. 52 din Codul de procedură penală asigură o corectă solutionare a abtinerii sau recuzării în concordantă cu dispozitiile Constitutiei, cu asigurarea celeritătii desfăsurării procesului penal.

Presedintele Senatului nu a comunicat Curtii Constitutionale punctul său de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere exprimate de presedintele Camerei Deputatilor, de Guvern si de Avocatul Poporului, raportul întocmit de judecătorulraportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată. Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie

dispozitiile art. 48 lit. d) si ale art. 52 alin. 1, 2 si 6 din Codul de procedură penală, care prevăd:

- Art. 48: “Judecătorul este de asemenea incompatibil de a judeca, dacă în cauza respectivă: [...]

d) există împrejurări din care rezultă că este interesat sub orice formă, el, sotul sau vreo rudă apropiată.”;

- Art. 52 alin. 1, 2 si 6: “Abtinerea sau recuzarea judecătorului, procurorului sau grefierului se solutionează de un alt complet, în sedintă secretă, fără participarea celui ce declară că se abtine sau este recuzat.

Examinarea declaratiei de abtinere sau a cererii de recuzare se face de îndată, ascultându-se procurorul când este prezent în instantă, iar dacă se găseste necesar, si părtile, precum si persoana care se abtine sau a cărei recuzare se cere. [...]

Încheierea prin care s-a admis sau s-a respins abtinerea, ca si aceea prin care s-a admis recuzarea, nu sunt supuse nici unei căi de atac.”

Autorul exceptiei arată că dispozitiile art. 48 lit. d) si ale art. 52 alin. 1, 2 si 6 din Codul de procedură penală sunt contrare prevederilor constitutionale ale art. 1 alin. (3) referitoare la România ca stat de drept, art. 11 alin. (1) si (2) referitoare la dreptul international si dreptul intern, art. 15 alin. (1) referitoare la universalitatea drepturilor si libertătilor cetătenilor, art. 16 alin. (1) si (2) referitoare la egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (1) si (2) referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1) si (2) referitoare la accesul liber la justitie, art. 24 alin. (1) si (2) referitoare la dreptul la apărare, art. 30 alin. (7) referitoare la restrângerile aduse libertătii de exprimare, art. 48 alin. (3) referitoare la răspunderea patrimonială a statului pentru erorile judiciare în procesele penale, art. 51 referitoare la respectarea Constitutiei si a legilor, art. 54 referitoare la exercitarea drepturilor si a libertătilor, art. 123 alin. (1) si (2) referitoare la înfăptuirea justitiei, art. 124 alin. (1) referitoare la statutul judecătorului, art. 125 alin. (1) si (3)  referitoare la instantele judecătoresti, art. 128 referitoare la folosirea căilor de atac, art. 130 alin. (1) referitoare la rolul Ministerului Public în activitatea judiciară, art. 131 alin. (1) referitoare la statutul procurorilor si ale art. 150 alin. (1) referitoare la conflictul temporal de legi. Totodată, dispozitiile legale criticate sunt considerate ca fiind contrare prevederilor din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a  libertătilor fundamentale, si anume: art. 6 pct. 1 teza întâi referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 6 pct. 3 lit. c) referitoare la dreptul la apărare, art. 13 referitoare la dreptul la un recurs efectiv, art. 14 referitoare la interzicerea discriminării, art. 17 referitoare la interzicerea abuzului de drept, precum si celor ale art. 2 din Protocolul nr. 7 aditional la Conventie, referitoare la dublul grad de jurisdictie în materie penală.

I. Dintre prevederile constitutionale pretins a fi încălcate prin dispozitiile legale ce fac obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea constată că nu au  legătură cu acestea, deci sunt irelevante în cauză, cele prevăzute în art. 11, 20, art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) si (2), art. 21, art. 30 alin. (7), art. 48 alin. (3), art. 51, 54, art. 130 alin. (1), art. 131 alin. (1), precum si cele ale art. 150 alin. (1).

II. Cu privire la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiei art. 48 lit. d) din Codul de procedură penală, care prevede posibilitatea recuzării judecătorului interesat în cauză, sub orice formă, Curtea constată că institutia incompatibilitătii constituie un remediu procesual pentru situatiile în care prezumtia de impartialitate a judecătorului este pusă la îndoială. Judecătorul declarat incompatibil este împiedicat să participe la activitatea procesuală desfăsurată într-o anumită cauză, în acest mod fiind respectate principiile de drept privind impartialitatea si obiectivitatea modului de solutionare a litigiilor deduse judecătii. Prin urmare, textul de lege criticat nu aduce atingere dreptului la apărare, consacrat prin art. 24 din Constitutie, ci, dimpotrivă, constituie garantia desfăsurării unui proces echitabil, cu respectarea tuturor drepturilor procesuale ale părtilor implicate. De asemenea, art. 48 lit. d) din Codul de procedură penală nu îngrădeste nici accesul liber la justitie, prevăzut în art. 21 din Constitutie, întrucât persoana interesată are posibilitatea, prin formularea unei cereri de recuzare, să restabilească echilibrul procesual întrerupt de existenta unui caz de incompatibilitate.

III. Cu privire la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 1, 2 si 6 din Codul de procedură penală, referitoare la procedura specială de  solutionare a declaratiei de abtinere sau a cererii de recuzare, Curtea constată, de asemenea, că aceasta este neîntemeiată. Potrivit prevederilor art. 125 alin. (3) si ale art. 126 din Constitutie, procedura de judecată este stabilită de lege, respectiv sedintele de judecată sunt publice, în afară de cazurile prevăzute de lege. De asemenea, potrivit art. 128 din Constitutie, împotriva hotărârilor judecătoresti părtile interesate si Ministerul Public pot exercita căile de atac în conditiile legii. Rezultă, asadar, că, potrivit Constitutiei, legiuitorul este unica autoritate competentă de a reglementa procedura de judecată, cazurile în care sedintele de judecată nu sunt publice, precum si căile de atac si conditiile exercitării acestora. Procedura de solutionare a cererilor de abtinere sau de recuzare face parte integrantă din procedura de judecată, fiind reglementată în conformitate cu prevederile constitutionale.

În ceea ce priveste încheierea prin care se solutionează cererea de abtinere sau de recuzare, Curtea constată că aceasta nu solutionează fondul cauzei si de aceea lipsa unei căi de atac separate împotriva acestei încheieri nu este contrară dispozitiilor art. 2 din Protocolul nr. 7 aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitoare la dublul grad de jurisdictie în materie penală. Faptul că o asemenea încheiere nu poate fi atacată separat cu recurs se explică, pe de o parte, prin necesitatea evitării unei prelungiri abuzive a procesului, iar pe de altă parte, prin faptul că respectiva încheiere poate fi atacată cu recurs o dată cu hotărârea prin care s-a solutionat fondul cauzei.

Asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 48 lit. d) si ale art. 52 din Codul de procedură penală Curtea Constitutională s-a pronuntat prin mai multe decizii, dintre care mentionăm Decizia nr. 83 din 8 martie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 11 mai 2001, si Decizia nr. 185 din 14 iunie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 28 august 2001, respingând exceptia ca fiind neîntemeiată. Întrucât nu au intervenit elemente noi, solutia adoptată în aceste decizii, precum si considerentele pe care se întemeiază sunt valabile si în cauza de fată.

Fată de cele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 48 lit. d) si ale art. 52 alin. 1, 2 si 6 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Petre Mihai Băcanu în Dosarul nr. 3.057/2002 al Curtii Supreme de Justitie Sectia penală.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 7 noiembrie 2002.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

AUTORITATEA PENTRU PRIVATIZARE

SI ADMINISTRAREA PARTICIPATIILOR STATULUI

 

ORDIN

privind instituirea procedurii de administrare specială la Societatea Comercială “Arteca” - S.A. Jilava

 

În temeiul prevederilor art. 16 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 28 martie 2002, si ale art. 18 alin. (2) din Regulamentul de organizare si functionare a Autoritătii pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 678/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 6 august 2001, în vederea stabilirii modului de administrare si gestionare, precum si a măsurilor ce trebuie luate pentru accelerarea procesului de privatizare la Societatea Comercială “Arteca” - S.A. Jilava,

 

ministrul Autoritătii pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului emite prezentul ordin.

 

Art. 1. - Se instituie procedura de administrare specială în perioada de privatizare la Societatea Comercială “Arteca” - S.A. Jilava, denumită în continuare societate comercială, cu sediul în comuna Jilava, Prel. Sos. Giurgiului nr. 33A, înmatriculată la Oficiul registrului comertului sub nr. J23/974/2000, începând cu data de 26 noiembrie 2002.

Art. 2. - (1) Pe durata administrării speciale în perioada privatizării administratorul special are atributiile stabilite prin mandatul special acordat de ministrul Autoritătii pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului.

(2) Continutul mandatului prevăzut la alin. (1) va cuprinde în principal, dar fără a se limita la acestea, următoarele atributii:

a) luarea unor măsuri de administrare si gestionare a societătii comerciale, cu accent pe:

- situatia îndeplinirii principalilor indicatori economicofinanciari si de performantă;

- identificarea unor active neutilizate care pot fi transferate/vândute;

- inventarierea datoriilor societătii comerciale, precum si a plătilor restante, în structura lor;

- inventarierea creantelor pe care societatea comercială  le are de recuperat;

- cunoasterea situatiei litigiilor care grevează asupra societătii comerciale;

- inventarierea activelor posibil a fi revendicate;

b) notificarea tuturor creditorilor bugetari în sensul instituirii procedurii de administrare specială în perioada de privatizare, în vederea neînceperii/suspendării de către acestia a oricăror măsuri de executare silită împotriva societătii comerciale;

c) solicitarea organelor teritoriale ale Ministerului Finantelor Publice, pentru bugetul de stat, si ale celorlalte ministere si institutii, pentru bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, precum si ale autoritătilor administratiei publice locale, pentru bugetele locale, de a elibera certificatele de obligatii bugetare pentru datoriile bugetare acumulate până la data de 31 decembrie 2001;

d) solicitarea furnizorilor de servicii pentru întocmirea graficelor de reesalonare a datoriilor restante, respectarea acestora si efectuarea plătilor facturilor curente;

e) respectarea disciplinei economico-financiare prin luarea unor măsuri pentru întărirea acesteia.

Art. 3. - Procedura de administrare specială în perioada de privatizare încetează la data transferului dreptului de proprietate asupra actiunilor în situatia privatizării societătii comerciale sau la data stabilită prin ordin al ministrului Autoritătii pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului.

 

Ministrul Autoritătii pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului,

Ovidiu Tiberiu Musetescu

 

Bucuresti, 26 noiembrie 2002.

Nr. 124.

 

MINISTERUL APELOR SI PROTECTIEI MEDIULUI

COMISIA NATIONALĂ PENTRU CONTROLUL ACTIVITĂTILOR NUCLEARE

 

ORDIN

privind aprobarea Normelor de dezafectare a obiectivelor si instalatiilor nucleare

 

În conformitate cu:

- Hotărârea Guvernului nr. 17/2001 privind organizarea si functionarea Ministerului Apelor si Protectiei Mediului, cu modificările si completările ulterioare;

- art. 5 din Legea nr. 111/1996 privind desfăsurarea în sigurantă a activitătilor nucleare, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

 

presedintele Comisiei Nationale pentru Controlul Activitătilor Nucleare emite următorul ordin:

 

Art. 1. - Se aprobă Normele de dezafectare a obiectivelor si instalatiilor nucleare, prevăzute în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 3. - Normele prevăzute la art. 1 intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 4. - Directia aplicatii surse cu radiatii ionizante, Directia securitate nucleară, Directia asigurarea calitătii si autorizare operatori, Directia supraveghere C.N.E. Cernavodă, Directia dezvoltare si resurse si serviciile independente din cadrul Comisiei Nationale pentru Controlul Activitătilor Nucleare vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

 

Presedintele Comisiei Nationale

pentru Controlul Activitătilor Nucleare,

dr. ing. Lucian Biro

 

Bucuresti, 5 septembrie 2002.

Nr. 181.


*) Anexa se publică ulterior.

 

MINISTERUL APELOR SI PROTECTIEI MEDIULUI

COMISIA NATIONALĂ PENTRU CONTROLUL ACTIVITĂTILOR NUCLEARE

 

ORDIN

pentru aprobarea Normelor de securitate radiologică privind gospodărirea deseurilor radioactive provenite de la mineritul si prepararea minereurilor de uraniu si toriu

 

În conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 17/2001 privind organizarea si functionarea Ministerului Apelor si Protectiei Mediului, cu modificările si completările ulterioare, ale Ordinului ministrului apelor si protectiei mediului nr. 86/2002, precum si ale art. 5 din Legea nr. 111/1996 privind desfăsurarea în sigurantă a activitătilor nucleare, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

 

presedintele Comisiei Nationale pentru Controlul Activitătilor Nucleare emite următorul ordin:

 

Art. 1. - Se aprobă Normele de securitate radiologică privind gospodărirea deseurilor radioactive provenite de la mineritul si prepararea minereurilor de uraniu si toriu, prevăzute în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 3. - Normele mentionate la art. 1 vor intra în vigoare la data de 1 ianuarie 2003.

Art. 4. - Directia securitate nucleară, Directia asigurarea calitătii si autorizare operatori, Directia aplicatii surse cu radiatii ionizante, Directia supraveghere C.N.E. Cernavodă, Directia dezvoltare si resurse si serviciile independente din cadrul Comisiei Nationale pentru Controlul Activitătilor Nucleare vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

 

Presedintele Comisiei Nationale pentru Controlul Activitătilor Nucleare,

dr. ing. Lucian Biro

 

Bucuresti, 26 septembrie 2002.

Nr. 192.


*) Anexa se publică ulterior.