MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

P A R T E A  I

Anul XIII - Nr. 353 LEGI, DECRETE, HOTÃRÂRI SI ALTE ACTE    Sâmbãtã, 30 iunie 2001

SUMAR

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

Decizia nr. 103 din 10 aprilie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 77 din Legea nr. 70/1991 privind alegerile locale, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare, si a dispozitiilor art. 17 alin. (6) din Legea administratiei publice locale nr. 69/1991, republicatã

Decizia nr. 117 din 24 aprilie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (3) si (5), ale art 16 alin. (2) si (3) si aleart. 24 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 41/1998 privind organizarea activitãtii de asistentã medicalã si psihologicã a personalului din transporturi cu atributii în siguranta circulatiei si a navigatiei si înfiintarea Casei Asigurãrilor de Sãnãtate a Transporturilor

Decizia nr. 119 din 24 aprilie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 51 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare si a falimentului, republicatã

Decizia nr. 130 din 26 aprilie 2001 referitoare la exceptiile de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 alin. (4) din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societãtilor comerciale ce detin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apã

Decizia nr. 131 din 26 aprilie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedurã civilã

ORDONANTE ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

106. - Ordonantã de urgentã pentru finalizarea procesului de privatizare a Bãncii Agricole - S.A.

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

731. - Ordin al ministrului lucrãrilor publice, transporturilor si locuintei pentru aprobarea Normelor privind înregistrarea persoanelor aflate la bordul navelor de pasageri care navigheazã spre sau dinspre porturile maritime românesti

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

DECIZIA Nr. 103

din 10 aprilie 2001

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 77 din Legea nr. 70/1991

privind alegerile locale, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare, si a dispozitiilor

art. 17 alin. (6) din Legea administratiei publice locale nr. 69/1991, republicatã

Lucian Mihai - presedinte

Costicã Bulai - judecãtor

Constantin Doldur - judecãtor

Ioan Muraru - judecãtor

Nicolae Popa - judecãtor

Lucian Stângu - judecãtor

Romul Petru Vonica - judecãtor

Iuliana Nedelcu - procuror

Cristina Radu - magistrat-asistent

Pe rol se aflã solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 77 din Legea nr. 70/1991 privind alegerile locale, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare, si ale art. 17 alin. (6) din Legea administratiei publice locale nr. 69/1991, republicatã, exceptie ridicatã de Nicolae Marius Soare în Dosarul nr. 985/2000 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia contencios administrativ.

Dezbaterile au avut loc în sedinta publicã din 27 martie 2001, în prezenta autorului exceptiei si a reprezentantului Ministerului Public, si au fost consemnate în încheierea de la acea datã, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronuntarea pentru data de 10 aprilie 2001.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrãrile dosarului,

retine urmãtoarele:

Prin Încheierea din 26 septembrie 2000, pronuntatã în Dosarul nr. 985/2000, Curtea de Apel Bucuresti – Sectia contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 77 din Legea nr. 70/1991 privind alegerile locale, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare, si ale art. 17 alin. (6) din Legea administratiei publice locale nr. 69/1991, republicatã, exceptie ridicatã de Nicolae Marius Soare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia aratã cã dispozitiile art. 77 din Legea nr. 70/1991 privind alegerile locale, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare, si ale art. 17 alin. (6) din Legea administratiei publice locale nr. 69/1991, republicatã, sunt contrare prevederilor art. 1 alin. (3), art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1) si (2), art. 20 alin. (1) si (2), art. 29 alin. (1) si (2), art. 35 alin. (1), art. 48 alin. (1) si (2) si ale art. 128 din Constitutie. Se sustine, de asemenea, cã dispozitiile legale invocate contravin art. 7, 8 si 21 din Declaratia Universalã a Drepturilor Omului, precum si art. 14 pct. 1 fraza întâi, art. 18 pct. 1, art. 25 si 26 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice. În esentã, se considerã, pe de o parte, cã instituirea unui prag electoral si redistribuirea voturilor neutilizate exclusiv formatiunilor politice exclud posibilitatea candidatilor independenti de a fi alesi, iar pe de altã parte, cã prin caracterul definitiv si irevocabil al hotãrârilor instantei de contencios administrativ este încãlcat dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã de a obtine recunoasterea dreptului pretins.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia contencios administrativ, exprimându-si opinia, apreciazã cã exceptia de neconstitutionalitate a art. 77 din Legea nr. 70/1991, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare, nu este întemeiatã. Cu referire la “neprevederea recursului la hotãrârile pronuntate în conditiile art. 17 din Legea nr. 69/1991, desi nu vizeazã o dispozitie legalã care priveste fondul cauzei deduse judecãtii, având în vedere faptul cã se referã totusi la reglementarea dreptului reclamantului de a se adresa justitiei pentru recunoasterea unui drept, opinia instantei este, de asemenea, în sensul netemeiniciei ei”.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, încheierea de sesizare a Curtii Constitutionale a fost comunicatã presedintilor celor douã Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sãu de vedere, aratã cã dispozitiile art. 77 din Legea nr. 70/1991 privind alegerile locale, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare, nu încalcã dispozitiile constitutionale invocate. Repartizarea mandatelor de consilieri, precum si redistribuirea voturilor neutilizate formatiunilor politice, aliantelor politice sau aliantelor electorale care au realizat pragul electoral reprezintã o optiune a legiuitorului, iar dispozitiile art. 17 alineatul ultim din Legea nr. 69/1991, republicatã, care prevãd posibilitatea atacãrii în justitie a hotãrârii de validare sau invalidare a mandatului de consilier, constituie tocmai consacrarea principiului înscris în art. 48 alin. (1) din Constitutie.

Presedintele Senatului si presedintele Camerei Deputatilor nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:

Curtea Constitutionalã constatã cã este competentã, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, sã solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizatã.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 77 din Legea nr. 70/1991 privind alegerile locale (republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 18 aprilie 1996), modificatã si completatã prin Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 8/2000.(publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 13 aprilie 2000), precum si dispozitiile art. 17 alin. (6) din Legea administratiei publice locale nr. 69/1991, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 18 aprilie 1996.

Dispozitiile art. 77 din Legea nr. 70/1991 privind alegerile locale, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare, au urmãtorul continut: “(1) Pentru repartizarea mandatelor de consilier biroul electoral de circumscriptie va stabili:

a) un coeficient electoral, determinat prin împãrtirea numãrului total de voturi valabil exprimate pentru toate listele si candidatii independenti la numãrul total al consilierilor din circumscriptia electoralã respectivã, stabilit potrivit legii;

b) o limitã de 5% din numãrul total al voturilor valabil exprimate în circumscriptia electoralã respectivã.

(2) Se considerã voturi neutilizate diferenta dintre numãrul de voturi valabil exprimate în favoarea fiecãrei liste de candidati a partidelor, formatiunilor politice, aliantelor politice sau aliantelor electorale ori pentru fiecare candidat independent si produsul dintre coeficientul electoral si numãrul de mandate alocate potrivit alin. (4).

(3) Pragul electoral este egal:

a) cu limita de 5%, în cazul în care coeficientul electoral este superior limitei de 5%, prevãzutã la alin. (1) lit. b); sau

b) cu coeficientul electoral, dacã acesta este inferior limitei de 5%.

(4) Biroul electoral de circumscriptie va repartiza fiecãrui partid, fiecãrei formatiuni politice, aliante politice sau aliante electorale care a realizat pragul electoral, în limita numãrului de candidati de pe listã, un numãr de mandate egal cu partea întreagã a rezultatului împãrtirii dintre numãrul de voturi valabil exprimate pentru fiecare partid, formatiune politicã, aliantã politicã sau aliantã electoralã si coeficientul electoral; fiecãrui candidat independent i se atribuie câte un mandat dacã numãrul de voturi valabil exprimate în favoarea sa este cel putin egal cu coeficientul electoral.

(5) Biroul electoral de circumscriptie va repartiza fiecãrui partid, fiecãrei formatiuni politice, aliante politice sau aliante electorale care a realizat pragul electoral mandatele rãmase dupã atribuirea prevãzutã la alin. (4), potrivit listei care cuprinde ordinea descrescãtoare a numãrului de voturi neutilizate prevãzute la alin. (2), acordând acestora câte un mandat; operatiunea se repetã, în ordinea listei, pânã la epuizarea mandatelor rãmase nerepartizate.

(6) În situatia în care nici un partid, formatiune politicã, aliantã politicã sau aliantã electoralã ori candidat independent nu realizeazã pragul electoral se repartizeazã fiecãruia câte un mandat, în ordinea descrescãtoare a numãrului de voturi valabil exprimate în favoarea fiecãruia, pânã la epuizarea mandatelor stabilite potrivit legii.

(7) Pentru situatiile prevãzute la alin. (4) si (5), în cazul în care douã sau mai multe partide, formatiuni politice, aliante politice sau aliante electorale au acelasi numãr de voturi rãmase neutilizate înainte de atribuirea ultimului mandat rãmas de repartizat, acesta va fi atribuit partidului, formatiunii politice, aliantei politice sau aliantei electorale care a obtinut înainte de redistribuirea voturilor numãrul cel mai mare de voturi valabil exprimate; dacã acestea au acelasi numãr de voturi valabil exprimate, atribuirea mandatului se va face prin tragere la sorti.

(8) Repartizarea mandatelor atribuite pentru fiecare listã de candidati depusã de partide, formatiuni politice, aliante politice sau aliante electorale se face în ordinea înscrierii candidatilor pe listã.

(9) Candidatii înscrisi în liste, care nu au fost alesi, sunt declarati supleanti în listele respective. În caz de vacantã a mandatelor de consilieri alesi pe liste de candidati, supleantii vor ocupa locurile devenite vacante în ordinea în care sunt înscrisi în liste, dacã pânã la data validãrii mandatului pentru ocuparea locului vacant partidele, formatiunile politice, aliantele politice sau aliantele electorale pe listele cãrora au candidat supleantii confirmã în scris cã acestia fac parte din partidul politic, formatiunea politicã, alianta politicã sau alianta electoralã respectivã. În caz de vacantã a mandatului unui consilier independent, locul devenit vacant va fi ocupat de supleantul de pe lista partidului, formatiunii politice, aliantei politice sau aliantei electorale care a obtinut numãrul cel mai mare de voturi valabil exprimate.”

Dispozitiile art. 17 alin. (6) din Legea administratiei publice locale nr. 69/1991, republicatã, au urmãtorul continut: “Hotãrârile privind validarea sau invalidarea mandatelor de consilier pot fi atacate de cei interesati, la instanta de contencios administrativ, în termen de 5 zile de la adoptare sau de la comunicare, în cazul celor absenti de la sedintã. Hotãrârea instantei este definitivã si irevocabilã.”

Textele constitutionale invocate de autorul exceptiei ca fiind încãlcate sunt:

- Art. 1 alin. (3): “România este stat de drept, democratic si social, în care demnitatea omului, drepturile si libertãtile cetãtenilor, libera dezvoltare a personalitãtii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezintã valori supreme si sunt garantate.”;

- Art. 4 alin. (2): “România este patria comunã si indivizibilã a tuturor cetãtenilor sãi, fãrã deosebire de rasã, de nationalitate, de origine etnicã, de limbã, de religie, de sex, de opinie, de apartenentã politicã, de avere sau de origine socialã.”;

- Art. 16 alin. (1) si (2): “(1) Cetãtenii sunt egali în fata legii si a autoritãtilor publice, fãrã privilegii si fãrã discriminãri.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.”;

- Art. 20: “(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertãtile cetãtenilor vor fi interpretate si aplicate în concordantã cu Declaratia Universalã a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care România este parte.

(2) Dacã existã neconcordante între pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, si legile interne, au prioritate reglementãrile internationale.”;

- Art. 29 alin. (1) si (2): “(1) Libertatea gândirii si a opiniilor, precum si libertatea credintelor religioase nu pot fi îngrãdite sub nici o formã. Nimeni nu poate fi constrâns sã adopte o opinie ori sã adere la o credintã religioasã, contrare convingerilor sale.

(2) Libertatea constiintei este garantatã; ea trebuie sã se manifeste în spirit de tolerantã si respect reciproc.”;

- Art. 35 alin. (1): “Au dreptul de a fi alesi cetãtenii cu drept de vot care îndeplinesc conditiile prevãzute în articolul 16 alineatul (3), dacã nu le este interzisã asocierea în partide politice, potrivit articolului 37 alineatul (3).”;

- Art. 48 alin. (1) si (2): “(1) Persoana vãtãmatã într-un drept al sãu de o autoritate publicã, printr-un act administrative sau prin nesolutionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptãtitã sã obtinã recunoasterea dreptului pretins, anularea actului si repararea pagubei.

(2) Conditiile si limitele exercitãrii acestui drept se stabilesc prin lege organicã.”;

- Art. 128: “Împotriva hotãrârilor judecãtoresti, pãrtile interesate si Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în conditiile legii.”

Dispozitiile din Declaratia Universalã a Drepturilor Omului, invocate de autorul exceptiei ca fiind încãlcate, au urmãtorul continut:

- Art. 7: “Toti oamenii sunt egali în fata legii si au dreptul, fãrã nici o deosebire, la o protectie egalã a legii. Toti oamenii au dreptul la o protectie egalã împotriva oricãrei discriminãri care ar viola prezenta declaratie si împotriva oricãrei provocãri la o asemenea discriminare.”;

- Art. 8: “Orice persoanã are dreptul sã se adreseze, în mod efectiv, instantelor judiciare competente împotriva actelor care violeazã drepturile fundamentale care îi sunt recunoscute de Constitutie sau de lege.”;

- Art. 21: “1. Orice persoanã are dreptul sã participe la conducerea treburilor publice ale tãrii sale, fie direct, fie prin intermediul unor reprezentanti liber alesi.

2. Orice persoanã are dreptul de acces egal la functiile publice din tara sa.

3. Vointa poporului este fundamentul autoritãtii puterilor publice; aceastã vointã trebuie sã fie exprimatã prin alegeri libere, care trebuie sã aibã loc periodic, prin sufragiu universal egal si prin vot secret sau dupã o procedurã echivalentã caresã asigure libertatea votului.”

Dispozitiile din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, invocate, de asemenea, ca fiind încãlcate, au urmãtorul continut:

- Art. 14 pct. 1 fraza întâi: “Toti oamenii sunt egali în fata tribunalelor si curtilor de justitie. Orice persoanã are dreptul ca litigiul în care se aflã sã fie examinat în mod echitabil si public de cãtre un tribunal competent, independent si impartial, stabilit prin lege, care sã decidã fie asupra temeiniciei oricãrei învinuiri penale îndreptate împotriva ei, fie asupra contestatiilor privind drepturile si obligatiile sale cu caracter civil.”;

- Art. 18 pct. 1: “Orice persoanã are drept la libertatea gândirii, constiintei si religie; acest drept implicã libertatea de a avea sau de a adopta o religie sau o convingere la alegerea sa, precum si libertatea de a-si manifesta religia sau convingerea, individual sau în comun, atât în public cât si în particular, prin practici si prin învãtãmânt.”;

- Art. 25: “Orice cetãtean are dreptul si posibilitatea, fãrã nici una dintre discriminãrile la care se referã art. 2 si fãrã restrictii nerezonabile:

a) de a lua parte la conducerea treburilor publice, fie direct, fie prin intermediul unor reprezentanti liber alesi;

b) de a alege si de a fi ales, în cadrul unor alegeri periodice, oneste, cu sufragiu universal si egal si cu scrutin secret, asigurând exprimarea liberã a vointei alegãtorilor;

c) de a avea acces, în conditii generale de egalitate, la functiile publice din tara sa.”;

- Art. 26: “Toate persoanele sunt egale în fata legii si au, fãrã discriminare, dreptul la o ocrotire egalã din partea legii. În aceastã privintã, legea trebuie sã interzicã orice discriminare si sã garanteze tuturor persoanelor o ocrotire egalã si eficace contra oricãrei discriminãri, în special de rasã, culoare, sex, limbã, religie, opinie politicã sau orice altã opinie, origine nationalã sau socialã, avere, nastere sau întemeiatã pe orice altã împrejurare.”

Examinând dispozitiile legale criticate prin raportare la prevederile constitutionale, precum si la cele cuprinse în actele internationale invocate în motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea retine cã nici una dintre criticile formulate nu este întemeiatã.

I. Referitor la prima criticã de neconstitutionalitate Curtea constatã cã dispozitiile art. 77 din Legea nr. 70/1991 privind alegerile locale, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare, reglementeazã modul de repartizare a mandatelor de consilieri, precum si redistribuirea voturilor neutilizate formatiunilor politice, aliantelor politice sau aliantelor electorale care au realizat pragul electoral, redistribuire care îi exclude pe candidatii independenti.

Examinând dispozitiile constitutionale invocate, Curtea constatã cã acestea vizeazã principii, drepturi si obligatii reglementate de Constitutie prin art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1) si (2) si art. 29, referitoare, respectiv, la unitatea poporului, la egalitatea între cetãteni si la libertatea constiintei.

Întrucât aceste norme constitutionale nu sunt incidente în cauzã, examinarea constitutionalitãtii textelor de lege criticate urmeazã sã se facã prin raportare exclusiv la celelalte norme constitutionale invocate de autorul exceptiei.

Sustinerea autorului exceptiei potrivit cãreia dispozitiile art. 77 din Legea nr. 70/1991, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare, contravin art. 1 alin. (3) din Constitutie este neîntemeiatã, întrucât faptul cã România este un stat de drept, democratic si social, în care drepturile si libertãtile cetãtenilor sunt garantate, este confirmat tocmai de posibilitatea acestora de a candida, în conditiile legii, la alegerile locale si parlamentare. Stabilirea unui prag electoral pe care candidatii trebuie sã îl atingã pentru obtinerea mandatului de consilier, precum si stabilirea modului în care se atribuie voturile neutilizate în prima etapã reprezintã o chestiune de oportunitate, asupra cãreia numai legiuitorul este chemat sã se pronunte; prin excluderea candidatilor independenti de la redistribuirea voturilor neutilizate s-a avut în vedere o concentrare a voturilor, deoarece fãrã sustinere politicã activitatea candidatilor independenti este lipsitã de eficientã.

Curtea retine cã art. 20 din Constitutie cuprinde reguli care privesc de fapt transpunerea în practicã a dispozitiilor constitutionale privind drepturile, libertãtile si îndatoririle fundamentale ale cetãtenilor si care trebuie interpretate prin coroborare cu dispozitiile art. 11 din Constitutie, ce consacrã corelatia dintre dreptul international si dreptul intern.

În acest sens sustinerea potrivit cãreia dispozitiile art. 77 din Legea nr. 70/1991, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare, contravin, în principal, Declaratiei Universale a Drepturilor Omului si celorlalte pacte si tratate privind drepturile omului, la care România este parte, este neîntemeiatã, problema ridicatã neintrând în domeniul jurisdictiei constitutionale, ci constituind o problemã de aplicare a legii.

Curtea retine, de asemenea, cã, în conformitate cu prevederile art. 35 alin. (1) din Constitutie, “Au dreptul de a fi alesi cetãtenii cu drept de vot care îndeplinesc conditiile prevãzute în articolul 16 alineatul (3), dacã nu le este interzisã asocierea în partide politice, potrivit articolului 37 alineatul (3)”.

Aceste dispozitii constitutionale precizeazã limitele dreptului de a fi ales, indicând conditiile care trebuie îndeplinite de cei care doresc sã candideze la alegeri. Pe de altã parte, îndeplinirea de cãtre o persoanã a conditiilor stabilite de lege pentru a candida creeazã numai o premisã, iar nu o certitudine de alegere.

II. În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate referitoare la încãlcarea prin dispozitiile art. 17 alineatul final din Legea administratiei publice locale nr. 69/1991, republicatã, a art. 48 alin. (1), coroborat cu art. 128 din Constitutie, Curtea observã cã textul de lege invocat este în deplinã concordantã cu prevederile art. 48 alin. (1) din Constitutie, care instituie dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã de a obtine recunoasterea dreptului pretins, anularea actului si repararea pagubei. În acest sens dispozitiile art. 17 alineatul final din Legea nr. 69/1991, republicatã, care prevãd posibilitatea atacãrii în justitie a hotãrârii de validare sau de invalidare a mandatului de consilier, constituie tocmai consacrarea principiului înscris în art. 48 alin. (1) din Constitutie. Faptul cã hotãrârea instantei este definitivã si irevocabilã nu constituie o înfrângere a dispozitiilor art. 128 din Constitutie, potrivit cãrora “Împotriva hotãrârilor judecãtoresti, pãrtile interesate si Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în conditiile legii”, deoarece legiuitorul a apreciat cã este oportunã exceptarea de la cãile de atac prevãzute de lege a hotãrârilor pronuntate de instanta judecãtoreascã în conditiile art. 17 alineatul ultim din Legea nr. 69/1991, republicatã.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 77 din Legea nr. 70/1991 privind alegerile locale, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare, si a dispozitiilor art. 17 alin. (6) din Legea administratiei publice locale nr. 69/1991, republicatã, exceptie ridicatã de Nicolae Marius Soare în Dosarul nr. 985/2000 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia contencios administrativ.

Definitivã si obligatorie.

Pronuntatã în sedinta publicã din data de 10 aprilie 2001.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,

Cristina Radu

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

DECIZIA Nr. 117

din 24 aprilie 2001

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (3) si (5), ale art. 16

alin. (2) si (3) si ale art. 24 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 41/1998 privind organizarea activitãtii de asistentã medicalã si psihologicã a personalului din transporturi cu atributii în siguranta circulatiei si a navigatiei si înfiintarea Casei Asigurãrilor de Sãnãtate

a Transporturilor

Lucian Mihai - presedinte

Costicã Bulai - judecãtor

Constantin Doldur - judecãtor

Kozsokár Gábor - judecãtor

Ioan Muraru - judecãtor

Nicolae Popa - judecãtor

Lucian Stângu - judecãtor

Florin Bucur Vasilescu - judecãtor

Romul Petru Vonica - judecãtor

Gabriela Ghitã - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se aflã solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (3) si (5), ale art. 16 alin. (2) si (3) si ale art. 24 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 41/1998 privind organizarea activitãtii de asistentã medicalã si psihologicã a personalului din transporturi cu atributii în siguranta circulatiei si a navigatiei si înfiintarea Casei Asigurãrilor de Sãnãtate a Transporturilor, exceptie ridicatã de Casa Nationalã de Asigurãri de Sãnãtate în Dosarul nr. 6.279/1999 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civilã.

La apelul nominal a rãspuns autorul exceptiei, prin consilier juridic Stefan Panaitescu, precum si Casa Asigurãrilor de Sãnãtate a Transporturilor, reprezentatã de consilier juridic Florin Pãtrascu.

Reprezentantul autorului exceptiei solicitã admiterea acesteia, deoarece considerã cã dispozitiile Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 41/1998, nefiind aprobate de Parlament, sunt aplicate ilegal. Se apreciazã, de asemenea, cã ordonanta în ansamblu contravine prevederilor constitutionale ale art. 33 alin. (3) si ale art. 114 alin. (4) si cã prevederile art. 10 alin. (3) si (5), ale art. 16 alin. (2) si (3) si ale art. 24 din ordonantã încalcã dispozitiile art. 89 din Legea nr. 145/1997.

Reprezentantul Casei Asigurãrilor de Sãnãtate a Transporturilor solicitã respingerea exceptiei ridicate, întrucât Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 41/1998, fiind depusã la Parlament spre aprobare, produce efecte si este în deplinã concordantã cu prevederile constitutionale invocate.

Reprezentantul Ministerului Public, considerând cã dispozitiile legale criticate nu încalcã prevederile constitutionale invocate, solicitã respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:

Prin Încheierea din 5 septembrie 2000, pronuntatã în Dosarul nr. 6.279.1999, Tribunalul Bucuresti – Sectia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (3) si (5), art. 16 alin. (2) si (3) si ale art. 24 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 41/1998 privind organizarea activitãtii de asistentã medicalã si psihologicã a personalului din transporturi cu atributii în siguranta circulatiei si a navigatiei si înfiintarea Casei Asigurãrilor de Sãnãtate a Transporturilor, exceptie ridicatã de Casa Nationalã de Asigurãri de Sãnãtate.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentã, cã Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 41/1998 contravine prevederilor constitutionale ale art. 33 alin. (3) si ale art. 114 alin. (4), deoarece “Acest act normativ a functionat si functioneazã si în prezent în mod ilegal, fãrã a fi aprobat de Parlamentul României […]”.

De asemenea, se considerã cã art. 10 alin. (3) si (5), art. 16 alin. (2) si (3) si art. 24 din ordonantã încalcã dispozitiile art. 89 din Legea nr. 145/1997 si totodatã se apreciazã cã lãprevederile Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 41/1998 trebuie adaptate dispozitiilor Legii nr. 145/1997, si nu invers”.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civilã, exprimându-si opinia, aratã cã Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 41/1998, prin dispozitiile nominalizate, nu încalcã dispozitiile art. 33 alin. (3) si ale art. 114 alin. (4) din Constitutie. Se considerã totodatã cã nu este încãlcat dreptul la ocrotirea sãnãtãtii, aceastã ordonantã reglementând modul de organizare a activitãtii de asistentã socialã într-un domeniu distinct, si anume cel al transporturilor.

Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã presedintilor celor douã Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sãu de vedere, considerã cã exceptia de neconstitutionalitate ridicatã este nefondatã, întrucât dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor constitutionale invocate. Se aratã, în esentã, cã Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 41/1998 a fost adoptatã în temeiul dispozitiilor art. 114 alin. (4) din Constitutie, potrivit cãrora “În cazuri exceptionale Guvernul poate adopta ordonante de urgentã [É]Ò, acestea intrând lnîn vigoare numai dupã depunerea lor spre aprobare la Parlament”, iar dacã “Parlamentul nu se aflã în sesiune, el se convoacã în mod obligatoriu”. În alegerea procedurii de legiferare a mãsurilor stabilite prin reglementãrile propuse, respectiv pe calea adoptãrii ordonantei de urgentã, s-a avut în vedere existenta “cazului exceptional” la care face referire art. 114 alin. (4) din Constitutie, apreciindu-se cã în categoria situatiilor de fapt ce constituie cazuri exceptionale se încadreazã si situatia prevãzutã în Nota de fundamentare a proiectului de ordonantã de urgentã, referitoare la unitãtile sanitare din reteaua Ministerului Transporturilor, care, “începând cu luna octombrie 1998”, nu mai aveau asiguratã “finantarea nici pentru salarii, nici pentru cheltuieli materiale”, datoritã “modului de finantare din anul 1998 din

fondul asigurãrilor sociale de sãnãtate administrat de Ministerul Sãnãtãtii”, ceea ce a condus la lamari perturbãri în asigurarea resurselor financiare la nivelul unitãtilor sanitare din reteaua Ministerului Transporturilor”. Aceste perturbãri în asigurarea modului de finantare a unitãtilor sanitare din reteaua Ministerului Transporturilor, se sustine în Nota de fundamentare a proiectului, au avut drept consecintã lescãderea nivelului de asistentã medicalã acordatã personalului care concurã la siguranta circulatiei si navigatiei”, fiind astfel aduse grave atingeri interesului public de a se asigura “securitatea cãlãtorilor si a mãrfurilor transportate cu mijloace de transport navale, aeriene, rutiere, feroviare si cu metroul”, ceea ce a impus urgenta adoptãrii reglementãrilor propuse prin proiect. În ceea ce priveste lraspectele semnalate în legãturã cu subordonarea Casei Asigurãrilor de Sãnãtate a Transporturilor fatã de Ministerul Transporturilor”, se apreciazã cã “acestea nu constituie aspecte de neconstitutionalitate, în raport cu dispozitiile art. 33 alin. (3) din Constitutie invocate, ci vizeazã modul de corelare a dispozitiilor din cuprinsul Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 41/1998, referitoare la functionarea acestei case de asigurãri de sãnãtate, cu dispozitiile privind autonomia caselor de asigurãri de sãnãtate, prevãzute în Legea asigurãrilor sociale de sãnãtate nr. 145/1997”.

Presedintii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, sustinerile pãrtilor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:

Curtea Constitutionalã constatã cã a fost legal sesizatã si este competentã, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, sã solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicatã.

Critica de neconstitutionalitate priveste dispozitiile Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 41/1998 în ansamblu, precum si ale art. 10 alin. (3) si (5), ale art. 16 alin. (2) si (3) si ale art. 24 din aceeasi ordonantã.

I. Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine cã Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 41/1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 27 noiembrie 1998, contravine urmãtoarelor prevederi constitutionale:

- Art. 33 alin. (3): “Organizarea asistentei medicale si a sistemului de asigurãri sociale pentru boalã, accidente, maternitate si recuperare, controlul exercitãrii profesiilor medicale si a activitãtilor paramedicale, precum si alte mãsuri de protectie a sãnãtãtii fizice si mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii.”;

- Art. 114 alin. (4): l4În cazuri exceptionale, Guvernul poate adopta ordonante de urgentã. Acestea intrã în vigoare numai dupã depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacã Parlamentul nu se aflã în sesiune, el se convoacã în mod obligatoriu.”

Examinând sub acest aspect exceptia de neconstitutionalitate, se constatã cã prin Decizia nr. 5 din 16 ianuarie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 94 din 23 februarie 2001, Curtea Constitutionalã s-a pronuntat asupra constitutionalitãtii dispozitiilor legale criticate, retinând în esentã cã nu sunt înfrânte prevederile art. 33 alin. (3) din Constitutie prin aceea cã ordonanta criticatã (act normativ cu putere de lege) cuprinde reglementãri speciale privind un anumit sector al asistentei medicale si al asigurãrilor sociale pentru boalã, prin care sunt stabilite pe baza principiilor din legea generalã (Legea asigurãrilor sociale de sãnãtate nr. 145/1997) mãsuri de protectie si ocrotire a sãnãtãtii în situatii specifice. Efectuarea transporturilor de cãlãtori si mãrfuri în depline conditii de sigurantã a circulatiei impune crearea unui cadru juridic unitar, necesar atât pentru organizarea activitãtii de asistentã medicalã si psihologicã de specialitate pentru personalul cu atributii de siguranta circulatiei si navigatiei, cât si pentru asistenta medicalã curentã acordatã întregului personal din transporturi. Asa fiind, în temeiul art. 114 alin. (4) din Constitutie privind delegarea legislativã, Guvernul a adoptat aceastã ordonantã de urgentã chiar dacã domeniul ar fi rezervat reglementãrii prin lege organicã. În acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale a stabilit în mod constant cã ordonantele de urgentã, spre deosebire de ordonantele adoptate în baza unei legi speciale de abilitare potrivit alin. (1) al art. 114 din Constitutie, pot fi adoptate si în domeniul legilor organice. În aceste conditii nu au relevantã sub aspectul contenciosului de constitutionalitate nici împrejurarea cã Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 41/1998 cuprinde o reglementare diferitã de cea a Legii nr. 145/1997, care a organizat sistemul general al asigurãrilor de sãnãtate, nici faptul cã pânã în prezent Parlamentul nu a adoptat o lege de aprobare a acestei ordonante de urgentã, deoarece pentru intrarea în vigoare este suficient cã ordonanta de urgentã a fost depusã spre aprobare la Parlament.

Prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 5 din 16 ianuarie 2001 s-a mai retinut, de asemenea, cã nu este întemeiatã nici critica de neconstitutionalitate referitoare la încãlcarea prevederilor constitutionale ale art. 114 alin. (4), prin aceea cã ordonanta de urgentã nu are la bazã existenta unui “caz exceptional” care ar fi putut permite Guvernului sã o adopte. Într-adevãr, motivarea cuprinsã în Nota de fundamentare a ordonantei de urgentã justificã existenta cazului exceptional si rãspunde totodatã exigentelor stabilite de Curtea Constitutionalã, prin jurisprudenta sa, cu privire la interesul public si urgenta reglementãrii pentru aprecierea constitutionalitãtii ordonantelor de urgentã. Din cuprinsul notei de fundamentare rezultã, între altele, cã aplicarea Legii nr. 145/1997 “a condus la mari perturbãri în asigurarea resurselor financiare la nivelul unitãtilor sanitare din reteaua Ministerului Transporturilor […], consecinta fiind scãderea nivelului de asistentã medicalã acordatã personalului care concurã la siguranta circulatiei si navigatiei. În aceste conditii, securitatea coletelor si a mãrfurilor transportate cu mijloace de transport navale, aeriene, rutiere, feroviare si cu metroul este periclitatã, existând riscul de a se produce evenimente grave si accidente în procesul de transport”.

Considerentele pe care s-a bazat solutia anterioarã a Curtii Constitutionale sunt valabile si în cauza de fatã, întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii.

În legãturã cu critica adusã ordonantei privind încãlcarea art. 114 alin. (4) din Constitutie, la aceeasi solutie de respingere a exceptiilor de neconstitutionalitate se ajunge si pe baza argumentelor înfãtisate în opinia separatã formulatã la Decizia Curtii Constitutionale nr. 15 din 25 ianuarie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 14 iunie 2000, opinie pe care autorii acesteia, membri ai completului de judecatã, o mentin si în cauza de fatã.

I. Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine totodatã cã prevederile art. 10 alin. (3) si (5), ale art. 16 alin. (2) si (3) si ale art. 24 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 41/1998 încalcã dispozitiile art. 89 din Legea asigurãrilor sociale de sãnãtate nr. 145/1997.

Curtea constatã cã aceastã criticã de neconstitutionalitate nu poate fi primitã, deoarece contenciosul constitutional priveste examinarea conformitãtii dispozitiilor legale criticate cu Constitutia, iar nu compatibilitatea acestora cu alte dispozitii legale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (3) si (5), ale art. 16 alin. (2) si (3) si ale art. 24 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 41/1998 privind organizarea activitãtii de asistentã medicalã si psihologicã a personalului din transporturi cu atributii în siguranta circulatiei si a navigatiei si înfiintarea Casei Asigurãrilor de Sãnãtate a Transporturilor, exceptie ridicatã de Casa Nationalã de Asigurãri de Sãnãtate în Dosarul nr. 6.279/1999 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civilã.

Definitivã si obligatorie.

Pronuntatã în sedinta publicã din data de 24 aprilie 2001.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

DECIZIA Nr. 119

din 24 aprilie 2001

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 51 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare si a falimentului, republicatã

Lucian Mihai - presedinte

Costicã Bulai - judecãtor

Constantin Doldur - judecãtor

Kozsokár Gábor - judecãtor

Ioan Muraru - judecãtor

Nicolae Popa - judecãtor

Lucian Stângu - judecãtor

Florin Bucur Vasilescu - judecãtor

Romul Petru Vonica - judecãtor

Gabriela Ghitã - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se aflã solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 51 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare si a falimentului, republicatã, exceptie ridicatã de Societatea Comercialã “Banca Dacia Felix” - S.A. în Dosarul nr. 4.223/1996 al Tribunalului Cluj - Sectia comercialã si contencios administrativ.

La apelul nominal este prezentã Casa de Economii si Consemnatiuni “C.E.C.” - S.A., prin reprezentant, constatându-se lipsa celorlalte pãrti, fatã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.

Partea prezentã, având cuvântul, solicitã respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, ca neîntemeiatã, întrucât textele criticate nu contravin prevederilor constitutionale.

Reprezentantul Ministerului Public, de asemenea, solicitã respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, arãtând cã dispozitiile legale criticate sunt în concordantã cu dispozitiile constitutionale, exceptia fiind ridicatã în scopul tergiversãrii solutionãrii litigiului.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:

Prin Încheierea din 16 noiembrie 2000, pronuntatã în Dosarul nr. 4.223/1996, Tribunalul Cluj - Sectia comercialã si contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 51 din Legea nr. 64/1995 privind procedura

reorganizãrii judiciare si a falimentului, republicatã, exceptie ridicatã de Societatea Comercialã “Banca Dacia Felix” - S.A.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine cã dispozitiile art. 51 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare si a falimentului, republicatã, contravin prevederilor art. 134 alin. (2) lit. a), coroborate cu cele ale art. 125, precum si prevederilor art. 15 din Constitutie, întrucât lns-a creat posibilitatea unui tert din afara puterii judecãtoresti de a interveni în exercitiul drepturilor unor persoane fizice, în cazul de fatã de a anula exercitiul concordant al legii, al drepturilor comerciale, de a se încãlca principiul libertãtii contractuale, respectiv principiul constitutional al libertãtii comertului”.

Tribunalul Cluj - Sectia comercialã si contencios administrativ, exprimându-si opinia, aratã cã dispozitiile criticate nu contravin prevederilor constitutionale referitoare la libertatea comertului.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã presedintilor celor douã Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sãu de vedere, aratã cã dispozitiile criticate nu contravin prevederilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constitutie, deoarece art. 51 din Legea nr. 64/1995 stabileste conditiile în care, laÎn vederea cresterii la maximum a valorii averii debitorului (deci nu pentru a-i pricinui o daunã), administratorul/lichidatorul poate mentine sau denunta contractele care nu vor fi fost executate în totalitate ori substantial de cãtre toate pãrtile implicate”.

Presedintii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, sustinerile pãrtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:

Curtea Constitutionalã a fost legal sesizatã si este competentã, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, sã solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicatã.

Analizând motivarea cererii prin care a fost ridicatã exceptia de neconstitutionalitate în raport cu textele constitutionale invocate de autorul exceptiei, Curtea observã cã în realitate exceptia de neconstitutionalitate priveste numai dispozitiile alin. (1) al art. 51 din Legea nr. 64/1995, republicatã.

Asa fiind, Curtea urmeazã sã se pronunte exclusiv asupra acestor dispozitii, care au urmãtorul cuprins: “În vederea cresterii la maximum a valorii averii debitorului, administratorul/lichidatorul poate sã mentinã sau sã denunte orice contract, închirierile neexpirate sau alte contracte pe termen lung, atâta timp cât aceste contracte nu vor fi fost executate în totalitate ori substantial de cãtre toate pãrtile implicate.

Administratorul/lichidatorul trebuie sã rãspundã, în termen de 30 de zile, unei notificãri a contractantului, prin care i se cere sã opteze pentru mentinerea ori denuntarea contractului; în lipsa unui astfel de rãspuns, administratorul/lichidatorul nu va mai putea cere executarea contractului, acesta fiind socotit denuntat.”

Textele constitutionale ce se pretinde cã au fost încãlcate sunt urmãtoarele:

- Art. 125: “(1) Justitia se realizeazã prin Curtea Supremã de Justitie si prin celelalte instante judecãtoresti stabilite de lege.

(2) Este interzisã înfiintarea de instante extraordinare.

(3) Competenta si procedura de judecatã sunt stabilite de lege.”;

- Art. 134 alin. (2) lit. a): l)Statul trebuie sã asigure:

a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie;”;

- Art. 15: “(1) Cetãtenii beneficiazã de drepturile si de libertãtile consacrate prin Constitutie si prin alte legi si au obligatiile prevãzute de acestea.

(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constatã cã dispozitiile Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare si a falimentului, republicatã, sunt de naturã proceduralã, asa cum rezultã de altfel chiar din titlul legii. Or, potrivit dispozitiilor art. 125 alin. (3) din Constitutie “Competenta si procedura de judecatã sunt stabilite de lege”. Asa fiind, intrã în atributia exclusivã a legiuitorului stabilirea normelor privind procedura reorganizãrii judiciare si a falimentului.

În spetã autorul exceptiei sustine cã textul de lege criticat dã posibilitatea unui tert din afara puterii judecãtoresti, în spetã administratorului judiciar, de a interveni în exercitiul drepturilor unor persoane fizice. Critica este neîntemeiatã, deoarece potrivit art. 6 din lege “Toate procedurile prevãzute de prezenta lege, cu exceptia recursului prevãzut la art. 7, sunt de competenta exclusivã a tribunalului în jurisdictia cãruia se aflã sediul debitorului, care figureazã în registrul comertului, si sunt exercitate de un judecãtor-sindic desemnat de cãtre presedintele tribunalului, în conditiile art. 8”.

Asadar toate mãsurile luate de administratorul judiciar sunt supuse controlului judecãtoresc exercitat prin judecãtorul-sindic.

Nu poate fi primitã nici sustinerea potrivit cãreia, întrucât administratorul judiciar are dreptul de a denunta orice contract care nu a fost executat în totalitate sau substantial, se încalcã în acest fel principiul constitutional al libertãtii comertului. Sub acest aspect se constatã cã dispozitiile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constitutie, pretins a fi încãlcate, instituie în sarcina statului obligatia de a asigura libertatea comertului, protectia concurentei loiale si crearea unui cadru favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie. În aceste privinte Legea nr. 64/1995 rãspunde cerintelor constitutionale, reglementând modalitãtile prin care circuitul comercial este protejat de efectele unor eventuale neexecutãri culpabile ale obligatiilor contractuale.

Aceste dispozitii îi vizeazã deopotrivã pe toti agentii economici, asadar atât pe debitori, ale cãror datorii trebuie executate, cât si pe creditori, fatã de care se impune crearea conditiilor corespunzãtoare pentru recuperarea creantelor. Legiuitorul a creat posibilitatea administratorului sau lichidatorului de a opta între mentinerea sau denuntarea unor contracte, în scopul garantãrii interesului general al societãtii comerciale debitoare, si anume în scopul cresterii la maximum a valorii averii acesteia.

Sub acest aspect Curtea retine cã nerezolvarea situatiilor de insolvabilitate poate leza interesele generale ale societãtii comerciale, prin diminuarea capacitãtii de platã, si poate afecta implicit posibilitatea continuãrii activitãtii altor agenti economici, având efecte si asupra realizãrii veniturilor bugetului public si protejãrii de cãtre stat a interesului national.

În sfârsit, cu privire la critica potrivit cãreia prevederile legale ce fac obiectul exceptiei de neconstitutionalitate ar contraveni dispozitiilor art. 15 din Constitutie, Curtea constatã cã aceste texte nu au relevantã în cauza de fatã.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 51 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare si a falimentului, republicatã, exceptie ridicatã de Societatea Comercialã “Banca Dacia Felix” - S.A. în Dosarul nr. 4.223/1996 al Tribunalului Cluj - Sectia comercialã si contencios administrativ.

Definitivã si obligatorie.

Pronuntatã în sedinta publicã din data de 24 aprilie 2001.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

DECIZIA Nr. 130

din 26 aprilie 2001

referitoare la exceptiile de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 alin. (4) din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societãtilor comerciale ce detin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apã

Lucian Mihai - presedinte

Costicã Bulai - judecãtor

Constantin Doldur - judecãtor

Kozsokár Gábor - judecãtor

Ioan Muraru - judecãtor

Nicolae Popa - judecãtor

Lucian Stângu - judecãtor

Florin Bucur Vasilescu - judecãtor

Romul Petru Vonica - judecãtor

Paula C. Pantea - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se aflã solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 alin. (4) din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societãtilor comerciale ce detin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apã, exceptie ridicatã de Societatea de Investitii Financiare Banat-Crisana - S.A. în Dosarul nr. 2.171/2000 al Tribunalului Arad - Sectia comercialã si de contencios administrativ.

La apelul nominal se constatã lipsa pãrtilor, fatã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Curtea dispune sã se facã apelul si în Dosarul nr. 451C/2000, având ca obiect aceeasi exceptie, ridicatã de Societatea de Investitii Financiare Moldova - S.A. în Dosarul nr. 1.101/2000 al Curtii de Apel Galati - Sectia comercialã si de contencios administrativ. La apelul nominal în Dosarul nr. 451C/2000 se constatã lipsa pãrtilor, fatã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.

Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public, în temeiul art. 164 din Codul de procedurã civilã, pune concluzii de conexare a Dosarului nr. 451C/2000 la Dosarul nr. 450C/2000, deoarece cauzele au ca obiect aceeasi exceptie de neconstitutionalitate. Curtea, în temeiul art. 16 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicatã, raportat la art. 164 din Codul de procedurã civilã, dispune conexarea Dosarului nr. 451C/2000 la Dosarul nr. 450C/2000.

Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea exceptiilor ca fiind nefondate. Se apreciazã cã dispozitiile art. 3 alin. (4) din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 198/1999 nu contravin prevederilor constitutionale ale art. 41. În acest sens se invocã si jurisprudenta Curtii Constitutionale referitoare la constitutionalitatea acestor dispozitii legale, mentionându-se Decizia nr. 4/2001.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:

Prin Încheierea din 22 mai 2000, pronuntatã în Dosarul nr. 2.171/2000 al Tribunalului Arad - Sectia comercialã si de contencios administrativ, precum si prin Încheierea din 1 noiembrie 2000, pronuntatã în Dosarul nr. 1.101/2000 al Curtii de Apel Galati - Sectia comercialã si de contencios administrativ, Curtea Constitutionalã a fost sesizatã cu exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (4) din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societãtilor comerciale ce detin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apã, exceptii ridicate de Societatea de Investitii Financiare Banat-Crisana - S.A. si de Societatea de Investitii Financiare Moldova - S.A.

În motivarea exceptiilor de neconstitutionalitate, al cãror continut este identic, se sustine cã textul de lege criticat contravine art. 41 alin. (2) din Constitutie prin aceea cã dispune în mod abuziv scoaterea terenurilor agricole din capitalul social al societãtilor comerciale, desi prin Hotãrârea Guvernului nr. 746/1991 privind stabilirea valorii de patrimoniu a terenurilor agricole în vederea aplicãrii art. 36 si 38 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 s-a stabilit modul de evaluare a terenurilor agricole si valoarea acestora a fost inclusã în capitalul social. Se apreciazã cã dispozitiile art. 3 alin. (4) din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 198/1999 impun lmsocietãtilor comerciale sã-si reducã capitalul social, aceastã modificare aducând prejudicii actionarilor care au fost împroprietãriti în temeiul Hotãrârii Guvernului nr. 746/1991”.

Tribunalul Arad - Sectia comercialã si de contencios administrativ, exprimându-si opinia în Dosarul nr. 2.171/2000, apreciazã cã lãexceptia de neconstitutionalitate este întemeiatã, dispozitiile art. 3 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 198/1999 fiind în contradictie flagrantã cu principiul constitutional al apãrãrii dreptului de proprietate”.

Curtea de Apel Galati - Sectia comercialã si de contencios administrativ, exprimându-si opinia în Dosarul nr. 1.101/2000, considerã cã dispozitiile criticate sunt constitutionale, întrucât terenurile agricole prevãzute de dispozitiile de lege criticate “nu au fost decât în administrarea societãtilor comerciale, prerogativele dreptului de proprietate apartinând statului”.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor douã Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sãu de vedere, apreciazã cã exceptiile de neconstitutionalitate sunt neîntemeiate. În esentã, se aratã cã textul de lege criticat nu aduce atingere dreptului de proprietate privatã, ci concretizeazã optiunea politicii statului în privinta reformei economice si a strategiei de privatizare.

Presedintii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecãtorii-raportori, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la.prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:

Curtea Constitutionalã a fost legal sesizatã si este competentã, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, sã solutioneze exceptiile de neconstitutionalitate ridicate.

Obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 3 alin. (4) din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societãtilor comerciale ce detin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apã, dispozitii al cãror continut este urmãtorul: “Terenurile agricole si terenurile aflate permanent sub luciu de apã nu fac parte din capitalul social al societãtilor comerciale prevãzute la art. 1 si 2.”

Art. 1 si 2 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 198/1999 prevãd:

- Art. 1: “Prezenta ordonantã de urgentã stabileste cadrul juridic privind privatizarea societãtilor comerciale agricole, care detin în exploatare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apã, constituite în conformitate cu prevederile Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unitãtilor economice de stat ca regii autonome si societãti comerciale, precum si regimul concesionãrii terenurilor proprietate publicã si privatã a statului, aflate în exploatarea acestor societãti.”;

- Art. 2: “Prevederile prezentei ordonante de urgentã se aplicã si societãtilor comerciale rezultate din divizarea sau fuziunea societãtilor comerciale mentionate la art. 1, care detin în exploatare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apã.”

Autorii exceptiilor de neconstitutionalitate sustin cã dispozitiile criticate contravin art. 41 alin. (2) teza întâi din Constitutie, potrivit cãrora “Proprietatea privatã este ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular.”

Examinând exceptiile de neconstitutionalitate, Curtea Constitutionalã constatã cã prevederile art. 3 alin. (4) din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 198/1999 au mai fãcut obiectul controlului de constitutionalitate, prin raportare la aceleasi dispozitii din Constitutie, si anume la cele ale art. 41 alin. (2) teza întâi. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 206 din 17 octombrie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 13 decembrie 2000, si prin Decizia nr. 249 din 23 noiembrie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 26 februarie 2001, Curtea Constitutionalã a retinut, în esentã, urmãtoarele:

Din analiza actelor normative care, succesiv, au cuprins reglementãri privind situatia juridicã a terenurilor agricole si a celor aflate sub luciu de apã rezultã cã aceste categorii de terenuri nu au fost niciodatã incluse în mod legal în capitalul social al societãtilor comerciale agricole. Chiar dacã Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unitãtilor economice de stat ca regii autonome si societãti comerciale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 8 august 1990, a prevãzut cã “Bunurile din patrimonial societãtii sunt proprietatea acesteia, cu exceptia celor dobândite cu alt titlu”, aceastã dispozitie legalã nu poate fi disociatã, în ceea ce priveste situatia terenurilor agricole si a celor aflate sub luciu de apã, de reglementãrile speciale intervenite dupã anul 1989 pentru clarificarea complexei probleme a situatiei juridice a acestor terenuri. În acest sens, prin Legea nr. 9 din 31 iulie 1990 privind interzicerea temporarã a înstrãinãrii terenurilor prin acte între vii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 1 august 1990, se stabilise deja cã “Pânã la adoptarea unei noi reglementãri legale privind regimul fondului funciar se interzice înstrãinarea, prin acte între vii, a terenurilor de orice fel, situate înãuntrul sau în afara localitãtilor”.

De altfel, asa cum se retine în jurisprudenta Curtii Constitutionale, întreaga legislatie ulterioarã cu privire laterenurile agricole si a celor aflate sub luciu de apã a avut în vedere cã aceste categorii de terenuri aflate în exploatarea societãtilor comerciale agricole nu erau în proprietatea acestor societãti si nu îndreptãtea includerea acelor terenuri în capitalul lor social.

Asa fiind, Curtea Constitutionalã, prin deciziile pronuntate, a statuat cã art. 3 alin. (4) din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 198/1999 nu încalcã prevederile art. 41 alin. (2) teza întâi din Constitutie, referitoare la garantarea dreptului de proprietate, deoarece societãtile comerciale nu au drept de proprietate asupra terenurilor la care se referã mentionata ordonantã de urgentã a Guvernului.

Întrucât nu au intervenit elemente noi care sã determine schimbarea acestei solutii, cele statuate anterior prin deciziile Curtii Constitutionale nr. 206 din 17 octombrie 2000 si nr. 249 din 23 noiembrie 2000 îsi mentin valabilitatea si în dosarele de fatã.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptiile de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 alin. (4) din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societãtilor comerciale ce detin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apã, exceptii ridicate de Societatea de Investitii Financiare Banat-Crisana - S.A. în Dosarul nr. 2.171/2000 al Tribunalului Arad - Sectia comercialã si de contencios administrativ, precum si de Societatea de Investitii Financiare Moldova - S.A. în Dosarul 1.101/2000 al Curtii de Apel Galati - Sectia comercialã si de contencios administrativ.

Definitivã si obligatorie.

Pronuntatã în sedinta publicã din data de 26 aprilie 2001.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,

Gabriela Dragomirescu.

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

DECIZIA Nr. 131

din 26 aprilie 2001

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedurã civilã

Lucian Mihai - presedinte

Costicã Bulai - judecãtor

Constantin Doldur - judecãtor

Kozsokár Gábor - judecãtor

Ioan Muraru - judecãtor

Nicolae Popa - judecãtor

Lucian Stângu - judecãtor

Florin Bucur Vasilescu - judecãtor

Romul Petru Vonica - judecãtor

Gabriela Ghitã - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se aflã solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, exceptie ridicatã de Societatea Comercialã “Limarom Impex” - S.R.L. din Onesti în Dosarul nr. 4.087/2000 al Curtii de Apel Bacãu - Sectia civilã.

La apelul nominal lipsesc pãrtile, fatã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.

Reprezentantul Ministerului Public aratã cã exceptia nu este motivatã, astfel cã solicitã respingerea acesteia ca fiind inadmisibilã.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:

Prin Încheierea din 15 decembrie 2000, pronuntatã în Dosarul nr. 4.087/2000, Curtea de Apel Bacãu – Sectia civilã a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedurã civilã. Exceptia a fost ridicatã de Societatea Comercialã “Limarom Impex” - S.R.L. din Onesti cu ocazia solutionãrii recursului formulat împotriva Deciziei civile nr. 1.325 din 23 iunie 2000, pronuntatã de Tribunalul Bacãu.

Autorul exceptiei considerã cã dispozitiile art. 274 alin. 3 din Codul de procedurã civilã sunt neconstitutionale, fãrã a indica însã prevederile constitutionale încãlcate.

Curtea de Apel Bacãu - Sectia civilã, exprimându-si opinia, apreciazã cã exceptia este neîntemeiatã, deoarece “conformitatea juridicã a textului procedural cu Constitutia nu a fost în discutie si dezvoltatã de recurentã”.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã presedintilor celor douã Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul, în punctul sãu de vedere, aratã cã exceptia este nemotivatã si considerã cã dispozitiile art. 274 alin. 3 din Codul de procedurã civilã obligã judecãtorul ca, “în tot ceea ce intereseazã solutionarea procesului, sã asigure exercitarea drepturilor si îndeplinirea obligatiilor participantilor la proces în spiritul si litera legii - si nu obtinerea unor eventuale foloase necuvenite”.

Presedintii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauzã de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:

Curtea Constitutionalã este competentã, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, sã solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizatã.

Exceptia de neconstitutionalitate priveste dispozitiile art. 274 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, care au urmãtorul continut: “Judecãtorii au dreptul sã mãreascã sau sã micsoreze onorariile avocatilor, potrivit cu cele prevãzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat cã sunt nepotrivite de mici sau de mari, fatã de valoarea pricinii sau de munca îndeplinitã de avocat.”

Autorul exceptiei nu indicã nici un text constitutional care sã fi fost încãlcat prin dispozitiile legale criticate. Se contravine astfel prevederilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicatã, potrivit cãrora “Sesizãrile trebuie fãcute în formã scrisã si motivate”. Textul fiind imperativ, încãlcarea prevederilor sale are drept consecintã imposibilitatea exercitãrii de cãtre Curte a controlului de constitutionalitate. Curtea nu se poate substitui autorului exceptiei în ceea ce priveste invocarea unui motiv de neconstitutionalitate, deoarece astfel ar exercita din oficiu controlul de constitutionalitate, ceea ce excede competentei sale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si al art. 12, art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilã, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, exceptie ridicatã de Societatea Comercialã “Limarom Impex” - S.R.L. din Onesti în Dosarul nr. 4.087/2000 al Curtii de Apel Bacãu - Sectia civilã.

Definitivã si obligatorie.

Pronuntatã în sedinta publicã din data de 26 aprilie 2001.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

ORDONANTE ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

ORDONANTÃ DE URGENTÃ

pentru finalizarea procesului de privatizare a Bãncii Agricole - S.A.

În temeiul prevederilor art. 114 alin. (4) din Constitutia României,

Guvernul României adoptã prezenta ordonantã de urgentã.

Art. 1. - (1) De la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonante de urgentã Banca Agricolã - S.A. este exoneratã de drept de orice fel de obligatii fatã de autoritãtile administratiei publice centrale ale cãror cauze sunt anterioare datei semnãrii contractului de vânzare-cumpãrare de actiuni, altele decât cele aferente activitãtii de recuperare a creditelor si dobânzilor pentru care au fost emise titluri de stat pe numele acesteia potrivit legislatiei aplicabile.

(2) Dupã finalizarea privatizãrii Bãncii Agricole - S.A. sumele preluate la datoria publicã pentru care s-au emis titluri de stat pe numele bãncii nu se supun controlului Curtii de Conturi si nu sunt supuse la recalculãri sau regularizãri.

Art. 2. - (1) Angajamentele extrabilantiere în limita sumei de 4,2 miliarde lei si a echivalentului a 8,7 milioane dolari S.U.A. sunt garantate irevocabil si neconditionat de stat si se urmãresc în continuare de cãtre Banca Agricolã - S.A.

(2) Angajamentele extrabilantiere care la data exigibilitãtii lor devin creante neperformante, potrivit Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 51/1998 privind unele mãsuri premergãtoare privatizãrii bãncilor, cu modificãrile si completãrile ulterioare, vor fi predate la Oficiul pentru Recuperarea Creantelor Bancare.

(3) În contrapartida activelor preluate de Oficiul pentru Recuperarea Creantelor Bancare Banca Agricolã - S.A. va primi titluri de stat de valoare egalã, în lei sau în valutã, dupã caz.

Emisiunea titlurilor de stat se va efectua cu data predãrii activelor neperformante la Oficiul pentru Recuperarea Creantelor Bancare. Cu valoarea angajamentelor extrabilantiere exigibile comunicate de Banca Agricolã - S.A. se va diminua valoarea garantiei statului prevãzutã la alin. (1).

(4) Titlurile de stat emise conform prevederilor alin. (3) sunt negociabile, au scadenta la 30 de luni de la data emisiunii si sunt purtãtoare de dobândã a cãrei ratã se situeazã la nivelul ratei ultimei emisiuni de titluri de stat cu scadenta la 91 de zile, lansatã de Ministerul Finantelor Publice anterior perioadei pentru care se calculeazã si se plãteste dobânda. Dobânda aferentã titlurilor de stat emise se va calcula si se va plãti trimestrial în primele 5 zile lucrãtoare ale lunii urmãtoare trimestrului pentru care se face plata.

(5) Banca Agricolã - S.A. poartã întreaga rãspundere cu privire la realitatea si corectitudinea sumelor pentru care solicitã emisiunea de titluri de stat.

Art. 3. - (1) Creditele acordate de Banca Agricolã - S.A. în baza prevederilor Legii nr. 165/1998 privind constituirea la dispozitia Ministerului Agriculturii si Alimentatiei a fondului pentru finantarea cheltuielilor aferente lucrãrilor agricole din sectorul vegetal si a celor pentru cresterea animalelor, în perioada 1998-2000, anterior datei intrãrii în vigoare a Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 40/2001 si pentru care Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pãdurilor nu a alocat fondurile necesare conform legii, se suportã din surse proprii de cãtre Banca Agricolã - S.A., în limita sumei totale de 21,9 miliarde lei.

(2) Dobânzile pentru aceste credite, ce se calculeazã de cãtre Banca Agricolã - S.A., si bonificatiile aferente cuvenite producãtorilor agricoli se regularizeazã dupã cum urmeazã:

a) pentru sumele acordate cu titlu de credit Banca Agricolã - S.A. va calcula un cost al surselor egal cu dobânda la titlurile de stat emise conform dispozitiilor art. 2 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 210/2000 privind recapitalizarea Bãncii Agricole - S.A. în vederea privatizãrii, astfel cum a fost modificatã prin Legea nr. 122/2001;

b) bonificatia de dobândã cuvenitã si acordatã producãtorilor agricoli, precum si diferenta dintre dobânda calculatã potrivit prevederilor lit. a) si dobânda pe care producãtorii agricoli o achitã bãncii, conform Legii nr. 165/1998, se vor retine de Banca Agricolã - S.A. din sumele datorate Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Pãdurilor;

c) Banca Agricolã - S.A. va restitui Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Pãdurilor sumele trase din fond pentru acordarea de credite si dobânzile aferente diminuate cu retinerile prevãzute la lit. b) numai dupã rambursarea creditelor acordate din resursele proprii ale bãncii.

Art. 4. - (1) Se aprobã transferul cu platã, din proprietatea Bãncii Agricole - S.A. în domeniul public al statului si în administrarea Regiei Autonome “Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat”, al clãdirilor pentru birouri si utilitãti social-economice, împreunã cu terenurile si dotãrile aferente, precum si protocolul de predare-preluare încheiat în acest scop între pãrtile interesate, prevãzute în anexa care face parte integrantã din prezenta ordonantã de urgentã.

(2) Transferul imobilelor prevãzute în anexã se face fãrã plata taxei pe valoarea adãugatã si fãrã recuperarea chiriilor sau a redeventelor achitate anticipat de Banca Agricolã - S.A.

(3) Clãdirile pentru birouri si utilitãti social-economice, împreunã cu terenurile si dotãrile aferente, prevãzute în anexã, care nu pot fi transmise ulterior în administrarea ministerelor sau a institutiilor publice centrale si locale, vor fi trecute din domeniul public în domeniul privat al statului prin hotãrâre a Guvernului, urmând sã fie valorificate de Regia Autonomã “Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat” la valoarea de piatã, stabilitã pe bazã de raport de evaluare.

(4) Din sumele obtinute ca urmare a valorificãrii bunurilor, prevãzutã la alin. (3), se acoperã cheltuielile fãcute de Regia Autonomã “Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat” cu preluarea, administrarea si valorificarea bunurilor în cauzã, iar diferenta se varsã la bugetul de stat.

Art. 5. - Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 210/2000 privind recapitalizarea Bãncii Agricole - S.A. în vederea privatizãrii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 601 din 23 noiembrie 2000, aprobatã si modificatã prin Legea nr. 122/2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 29 martie 2001, se modificã si se completeazã dupã cum urmeazã:

1. Alineatul (1¹) al articolului 3 va avea urmãtorul cuprins:

“(1¹) Protocolul de predare-preluare în domeniul public al statului a clãdirilor pentru birouri si utilitãti social-economice, împreunã cu terenurile si dotãrile aferente, prevãzute în anexa “Lista cuprinzând clãdirile pentru birouri, utilitãti social-economice, dotãrile si terenurile aferente, supuse transferului cu platã în domeniul public al statului” la prezenta ordonantã de urgentã se încheie în termen de maximum 90 de zile de la data intrãrii în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonante de urgentã.”

2. Alineatul (2) al articolului 3 va avea urmãtorul cuprins:

“(2) Plata activelor fixe prevãzute la alin. (1) se va face dupã încheierea protocolului de predare-preluare prin titluri de stat emise cu data de 3 ianuarie 2001, care sunt negociabile, au scadenta la 30 de luni si sunt purtãtoare de dobândã a cãrei ratã se situeazã la nivelul ratei ultimei emisiuni de titluri de stat cu scadenta la 91 de zile, lansatã de Ministerul Finantelor Publice anterior perioadei pentru care se calculeazã si se plãteste dobânda. Dobânda se va calcula si se va plãti trimestrial în primele 5 zile lucrãtoare ale lunii urmãtoare trimestrului pentru care se face plata.”

3. Dupã articolul 3 se introduce articolul 3 ¹ cu urmãtorul cuprins:

“Art. 3 1 . - (1) La solicitarea detinãtorilor legali ai titlurilor de stat emise în conditiile prezentei ordonante de urgentã Ministerul Finantelor Publice, în termen de 30 de zile calendaristice de la solicitare, va proceda la rãscumpãrarea în avans a titlurilor de stat numai în situatia în care în interiorul calendarului de 30 de luni de la data emiterii titlurilor are loc unul dintre urmãtoarele evenimente:

a) în cadrul sedintelor de licitatie pentru titluri de stat Ministerul Finantelor Publice nu organizeazã licitatii pentru titluri de stat cu scadenta la 91 de zile;

b) dacã, oricând pânã la data scadentei, nivelul ratei dobânzii utilizate drept ratã de referintã la calculul dobânzilor titlurilor de stat este mai mic cu 8%, în termeni relativi, decât media aritmeticã a ratelor medii de dobândã adjudecate în cadrul ultimelor patru licitatii de titluri de stat cu scadenta la 91 de zile anterioare licitatiei de adjudecare a ratei de referintã.

(2) Solicitarea de rãscumpãrare în avans a titlurilor de stat se va efectua în scris în termen de cel mult 5 zile lucrãtoare de la data licitatiei de adjudecare a ratei de referintã, termen a cãrui depãsire conduce la exonerarea Ministerului Finantelor Publice de obligatia de rãscumpãrare în avans a titlurilor de stat.”

4. Titlul anexei se modificã si va avea urmãtorul cuprins: “Lista cuprinzând clãdirile pentru birouri, utilitãti social-economice, dotãrile si terenurile aferente, supuse transferului cu platã în domeniul public al statului”.

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NÃSTASE

Contrasemneazã:

Ministrul Autoritãtii pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului,

Ovidiu Tiberiu Musetescu

Ministrul finantelor publice,

Mihai Nicolae Tãnãsescu

Bucuresti, 27 iunie 2001.

Nr. 106.

ANEXÃ^*)

LISTA

cuprinzând bunurile transferate în domeniul public al statului si în administrarea Regiei Autonome “Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat”

---

^*) Anexa este reprodusã în facsimil

Regia Autonomã Banca Agricolã - S.A. “Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat” Nr. 4.001 din 26 iunie 2001

Nr. 4.902 din 26 iunie 2001

PROTOCOL

de predare-preluare

Încheiat astãzi, 26 iunie 2001, între:

Regia Autonomã “Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat”, reprezentatã prin domnul Eugen Bejinariu, director general, si doamna Emilia Serban, director economic, în calitate de primitor, si Banca Agricolã - S.A., reprezentatã prin domnul Constantin Marin, directorul Directiei resurse umane si logisticã, si domnul Marin Ilie, directorul Directiei contabilitate, în calitate de predator

În conformitate cu prevederile art. 3 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 210/2000 privind recapitalizarea Bãncii Agricole - S.A. în vederea privatizãrii, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 122/2001, s-a încheiat prezentul protocol pentru predarea, respectiv preluarea din proprietatea Bãncii Agricole - S.A. în proprietatea publicã a statului si în administrarea Regiei Autonome “Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat” a clãdirilor pentru birouri si utilitãti

social-economice, împreunã cu terenurile si dotãrile aferente, prevãzute în procesele-verbale de predare-preluare întocmite pentru fiecare unitate teritorialã.

Predarea-preluarea s-a efectuat în prezenta comisiilor de preluare, numite prin deciziile Regiei Autonome “Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat” nr. 141/10 aprilie 2001 si nr. 149/11 aprilie 2001, si a comisiilor de predare, numite în baza Ordinului presedintelui Bãncii Agricole - S.A. nr. 84/10 aprilie 2001, prin inventarierea fapticã a obiectivelor mentionate în anexa nr. 1^*) (valoare în milioane lei, pe obiective), completatã cu anexa nr. 2 (valoare în lei, pe judete), ce fac parte integrantã din prezentul protocol.

Rezultatele operatiunii de predare-preluare au fost consemnate în procesele-verbale întocmite de fiecare comisie, care fac parte integrantã din prezentul protocol.

Dupã inventarierea fapticã si potrivit datelor din evidenta contabilã Regia Autonomã “Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat”, prin sucursalele sale, a preluat active în valoare totalã de inventar de 726.881.203.708,74 lei, conform anexei nr. 2.

Se mentioneazã cã valoarea obiectivelor preluate a fost reevaluatã de Banca Agricolã - S.A., conform prevederilor hotãrârilor Guvernului nr. 945/1990, nr. 26/1992, nr. 500/1994 si ale Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 43/1997, modificatã prin Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 21/1998.

Starea tehnicã, precum si situatia juridicã a constructiilor si terenurilor sunt mentionate în procesele-verbale întocmite de comisiile de preluare, iar pentru anumite pozitii preluate cu diferite probleme s-a întocmit anexa nr. 3^** ) care face parte integrantã din prezentul protocol.

Banca Agricolã - S.A. îsi asumã întreaga responsabilitate asupra valorii bunurilor transmise, situatiei juridice si titlurilor de proprietate, Regia Autonomã “Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat” nefiind tinutã de drepturile si obligatiile Bãncii Agricole - S.A. în legãturã cu bunurile (clãdiri, terenuri, dotãri etc.) preluate în administrarea regiei.

Regia Autonomã “Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat” îsi va exercita drepturile si obligatiile ce îi revin în calitate de administrator, o datã cu semnarea prezentului protocol.

Pânã la data semnãrii protocolului cheltuielile aferente utilitãtilor, precum si plata taxelor si impozitelor vor fi suportate de Banca Agricolã - S.A.

Prezentul protocol s-a întocmit în 5 (cinci) exemplare, din care:

- 1 exemplar la Regia Autonomã “Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat”;

- 1 exemplar la Banca Agricolã - S.A.;

- 1 exemplar la Autoritatea pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului;

- 1 exemplar la Ministerul Finantelor Publice;

- 1 exemplar la Secretariatul General al Guvernului.

Am predat	Am primit
Banca Agricolã	S.A. Regia Autonomã “Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat”
Directorul Directiei resurse umane si logisticã,	Director general,
......................................	..........................................
Directorul Directiei contabilitate,	Director economic,
........................................	........................................
Oficiul juridic	Oficiul juridic
........................................	........................................

---

^**) Anexa nr. 1 are continutul listei-anexã la ordonanta de urgentã care aprobã prezentul protocol.

^**) Anexa nr. 3 contine date tehnice care intereseazã numai pãrtile între care s-a încheiat protocolul si institutiile publice cãrora acesta se comunicã.

ANEXA Nr. 2

SITUATIA

privind obiectivele preluate de Regia Autonomã “Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat” de la Banca Agricolã - S.A. conform Legii nr. 122/2001

- lei -

Nr. crt.	Judetul	Sucursala care a preluat	Total valoare de inventar	Clãdiri	Terenuri	Utilitãti	Dotãri
1.	Alba	S.R.P. Olãnesti	24.400.875.948,00	23.747.957.964,00	30.764.286,0	70.968.403,0	551.185.295,00
2.	Arad	S.R.P. Cluj	18.830.779.107,00	18.558.376.731,00	142.743.681,0	42.215.298,0	87.443.397,00
3.	Arges	S.R.P. Olãnesti	16.042.676.941,00	15.215.233.767,00	7.500.000,0	0,0	819.943.174,00
4.	Bacãu	S.R.P. Suceava	11.189.153.743,28	10.401.980.885,00	83.567.444,0	0,0	703.605.414,28
5.	Bihor	S.R.P. Cluj	6.023.659.232,00	5.667.540.734,00	119.642.362,0	139.461.683,0	97.014.453,00
6.	Botosani	S.R.P. Suceava	4.592.316.871,67	3.499.064.644,00	821.610.341,0	128.882.654,0	142.759.232,00
7.	Brasov	S.R.P. Predeal	13.924.976.735,00	12.724.630.290,00	0,0	239.228.681,0	961.117.764,00
8.	Brãila	S.R.P. Neptun	8.778.087.208,00	7.390.280.248,00	1.387.806.960,0	0,0	0,00
9.	Buzãu	S.A.I.P.S.A.P	14.652.221.659,83	14.142.271.253,81	13.357.693,0	292.646.418,0	203.946.295,02
10.	Caras-Severin	S.R.P. Olãnesti	5.996.297.230,00	5.910.107.454,00	13.430.205,0	0,0	72.759.571,00
11.	Cãlãrasi	S.A.I.P.S.A.P.	6.316.166.291,00	6.150.480.896,00	76.680.000,0	0,0	89.005.395,00
12.	Cluj	S.R.P. Cluj	24.691.692.089,78	24.542.076.005,00	0,0	0,0	149.616.084,78
13.	Constanta	S.R.P. Neptun	99.276.817.795,00	84.726.125.381,00	41.283.194,0	3.982.473.637,0	10.526.935.583,00
14.	Covasna	S.R.P. Predeal	7.044.102.553,66	5.937.927.367,00	90.930.247,0	112.309.784,0	902.935.155,66
15.	Dâmbovita	S.A.I.P.S.A.P.	12.900.423.758,77	10.543.229.374,77	318.769.959,0	256.072.725,0	1.782.351.700,00
16.	Dolj	S.R.P. Olãnesti	17.200.495.274,00	16.453.401.414,00	61.193.630,0	494.016.104,0	191.884.126,00
17.	Galati	S.R.P. Neptun	4.260.474.682,00	3.494.309.807,00	457.128.457,0	165.246.894,0	143.789.524,00
18.	Giurgiu	S.A.I.P.S.A.P.	563.900.000,00	561.600.000,00	2.300.000,0	0,0	0,00
19.	Gorj	S.R.P. Olãnesti	595.191.864,82	524.657.117,00	16.814.113,0	50.449.289,0	3.271.345,82
20.	Harghita	S.R.P. Predeal	323.954.647,00	290.507.660,00	0,0	0,0	33.446.987,00
21.	Hunedoara	S.R.P. Olãnesti	10.175.494.224,00	9.884.131.059,00	36.458.166,0	0,0	254.904.999,00
22.	Ialomita	S.A.I.P.S.A.P.	10.011.587.231,00	9.069.465.516,00	143.132.207,0	128.644.241,0	1.210.345.267,00
23.	Iasi	S.R.P. Suceava	50.109.396.390,50	32.037.453.765,00	0,0	15.520.931.749,0	2.551.010.876,50
24.	Mehedinti	S.R.P. Olãnesti	761.072.691,95	699.101.691,00	0,0	0,0	61.971.000,95
25.	Mures	S.R.P. Predeal	18.599.929.217,00	18.109.644.355,00	73.600.000,0	0,0	416.684.862,00
26.	Neamt	S.R.P. Suceava	9.548.726.509,28	9.367.336.424,28	0,0	0,0	181.390.085,00
27.	Olt	S.R.P. Olãnesti	17.891.097.802,54	17.164.102.853,00	50.678.000,0	90.979.792,0	585.337.157,54
28.	Prahova	S.R.P. Sinaia	10.814.268.623,50	9.970.909.643,00	377.069.611,0	0,0	466.289.369,50
29.	Satu Mare	S.R.P. Cluj	2.049.540.803,00	1.579.571.153,00	0,0	262.261.710,0	207.707.940,00
30.	Sibiu	S.R.P. Olãnesti	24.318.644.176,00	24.318.644.176,00	0,0	0,0	0,00
31.	Suceava	S.R.P. Suceava	20.958.925.925,00	19.885.984.160,00	111.251.914,0	82.383.593,0	879.306.258,00
32.	Teleorman	S.A.I.P.S.A.P.	23.419.266.266,00	19.760.586.309,00	195.347.842,0	1.662.278.709,0	1.801.053.406,00
33.	Timis	S.R.P. Cluj	24.440.647.923,00	18.250.208.705,00	66.482.896,0	4.417.805.546,0	1.706.150.776,00
34.	Tulcea	S.R.P. Neptun	16.698.667.940,16	16.532.739.006,16	165.928.934,0	0,0	0,00
35.	Vaslui	S.R.P. Suceava	24.628.045.105,00	23.449.503.753,00	1.109.596.367,0	0,0	68.944.985,00
36.	Vâlcea	S.R.P. Olãnesti	3.726.855.383,00	2.549.555.383,00	1.177.300.000,0	0,0	0,00
37.	Vrancea	S.R.P. Suceava	7.106.351.326,00	5.634.617.242,00	1.072.376.737,0	23.506.707,0	375.850.640,00
38.	Municipiul Bucuresti	S.A.I.P.S.A.P.	154.018.422.540,00	54.018.422.540,00	0,0	0,0	0,00
	TOTAL:		726.881.203.708,74	662.763.736.726,02	8.264.745.246,0	28.162.763.617,0	27.689.958.119,72

Regia Autonomã Banca Agricolã - S.A. “Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat” Nr. 4.002 din 26 iunie 2001

Nr. 4.944 din 26 iunie 2001-06-28

ACT ADITIONAL

la Protocolul de predare-preluare nr. 4.902/26 iunie 2001

Încheiat astãzi, 26 iunie 2001, între:

Regia Autonomã luAdministratia Patrimoniului Protocolului de Stat”, reprezentatã prin domnul Eugen Bejinariu, director general, si doamna Emilia Serban, director economic, în calitate de primitor, si Banca Agricolã - S.A., reprezentatã prin domnul Constantin Marin, directorul Directiei resurse umane si logisticã, si domnul Marin Ilie, directorul Directiei contabilitate, în calitate de predãtor,

În conformitate cu prevederile art. 3 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 210/2000 privind recapitalizarea Bãncii Agricole - S.A. în vederea privatizãrii, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 122/2001, s-a încheiat prezentul act aditional în completarea Protocolului nr. 4.902/ 26 iunie 2001 pentru predarea, respectiv preluarea din proprietatea Bãncii Agricole - S.A. în proprietatea publicã a statului si în administrarea Regiei Autonome “Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat” a clãdirilor pentru birouri si utilitãti social-economice, împreunã cu terenurile si dotãrile aferente, prevãzute în procesele-verbale de predare-preluare, prin inventarierea fapticã a bunurilor mentionate în anexa care face parte integrantã din prezentul act aditional.

La valoarea de inventar (reevaluatã) de 726.881.203.708,74 lei, prevãzutã în protocolul initial, dupã inventarierea fapticã si potrivit datelor din evidenta contabilã se adaugã valoarea de inventar de 3.118.560.320 lei, valoare rezultatã din procesele-verbale de predare-preluare suplimentare care fac parte integrantã din prezentul act aditional.

Astfel se completeazã anexele nr. 1 si 2 la Protocolul nr. 4.902/26 iunie 2001 cu valorile aferente bunurilor preluate conform proceselor-verbale de predare-preluare întocmite de comisiile de predare, respectiv preluare, si prezentate în anexa la prezentul act aditional.

Astfel valoarea totalã de inventar aferentã bunurilor preluate conform Legii nr. 122/2001 devine 729.999.764.028,74 lei.

Se mentioneazã cã Regia Autonomã luAdministratia Patrimoniului Protocolului de Stat”, prin preluarea celei de-a doua cupole aferente investitiei în curs din Arad, judetul Arad (pozitia D2 din lista-anexã la Legea nr. 122/2001), va cuprinde valoarea de 1.077.328.174 lei, în valoarea activului disponibilizat.

Contravaloarea cupolei ce face obiectul litigiului aflat pe rolul instantei de judecatã, dacã va fi recuperatã de Banca Agricolã - S.A., se va vira în contul Regiei Autonome “Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat” care va dispune de aceasta conform prevederilor legale.

De asemenea, în baza Adresei nr. 3.999/26 iunie 2001 a Bãncii Agricole S.A. - Administratia centralã, valoarea obiectivului de investitii în curs “Magazinul Sora” (Calea Grivitei nr. 140) se completeazã cu suma de 44.056.000 lei, deoarece, conform raportului de expertizã tehnicã întocmit de expertul desemnat de Tribunalul Municipiului Bucuresti, valoarea debitului Cibela este de 2.086,3 milioane lei, suma bunurilor predate devenind 10.722,1 milioane lei.

Prezentul act aditional constituie parte integrantã din Protocolul nr. 4.902/26 iunie 2001 si s-a întocmit în cinci exemplare:

- 1 exemplar la Regia Autonomã luAdministratia Patrimoniului Protocolului de Stat”;

- 1 exemplar la Banca Agricolã - S.A.;

- 1 exemplar la Autoritatea pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului;

- 1 exemplar la Ministerul Finantelor Publice;

- 1 exemplar la Secretariatul General al Guvernului.

Am predat	Am primit
Banca Agricolã S.A.	Regia Autonomã “Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat”
Directorul Directiei resurse umane si logisticã,	Director general,
........................................	........................................
Directorul Directiei contabilitate,	Director economic,
........................................	........................................
Oficiul juridic	Oficiul juridic
........................................	.........................................

ANEXÃ^*)

SITUATIA

privind activele preluate de Regia Autonomã “Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat” de la Banca Agricolã - S.A. conform Legii nr. 122/2001

- completare la anexele nr. 1 si 2 la Protocolul nr. 4.902/26 iunie 2001 –

---

^*) Anexa este reprodusã în facsimil.

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL LUCRÃRILOR PUBLICE, TRANSPORTURILOR SI LOCUINTEI

ORDIN

pentru aprobarea Normelor privind înregistrarea persoanelor aflate la bordul navelor de pasageri care navigheazã spre sau dinspre porturile maritime românesti

Ministrul lucrãrilor publice, transporturilor si locuintei,

în temeiul dispozitiilor art. 12 lit. d) si j) si ale art. 13 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 19/1997 privind transporturile, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 197/1998, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare, si ale art. 7, art. 94 si ale art. 95 lit. i) si m) din Ordonanta Guvernului nr. 42/1997 privind navigatia civilã,

având în vedere prevederile art. 69 si 70 din Acordul european instituind o asociere între România, pe de o parte, si Comunitãtile Europene si statele membre ale acestora, pe de altã parte, semnat la Bruxelles la 1 februarie 1993, ratificat prin Legea nr. 20/1993, si prevederile Directivei Consiliului Uniunii Europene nr. 98/41/CE din 18 iunie 1998 privind înregistrarea persoanelor aflate la bordul navelor de pasageri care navigheazã spre sau dinspre porturi ale

statelor membre ale Comunitãtii, în baza prevederilor art. 2 pct. 5 si ale art. 4 alin. (3) din Hotãrârea Guvernului nr. 3/2001 privind organizarea si functionarea Ministerului Lucrãrilor Publice, Transporturilor si Locuintei,

emite urmãtorul ordin:

Art. 1. - Se aprobã Normele privind înregistrarea persoanelor aflate la bordul navelor de pasageri care navigheazã spre sau dinspre porturile maritime românesti, prevãzute în anexa care face parte integrantã din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, si va intra în vigoare la 90 de zile de la data publicãrii.

Ministrul lucrãrilor publice, transporturilor si locuintei,

Miron Tudor Mitrea

Bucuresti, 11 mai 2001.

Nr. 731.

ANEXÃ

NORME

privind înregistrarea persoanelor aflate la bordul navelor de pasageri care navigheazã spre sau dinspre porturile maritime românesti

Art. 1. - În scopul întelegerii si aplicãrii uniforme a prezentelor norme se utilizeazã termenii definiti dupã cum urmeazã:

1.1. autoritatea competentã - Ministerul Lucrãrilor Publice, Transporturilor si Locuintei, organul de specialitate al administratiei publice centrale si autoritatea de stat în domeniul transporturilor maritime;

1.2. autoritatea desemnatã - institutia publicã care coordoneazã activitãtile de cãutare si salvare a vietilor omenesti si urmãreste reducerea consecintelor în cazul oricãrui accident maritim ce se poate produce, respectiv Inspectoratul Navigatiei Civile - I.N.C., care functioneazã în subordinea Ministerului Lucrãrilor Publice, Transporturilor si Locuintei;

1.3. Codul I.S.M. - Codul international de management pentru exploatarea în sigurantã a navelor si pentru prevenirea poluãrii, adoptat de cãtre Organizatia Maritimã Internationalã (IMO) prin Rezolutia A.741 (18) din 4 noiembrie 1993, pe care România l-a acceptat prin Legea nr. 85/1997;

1.4. companie - proprietarul unei nave de pasageri sau oricare altã persoanã fizicã sau juridicã care îsi asumã responsabilitatea exploatãrii navei de pasageri de la proprietar;

1.5. Conventia SOLAS 1974 - Conventia internationalã din 1974 pentru ocrotirea vietii omenesti pe mare, încheiatã la Londra la 1 noiembrie 1974, la care România a aderat prin Decretul nr. 80/1979;

1.6. registratorul de pasageri - persoana responsabilã în cadrul companiei cu implementarea cerintelor Codului I.S.M. sau o persoanã de la tãrm desemnatã de companie cu responsabilitatea tinerii evidentei informatiilor referitoare la persoanele care s-au îmbarcat pe nava de pasageri a companiei;

1.7. milã - 1.852 m;

1.8. navã de pasageri - o navã maritimã sau o navã maritimã de mare vitezã care transportã mai mult de 12 pasageri;

1.9. navã de mare vitezã - o navã de mare vitezã, astfel cum este definitã în cap. X, Regula I din Conventia SOLAS 1974, în vigoare la data adoptãrii prezentelor norme;

1.10. persoanã - orice persoanã, indiferent de vârstã, care se aflã la bordul unei nave de pasageri;

1.11. serviciu regulat - serviciul pe care îl executã o navã de pasageri cu scopul de a ambarca/debarca si transporta pasageri:

a) între douã sau mai multe porturi, fãrã escalã, la date fixe prestabilite;

b) între porturi prestabilite;

1.12. zonã maritimã protejatã - sectorul maritim ferit de efectele mãrii deschise, în care o navã este în orice moment la o distantã mai micã de 6 mile de un loc de refugiu unde persoanele naufragiate pot debarca si în care sunt asigurate facilitãtile de cãutare si salvare.

Art. 2. - Scopul prezentelor norme este de a creste siguranta navigatiei, de a îmbunãtãti posibilitãtile de salvare a pasagerilor si a echipajului de la bordul navelor de pasageri care navigheazã spre/dinspre porturile maritime românesti si de a asigura interventia cu mai multã eficientã pentru cãutarea si salvarea vietilor omenesti si reducerea consecintelor în cazul oricãrui accident maritim ce se poate produce.

Art. 3. - Prezentele norme se aplicã navelor de pasageri, cu exceptia:

a) navelor militare si de transport trupe;

b) iahturilor de agrement în cazul în care nu sunt prevãzute cu echipaj si care transportã mai putin de 12 pasageri în scopuri comerciale.

Art. 4. - (1) Compania are obligatia de a organiza un sistem de numãrare a persoanelor care se aflã la bordul navei de pasageri, înainte de plecarea acesteia dintr-un port maritim românesc.

(2) Înainte de plecarea navei de pasageri numãrul de persoane de la bord trebuie comunicat comandantului acesteia si registratorului de pasageri.

Art. 5. - Înainte ca o navã de pasageri sã plece dintr-un port maritim românesc comandantul acesteia are obligatia sã se asigure cã numãrul de persoane de la bord nu depãseste numãrul de persoane pe care nava are dreptul sã le transporte.

Art. 6. - (1) Atunci când nava de pasageri pleacã dintr-un port maritim românesc într-un voiaj pe o distantã mai mare de 20 de mile fatã de portul respectiv, vor fi înregistrate urmãtoarele informatii referitoare la pasagerii de pe o navã de pasageri:

a) numele de familie al persoanelor de la bord;

b) prenumele sau initialele;

c) sexul;

d) anul nasterii sau categoria de vârstã - adult, copil sau nou-nãscut - în care se încadreazã persoana respectivã;

e) în cazul în care un pasager solicitã asistentã sau îngrijiri speciale în situatii de urgentã, informatii referitoare la acestea.

(2) Compania are obligatia de a înregistra aceste informatii înainte de plecarea navei de pasageri si de a le comunica registratorului de pasageri sau de a le introduce într-un sistem informatic de la tãrm, creat de companie pentru a prelua functia registratorului, în cel mult 30 de minute dupã plecarea navei.

Art. 7. - (1) În situatia în care o navã de pasageri arboreazã pavilionul român si pleacã dintr-un port aflat în afara României cu destinatia un port maritim românesc, autoritatea desemnatã, la primirea avizãrii de sosire a navei, va solicita companiei sã se asigure cã sunt respectate prevederile art. 4 si 6.

(2) În situatia în care o navã de pasageri arboreazã pavilionul unui alt stat si pleacã dintr-un port situat în afara României cu destinatia un port maritim românesc, autoritatea desemnatã, la primirea avizãrii de sosire a navei, va solicita companiei sã se asigure cã informatiile specificate la art. 4 alin. (1) si la art. 6 alin. (1) sunt colectate si pot fi puse la dispozitie în situatia interventiilor pentru cãutarea si salvarea vietilor omenesti si reducerea consecintelor în cazul oricãrui accident maritim ce se poate produce.

Art. 8. - (1) Fiecare companie, pe baza prevederilor art. 4 si 6, trebuie:

a) sã stabileascã un sistem pentru înregistrarea informatiilor despre pasageri; acest sistem va îndeplini criteriile prevãzute la art. 11;

b) sã desemneze un registrator de pasageri responsabil pentru tinerea si transmiterea acestor informatii necesare în situatiile de urgentã sau cu ocazia înlãturãrii consecintelor unui accident.

(2) Compania se va asigura cã informatiile referitoare la pasageri sunt în orice moment disponibile pentru transmiterea lor autoritãtii desemnate pentru cãutare si salvare în cazuri de urgentã sau ca urmare a unui accident.

(3) Datele personale colectate în conformitate cu prevederile art. 6 nu vor fi pãstrate mai mult decât este necesar pentru realizarea scopului prezentelor norme.

(4) Compania se va asigura cã informatiile referitoare la persoanele care au declarat necesitatea unor îngrijiri speciale sau asistentã în situatii de urgentã sunt corect înregistrate si comunicate comandantului înainte de plecarea navei de pasageri.

Art. 9. - (1) În situatia în care o navã de pasageri care arboreazã pavilionul român executã un serviciu regulat între un port maritim românesc si un port dintr-un stat vecin si distanta dintre acestea este mai micã de 20 mile, autoritatea competentã poate sã solicite furnizarea informatiilor prevãzute pentru voiaje mai mari de 20 mile, mentionate la art. 6 alin. (1). O astfel de decizie va fi luatã împreunã cu autoritatea competentã a statului vecin.

(2) Autoritatea desemnatã nu va acorda derogãri de la aplicarea prezentelor norme nici unei nave de pasageri ce arboreazã pavilionul unui stat care este parte contractantã la Conventia SOLAS 1974 si care navigheazã dinspre un port maritim românesc, dacã prin prevederile Conventiei SOLAS 1974 aplicabile statul de pavilion nu îi acordã astfel de derogãri.

Art. 10. - (1) Fiecare companie care exploateazã o navã de pasageri care arboreazã pavilionul român va comunica autoritãtii desemnate sistemul sãu de înregistrare, stabilit în conformitate cu prevederile art. 8.

(2) Autoritatea desemnatã va aproba sistemul de înregistrare si va efectua controale ocazionale pentru verificarea functionãrii corecte a acestuia.

Art. 11. - (1) Sistemul de înregistrare va îndeplini urmãtoarele criterii functionale:

a) lizibilitate - datele solicitate trebuie sã fie usor de citit;

b) disponibilitate - datele solicitate trebuie sã fie usor de obtinut de la companie de cãtre autoritatea desemnatã;

c) facilitate - sistemul trebuie conceput în asa fel încât colectarea informatiilor sã nu producã nici o întârziere îmbarcãrii si/sau debarcãrii pasagerilor navei;

d) sigurantã - datele trebuie sã fie protejate corespunzãtor împotriva distrugerii sau pierderii accidentale sau rãu intentionate si modificãrilor neautorizate, divulgãrii sau accesului la acestea.

(2) Trebuie evitatã utilizarea de cãtre aceeasi companie a mai multor sisteme de înregistrare pe aceleasi rute sau pe rute similare.

Art. 12. - (1) Orice nerespectare a prevederilor prezentelor norme de cãtre o companie constituie o neconformitate majorã privind respectarea sistemului de management al sigurantei certificat conform Codului I.S.M. la bordul navei sau la sediul companiei, potrivit legii.

(2) Autoritatea desemnatã are obligatia de a aduce la cunostintã autoritãtii competente orice nerespectare a prevederilor prezentelor norme de cãtre o companie.

Art. 13. - (1) O neconformitate majorã înregistratã în sistemul de management al sigurantei în cadrul unei companii românesti atrage retragerea de cãtre autoritatea competentã a certificatului de management al sigurantei (S.M.C.) pentru navã sau a documentului de conformitate (DOC) al companiei, dupã caz, pânã la solutionarea neconformitãtii, în conditiile prevederilor legale în vigoare.

(2) În cazul nerespectãrii repetate în decurs de un an a prevederilor prezentelor norme de cãtre companie, autoritatea competentã retrage documentul de conformitate (DOC) al companiei, potrivit prevederilor legale în vigoare.

Art. 14. - (1) În situatia în care prevederile prezentelor norme nu sunt respectate de cãtre o companie strãinã a cãrei navã de pasageri soseste/pleacã într-un/dintr-un port maritim românesc, autoritatea competentã va informa administratia care a certificat respectiva companie conform Codului I.S.M., precum si Controlul Statului Portului (PSC) pentru inspectia detaliatã a navei.

(2) În cazul nerespectãrii repetate în decurs de un an a prevederilor prezentelor norme de cãtre o companie strãinã, autoritatea desemnatã nu va mai permite accesul în porturile maritime românesti al navelor de pasageri ale companiei respective.