MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 P A R T E A  I

Anul XIII - Nr. 703 LEGI, DECRETE, HOTÃRÂRI SI ALTE ACTE Marti, 6 noiembrie 2001

SUMAR

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE

ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

373. - Ordin al ministrului agriculturii, alimentatiei si pãdurilor pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind gestionarea deseurilor toxice si de risc din laboratoarele sanitare veterinare

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE

ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL AGRICULTURII, ALIMENTATIEI SI PÃDURILOR

ORDIN

pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind gestionarea deseurilor toxice

si de risc din laboratoarele sanitare veterinare

Ministrul agriculturii, alimentatiei si pãdurilor,

în temeiul art. 31 alin. 1 din Legea sanitarã veterinarã nr. 60/1974, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare,

în baza prevederilor Hotãrârii Guvernului nr. 12/2001 privind organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Pãdurilor, cu modificãrile si completãrile ulterioare,

vãzând Referatul de aprobare nr. 144.057 din 14 septembrie 2001, întocmit de Agentia Nationalã Sanitarã Veterinarã,

emite urmãtorul ordin:

Art. 1. - Se aprobã Norma sanitarã veterinarã privind gestionarea deseurilor toxice si de risc din laboratoarele sanitare veterinare, prevãzutã în anexa care face parte integrantã din prezentul ordin.

Art. 2. - Institutele centrale de profil, laboratoarele sanitare veterinare din cadrul directiilor sanitare veterinare judetene si a municipiului Bucuresti si laboratoarele sanitare veterinare private vor aduce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 3. - Agentia Nationalã Sanitarã Veterinarã, Institutul de Diagnostic si Sãnãtate Animalã si directiile sanitare veterinare judetene si a municipiului Bucuresti vor controla modul de aducere la îndeplinire a prezentului ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Ministrul agriculturii, alimentatiei si pãdurilor,

Ilie Sârbu

Bucuresti, 26 septembrie 2001.

Nr. 373.

ANEXÃ

NORMA SANITARÃ VETERINARÃ

privind gestionarea deseurilor toxice si de risc din laboratoarele sanitare veterinare

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

Art. 1. - În laboratoarele sanitare veterinare sunt afluite probe cu continut necunoscut si/sau de la animale si colectivitãti de animale bolnave, produse de origine animalã si alte produse si materii cu continut toxic, patogen sau radioactiv care pot constitui un potential risc atât pentru personalul de la receptie-distribuire, cât si pentru cel care vine în contact direct cu acestea.

În aceastã situatie laboratoarele sanitare veterinare trebuie sã fie organizate corespunzãtor si sã aibã o dotare care sã permitã eliminarea riscurilor atât pentru personalul propriu, cât si pentru locuitorii si teritoriul din raza lor de activitate. De asemenea, trebuie avut în vedere ca medicilor veterinari de stat si personalului împuternicit sã recolteze probe sã le fie puse la dispozitie ambalaje pentru fiecare tip de probe, care sã asigure conditii de protectie a mediului.

Pentru a rãspunde acestor cerinte prezenta normã sanitarã veterinarã reglementeazã conditiile privind recoltarea, conditionarea, ambalarea si transportul probelor cãtre laboratoarele sanitare veterinare, otarea sectiilor si laboratoarelor, instruirea si protectia personalului, recum si gestionarea deseurilor toxice de risc rezultate din activitatea roprie.

CAPITOLUL II

Definitii

Art. 2. - În sensul prezentei norme sanitare veterinare se întelege prin:

1. biocenozã = comunitate bioticã: plante si animale;

2. biodiversitate - diversitatea dintre organismele vii provenite din ecosistemele acvatice si terestre, precum si dintre complexurile ecologice din care acestea fac parte; cuprinde diversitatea din interiorul speciilor, dintre specii si între ecosisteme;

3. biotop = habitat: mediul de viatã al unei biocenoze;

4. colectare - strângerea, sortarea si/sau regruparea, depozitarea temporarã a deseurilor în vederea transportului;

5. contaminanti - poluanti constituiti din agentii etiologici ai unor îmbolnãviri de naturã viralã, bacterianã, parazitarã, substante toxice sau radioactive;

6. criterii sanitare - acele limite sanogene care se stabilesc pe baza relatiei dozã-efect în urma verificãrii în practicã;

7. deseu - orice substantã sau orice obiect, al cãrui detinãtor îl aruncã sau are intentia ori obligatia sã îl arunce;

8. deseuri periculoase - deseuri toxice, inflamabile, explozive, infectioase, corosive, radioactive sau altele asemenea, care, introduse ori mentinute în mediu, pot dãuna acestuia, animalelor sau omului;

9. deseuri menajere - deseuri provenite din activitãti casnice sau asimilate cu acestea si care pot fi preluate cu sistemele de precolectare curente din localitãti;

10. deseuri urbane comunale - deseuri de orice naturã si de orice provenientã, respectiv deseuri menajere, deseuri asimilate deseurilor menajere, comerciale, de birou si altele, care se produc si se gestioneazã în cadrul unei localitãti;

11. deseuri industriale - deseuri rezultate din activitãtile cu specific industrial, inclusiv cele provenite de la procurarea energiei si de la prospectarea si exploatarea resurselor minerale ale solului si subsolului;

12. deseuri agricole - deseuri provenite din cultura plantelor agricole, cresterea si îngrãsarea animalelor, din pomiculturã, viticulturã, horticulturã etc., legate de activitãtile desfãsurate în agriculturã;

13. deteriorarea mediului - alterarea caracteristicilor fizico-chimice si structurale ale compartimentelor naturale ale mediului, reducerea diversitãtii si productivitãtii biologice a ecosistemelor naturale si atropizate, afectarea echilibrului ecologic si a calitãtii vietii, cauzate în principal de poluarea apei, atmosferei si solului, supraexploatarea resurselor, gospodãrirea si valorificarea lor deficitarã, precum si prin amenajarea necorespunzãtoare a teritoriului;

14. depozitarea temporarã a deseurilor - operatiunea de depunere a deseurilor într-un loc special amenajat pentru protectia sãnãtãtii umane si a mediului înconjurãtor, pentru o perioadã limitatã;

15. depozitarea finalã a deseurilor - depunerea organizatã a deseurilor într-un loc special amenajat pentru protectia sãnãtãtii umane si a mediului înconjurãtor, care nu este urmatã de o operatiune asupra acestora;

16. dezvoltare durabilã - dezvoltarea care corespunde necesitãtilor prezentului, fãrã a compromite posibilitatea generatiilor viitoare de a se dezvolta corespunzãtor;

17. detinãtor - producãtorul de deseuri sau persoana fizicã autorizatã sã desfãsoare activitãti independente ori persoana juridicã care are în posesie deseuri;

18. ecosistem - complex dinamic de comunitãti de plante, animale si microorganisme si mediul lor lipsit de viatã, care interactioneazã într-o unitate functionalã;

19. eliminarea deseurilor - tratarea, recuperarea, reciclarea, evacuarea, injectarea în subsol si depozitarea deseurilor;

20. eliminarea finalã a deseurilor - activitatea de eliminare a deseurilor care nu mai este urmatã de nici o operatiune asupra acestora;

21. factorii ecologici sau conditiile de viatã - factori abiotici – fizici si chimici, factori biotici - interrelatiile vietuitoarelor si ale activitãtilor umane;

22. factori artificiali de mediu - microclimat - conditii de adãpostire si de îngrijire, tehnologii de exploatare, factori fizici, chimici si biologici;

23. gestionare - colectarea, transportul, valorificarea si eliminarea deseurilor, inclusiv supravegherea zonelor de depozitare dupã închiderea lor;

24. gospodãrirea/managementul/gestionarea deseurilor - producerea, colectarea, transportul, prelucrarea, neutralizarea, reciclarea, comercializarea, depozitarea, incinerarea deseurilor si alte activitãti care au ca obiect deseurile;

25. limita maximã admisã - LMA - de concentratie - CMA - concentratia maximã de poluant care nu induce influente negative semnificative asupra unuia sau mai multor factori de mediu;

26. managementul ecologic al deseurilor - totalitatea lucrãrilor, mãsurilor si activitãtilor de gospodãrire a deseurilor, destinate sã asigure protectia sãnãtãtii umane si a mediului înconjurãtor;

27. mediu de viatã - ansamblul de conditii si elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul si subsolul, toate straturile atmosferice, toate materiile organice si anorganice, precum si fiintele vii, sistemele naturale în interactiune cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv valorile materiale si spirituale;

28. monitorizarea deseurilor - supravegherea si evidenta activitãtilor legate de deseuri;

29. monitorizarea mediului - sistem de supraveghere, prognozã, avertizare si interventie, care are în vedere evaluarea sistematicã a dinamicii caracteristicilor calitative ale factorilor de mediu, în scopul cunoasterii stãrii de calitate si a semnificatiei ecologice a acestora, a evolutiei si implicatiilor sociale ale schimbãrilor produse, urmate de mãsurile care se impun.

30. neutralizarea deseurilor - operatiuni aplicate deseurilor în scopul reducerii sau eliminãrii potentialului lor periculos;

31. poluant - orice substantã solidã, lichidã, sub formã gazoasã ori de vapori sau sub formã de energie - radiatie electromagneticã, ionizantã, termicã, fonicã sau vibratii -, care, introdusã în mediu, modificã echilibrul constituentilor acestuia si al organismelor vii si aduce daune bunurilor materiale; sau

32. poluant - orice material ori substantã introdusã artificial în biosferã sau care existã în conditii naturale si provoacã modificãri negative ale calitãtii mediului;

33. poluare - introducerea directã sau indirectã, ca rezultat al activitãtii umane, de substante, vibratii, încãlzire sau zgomot în aer, apã sau sol, care pot fi periculoase pentru sãnãtatea omului, calitatea mediului ori care creeazã pierderi materiale;

34. poluarea aerului - atmosfera se considerã poluatã atunci când o mãrime care, adãugatã sau scãzutã din constituentii normali ai atmosferei, poate determina alterarea proprietãtilor sale fizice sau chimice în mod sesizabil de organisme;

35. poluarea apei - orice alterare fizicã, chimicã, biologicã sau bacteriologicã a apei peste o limitã admisibilã stabilitã, inclusiv depãsirea nivelului natural de radioactivitate produsã direct sau indirect de activitãti umane, care o fac improprie pentru o folosire normalã, în scopurile în care aceastã folosire era posibilã înainte de a interveni alterarea;

36. prejudiciu - efect cuantificabil în costul daunelor asupra sãnãtãtii oamenilor si animalelor, bunurilor sau mediului, provocate de poluanti, activitãti dãunãtoare sau dezastre;

37. producãtor - orice persoanã fizicã sau juridicã a cãrei activitate produce deseuri - producãtor initial si/sau care a efectuat operatiuni de pretratare, de amestecare sau alte operatiuni care genereazã schimbarea naturii ori compozitia acestor deseuri;

38. reziduuri solide - resturile care rezultã din activitatea din laborator, care nu sunt solvite în apã si nu sunt purtate de apã;

39. risc ecologic potential - probabilitatea producerii unor efecte negative asupra mediului care pot fi prevenite pe baza unui studiu de evaluare;

40. substante periculoase - orice substantã sau produs care, folosit în cantitãti, concentratii sau conditii aparent nepericuloase, prezintã risc semnificativ pentru om si animale, mediu sau bunurile materiale; pot fi explozive, oxidante, inflamabile, toxice, nocive, corosive, iritante, mutagene, radioactive;

41. substantã poluantã - orice substantã sau formã de energie care, ajunsã în mediu într-o anumitã concentratie, modificã caracteristicile naturale ale factorilor de mediu în asa mãsurã încât înrãutãteste calitatea acestora si îi face improprii utilizãrii;

42. supravegherea conditiilor de mediu - colectarea, analiza, sinteza, monitorizarea si valorificarea datelor privind conditiile de mediu în care trãiesc animalele;

43. titularul proiectului sau al activitãtii - persoanã fizicã sau juridicã care propune, detine si/sau gospodãreste o activitate economicã ori socialã.

CAPITOLUL III

Reguli privind organizarea laboratoarelor sanitare veterinare

Art. 3. - 1. Laboratoarele sanitare veterinare sunt obligate sã gestioneze propriile deseuri toxice si de risc. Limitele emisiilor poluante gazoase si lichide, precum si deseurile toxice si de risc sunt redate în anexa nr. 3 la prezenta normã sanitarã veterinarã.

2. Gestionarea deseurilor toxice si de risc se face printr-un sistem special de colectare, stocare, transport, neutralizare si eliminare a acestora, precum si printr-un sistem de control adecvat.

Pentru gestionarea deseurilor toxice si de risc laboratoarele sanitare veterinare trebuie sã aibã un minim de amenajãri, dotãri si materiale.

3. Laboratorul sanitar veterinar are spatiul împãrtit în douã zone:

a) zona exterioarã, unde se aflã conducerea, administratia, biobaza etc.;

b) zona interioarã, unde îsi desfãsoarã personalul sectiilor si laboratoarelor care prelucreazã probele.

4. La limita dinspre exterior a zonei mentionate la lit. b) trebuie sã existe:

- o singurã usã activã de intrare pentru angajati, care sã conducã în prima încãpere a filtrului sanitar veterinar sau într-un hol de comunicare cu aceasta;

- un filtru sanitar veterinar functional, conform anexei nr. 1 la prezenta normã sanitarã veterinarã;

- un spatiu pentru primirea/redistribuirea probelor si pentru necropsii, conform anexei nr. 2 la prezenta normã sanitarã veterinarã.

5. Zona interioarã a laboratorului sanitar veterinar are spatiile de lucru împãrtite în douã categorii:

a) curate;

b) contaminate.

Delimitarea între cele douã categorii de zone se poate face prin pereti din zidãrie faiantatã, lemn pregãtit pentru a fi usor lavabil, glasvand etans sau hote cu presiune negativã.

Prima camerã a filtrului, camera de primire a probelor si de necropsii, precum si spatiile mentionate la pct. 7, 8 si 9 sunt considerate a fi contaminate, urmând regimul acestui tip de spatiu.

6. Spatiul pentru primirea/redistribuirea probelor si pentru necropsii trebuie sã aibã: compartiment de transbordare a probelor din exterior în interior, un compartiment pentru necropsii, dotãri pentru conservarea si/sau redistribuirea probelor.

Probele se introduc în zona interioarã a laboratorului sanitar veterinar numai prin transbordare.

În spatiul pentru primirea/redistribuirea probelor si pentru necropsii probele sunt fie conservate si/sau pregãtite pentru prelucrare, fie redistribuite la sectii.

Distribuirea probelor cãtre sectii, precum si între sectii si laboratoare se face numai în pungi sterile vidate, cutii sterile etanse sau în saci sterili etansi prin legare specialã sau prin sudare termicã.

Coletele vor fi introduse direct în spatiile contaminate, acesta fiind singurul loc unde probele trebuie sã fie scoase din ambalajul de transport intern.

7. Camera de sterilizare si neutralizare trebuie sã aibã o dotare specificã.

Resturile solide si lichide dupã sterilizare, decontaminare si/sau neutralizare sunt dirijate spre platforma de stocare temporarã.

Ambalajele refolosibile sterilizate, echipamentul de protectie, containerele si cãrucioarele curãtate si decontaminate sunt redirijate în circuit.

8. Încãperile cu animale în biotest trebuie sã fie plasate în imediata apropiere a spatiului pentru primirea/redistribuirea probelor si necropsii si dotate cu tot ce este necesar.

Furajele pentru încãperile cu animale în biotest se introduc prin transbordare prin spatiul pentru primirea/redistribuirea probelor si pentru necropsii, în ambalaj steril.

Resturile lichide si solide se scot din încãperile cu animale în biotest ca din oricare spatiu contaminat.

9. Spatiul contaminat din fiecare sectie si laborator trebuie sã aibã o dotare minimã care sã asigure conservarea si prelucrarea probelor, citirea testelor, colectarea în sigurantã a resturilor lichide si solide, protectia specialã a personalului care are acces, sterilizarea sau neutralizarea unor deseuri, curãtarea si decontaminarea suprafetelor si conditionarea aerului.

Intrarea în spatiul contaminat a persoanelor desemnate se face numai pentru prelucrarea probelor sau pentru actiuni în legãturã cu aceasta si imediat dupã intrare aceste persoane îsi completeazã echipamentul de protectie obisnuit cu cel special, adecvat lucrãrilor ce urmeazã sã fie executate.

Rezultatul testelor, notat pe fise, trebuie sã poatã fi citit din spatiul curat; în acest scop fisele sunt asezate într-un loc vizibil din spatial curat si nu sunt scoase din spatiul contaminat. Spatiul contaminat se curãtã si se decontamineazã imediat dupã folosire si la sfârsitul zilei de lucru.

Înainte de iesirea din acest spatiu personalul dezbracã echipamentul de protectie specialã, pe care îl introduce într-un sac sau recipient steril, pe care în final îl etanseazã si îl dirijeazã cãtre camera de sterilizare si neutralizare.

În spatiul contaminat nu se introduc plante, animale - în afara probelor clinice -, bibelouri, tablouri, material iconografic etc. Se iau mãsuri de protectie împotriva pãsãrilor, rozãtoarelor, insectelor si altor vectori: câini, pisici, broaste etc. Se admit exponatele si iconografia strict necesare, cu conditia ca materialul din care acestea sunt confectionate sã reziste actiunilor obligatorii de spãlare si decontaminare.

Materialele care ies din acest spatiu trebuie sã fie închise în ambalaj steril si etans, suportând la locul de destinatie operatiunile de incinerare, decontaminare si/sau neutralizare, dupã caz.

10. Spatiul curat se curãtã, se decontamineazã si se dezinsectizeazã sãptãmânal si ori de câte ori este nevoie.

11. Resturile solide si lichide rezultate în urma prelucrãrii probelor sunt sterilizate, neutralizate sau numai colectate, sunt ambalate în recipiente sterile si etanse si dirijate în una dintre urmãtoarele directii:

a) camera de sterilizare si neutralizare;

b) platforma de stocare temporarã a deseurilor;

c) camera de primire a resturilor pentru incinerare, din crematoriu.

Resturile solide si lichide rãmase dupã prelucrarea probelor vor trebui manipulate, colectate si stocate tinându-se seama de regulile cuprinse în prezenta normã sanitarã veterinarã.

12. Crematoriul trebuie sã aibã capacitatea adecvatã volumului de resturi care trebuie incinerate.

În crematoriu se incinereazã numai resturile care ard, celelalte se sterilizeazã, se decontamineazã si/sau se neutralizeazã în camera de sterilizare si neutralizare. Crematoriul trebuie sã fie astfel construit încât camera de primire a deseurilor toxice si de risc sã poatã primi resturi atât din zona contaminatã, cât si din zona curatã prin care se trece cu cãrucioarele cu resturi preambalate.

Crematoriul trebuie sã aibã cel putin 3 încãperi - una de conservare a resturilor, alta de primire, sortare, readucere la temperatura camerei si cea de a treia unde se aflã cuptorul, focarul si sistemul de încãrcare a sarjei care trebuie incineratã.

Cenusarul trebuie sã fie cu douã deschideri, una înspre camera de acces la focar si alta - etansã - înspre exterior, prin care se evacueazã si se însãcuieste cenusa.

13. Controlul gestionãrii deseurilor toxice si de risc revine laboratorului de igienã si protectia mediului din cadrul sectiei de protectia animalelor. În acest scop laboratorul va fi dotat, instruit si protejat în mod special.

Controlul se referã la colectarea, stocarea, transportul, neutralizarea si eliminarea deseurilor toxice si de risc pe fluxul tehnologic al sectiilor si laboratoarelor. Acesta se realizeazã prin inspectie, teste rapide sau teste complexe de laborator, raportãri periodice ale sefilor de sectie privind unele evenimente nedorite.

14. Testarea gestionãrii deseurilor toxice si de risc se face atât la suprafetele din obiectivele interioare, cât si la probele recoltate de la efluentul de ape uzate ale laboratorului sanitar veterinar, probele de aer, sol si din cenusa rezultatã de la crematoriu.

15. În spatiul curat sunt birourile personalului, biblioteca, sala de lecturã, sala pentru servit cafea si gustãri, miniclub, culoare de legãturã etc. Resturile lichide din aceastã zonã sunt dirijate în sistemul de canalizare al laboratorului sanitar veterinar, iar resturile solide sunt dirijate la platforma de stocare temporarã sau la crematoriu,dupã caz.

CAPITOLUL IV

Dotarea minimã a laboratoarelor sanitare veterinare

pentru gestionarea deseurilor toxice si de risc

Art. 4. - Laboratoarele sanitare veterinare trebuie sã dispunã în mod obligatoriu de urmãtoarele:

1. recipiente etanse de 15 l capacitate, confectionate din metal inoxidabil sau din material plastic termorezistent pânã la 150ºC, prevãzute cu capace etanse sau cu sistem de etansare;

2. recipiente de 15 l capacitate, confectionate din material inoxidabil, cu pereti perforati si cu mâner;

3. pungi care se etanseazã prin vidare, aparat pentru vidat pungile cu probe si aparate pentru sudare termicã a pungilor si sacilor;

4. hote absorbante pentru vapori si gaze toxice, prevãzute cu filtre neutralizante;

5. cutii din plastic sau de unicã folosintã cu capace etansabile;

6. saci din plastic, rezistenti la rupere, cu capacitate de 15 l;

7. cãrucioare cu pereti laterali care sã circumscrie un spatiu etans pentru transportul deseurilor solide si lichide, ambalate;

8. echipament de protectie simplã: halat, costum de protectie si echipament de protectie specialã: bonetã, sort, ochelari, mãnusi, mascã buco-nazalã, cizme, sosete din material plastic pentru acoperit pantofii, mascã de gaze, combinezon etc., folosit în spatiul contaminat;

9. decontaminanti puternici: Aldekol DES 03, Atlan’tol 914, Virbaccid, Virkon S etc.;

10. neutralizanti: tiosulfat de sodiu, acid acetic, tween 80, ammoniac etc.

11. detergenti, apã, aspiratoare, bureti atasati la teuri din lemn etc., pentru curãtarea mecanicã;

12. decontaminator rutier;

13. agregat sau pompã pentru curãtare si decontaminare;

14. sã aibã si sã producã apã caldã sau vapori pentru tratarea recipientelor cu care sunt vehiculate infectele;

15. crematoriu cu posibilitatea de a atinge temperatura de cel putin 400ºC si un aparat de înregistrare a acestei temperaturi pe perioada de functionare - termograf;

Un sistem de securitate adecvat pentru situatia în care nu poate fi atinsã aceastã temperaturã. Depozit pentru cenusa rezultatã pânã când aceasta se dirijeazã la platforma de gunoi a orasului dupã controlul deseurilor toxice si de risc. Sistem de însãcuire.

Din fiecare sarjã de cenusã se ia un esantion în pungi etanse, rezistente la rupere. O datã pe sãptãmânã mostrele sunt controlate în ceea ce priveste continutul toxic si de risc;

16. filtru sanitar veterinar functional;

17. un bazin de stocare, de capacitate adecvatã, reprezentând echivalentul volumului apelor reziduale din laboratorul sanitar veterinar pe cel putin 15 zile. Pentru situatiile accidentale va exista si un al doilea bazin de stocare cu o capacitate de 50% din a celui principal.

Evacuarea apelor uzate se face împreunã în sistemul de retentie temporarã a apelor reziduale. Controlul deseurilor toxice si de risc în apele reziduale retentionate se face sãptãmânal sau ori de câte ori este nevoie;

18. aparate de sterilizat.

CAPITOLUL V

Reguli de manipulare a deseurilor toxice si de risc

si de prevenire a contaminãrii în laboratorul sanitar veterinar

Art. 5. - Laboratoarele sanitare veterinare au obligatia sã aplice si sã respecte regulile de manipulare a deseurilor toxice si de risc si sã asigure toate mãsurile necesare pentru prevenirea contaminãrii în timpul desfãsurãrii activitãtii acestora, astfel:

1. probele primite trebuie prelucrate si apoi distruse cu maximum de operativitate, nedepãsindu-se 48 de ore, exceptând situatiile în care tehnicile de laborator nu reclamã un timp mai îndelungat sau în care se impune pãstrarea lor pentru alte investigatii si/sau contraprobe;

2. recipientele si mesele de lucru vor fi curãtate, spãlate si decontaminate dupã fiecare utilizare;

3. ambalajele cu care au venit probele, resturile lichide si solide rezultate în zona contaminatã vor fi puse în recipiente etanse si trimise la camera de sterilizare si neutralizare, platforma intermediarã de stocare sau la crematoriu cu aceeasi promptitudine si grijã ca si probele infectate;

4. persoanele care intrã în spatiul contaminat nu pot accede în spatiul curat decât dupã dezbrãcarea echipamentului de protectie specialã si dupã spãlarea si igienizarea mâinilor;

5. apele reziduale din laboratoarele sanitare veterinare se vor colecta într-un bazin de stocare si, atunci când se recomandã prin BA, se vor decontamina sau se vor neutraliza înainte de a se deversa în sistemul de canalizare al localitãtii. În situatiile accidentale, când în bazinul mare se face tratamentul contra deseurilor toxice si de risc, apele reziduale vor fi dirijate în al doilea bazin de stocare;

6. recipientele si cãrucioarele de transport se pãstreazã curate si decontaminate;

7. controlul circulatiei materialelor infectate se face de cãtre fiecare sef de sectie, notându-se într-un registru special mãsurile care se iau în caz de abateri;

8. la camera de sterilizare si neutralizare se noteazã într-un registru cantitatea de infecte sterilizatã sau neutralizatã, procedeul, temperatura sau felul si cantitatea de neutralizant utilizat;

9. la crematoriu se completeazã în caietul de ecarisare toate rubricile;

10. se preleveazã esantioane si probe de aer, de resturi lichide si solide pentru controlul periodic al poluãrii;

11. se stabilesc puncte fixe de prelevare a probelor pentru controlul poluãrii;

12. probele pentru controlul poluãrii sunt recoltate de persoane nominalizate si instruite, cu sarcinã expresã în fisa postului;

13. probele vor fi prelucrate în sectia de protectia animalelor de cãtre specialisti instruiti, atestati si protejati.

CAPITOLUL VI

Colectarea, stocarea si evacuarea reziduurilor solide

din laboratoarele sanitare veterinare

Art. 6. - Toate reziduurile solide din zona exterioarã a laboratoarelor sanitare veterinare, din spatiile curate si cele care nu contin deseuri toxice sau de risc din zona interioarã sunt depozitate temporar pe o platformã.

Platforma de depozitare temporarã a reziduurilor solide trebuie sã îndeplineascã urmãtoarele conditii:

1. sã fie plasatã la cel putin 10 m de clãdire;

2. sã aibã suprafata betonatã, scurgere la canalizarea pentru apele laboratorului sanitar veterinar, închisã cu sifon cu gardã metalicã;

3. sã aibã capacitate de stocare suficientã, considerându-se volumul de reziduuri solide de 10 l/persoanã/zi;

4. reziduurile solide nepericuloase se colecteazã în pubele sau containere care sunt evacuate zilnic sau la cel mult 3 zile vara si 5 zile iarna.

Colectarea reziduurilor începe chiar de la locul de producere.

Se pot utiliza saci din hârtie sau din material plastic, care se îndepãrteazã cu totul. Se vor alege cu atentie ambalajele, întrucât sacii nu rezistã întotdeauna la umiditate sau la unele substante caustice.

Art. 7. - Alt sistem de colectare este introducerea reziduurilor în pubele confectionate din tablã sau din material plastic, acoperite cu un capac cât mai etans posibil.

De la nivelul locului de producere reziduurile se evacueazã periodic si se depoziteazã selectiv în pubele de capacitate mare – de 100 l -, amplasate în locuri special amenajate, eventual în încãperi care trebuie sã fie prevãzute cu facilitãti de întretinere igienicã.

Art. 8. - Acolo unde existã posibilitãti, reziduurile pot fi afluite prin conducte speciale din material rezistent la acizi si baze, usor lavabile.

Art. 9. - În cazul reziduurilor colectate ce nu prezintã pericol de contaminare, pubelele sau containerele sunt îndepãrtate de serviciile de salubritate. Sunt recomandate pentru transportul acestor reziduuri vehiculele compactoare.

Art. 10. - Pentru a se preveni poluarea ce ar putea interveni în timpul transportãrii se indicã metoda transportãrii pubelelor sau a containerelor pline si înlocuirea lor cu altele dezinfectate între timp.

Art. 11. - Personalul însãrcinat cu îndepãrtarea reziduurilor trebuie dotat cu echipament de protectie cât mai bine închis la extremitãti, mãnusi de protectie, dupã caz, mãsti de tifon sau ochelari de protectie si trebuie sã beneficieze de instalatii de igienã personalã - bãi, dusuri - la intrarea si la iesirea de la muncã, sã fie controlat periodic din punct de vedere medical prin examene clinice si de laborator si sã fie vaccinat pentru diferite afectiuni posibil de transmis prin reziduurile în cauzã.

Art. 12. - Altã metodã de colectare si de îndepãrtare concomitentã a reziduurilor solide este la reteaua de canalizare. Mai întâi reziduurile sunt mãcinate la locul producerii lor, dupã care sunt antrenate prin intermediul unui jet de apã, pentru a fi transportate la o instalatie centralã unde continuã procesul de mãcinare, decontaminate si apoi evacuate la canal.

Art. 13. - Evacuarea reziduurilor se mai poate realiza prin canale pneumatice. Conductele colectoare lasã sã cadã reziduurile într-o pâlnie colectoare, de unde, prin curenti de aer sau prin vacuum partial, reziduurile sunt conduse într-o încãpere în care se vor neutraliza în scopul înlãturãrii nocivitãtii pe care o prezintã.

Art. 14. - Incinerarea reziduurilor efectuatã în conditii de maximã securitate este cea mai indicatã.

CAPITOLUL VII

Colectarea, stocarea si evacuarea reziduurilor lichide

din laboratoarele sanitare veterinare

Art. 15. - Toate reziduurile lichide din zona exterioarã, din spatiile curate si din cele din care au fost eliminate deseurile toxice si de risc din zona interioarã sunt colectate, transportate, stocate temporar, testate si evacuate în reteaua de canalizare a localitãtii printr-o retea de canalizare proprie a laboratorului sanitar veterinar.

Colectarea si transportul reziduurilor lichide se realizeazã printr-o retea de canalizare unitarã care trebuie sã îndeplineascã urmãtoarele conditii:

1. evacuarea integralã a apelor reziduale;

2. timpul de evacuare cât mai scurt;

3. sã nu permitã poluarea aerului, apei si a solului din incinta laboratorului sanitar veterinar;

4. sã fie prevãzutã cu guri de aerisire si cu sifon cu gardã metalicã;

5. sã fie prevãzutã cu douã bazine de retentie temporarã, care sã permitã epurarea, neutralizarea sau decontaminarea, dupã caz, atunci când se impune prin buletin de analizã;

6. sã dirijeze apele pluviale direct la reteaua de canalizare a orasului, ocolind bazinele de retinere temporarã;

7. capacitatea bazinelor de retinere temporarã trebuie sã asigure: unul - stocarea tuturor reziduurilor lichide din laboratorul sanitary veterinar timp de cel putin 15 zile, iar cel de-al doilea, cu capacitatea de 50% din primul, se calculeazã pentru reziduurile lichide: 50 l/persoanã/zi.

CAPITOLUL VIII

Colectarea, stocarea si evacuarea reziduurilor radioactive

din laboratoarele sanitare veterinare

Art. 16. - Reziduurile care contin radionuclizi cu viatã scurtã si activitate redusã se pãstreazã în containere speciale, ecranate cu materiale impenetrabile. Reziduurile se îndepãrteazã în mediu dupã depãsirea timpului de înjumãtãtire.

Art. 17. - Reziduurile care contin radionuclizi cu viatã lungã si activitate intensã fie sunt tratate cu substante puternic oxidante, pentru a li se reduce volumul, fie sunt dirijate în containere speciale, pentru distrugere, cãtre crematoriul cu circuit închis la care este arondat laboratorul sanitar veterinar, prevãzut schematic în anexa nr. 4 la prezenta normã sanitarã veterinarã.

CAPITOLUL IX

Testarea gestionãrii deseurilor toxice si de risc

Art. 18. - Testarea gestionãrii deseurilor toxice si de risc se executã dupã cum urmeazã:

1. Controlul sãptãmânal al cenusii:

a) Clostridium perfringens/g = 0

b) Salmonelles/25 g = 0

c) Enterobacteriacee/g = 0

d) NTG/g = {n = 5; c = 2; m = 10; M = 3 x 10 2 }, în care:

n - numãr de unitãti care constituie esantionul;

m - valoarea NTG (sã nu fie mai mare ca M);

M - valoarea maximã admisã a NTG.

2. Controlul bilunar al apei din bazinul de retentie temporarã:

a) indicatori fizici: temperatura, reziduul filtrat la 105ºC;

b) indicatori chimici: pH, CBO, CCO - Mn, N-amoniacal, N-total, azotiti, azotati, sulfuri si H 2 S, fosfati, fosfor total, detergenti sintetici anionici activi, arsen, aluminiu, calciu, plumb, cadmiu, crom trivalent si hexavalent, fier total ionic, cupru, mercur, fluoruri, clor liber;

c) indicatori biologici: coliformi totali, coliformi fecali, streptococi fecali, salmonella.

3. Controlul sãptãmânal al probelor de aer:

a) pulberi;

b) carbon organic total;

c) oxizi de azot;

d) oxizi de sulf;

e) monoxid de carbon.

4. Controlul permanent al sterilizãrii la autoclavã:

a) verificarea presiunii la manometru;

b) verificarea lunarã, în zile alese la întâmplare, prin substante solide care se lichefiazã la peste 101ºC (acid oxalic), 110ºC (benzo-naftol), 120ºC (floare de sulf), 132ºC (uree).

5. Inspectii pe fluxul activitãtii, verificarea si vizarea documentelor legate de deseuri toxice si de risc, tinute pe sectii si laboratoare

6. Controlul sãptãmânal al decontaminãrii suprafatelor din spatiile contaminate:

a) testul Stafilococic

b) testul NTG

c) testul Acido alcoolo rezistentilor.

Art. 19. - Puncte fixe de colectare a probelor sunt:

1. cenusarul crematoriului;

2. cosul de fum al crematoriului;

3. bazinul de retentie temporarã a apelor uzate;

4. autoclava;

5. suprafete din spatiul contaminat, alese la întâmplare.

ANEXA Nr. 1

la norma sanitarã veterinarã

PLAN

ANEXA Nr. 2

la norma sanitarã veterinarã

PLAN

ANEXA Nr. 3

la norma sanitarã veterinarã

LIMITELE

de încãrcare cu poluanti a apelor uzate evacuate în resursele de apã

Tabelul nr. 1

Nr. crt.	Indicator de calitate	U.M.	Limite maxime admisibile	Metoda de analizã ^1)
A. Indicatori fizici
1. ^2)	Temperatura	ºC	40ºC	-
B. Indicatori chimici
2.	Concentratia ionilor de hidrogen (pH)	unitãti pH	6,5-8,5	STAS 8619/3-90
3.	Materii totale în suspensie (MTS)	mg/dm^3	300,0	STAS 6953-81
4.	Consumul biochimic de oxigen la 5 zile (CBO 5 )	mg/dm^3	300,0	STAS 6560-82
5.	Consumul chimic de oxigen - metoda cu permanganat de potasiu (CCO-Mn)	mg/dm^3	500,0	STAS 9887-74
6.	Consumul chimic de oxigen - metoda cu bicromat de potasiu (CCO-Cr)	mg/dm^3	500,0	STAS 6954-82
7.	Azot amoniacal (NH 4 + )	mg/dm^3	30,0	STAS 8683-70
8.	Azot total (N)	mg/dm^3	10,0	STAS 7312-83
9.	Azotati (NO 3 - )	mg/dm^3	25,0	STAS 8900/1-71
10.	Azotiti (NO 2 - )	mg/dm^3	1,0	STAS 8900/2-71
11.	Sulfuri si hidrogen sulfurat (H 2 S)	mg/dm^3	0,5	STAS 7510-66
12.	Sulfiti (SO 3 2- )	mg/dm^3	10,0	STAS 7661-89
13.	Fenoli antrenabili cu vapori de apã (C 6 H 5 OH)	mg/dm^3	30,0	STAS 7167-92
14.	Substante extractibile cu eter de petrol	mg/dm^3	20,0	STAS 7587-66
15. 3)	Produse petroliere	mg/dm^3	1,0	STAS 7877-87
16.	Fosfati (PO 4 3-)	mg/dm^3	4,0	STAS 10064-75
17.	Fosfor total ^4(P)	mg/dm^3	5,0	STAS 10064-75
18.	Detergenti sintetici anionici activi, biodegradabili	mg/dm^3	30,0	STAS 7576-66
19. 4)	Arsen	mg/dm^3	0,05	STAS 7885-67
20.	Aluminiu (Al 3+ )	mg/dm^3	8	STAS 9411-83
21.	Calciu (Ca 2+ )	mg/dm^3	300	STAS 3662-90
22. 4)	Plumb (Pb 2+ )	mg/dm^3	0,5	STAS 8637-79
23. 4)	Cadmiu (Cd 2+ )	mg/dm^3	0,1	STAS 7852-80
24. 4)	Crom trivalent (Cr 3+)	mg/dm^3	1	STAS 7884-91
25. 4)	Crom hexavalent (Cr 6+ )	mg/dm^3	0,1	STAS 7884-91
26.	Fier total ionic (Fe 2+ + Fe 3+ )	mg/dm^3	5,0	STAS 8634-70
27. 4)	Cupru (Cu 2+ )	mg/dm^3	0,1	STAS 7795-80
28. 4)	Nichel (Ni 2+ )	mg/dm^3	1,0	STAS 7987-67
29. 4)	Zinc (Zn 2+ )	mg/dm^3	1,0	STAS 8314-87
30. 4)	Mercur (Hg 2+ )	mg/dm^3	0,005	STAS 8014-79
31.	Argint (Ag + )	mg/dm^3	0,1	STAS 8190-68
32.	Fluoruri (F^-)	mg/dm^3		STAS 8190-71
33.	Molibden (Mo 2+)	mg/dm^3	0,1	STAS 11422-84
34.	Seleniu (Se 2+ )	mg/dm^3	0,1	STAS 12663-88
35.	Mangan (Mn 2+ ) mg/dm 3 1,0	mg/dm^3		STAS 8662-70
36.	Magneziu (Mg 2+ )	mg/dm^3	100,0	STAS 6674-77
37.	Cobalt (Co 2+ )	mg/dm^3	1,0	STAS 8288-69
38.	Cianuri (CN-)	mg/dm^3	0,5	STAS 7685-79
39.	Clor liber (Cl 2 )	mg/dm^3	1,0	STAS 6364-78
40.	Cloruri (Cl -)	mg/dm^3	400,0	STAS 8663-70
41.	Reziduu filtrat la 105ºC	mg/dm^3	2.000,0	STAS 9187-84
42.	Sulfati (SO 4 ^2-)	mg/dm^3	400,0	STAS 3069-87
C. Indicatori bacteriologici
43.	Bacterii coliforme totale	nr./100 cm^3	1 milion	STAS 3001-91
44.	Bacterii coliforme fecale	nr./100 cm^3	10.000	STAS 3001-91
45.	Streptococi fecali	nr./100 cm^3	5.000	STAS 3001-91
46.	Salmonella	nr./100 cm^3	absent	STAS 3001-91

1) Metoda de analizã va fi cea corespunzãtoare standardului în vigoare.

2) Prin primirea apelor uzate temperatura resursei de apã nu va creste cu mai mult de 2-5ºC sau nu va depãsi 30ºC.

3) Suprafata resursei de apã în care se evacueazã ape uzate nu trebuie sã prezinte irizatii.

4) Suma ionilor metalelor grele nu trebuie sã depãseascã concentratia de 1 mg/dm³, iar suma ionilor de Ni, Zn si Mn sã nu depãseascã 2 mg/dm³, valorile individuale fiind cele prevãzute în tabel. În situatia în care în localitãtile care nu au statie de epurare apa din retelele de distributie a apei potabile contine zinc în concentratie mai mare de 0,5 mg/dm³, aceastã valoare se va accepta si la evacuarea apelor uzate în cursurile de apã.

Tabelul nr. 2

SUBSTANTE POLUANTE

cu grad ridicat de toxicitate

Tabelul contine anumite substante individuale care apartin urmãtoarelor clase si grupe de substante, selectate în special pe baza toxicitãtii, persistentei si bioacumulãrii lor, cu exceptia celor care sunt inofensive din punct de vedere biologic sau care se transformã rapid în substante inofensive biologic:

1. compusi organohalogenati si substante care pot forma asemenea compusi în mediul acvatic;

2. compusi organofosforici;

3. compusi organostanici;

4. substante cu proprietãti cancerigene în mediu acvatic;

5. compusi organici ai mercurului;

6. compusi organosilicici si substante care pot forma asemenea compusi în mediul acvatic;

7. uleiuri minerale persistente si hidrocarburi de origine petrolierã persistente;

8. deseuri radioactive care se concentreazã în mediu sau în organismele acvatice;

9. substante sintetice persistente care pot rãmâne în suspensie, decantare sau flotare, deranjând utilizarea apei.

Tabelul nr. 3

NORME DE LIMITARE

a emisiilor pentru uzinele de incinerare a deseurilor

Valori limitã de emisie

Indicatorul	U.M.	Perioada de referintã	Valori limitã
Pulberi	mg/Nm 3	24 de ore	5
Carbon organic total	mg/Nm 3	24 de ore	5
Acid clorhidric	mg/Nm 3	24 de ore	5
Acid fluorhidric	mg/Nm 3	24 de ore	1
Oxizi de azot	mg/Nm 3	24 de ore	300
Oxizi de sulf	mg/Nm 3	24 de ore	25
Monoxid de carbon	mg/Nm 3	24 de ore	50
Metale grele:
- mercur	mg/Nm 3	0,5-4 ore	0,05
- cadmiu	mg/Nm 3	0,5- 4 ore	0,05
- alte metale grele: Sb+As+Pb+Cr+Co+ Cu+Mn+Ni+Sn+V	mg/Nm 3	0,5-4 ore	0,5
Dioxina si furani	mg/Nm 3 0	, 6-16 ore	0,1

Mãrime de referintã: valorile limitã se raporteazã la un continut în oxygen al efluentilor gazosi % vol. 11

ANEXA Nr. 4

la norma sanitarã veterinarã

SCHEMA