MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

 P A R T E A  I

Anul XIII - Nr. 571      LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE    Joi, 13 septembrie 2001

 

SUMAR

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE

ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

87. - Ordin al ministrului de interne pentru aprobarea Metodologiei privind identificarea, evaluarea si controlul riscurilor de incendiu

 

Rectificare

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE

ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL DE INTERNE

 

ORDIN

pentru aprobarea Metodologiei privind identificarea, evaluarea si controlul riscurilor de incendiu

 

Ministrul de interne,

având în vedere prevederile art. 27 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 60/1997 privind apărarea împotriva incendiilor, aprobată si modificată prin Legea nr. 212/1997, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul art. 13 alin. 2 din Legea nr. 40/1990 privind organizarea si functionarea Ministerului de Interne, cu completările ulterioare,

emite următorul ordin:

 

Art. 1. - Se aprobă Metodologia privind identificarea, evaluarea si controlul riscurilor de incendiu, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Inspectoratul General al Corpului Pompierilor Militari, prin marile unităti si unitătile de pompieri militari, va urmări punerea în aplicare a prevederilor prezentului ordin.

Art. 3. - Nerespectarea prevederilor Metodologiei privind identificarea, evaluarea si controlul riscurilor de incendiu atrage răspunderea juridică, potrivit legii.

Art. 4. - (1) Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, si va intra în vigoare la 30 de zile de la data publicării.

(2) La data intrării în vigoare a prezentului ordin orice dispozitii contrare îsi încetează aplicabilitatea.

 

Ministru de interne,

Ioan Rus

 

Bucuresti, 14 iunie 2001.

Nr. 87.

 

ANEXĂ

 

METODOLOGIE

privind identificarea, evaluarea si controlul riscurilor de incendiu

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

Art. 1. - Prezenta metodologie stabileste principalele elemente, factori, parametri, criterii, instrumente, tehnici, procedee si modalităti care trebuie avute în vedere pentru identificarea, evaluarea si controlul riscurilor de incendiu.

Art. 2. - Metodologia se aplică la:

a) stabilirea de către ministere si celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale a metodelor si procedurilor pentru identificarea si evaluarea riscurilor de incendiu, specifice domeniilor de competentă;

b) asigurarea de către patroni a identificării si evaluării riscurilor de incendiu din unitătile proprii, precum si pentru stabilirea măsurilor de apărare împotriva incendiilor, în corelare cu natura si cu nivelul riscurilor;

c) stabilirea măsurilor compensatorii de apărare împotriva incendiilor, în cazul interventiilor efectuate la constructii existente, când în mod justificat nu pot fi îndeplinite unele prevederi ale reglementărilor în vigoare privind cerinta de calitate “sigurantă la foc”;

d) validarea scenariilor de sigurantă la foc.

Art. 3. - Prezenta metodologie nu se aplică instalatiilor, echipamentelor si utilajelor tehnologice în aer liber din industria chimică, petrochimică, de producere si transport al energiei electrice, exploatărilor miniere de suprafată sau subterane, instalatiilor de foraj, extractie, prelucrare si transport de produse petroliere si gaze naturale, contructiilor din domeniul nuclear, mijloacelor de transport rutiere, navale si pe calea ferată, pentru acestea urmând să fie elaborate metodologii specifice.

Art. 4. - Termenii specifici utilizati în cuprinsul prezentei metodologii au întelesul precizat în anexa care face parte integrantă din prezenta metodologie.

 

CAPITOLUL II

Identificarea riscurilor de incendiu

 

Art. 5. - Identificarea riscurilor de incendiu reprezintă procesul de apreciere si stabilire a nivelurilor de risc de incendiu (pentru clădiri civile), respectiv a categoriilor de pericol de incendiu (pentru constructii de productie si depozitare), în anumite împrejurări, în acelasi timp si spatiu, pe

baza următorilor parametri:

a) densitatea sarcinii termice si destinatia/functiunea, la clădirile civile;

b) proprietătile fizico-chimice ale materialelor si substantelor utilizate, prelucrate, manipulate sau depozitate, natura procesului tehnologic si densitatea sarcinii termice, pentru constructiile de productie si depozitare;

c) sursele potentiale de aprindere existente.

Art. 6. - În raport de parametrii enuntati la art. 5 există, conform reglementărilor tehnice, următoarele niveluri de risc de incendiu, respectiv categorii de pericol de incendiu:

a) risc foarte ridicat (foarte mare) de incendiu, asociat pericolului de explozie, respectiv categoriile A si B de pericol de incendiu;

b) risc ridicat (mare) de incendiu (densitatea sarcinii termice > 840 Mj/m2 ; spatii pentru arhive, biblioteci, multiplicare, parcaje pentru autoturisme etc.), respectiv categoria C de pericol de incendiu (densitatea sarcinii termice > 105 Mj/m2 );

c) risc mediu (mijlociu) de incendiu (420 Mj/m2 < densitatea sarcinii termice < 840 Mj/m2 ; centrale termice, bucătării, oficii pentru prepararea mâncărurilor calde etc.), respectiv categoria D de pericol de incendiu;

d) risc redus (mic) de incendiu (densitatea sarcinii termice < 420 Mj/m2 ), respectiv categoria E de pericol de incendiu.

Art. 7. - Nivelurile de risc de incendiu sau categoriile de pericol de incendiu se stabilesc pe zone, spatii, încăperi, compartimente de incendiu, clădiri (civile, de productie si/sau depozitare, cu functii mixte) sau instalatii tehnologice si se precizează în mod obligatoriu în documentatiile tehnice si în planurile de interventie.

 

CAPITOLUL III

Evaluarea riscurilor de incendiu

Sectiunea 1

Risc de incendiu existent si risc de incendiu acceptat.

Factori de determinare a riscului de incendiu existent

 

Art. 8. - Evaluarea riscului de incendiu reprezintă procesul de estimare si cuantificare a riscului asociat unui sistem, denumit în continuare risc de incendiu existent, determinat pe baza probabilitătii de producere a incendiului si a consecintelor evenimentului respectiv, precum si de comparare a acestuia cu un nivel limită prestabilit, denumit în continuare risc de incendiu acceptat.

Art. 9. - La estimarea riscului de incendiu existent, respectiv a probabilitătii de initiere a unui incendiu si a consecintelor acestuia, se au în vedere, după caz:

a) factorii care pot genera, contribui si/sau favoriza producerea, dezvoltarea si/sau propagarea unui incendiu (clasele de combustibilitate si de periculozitate ale materialelor si elementelor de constructii, respectiv ale produselor si substantelor depozitate sau prelucrate, sursele de aprindere existente, conditiile preliminate care pot determina sau favoriza.aprinderea, măsurile stabilite pentru reducerea sau eliminarea factorilor mentionati anterior);

b) agentii termici, chimici, electromagnetici si/sau biologici care pot interveni în caz de incendiu si efectele negative ale acestora asupra constructiilor, instalatiilor si a utilizatorilor;

c) nivelurile criteriilor de performantă ale constructiilor privind cerinta de calitate “sigurantă la foc” (comportare, rezistentă si stabilitate la foc, preîntâmpinarea propagării incendiilor, căi de acces, evacuare si interventie);

d) nivelul de echipare si dotare cu mijloace tehnice de prevenire si stingere a incendiilor, starea de functionare si performantele acestora;

e) factorul uman (numărul de persoane, vârsta si starea fizică a acestora, nivelul de instruire);

f) alte elemente care pot influenta producerea, dezvoltarea si/sau propagarea unui incendiu.

Art. 10. - Sursele de aprindere se clasifică, după natura lor, în următoarele grupe:

a) surse de aprindere cu flacără (de exemplu: flacără de chibrit, lumânare, aparat de sudură; flacără închisă);

b) surse de aprindere de natură termică (de exemplu: obiecte incandescente, căldură degajată de aparate termice, efectul termic al curentului electric etc.);

c) surse de aprindere de natură electrică (de exemplu: arcuri si scântei electrice, scurtcircuit, electricitate statică);

d) surse de aprindere de natură mecanică (de exemplu: scântei mecanice, frecare);

e) surse de aprindere naturale (de exemplu: căldură solară, trăsnet);

f) surse de autoaprindere (de natură chimică, fizico-chimică si biologică, reactii chimice exoterme);

g) surse de aprindere datorate exploziilor si materialelor incendiare;

h) surse de aprindere indirecte (de exemplu: radiatia unui focar de incendiu).

Art. 11. - Conditiile (împrejurările) preliminate care pot determina si/sau favoriza initierea, dezvoltarea si/sau propagarea unui incendiu se clasifică, de regulă, în următoarele grupe:

a) instalatii si echipamente electrice defecte ori improvizate;

b) receptori electrici lăsati sub tensiune, nesupravegheati;

c) sisteme si mijloace de încălzire defecte, improvizate sau nesupravegheate;

d) contactul materialelor combustibile cu cenusa, jarul si scânteile provenite de la sistemele de încălzire;

e) jocul copiilor cu focul;

f) fumatul în locuri cu pericol de incendiu;

g) sudarea si alte lucrări cu foc deschis, fără respectarea regulilor si măsurilor specifice de P.S.I.;

h) reactii chimice necontrolate, urmate de incendiu;

i) folosirea de scule, dispozitive, utilaje si echipamente de lucru neadecvate, precum si executarea de operatiuni mecanice (polizare, rectificare, slefuire etc.) în medii periculoase;

j) neexecutarea, conform graficelor stabilite, a operatiunilor si lucrărilor de reparatii si întretinere a masinilor si aparatelor cu piese în miscare;

k) scurgeri (scăpări) de produse inflamabile;

l) defectiuni tehnice de constructii-montaj;

m) defectiuni tehnice de exploatare;

n) nereguli organizatorice;

o) explozie urmată de incendiu;

p) trăsnet si alte fenomene naturale;

q) actiune intentionată (“arson”);

r) alte împrejurări.

Art. 12. - (1) Măsurile de apărare împotriva incendiilor, avute în vedere la determinarea riscului de incendiu existent, sunt cele destinate reducerii neutralizării si/sau eliminării factorilor de risc (mentionati la art. 9), respectiv pentru limitarea, localizarea si/sau lichidarea unui incendiu, în cazul în care acesta s-a produs.

(2) Măsurile de apărare împotriva incendiilor se analizează si se stabilesc, după caz, pe baza prevederilor reglementărilor tehnice, normelor si dispozitiilor generale de P.S.I. si a celor specifice fiecărui domeniu de activitate, în corelare cu natura si cu nivelul riscurilor identificate.

Art. 13. - Cuantificarea probabilitătii de initiere a incendiilor se face prin valorificarea, cu metode specifice, a băncilor de date autorizate privind incendiile, probabilitatea exprimându-se prin numărul de evenimente produse într-un anumit interval de timp, considerat reprezentativ.

Art. 14. - În absenta unor bănci de date autorizate probabilitatea de producere a incendiilor se poate exprima printr-o estimare calitativă, potrivit următoarelor calificative asociate evenimentelor respective:

a) improbabile;

b) extrem de rare;

c) rare;

d) probabile, dar nu frecvente;

e) frecvente.

Art. 15. - (1) Agentii termici, chimici, electromagnetici si/sau biologici care pot să apară în caz de incendiu si efectele negative ale acestora asupra constructiilor, instalatiilor si a utilizatorilor se stabilesc pe baza prevederilor anexei nr. 2 la Normele generale de prevenire si stingere a incendiilor, aprobate prin Ordinul ministrului de interne nr. 775/1998.

(2) La efectele negative prevăzute la alin. (1) se adaugă, după caz, impactul asupra factorilor de mediu.

Art. 16. - (1) Evaluarea estimativă cumulată a efectelor agentilor care pot interveni în caz de incendiu asupra constructiilor, instalatiilor si a utilizatorilor, precum si asupra factorilor de mediu se exprimă prin niveluri de gravitate.

(2) Nivelurile de gravitate se stabilesc, de regulă, cu scop preventiv - înainte de producerea incendiilor, sau în scop operational - după declansarea incendiilor.

Art. 17. - La aprecierea nivelurilor de gravitate se vor avea în vedere, în principal, următorii parametri:

a) riscul de incendiu, acceptat sau cel real declansat prin procese de ardere si de termodegradare;

b) impactul direct al incendiilor prin următoarele consecinte:

- numărul persoanelor: victime, periclitate, evacuate sau salvate;

- valoarea pierderilor materiale;

- numărul animalelor: moarte, periclitate, evacuate sau salvate;

- efectele negative asupra unor factori de mediu (păduri, culturi, apă, aer etc.);

c) capacitatea operatională a fortelor si mijloacelor specializate de răspuns, prestabilite sau concentrate efectiv, pentru:

- evacuare, salvare si protectie;

- limitarea si stingerea incendiilor;

- înlăturarea operativă a unor urmări ale incendiilor;

d) costurile recuperării si reabilitării.

Art. 18. - Corelarea dintre nivelurile de gravitate, consecintele directe si clasificarea incendiilor se poate face pe baza tabelului următor:

 

Niveluri de gravitate

Consecinte directe

Clasificarea incendiilor

1

minore

început de incendiu

2

semnificative

incendiu notabil sau moderat

3

grave

incendiu important sau mare

4

foarte grave

incendiu foarte important sau sinistru

5

catastrofale

incendiu major sau catastrofal

6

dezastruoase

incendiu în masă sau dezastru

 

Art. 19. - Nivelul riscului de incendiu acceptat poate fi stabilit, după caz, de către:

a) proiectanti, prin documentatiile tehnice elaborate;

b) patron, prin strategia de apărare împotriva incendiilor, adoptată în interiorul unitătii sale;

c) autoritătile abilitate să elaboreze si să emită reglementări tehnice în domeniul apărării împotriva incendiilor.

Art. 20. - În situatiile în care riscul de incendiu existent depăseste limitele de acceptabilitate stabilite, este obligatorie reducerea acestuia prin diminuarea probabilitătii de initiere a incendiului si/sau a nivelului de gravitate a consecintelor, prin măsuri de prevenire (reducerea factorilor de risc), respectiv prin măsuri de limitare, localizare si lichidare a incendiului, precum si de limitare si înlăturare a consecintelor acestuia.

 

Sectiunea a 2-a

Metode de evaluare a riscurilor de incendiu

 

Art. 21. - Pentru evaluarea riscurilor de incendiu, în raport de fazele determinante ale sistemului supus evaluării (proiectare, executie, exploatare, postutilizare) si de functiile acestuia (civilă, de productie, mixtă etc.), se pot utiliza următoarele tehnici, procedee si metode, denumite în continuare metode: matematice, analitice, grafice si/sau combinate.

Art. 22. - (1) Metodele matematice de evaluare a riscului de incendiu constau în determinarea unei valori numerice atasate sistemului supus evaluării. Valoarea numerică în cauză se determină cu o formulă de calcul în care intervin ca necunoscute factorii de risc, consecintele acestora asupra sistemului, efectele prezumate ale măsurilor de protectie la foc prevăzute, precum si posibilitatea de activare a factorilor de risc, fiecare dintre acesti factori fiind cuantificati (exprimati prin valori numerice) cu ajutorul unor scări convenabil alese.

(2) Metodele matematice de evaluare a riscului de incendiu se diferentiază prin formula de calcul si scările de cuantificare adoptate.

(3) Generic, formulele de calcul pot fi de forma:

 

R  incendiu = P x G/M x a,

 

în care:

R incendiu - riscul de incendiu existent;

P, G - pericolul potential de incendiu generat defactorii de risc existenti, respectiv gravitatea consecintelor posibile ale incendiului;

M - totalitatea măsurilor de protectie la foc asigurate;

a - coeficient care exprimă probabilitatea de activare a factorilor de risc, diferentiat pe tipuri de obiective si natura factorilor de risc.

(4) Factorii P, G, M si a sunt la rândul lor exprimati prin relatii de calcul în care necunoscutele sunt elemente specifice categoriei de factori. Formulele de calcul pot fi de tip aditiv (sume de termeni) sau multiplicativ (produs de.factori), în functie de modul în care se aleg scările de cuantificare.

(5) Valoarea obtinută pentru riscul de incendiu R incendiu se compară cu anumite valori ale riscului acceptat pentru tipul de obiectiv, notat generic cu R i acceptat.

(6) Se consideră că situatia analizată este acceptabilă dacă:

 

R incendiu ≤ R i acceptat

 

Art. 23. - Metodele analitice de evaluare a riscului de incendiu constau în identificarea si analizarea, pe baza unor algoritmi logici, a tuturor disfunctiilor ce pot apărea în sistemul supus evaluării si a căror finalitate este incendiul sau un eveniment urmat de incendiu.

Art. 24. - (1) Metodele grafice de evaluare a riscului de incendiu se bazează pe exprimarea riscului de incendiu ca o functie de 2 parametri globali si compararea functiei cu anumite domenii de acceptabilitate.

(2) De regulă, parametrii globali acceptati sunt: probabilitatea P de aparitie a evenimentului si nivelurile de gravitate G a consecintelor, ambii parametri fiind cuantificati cu un anumit număr de valori.

(3) Astfel, riscul de incendiu se exprimă generic printr-o relatie de forma:

R incendiu = f (P, G)

(4) Scara de evaluare a nivelurilor de gravitate G poate fi adoptată conform art. 18, iar cea de estimare a probabilitătii globale P de aparitie poate fi adoptată conform art. 14.

(5) Dacă se reprezintă într-un sistem de coordonate P-G, cu scările propuse, se obtine un anumit număr de zone care pot fi grupate în două domenii: riscuri acceptabile si riscuri inacceptabile.

(6) Domeniile de acceptabilitate sau de inacceptabilitate se stabilesc pe baza experientei anterioare sau a rationamentelor previzionale.

(7) Riscul de incendiu atasat unui sistem aflat într-o situatie dată va corespunde unui punct în una dintre zonele reprezentării P-G, situându-se astfel în unul dintre domeniile amintite.

 

CAPITOLUL IV

Controlul riscurilor de incendiu

 

Art. 25. - (1) Controlul riscurilor de incendiu reprezintă ansamblul măsurilor tehnice si organizatorice destinate mentinerii (reducerii) riscurilor în limitele de acceptabilitate stabilite.

(2) În ordinea adoptării lor măsurile sunt: stabilirea prioritătilor de actiune, implementarea măsurilor de control, gestionarea si monitorizarea riscurilor.

Art. 26. - (1) Stabilirea prioritătilor de actiune reprezintă procesul de adoptare a deciziilor referitoare la categoriile de risc asupra cărora este prioritar să se actioneze.

(2) La stabilirea prioritătilor de actiune se vor avea în vedere criteriile utilizate la evaluarea riscurilor de incendiu, respectiv probabilitatea de aparitie si gravitatea consecintelor incendiilor.

Art. 27. - Implementarea măsurilor de control al riscurilor de incendiu se realizează, după caz, prin:

a) asigurarea unei examinări sistematice si calificate a factorilor determinanti de risc;

b) stabilirea si elaborarea responsabilitătilor, sarcinilor, regulilor, instructiunilor si măsurilor privind apărarea împotriva incendiilor si aducerea acestora la cunostintă salariatilor, utilizatorilor si persoanelor interesate;

c) stabilirea persoanelor cu atributii privind punerea în aplicare a măsurilor de apărare împotriva incendiilor;

d) asigurarea mijloacelor tehnice de prevenire si stingere a incendiilor, a personalului necesar interventiei si a conditiilor pentru pregătirea acestuia;

e) reluarea etapelor de identificare si evaluare a riscului de incendiu la schimbarea conditiilor preliminate.

Art. 28. - Gestionarea riscurilor de incendiu reprezintă ansamblul activitătilor de fundamentare, elaborare si implementare a unei strategii coerente de prevenire, de limitare si combatere a riscurilor de incendiu, incluzând si procesul de luare a deciziilor în situatiile de producere a unui astfel de eveniment.

Art. 29. - Monitorizarea gestionării riscurilor de incendiu reprezintă procesul de supraveghere a modului de desfăsurare a etapelor referitoare la identificarea, evaluarea si controlul riscurilor, de analizare a eficientei măsurilor întreprinse în raport cu rezultatele obtinute si de luare a deciziilor care se impun.

 

CAPITOLUL V

Dispozitii finale

 

Art. 30. - (1) Pe baza prevederilor prezentei metodologii ministerele si celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale vor elabora metode si proceduri pentru identificarea si evaluarea riscurilor de incendiu, specifice domeniului de competentă.

(2) Metodele si procedurile prevăzute la alin. (1) se emit cu avizul de specialitate al Inspectoratului General al Corpului Pompierilor Militari.

Art. 31. - (1) Persoanele fizice care, potrivit legii, examinează sistemele constructive, dispozitivele, echipamentele si instalatiile tehnologice în vederea identificării, evaluării si controlului riscurilor de incendiu trebuie să fie calificate si atestate în acest sens, pe baza standardelor ocupationale.

(2) Persoanele juridice care au în obiectul de activitate si identificarea, evaluarea si controlul riscurilor de incendiu trebuie să facă dovada că dispun de angajati având calificarea prevăzută la alin. (1).

(3) Identificarea si evaluarea riscurilor de incendiu se pot face si de către proiectanti, persoane fizice sau juridice, pentru constructiile, instalatiile tehnologice si alte amenajări proiectate de acestia.

Art. 32. - (1) La nivel teritorial identificarea si evaluarea riscurilor de incendiu cuprind următoarele categorii de riscuri: industrial, de transport, al constructiilor, natural si social.

(2) Evaluarea riscurilor în profil teritorial se efectuează de personalul unitătilor si subunitătilor de pompieri militari, pe baza metodelor si procedurilor elaborate de Inspectoratul General al Corpului Pompierilor Militari.

 

ANEXĂ

la metodologie

 

DEFINITII.TERMINOLOGIE

 

Agent - factor activ rezultat în caz de incendiu, care provoacă diferite fenomene fizice, chimice, electromagnetice sau biologice, cu actiuni si efecte asupra constructiilor, instalatiilor si a utilizatorilor.

Ardere (combustie) - reactie de combinare a unui material cu oxigenul, însotită de degajare de căldură si, în general, de emisie de flăcări si/sau incandescentă si/sau degajare de fum.

Arson - termen de origine engleză, intraductibil, ce desemnează cauzele incendiilor provocate prin actiuni criminale.

Bancă de date autorizată - situatie statistică a cauzelor de incendii produse într-un anumit domeniu de activitate, întocmită de organul de specialitate al administratiei publice centrale care coordonează activitatea respectivă sau de către o altă autoritate ori asociatie profesională care detine.competenta profesională prevăzută de reglementări specifice.

Combustibilitate - proprietate a unor corpuri, materiale sau substante de a arde în prezenta aerului, după aprinderea lor.

Clasă de combustibilitate - caracteristică (clasificare) a unui material sau element de constructie, exprimată în functie de posibilitatea de a se aprinde usor sau greu si de capacitatea de a contribui la dezvoltarea incendiului.

Clasă de periculozitate - caracteristică (clasificare) a materialelor si/sau a substantelor care se depozitează, exprimată în functie de contributia pe care o aduc la aparitia si dezvoltarea incendiilor, precum si de sensibilitatea lor la efectele acestora.

Densitate de sarcină termică - raportul dintre sarcina termică si suprafata sectiunii orizontale a spatiului afectat de incendiu.

Împrejurare (conditie) preliminată - situatie în care se poate găsi la un moment dat un ansamblu de elemente materiale, cu sau fără participarea factorului uman, care poate genera si/sau favoriza initierea, dezvoltarea si/sau propagarea unui incendiu.

Incendiu - proces de combustie complex, cu evolutie aleatorie, definit de următoarele elemente:

a) existenta materialului combustibil si actiunea unei surse de aprindere (de initiere a incendiului);

b) initierea si dezvoltarea în spatiu si în timp a unei arderi si scăparea ei de sub control;

c) producerea de pierderi materiale si/sau umane în urma arderii;

d) necesitatea interventiei printr-o actiune de stingere, cu scopul întreruperii si lichidării procesului de ardere.

Risc de incendiu - stare exprimată prin relatia de interdependentă între probabilitatea globală de initiere a unui incendiu si gravitatea consecintelor evenimentului respectiv. De regulă, relatia este exprimată prin produsul celor 2 parametri.

Risc de incendiu acceptat - nivel limită al riscului de incendiu existent, considerat acceptabil din punct de vedere al gravitătii consecintelor incendiului, corelat cu probabilitatea de initiere a evenimentului respectiv.

Sistem - ansamblu de elemente materiale, umane si/sau informationale asociate într-o relatie de interdependentă, situat într-un mediu dat, care îndeplineste una sau mai multe functii specificate, în scopul desfăsurării corespunzătoare a uneia sau mai multor activităti.

Sarcină termică (de incendiu) - cantitatea de căldură pe care o poate degaja prin ardere totalitatea materialelor combustibile, fixe si mobile, existente în spatiul afectat de incendiu.

Sursă de aprindere (initiere a arderii) - fenomen fizic, chimic sau de altă natură care generează o cantitate de energie capabilă de a initia aprinderea unui material sau mediu combustibil.

 

RECTIFICARE

 

În anexa la Ordinul presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate nr. 331/2001 privind aprobarea Normelor metodologice privind desfăsurarea activitătii de executare silită, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 30 august 2001, se fac următoarele rectificări:

- la asteriscul (*) din: anexa nr. 1a), anexa nr. 1b), anexa nr. 1c) si anexa nr. 3 în loc de “...în termen de 20 de zile...” se va citi “...în termen de 25 de zile...”.