MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

 P A R T E A  I

 

Anul XIII - Nr.  339     LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE    Marti, 26 iunie 2001

 

SUMAR

 

HOTĂRÂRI ALE PARLAMENTULUI ROMÂNIEI

 

17. - Hotărâre privind modificarea si completarea Hotărârii Parlamentului României nr. 7/2001

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 156 din 15 mai 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 teza a doua din Ordonanta de urgentă a Guvernuluinr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

95/224. - Ordin al ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor si al ministrului sănătătii si familiei privind stabilirea nivelurilor maxime de reziduuri de pesticide în plante si produse vegetale

 

118. - Ordin al ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor pentru aprobarea Criteriilor tehnico-profesionale în baza cărora Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor avizează încadrarea personalului cu atributii de pază a fondurilor de vânătoare 

 

2.502/2.243. - Ordin al ministrului muncii si solidaritătii sociale si al presedintelui Institutului National de Statistică si Studii Economice privind modificarea si completarea Clasificării ocupatiilor din România

 

ACTE ALE CASEI NATIONALE DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

 

387. - Ordin privind modificarea si completarea Statutului Casei Nationale de Asigurări de Sănătate

 

HOTĂRÂRI ALE PARLAMENTULUI ROMÂNIEI

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

privind modificarea si completarea Hotărârii Parlamentului României nr. 7/2001

 

Parlamentul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Anexa la Hotărârea Parlamentului României nr. 7 din 7 martie 2001 referitoare la constituirea Comisiei parlamentare pentru elaborarea Proiectului de hotărâre privind modificarea si completarea Regulamentului sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului se completează cu componenta nominală a biroului acestei comisii, după cum urmează:

 

Presedinte:

Ion Predescu, senator - Grupul parlamentar al P.D.S.R. (social-democrat si umanist)

Vicepresedinte:

Florina Ruxandra Jipa, deputat - Grupul parlamentar al P.R.M.

Vicepresedinte:

Péter Eckstein-Kovács, senator - Grupul parlamentar al U.D.M.R.

Secretar:

Nicolae-Vlad Popa, senator - Grupul parlamentar al P.N.L.

Secretar:

Emil Boc, deputat - Grupul parlamentar al P.D.

Art. 2. - Termenele prevăzute la art. 2 si 3 din Hotărârea Parlamentului României nr. 7/2001 vor curge de la data adoptării prezentei hotărâri.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Camera Deputatilor si de Senat în sedinta comună din 19 iunie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR,

VALER DORNEANU

p. PRESEDINTELE SENATULUI

DORU IOAN TĂRĂCILĂ

 

Bucuresti, 19 iunie 2001.

Nr. 17.

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 156

din 15 mai 2001

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 teza a doua

din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor

si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte

 

Lucian Mihai - presedinte

Constantin Doldur - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stângu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Marioara Prodan - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, exceptie ridicată de Ilie Tudor, Angela Tudor, Lucretia Tudor si Valentina Tudor în Dosarul nr. 5.426/2000 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti.

La apelul nominal se prezintă Ilie Tudor, unul dintre autorii exceptiei, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită..Autorul exceptiei solicită admiterea acesteia si constatarea neconstitutionalitătii dispozitiilor art. 25 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999, întrucât sunt încălcate prevederile constitutionale cuprinse în art. 16, 21 si 24.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, ca fiind neîntemeiată, considerând că dispozitiile legale criticate nu contravin principiului constitutional al egalitătii în drepturi a cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, egalitatea neechivalând cu uniformitatea, întrucât în situatii diferite sunt permise solutii juridice deosebite. Textul de lege criticat este constitutional si pentru că, potrivit art. 125 alin. (3) si art. 128 din Constitutie, căile de atac se stabilesc prin lege. Se consideră, de asemenea, că nu sunt lezate nici prevederile art. 21 din Constitutie, referitoare la accesul liber la justitie, deoarece există calea de atac a recursului, si nici dreptul la apărare, întrucât părtile au posibilitatea de a-si angaja avocat si de a-si formula toate apărările atât în fata instantei de fond, cât si în recurs.

 

C U R T E A,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 13 octombrie 2000, pronuntată în Dosarul nr. 5.426/2000, Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 din Ordonanta de  urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, exceptie ridicată de Ilie Tudor, Angela Tudor, Lucretia Tudor si Valentina Tudor.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin, în esentă, că dispozitiile legale mentionate sunt neconstitutionale, deoarece, prin eliminarea căii de atac a apelului, se încalcă prevederile constitutionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi a cetătenilor, ale art. 21 privind accesul liber la justitie, precum si ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare. De asemenea, s-a apreciat că textul de lege criticat contravine si prevederilor art. 29 alin. 2 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului si ale art. 18 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Exprimându-si opinia asupra exceptiei, instanta de judecată consideră că “art. 25 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 nu contravine dispozitiilor art. 16, art. 21 si art. 24 din Constitutie. Atacarea numai cu recurs a hotărârii nu contravine acestor prevederi, deoarece, potrivit art. 304 din Codul de procedură civilă, în acest caz recursul nu este limitat la motivele de casare prevăzute la art. 304, instanta putând examina cauza sub toate aspectele”.

În conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Lege nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost  comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul, în punctul său de vedere, arată că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât atât art. 128 din Constitutie, potrivit căruia “Împotriva hotărârilor judecătoresti, părtile interesate si Ministerul Public pot exercita căile de atac, în conditiile legii”, cât si art. 125 alin. (3) din Constitutie, conform căruia “Competenta si procedura de judecată sunt stabilite de lege”, permit legiuitorului să statueze în domeniul procedurii judecătoresti si al căilor de atac. Se arată că ratiunea pentru care prin textul de lege criticat nu s-a mai prevăzut si calea de atac a apelului împotriva hotărârilor pronuntate de judecătorie, în materia schimbului obligatoriu de locuinte, a constat în necesitatea solutionării urgente a acestor cauze si asigurarea stabilitătii raporturilor juridice în acest domeniu. Se face referire de către Guvern si la jurisprudenta Curtii Constitutionale care a subliniat în mod constant că “principiul egalitătii nu pretinde uniformitate, deci ca toate situatiile să fie tratate în acelasi fel. Acest principiu al egalitătii în fata legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situatii care, în functie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea nu sunt excluse, ci, dimpotrivă, sunt admise solutii legislative diferite pentru situatii diferite”.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

 

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Prin încheierea instantei de judecată Curtea Constitutională a fost sesizată cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40 din 8 aprilie 1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999), dispozitii care au următorul continut: “Litigiile dintre proprietari si chiriasi, legate de schimbul obligatoriu de locuintă, sunt de competenta judecătoriei în raza căreia se află imobilul. Hotărârea pronuntată de judecătorie poate fi atacată cu recurs. Hotărârea instantei de recurs este definitivă si irevocabilă.”

Din examinarea continutului criticii de neconstitutionalitate Curtea constată însă că în realitate autorii exceptiei au avut în vedere doar teza a doua a textului, care permite exercitarea numai a căii de atac a recursului, iar nu si a căii de atac a apelului.

Prevederile constitutionale a căror încălcare este invocată sunt cele ale art. 16 alin. (1) si (2), art. 21 si art. 24, texte care au următorul continut:

- Art. 16 alin. (1) si (2): “(1) Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.”;

- Art. 21: “(1) Orice persoană se poate adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.”;

- Art. 24: “(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, părtile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.”

Autorii exceptiei au mai invocat si încălcarea, prin dispozitiile legale criticate, a prevederilor art. 29 alin. 2 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului, precum si ale art. 18 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, texte care au următoarea redactare:

- Art. 29 alin. 2 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului: “În exercitarea drepturilor si libertătilor sale, fiecare persoană este supusă numai îngrădirilor stabilite de lege în scopul exclusiv al asigurării recunoasterii si respectului drepturilor si libertătilor celorlalti si în vederea satisfacerii cerintelor juste ale moralei, ordinii publice si bunăstării generale, într-o societate democratică.”;

- Art. 18 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale: “Restrângerile care, în termenii prezentei conventii, sunt aduse respectivelor drepturi si libertăti nu pot fi aplicate decât în scopul pentru care ele au fost prevăzute.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile art. 25 teza a doua din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 nu contravin prevederilor constitutionale cuprinse în art. 16 alin. (1), referitoare la egalitatea în drepturi a cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice. Într-adevăr aceste dispozitii nu creează discriminări între cetăteni pe criterii de rasă, de nationalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenentă politică, de avere sau de origine socială, criterii ale egalitătii în drepturi prevăzute atât la art. 4 alin. (2) din Constitutie, cât si la art. 14 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Norma cuprinsă în textul de lege criticat, potrivit căreia hotărârea judecătoriei poate fi atacată numai cu recurs, este aplicabilă tuturor litigiilor care au ca obiect schimbul de locuintă prevăzut de ordonantă, precum si tuturor părtilor din aceste litigii, în egală măsură. Totodată Curtea retine că egalitatea în drepturi nu împiedică stabilirea de către legiuitor a unor modalităti diferite de îndreptare a hotărârilor judecătoresti în cazul unor litigii care, prin natura lor, sunt deosebite, ci, dimpotrivă, permite asemenea reglementări diferite. De altfel, jurisprudenta Curtii Constitutionale, în deplin acord cu aceea a Curtii Europene a Drepturilor Omului, a stabilit în mod constant că, în sensul Constitutiei, principiul egalitătii nu poate conduce la uniformitate, la negarea dreptului la diferentă de tratament juridic în cazul unor situatii diferite (de exemplu: Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Decizia nr. 135 din 5 noiembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996, Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000).

În acelasi timp Curtea retine că, în conformitate cu prevederile art. 125 alin. (3) din Constitutie, “Competenta si  procedura de judecată sunt stabilite de lege”, iar potrivit art. 128 din Constitutie, loÎmpotriva hotărârilor judecătoresti, părtile interesate si Ministerul Public pot exercita căile de atac, în conditiile legii”. Constitutia lasă astfel la latitudinea legiuitorului stabilirea procedurii de judecată si a căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoresti. Or, în cazul la care se referă exceptia de neconstitutionalitate eliminarea apelului dintre căile ordinare de atac a fost determinată de necesitatea solutionării urgente a cauzelor privind dreptul de folosintă a imobilelor si a asigurării stabilitătii raporturilor juridice respective, fără să fie afectat vreun drept fundamental al părtilor implicate în proces. Asa fiind, Curtea constată că art. 25 teza a doua din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 nu contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie.

Referitor la critica de neconstitutionalitate privind încălcarea art. 16 alin. (2) din Constitutie Curtea constată că si aceasta este neîntemeiată. Într-adevăr ordonanta de urgentă supusă controlului de constitutionalitate nu contine dispozitii de natură să contravină acestei prevederi constitutionale potrivit căreia “Nimeni nu este mai presus de lege”, ci, dimpotrivă, fiind emisă de Guvern în baza delegării legislative, prevăzută la art. 114 alin. (4) din Constitutie, cuprinde norme general obligatorii, cu putere de lege.

Curtea retine că dispozitiile art. 25 teza a doua din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 nu îngrădesc nici exercitarea dreptului oricărei persoane de a se adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime, drept prevăzut la art. 21 din Constitutie, deoarece aceste dispozitii prevăd nu numai accesul liber la justitie, ci si posibilitatea atacării cu recurs a hotărârii judecătoresti date în primă instantă. Nici o prevedere constitutională nu se referă la obligativitatea căii de atac a apelului, întrucât, potrivit art. 125 alin. (3) din Constitutie, “Competenta si procedura de judecată sunt stabilite de lege”. Prin urmare, legiuitorul stabileste prin norme procedurale căile de atac (în spetă, numai calea de atac a recursului), fără a contraveni vreunui text constitutional.

Din aceeasi perspectivă Curtea observă că nici Declaratia Universală a Drepturilor Omului sau Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale nu prevede obligativitatea existentei a două căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoresti, ci, prin art. 5 pct. 4 din conventia mentionată, se prevede doar dreptul oricărei persoane lipsite de libertatea sa “de a introduce un recurs în fata unui tribunal, pentru ca acesta să statueze într-un termen scurt asupra legalitătii detinerii sale si să dispună eliberarea sa dacă detinerea este ilegală”. Or, în spetă, această cale de atac, care priveste o hotărâre civilă, este prevăzută de dispozitiile legale criticate.

Analizând critica de neconstitutionalitate referitoare la încălcarea dreptului de apărare, garantat prin prevederile art. 24 din Constitutie, Curtea constată, de asemenea, că si aceasta este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat nu contine dispozitii de natură să îngrădească drepturile procesuale ale părtilor ori dreptul de a fi asistate de un avocat în tot cursul procesului.

Absenta căii de atac a apelului nu reprezintă o încălcare a dreptului la apărare, întrucât, potrivit art. 128 din Constitutie, căile de atac pot fi exercitate “în conditiile legii”, în spetă, în conditiile ordonantei mentionate, si anume numai calea de atac a recursului.

Curtea constată, de asemenea, că textul de lege criticat nu contravine nici prevederilor art. 29 alin. 2 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului, care se referă la exercitarea drepturilor si libertătilor fundamentale ale omului, iar nu la exercitarea unor căi de atac, în conditiile legii. Or, o cale de atac nu poate fi exercitată decât dacă este prevăzută de lege, potrivit art. 128 din Constitutie. Pentru aceleasi considerente Curtea consideră că nu sunt lezate nici prevederile art. 18 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, deoarece “restrângerile” se referă, de asemenea, la drepturile si libertătile prevăzute de conventie, iar nu la căi de atac.

De altfel, dispozitiile art. 25 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 au mai fost supuse controlului de constitutionalitate, Curtea Constitutională pronuntând mai multe decizii prin care a respins exceptiile de neconstitutionalitate având acest obiect, ca fiind nefondate (de exemplu, Decizia nr. 102 din 6 iunie 2000 si Decizia nr. 99 din 23 mai 2000, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 21 august 2000).

Solutia si considerentele cuprinse în deciziile mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine o reconsiderare a jurisprudentei Curtii.

Fată de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

 

CURTEA

În numele legii

D E C I D E :

Respinge, ca fiind neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 teza a doua din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, exceptie ridicată de Ilie Tudor, Angela Tudor, Lucretia Tudor si Valentina Tudor în Dosarul nr. 5.426/2000 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 15 mai 2001.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,

Marioara Prodan

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL PĂDURILOR AGRICULTURII, ALIMENTATIEI SI Nr. 95/26 martie 2001

MINISTERUL SĂNĂTĂTII SI FAMILIEI

Nr. 224/19 aprilie 2001

 

ORDIN

privind stabilirea nivelurilor maxime de reziduuri de pesticide în plante si produse vegetale

 

Ministrul agriculturii, alimentatiei si pădurilor si ministrul sănătătii si familiei,

având în vedere prevederile art. 5 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 262/2000 privind procedurile de stabilire a nivelurilor maxime de reziduuri de pesticide în plante si produse vegetale,

în baza Hotărârii Guvernului nr. 12/2001 privind organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor, cu modificările ulterioare, si a Hotărârii Guvernului nr. 22/2001 privind organizarea si functionarea Ministerului Sănătătii si Familiei, cu modificările ulterioare,

emit următorul ordin:

 

Art. 1. - Prezentul ordin stabileste nivelurile maxime de reziduuri de pesticide în plante si produse vegetale.

Art. 2. - (1) Prezentul ordin se referă la plantele si produsele vegetale pentru care sunt stabilite niveluri maxime de reziduuri de pesticide, prevăzute în anexa nr. 1.

(2) Prezentul ordin se aplică plantelor sau produselor vegetale mentionate la alin. (1), aflate atât în stare proaspătă, cât si uscate, prelucrate sau incluse într-un aliment complex.

Art. 3. - Nivelurile maxime de reziduuri de pesticide în plante si produse vegetale sunt prevăzute în anexa nr. 2.

Art. 4. - (1) Plantele si produsele vegetale sau părti din acestea, prevăzute la art. 2, nu sunt puse în circulatie dacă nivelurile reziduurilor de pesticide sunt mai mari decât cele prevăzute în anexa nr. 2.

(2) În sensul prezentului ordin, punere în circulatie înseamnă orice livrare contra cost sau gratuit a plantelor si produselor vegetale mentionate la art. 2, după ce acestea au fost recoltate.

Art. 5. - Anexele nr. 1 si 2*) fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 6. - Prezentul ordin va intra în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării lui în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul agriculturii, alimentatiei si pădurilor,

Ovidiu Natea,

secretar de stat

Daniela Bartos

Ministrul sănătătii si familiei,

 


*) Anexele nr. 1 si 2 se publică ulterior.

 

MINISTERUL AGRICULTURII, ALIMENTATIEI SI PĂDURILOR

 

ORDIN

pentru aprobarea Criteriilor tehnico-profesionale în baza cărora Ministerul Agriculturii,

Alimentatiei si Pădurilor avizează încadrarea personalului cu atributii de pază

a fondurilor de vânătoare

 

Ministrul agriculturii, alimentatiei si pădurilor,

având în vedere prevederile art. 8 lit. p), ale art. 18, 49 si ale art. 50 alin. (1) din Legea fondului cinegetic si a protectiei vânatului nr. 103/1996, cu modificările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 7 lit. B.b) din Hotărârea Guvernului nr. 12/2001 privind organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor,

emite următorul ordin:

 

Art. 1. - Se aprobă Criteriile tehnico-profesionale în baza cărora Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor avizează încadrarea personalului cu atributii de pază a fondurilor de vânătoare, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Directia de vânătoare si salmonicultură din cadrul Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor va aduce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 3. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul agriculturii, alimentatiei si pădurilor,

Ilie Sârbu

 

Bucuresti, 19 aprilie 2001.

Nr. 118.

 

ANEXĂ

 

CRITERIILE TEHNICO - PROFESIONALE

în baza cărora Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor avizează încadrarea personalului cu atributii de pază a fondurilor de vânătoare

 

Art. 1. - Gestionarii fondurilor de vânătoare, astfel cum sunt definiti la art. 4 din Legea fondului cinegetic si a protectiei vânatului nr. 103/1996, cu modificările ulterioare, la solicitarea avizului prevăzut la art. 8 lit. p) din aceeasi lege, trebuie să facă dovada că persoana pentru care solicită avizul îndeplinese prezentele criterii tehnico-profesionale.

Art. 2. - Criteriile tehnico-profesionale în baza cărora Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor avizează încadrarea personalului cu atributii de pază a fondurilor de vânătoare sunt următoarele:

a) autorizatia emisă de organul competent al Ministerului de Interne, în conformitate cu prevederile art. 10 din Legea nr. 17/1996 privind regimul armelor de foc si al munitiilor, pentru portul si folosirea de arme si munitii pentru vânătoare si pentru pază;

b) avizul organului de politie competent, în conformitate cu prevederile art. 20 din Legea nr. 18/1996 privind paza persoanelor, obiectivelor, bunurilor si valorilor, cumodificările ulterioare;

c) pregătirea scolară necesară;

d) activitatea desfăsurată în domeniul vânătorii;

e) vechimea de minimum 5 ani ca vânător, membru într-o asociatie de vânătoare care are în gestiune fonduri de vânătoare, cu permisul de vânătoare vizat, inclusiv pentru anul în care se cere avizul.

Art. 3. - Dovedirea îndeplinirii criteriilor prevăzute la art. 2 se face după cum urmează:

a) copie autentificată de pe autorizatia emisă de organul competent al Ministerului de Interne, pentru criteriul prevăzut la art. 2 lit. a);

b) copie autentificată de pe avizul emis de organul de politie competent, pentru criteriul prevăzut la art. 2 lit. b);

c) copie autentificată de pe diploma si de pe foaia matricolă, în situatia în care persoana a absolvit o formă de învătământ în programa căreia a existat ca disciplină de studiu vânatul si vânătoarea, pentru criteriul prevăzut la art. 2 lit. c);

d) copie autentificată de pe carnetul de muncă, în cazul în care persoana a desfăsurat activitate de minimum 5 ani până în anul 1996 în domeniul silviculturii, în functia de pădurar, brigadier sau tehnician si cu atributii de vânătoare, pe fostele fonduri de vânătoare gospodărite de stat (GVS), pentru criteriul prevăzut la art. 2 lit. d);

e) copie autentificată de pe permisul de vânătoare, însotită de adeverinta emisă de organizatia vânătorească care a eliberat permisul de vânătoare, din care să rezulte când a fost dobândită calitatea de vânător, pentru criteriul prevăzut la art. 2 lit. e).

Art. 4. - Avizarea încadrării personalului cu atributii de pază a fondurilor de vânătoare se face dacă sunt îndeplinite cumulativ criteriile prevăzute la art. 2 lit. a) si b) si unul dintre criteriile prevăzute la art. 2 lit. c), d) sau e).

Art. 5. - Prin derogare de la prevederile art. 4 se poate aviza încadrarea temporară si a persoanelor care nu îndeplinesc unul dintre criteriile prevăzute la art. 2 lit. c), d) sau e), în conditiile în care gestionarii fondurilor de vânătoare fac dovada, prin depunerea copiei de pe anuntul publicat într-un ziar de largă răspândire, că au făcut publică oferta de locuri de muncă si că nu au fost solicitări de încadrare din partea unor persoane care îndeplinesc conditiile prevăzute la art. 4.

Art. 6. - (1) Pentru a fi definitivate pe post persoanele care au fost încadrate în conditiile art. 5 vor face dovada, prin depunerea copiei autentificate de pe atestat, că au absolvit în termen de maximum 6 luni de la angajare un curs de pregătire profesională pentru personalul cu atributii de pază a fondului de vânătoare în cadrul unei institutii de învătământ care are avizată programa de învătământ de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, conform prevederilor art. 8 lit. l) din Legea nr. 103/1996, cu modificările ulterioare.

(2) Neîndeplinirea obligatiei prevăzute la alin. (1) atrage anularea avizului acordat de Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pădurilor pentru persoana în cauză.

 

MINISTERUL MUNCII SI SOLIDARITĂTII SOCIALE

Nr. 2.502/10 mai 2001

INSTITUTUL NATIONAL DE STATISTICĂ SI STUDII ECONOMICE*)

Nr. 2.243/23 mai 2001

 

ORDIN

privind modificarea si completarea Clasificării ocupatiilor din România

Ministrul muncii si solidaritătii sociale si presedintele Institutului National de Statistică si Studii Economice,

 

în temeiul prevederilor art. 7 din Hotărârea Guvernului nr. 4/2001 privind organizarea si functionarea Ministerului Muncii si Solidaritătii Sociale, cu modificările si completările ulterioare, si ale Hotărârii Guvernului nr. 575 bis/1992 cu privire la realizarea unor nomenclatoare unitare de interes general prevăzute în conceptia generală a informatizării în România,

emit următorul ordin:

 

Art. I. - Se aprobă modificarea si completarea anexei la Ordinul comun al ministrului muncii si solidaritătii sociale si al presedintelui Institutului National de Statistică si Studii Economice nr. 86/1.453/2001 privind completarea Clasificării ocupatiilor din România, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 28 martie 2001, după cum urmează:

“- 9. Controlor vamal (studii superioare) pag. 113 - cod 241907

- 9 1 . Ofiter de legătură (vamal) pag. 113 - cod 241920”

Art. II. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul muncii si solidaritătii sociale,

Ion Giurescu,

secretar de stat

Presedintele Institutului National de Statistică si Studii Economice,

Aurel Camara

 


*) A se vedea Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 75/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din 31 mai 2001.

 

ACTE ALE CASEI NATIONALE DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

 

CASA NATIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

 

ORDIN

privind modificarea si completarea Statutului Casei Nationale de Asigurări de Sănătate

Presedintele Casei Nationale de Asigurări de Sănătate,

 

în temeiul prevederilor Legii nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, cu modificările si completările ulterioare, ale art. 18 lit. f) din Statutul Casei Nationale de Asigurări de Sănătate, aprobat prin Ordinul presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate nr. 37/2001, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 29 martie 2001, ale pct. 44 din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 543/1995 privind drepturile bănesti ale salariatilor institutiilor publice si regiilor autonome cu specific deosebit pe perioada delegării si detasării în altă localitate, precum si în cazul deplasării în cadrul localitătii, în interesul serviciului, ale art. 1 lit. e) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 42/2001 privind cresterile salariale ce se vor acorda în anul 2001 personalului din sectorul bugetar si ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, cu modificările si completările ulterioare,

având în vedere Hotărârea Consiliului de administratie al Casei Nationale de Asigurări de Sănătate nr. 10 din 4 iunie 2001 si art. 18 lit. h) din Statutul Casei Nationale de Asigurări de Sănătate,

emite următorul ordin:

 

Art. I. - Se aprobă modificarea si completarea Statutului Casei Nationale de Asigurări de Sănătate, aprobat prin Ordinul presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate nr. 37/2001, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 29 martie 2001, după cum urmează:

1. Alineatul (2) al articolului 9 se completează cu litera j) cu următorul cuprins:

“j) controlează si îndrumă activitatea consiliilor de administratie ale caselor de asigurări de sănătate sub aspectul legalitătii activitătii si al respectării prevederilor prezentului statut.”

2. După articolul 9 se introduce articolul 9 1 cu următorul cuprins:

“Art. 9 1 . - În îndeplinirea atributiilor prevăzute la art. 9 alin. (2) membrilor consiliului de administratie li se pot deconta cheltuielile ocazionate de activitătile desfăsurate, conform prevederilor legale.”

3. Articolul 44 va avea următorul cuprins:

“Art. 44. - (1) Salariatii Casei Nationale de Asigurări de Sănătate, ai caselor de asigurări de sănătate, ai Casei de Asigurări de Sănătate a Transporturilor si ai Casei Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Sigurantei Nationale si Autoritătii Judecătoresti sunt functionari publici, conform Legii nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, cu modificările si completările ulterioare, cu exceptia personalului care efectuează activităti de secretariat-administrative, protocol, gospodărire, întretinere-reparatii si de deservire, precum si alte functii.

(2) Până la elaborarea unei legi unitare de salarizare a functionarilor publici salarizarea acestora si a personalului care efectuează activităti de secretariat-administrative, protocol, gospodărire, întretinere-reparatii si de deservire, precum si alte functii din Casa Natională de Asigurări de Sănătate, casele de asigurări de sănătate, Casa de Asigurări de Sănătate a Transporturilor si din Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Sigurantei Nationale si Autoritătii Judecătoresti se va face potrivit prevederilor legale în vigoare.

(3) Angajarea personalului în cadrul Casei Nationale de Asigurări de Sănătate, caselor de asigurări de sănătate, Casei de Asigurări de Sănătate a Transporturilor si Casei Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Sigurantei Nationale si Autoritătii Judecătoresti se face prin concurs organizat în limita posturilor vacante, cu respectarea prevederilor Legii nr. 30/1990 privind angajarea salariatilor în functie de competentă si ale Legii nr. 188/1999, cu modificările si completările ulterioare.

(4) Până la intrarea în vigoare a hotărârii Guvernului privind stabilirea conditiilor de organizare si desfăsurare a concursului si de validare a rezultatelor acestuia, acestea se stabilesc prin norme metodologice proprii elaborate de Casa Natională de Asigurări de Sănătate, în conditiile legii, în termen de 30 de zile de la data publicării modificării Statutului Casei Nationale de Asigurări de Sănătate în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(5) Evaluarea si avansarea personalului numit în functii publice din cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate se fac cu respectarea dispozitiilor Legii nr. 188/1999, cu modificările si completările ulterioare.”

4. La articolul 45, alineatele (2) si (3) se abrogă.

5. Articolul 46 se abrogă.

Art. II. - Directiile de specialitate din cadrul Casei Nationale de Asigurări de Sănătate vor aduce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. III. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Casei Nationale de Asigurări de Sănătate,

prof. univ. dr. Eugeniu Turlea

 

Bucuresti, 12 iunie 2001.

Nr. 387.