MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

 P A R T E A  I

 

Anul XIII - Nr. 97   LEGI, DECRETE, HOTÃRÂRI SI ALTE ACTE    Luni, 26 februarie 2001

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

14. – Lege pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 107/2000 privind ratificarea Conventiei pentru unificarea anumitor reguli referitoare la transportul aerian international, adoptata la Montreal la 28 mai 1999

 

48. – Decret privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 107/2000 privind ratificarea Conventiei pentru unificarea anumitor reguli referitoare la transportul aerian international, adoptata la Montreal la 28 mai 1999

 

16. – Lege privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 76/2000 pentru acceptarea Rezolutiei A.747 (18) referitoare la aplicarea masurarii tonajului tancurilor de balast separat la navele petroliere, adoptata la 4 noiembrie 1993 de Adunarea Organizatiei Maritime Internationale

 

50. – Decret pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 76/2000 pentru acceptarea Rezolutiei A.747 (18) referitoare la aplicarea masurarii tonajului tancurilor de balast separat la navele petroliere, adoptata la 4 noiembrie 1993 de Adunarea Organizatiei Maritime Internationale

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 247 din 23 noiembrie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 146 din Codul penal

 

Decizia nr. 249 din 23 noiembrie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societatilor comerciale ce detin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa

 

Decizia nr. 16 din 18 ianuarie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 111 alin. (2) si (3) din Legea administratiei publice locale nr. 69/1991, republicata\

 

Decizia nr. 23 din 23 ianuarie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populatiei împotriva unor activitati comerciale ilicite, modificate prin Ordonanta Guvernului nr. 126/1998

 

Decizia nr. 39 din 6 februarie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II din Ordonanta Guvernului nr. 82/1999 pentru modificarea si completarea Decretului nr. 247/1977 cu privire la încadrarea cadrelor militare permanente în grupele I, II sau III de munca, precum si a celor ale art. 2 alin. 1 din Decretul- lege nr. 68/1990 pentru înlaturarea unor inechitati în salarizarea personalului

 

ACTE ALE CONSILIULUI CONCURENTEI

 

14. – Ordin de punere în aplicare a Regulamentului pentru modificarea anexei la Regulamentul privind stabilirea si perceperea tarifelor pentru procedurile si serviciile prevazute de Legea concurentei nr. 21/1996 si de regulamentele emise pentru aplicarea acesteia

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 107/2000 privind ratificarea Conventiei pentru unificarea anumitor reguli referitoare la transportul aerian international, adoptată la Montreal la 28 mai 1999

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

                  Articol unic. - Se aprobă Ordonanta Guvernului nr. 107 din 31 august 2000 privind ratificarea Conventiei pentru unificarea anumitor reguli referitoare la transportul aerian international, adoptată la Montreal la 28 mai 1999, emisă în temeiul art. 1 lit. A pct. 3 din Legea nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante si publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 3 septembrie 2000.

                  Aceas
tă lege a fost adoptată de Senat în sedinta din 31 octombrie 2000, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

 

PRESEDINTELE SENATULUI
NICOLAE VĂCĂROIU


                  Aceas
tă lege a fost adoptată de Camera Deputatilor în sedinta din 6 februarie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR
VALER DORNEANU


Bucures
ti, 22 februarie 2001.
Nr. 14.

 

Presedintele României

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 107/2000 privind ratificarea Conventiei pentru unificarea anumitor reguli referitoare la transportul aerian international, adoptată la Montreal la 28 mai 1999


                  În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 99 alin. (1) din Cons
titutia României,

                  Presedin
tele României d e c r e t e a z ă:

                  Articol unic. - Se promulgă Legea pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 107/2000 privind ratificarea Conventiei pentru unificarea anumitor reguli referitoare la transportul aerian international, adoptată la Montreal la 28 mai 1999, si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI
ION ILIESCU


Bucures
ti, 20 februarie 2001.
Nr. 48.

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 76/2000 pentru acceptarea Rezolutiei A.747 (18) referitoare la aplicarea măsurării tonajului tancurilor de balast separat la navele petroliere, adoptată la 4 noiembrie 1993 de Adunarea Organizatiei Maritime Internationale

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

                  Articol unic. - Se aprobă Ordonanta Guvernului nr. 76 din 24 august 2000 pentru acceptarea Rezolutiei A.747 (18) referitoare la aplicarea măsurării tonajului tancurilor de balast separat la navele petroliere, adoptată la 4 noiembrie 1993 de Adunarea Organizatiei Maritime Internationale, emisă în temeiul art. 1 lit. A pct. 6 din Legea nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante si publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 412 din 30 august 2000.

                  Aceas
tă lege a fost adoptată de Senat în sedinta din 31 octombrie 2000, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

 

PRESEDINTELE SENATULUI
NICOLAE VĂCĂROIU


                  Aceas
tă lege a fost adoptată de Camera Deputatilor în sedinta din 6 februarie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR
VALER DORNEANU


Bucures
ti, 22 februarie 2001.
Nr. 16.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 76/2000 pentru acceptarea Rezolutiei A.747 (18) referitoare la aplicarea măsurării tonajului tancurilor de balast separat la navele petroliere, adoptată la 4 noiembrie 1993 de Adunarea Organizatiei Maritime Internationale


                  În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 99 alin. (1) din Cons
titutia României,

                  Presedin
tele României d e c r e t e a z ă:

                  Articol unic. - Se promulgă Legea privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 76/2000 pentru acceptarea Rezolutiei A.747 (18) referitoare la aplicarea măsurării tonajului tancurilor de balast separat la navele petroliere, adoptată la 4 noiembrie 1993 de Adunarea Organizatiei Maritime Internationale, si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI
ION ILIESCU


Bucures
ti, 20 februarie 2001.
Nr. 50.

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

 

DECIZIE Nr. 247

din 23 noiembrie 2000

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 146 din Codul penal


Lucian Mihai - presedin
te
Cos
tică Bulai - judecător
Cons
tantin Doldur - judecător
Kozsok
ár Gábor - judecător
Ioan Muraru - judecă
tor
Lucian S
tângu - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecă
tor
Romul Pe
tru Vonica - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Mihai Paul Co
tta - magistrat-asistent


                  Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 146 din Codul penal, exceptie ridicată de Petre Isac în Dosarul nr. 4.510/1999 al tribunalului Arges - Sectia penală.
                  La apelul nominal a răspuns avocat Constantin Oprea, în calitate de reprezentant al autorului exceptiei, precum si părtile: Ionel Vasilescu, Gheorghe Stefănescu si Gheorghe Popescu, lipsind celelalte părti: Primăria Orasului Costesti, Societatea Comercială "Nuclear Montaj" - S.A. Bucuresti, Ion Soroiu si trandafir Ionescu. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
                  Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul autorului exceptiei pune concluzii de admitere a exceptiei de neconstitutionalitate ridicate, sustinând că, astfel cum rezultă si din punctul de vedere al Guvernului, modificarea art. 146 din Codul penal este o necesitate. În spetă prejudiciul este apropiat sumei de 50.000.000 lei, iar această sumă nu mai are în prezent aceeasi valoare cu cea existentă la data modificării Codului penal. Pe de altă parte, judecătorul nu poate eluda dispozitiile art. 146 din Codul penal. De aceea se consideră că acest text trebuie declarat neconstitutional pentru ca organul legislativ să îl modifice.
                  Părtile civile Ionel Vasilescu, Gheorghe Stefănescu si Gheorghe Popescu solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 146 din Codul penal si continuarea judecării cauzei privind pe autorul exceptiei la instanta de judecată.
                  Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată. Se apreciază că limita valorică impusă de art. 146 din Codul penal nu mai corespunde realitătii actuale, modificarea acesteia constituind însă o problemă de legiferare ce intră în competenta Parlamentului.

 

CURTEA,


                  având în vedere ac
tele si lucrările dosarului, retine următoarele:
                  Prin Încheierea din 25 mai 2000, pronunta
tă în Dosarul nr. 4.510/1999 tribunalul Arges - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 146 din Codul penal, exceptie ridicată de Petre Isac într-o cauză penală având ca obiect judecarea autorului exceptiei pentru săvârsirea infractiunilor prevăzute la art. 215, 246 si 292 din Codul penal.
                  În mo
tivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că textul de lege criticat, retinând ca agravantă producerea unei pagube mai mari de 50.000.000 lei, considerată "consecinte deosebit de grave", duce la aplicabilitatea unei pedepse extrem de severe pentru inculpat, ceea ce reprezintă o îngrădire a dreptului la apărare prevăzut la art. 24 alin. (1) din Constitutie, restrângere care, potrivit art. 49 din Constitutie, poate interveni numai "dacă se impune apărarea desfăsurării instructiei penale, însă această restrângere trebuie să fie proportională cu situatia care a generat-o". Or, consideră autorul exceptiei, textul mentionat nu mai este de actualitate, în prezent el devenind "ilegal", întrucât moneda natională s-a devalorizat mult de la data stabilirii limitei valorice de 50.000.000 lei, prin art. 146 din Codul penal, în anul 1996.
                  Tribunalul Arges - Sectia penală, exprimându-si opinia, apreciază că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este nefondată, întrucât dispozitiile art. 146 din Codul penal "nu contravin dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Constitutie privind garantarea dreptului la apărare al inculpatului" si "nici nu reprezintă o limitare neconstitutională a posibilitătii magistratului de a realiza o justă individualizare a sanctiunii penale". În acest sens instanta face referire la Decizia Curtii Constitutionale nr. 148 din 27 octombrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 9 martie 1999, prin care s-a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 146 din Codul penal. De asemenea, instanta, desi arată că limita valorică indicată de art. 146 din Codul penal "este de natură să creeze o situatie disproportionată", în sensul că impune un regim sanctionator mai sever pentru săvârsirea unor fapte penale, regim care nu este corelat cu situatia de fapt avută în vedere la momentul săvârsirii acestor fapte sau la momentul la care se solutionează litigiul, consideră totusi că aceasta este o problemă care trebuie rezolvată prin interventia legiuitorului, în sensul modificării legii penale, dar care nu reprezintă un motiv de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 146 din Codul penal.
                  Guvernul, în punc
tul său de vedere, apreciază că, desi "modificarea dispozitiilor art. 146 din Codul penal este necesară pentru realizarea unei corecte individualizări a pedepselor, precum si pentru satisfacerea cerintelor practicii judiciare", aceste dispozitii "nu contravin art. 24 alin. (1) si art. 49 alin. (2) din Constitutie". În esentă, Guvernul consideră că textul art. 146 din Codul penal nu îngrădeste dreptul la apărare si nici nu se pune problema restrângerii exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti. Dispozitia art. 146 din Codul penal are, potrivit opiniei Guvernului, un "caracter explicativ prin aceea că lămureste întelesul expresiei «consecinte deosebit de grave», normă necesară, întrucât legiuitorul a prevăzut consecintele deosebit de grave ca element circumstantial în continutul unor infractiuni, cu ajutorul căruia instantele judecătoresti pot stabili gravitatea consecintelor produse prin aceste infractiuni".
                  Presedintii celor două Camere ale Parlamen
tului nu au transmis punctele lor de vedere asupra exceptiei.

 

C U R T E A,


                  examinând încheierea de sesizare, punc
tul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părtilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:
                  Cur
tea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.
                  Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 146 din Codul penal, având următorul continut: "Prin «consecinte deosebit de grave» se întelege o pagubă materială mai mare de 50.000.000 lei sau o perturbare deosebit de gravă a activitătii, cauzată unei autorităti publice sau oricăreia dintre unitătile la care se referă art. 145 ori altei persoane juridice sau fizice."
                  Aces
t text contravine, în opinia autorului exceptiei, dispozitiilor art. 24 si 49 din Constitutie, al căror continut este următorul:
                  - Art. 24: "(1) Drep
tul la apărare este garantat.
                  (2) În
tot cursul procesului, părtile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";
                  - Art. 49: "(1) Exercitiul unor drep
turi sau al unor libertăti poate fi restrâns numai prin lege si numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea sigurantei nationale, a ordinii, a sănătătii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertătilor cetătenilor; desfăsurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamităti naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.
                  (2) Res
trângerea trebuie să fie proportională cu situatia care a determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertătii."
                  Au
torul exceptiei îsi motivează critica de neconstitutionalitate, sustinând că textul art. 146 nu mai este de actualitate, "în prezent el devenind ilegal, întrucât leul s-a devalorizat mult de la data stabilirii valorii de 50.000.000 lei".
                  Examinând exceptia de necons
titutionalitate ridicată, Curtea constată că dispozitiile art. 146 din Codul penal nu au o altă semnificatie decât aceea de a explica sensul expresiei "consecinte deosebit de grave", folosită în textul mai multor alte dispozitii din partea specială a Codului penal, între care si pentru una dintre infractiunile pentru care autorul exceptiei este trimis în judecată. Desi prin această prevedere este stabilită o sumă a cărei depăsire a valorii prejudiciului produs prin infractiune atrage o pedeapsă mai gravă, în nici un caz nu se poate considera că prin aceasta se restrânge dreptul la apărare al inculpatului, prevăzut la art. 24 din Constitutie. Cel în cauză poate să îsi angajeze ori să i se desemneze din oficiu un apărător, ca si în cazul tuturor celorlalte infractiuni, si poate, de asemenea, să administreze orice probe în apărarea sa, inclusiv în circumstantiere, precum si să exercite căile de atac prevăzute de lege, să formuleze cereri în fata instantelor etc. totodată nu poate fi retinută nici critica referitoare la restrângerea vreunui alt drept sau vreunei alte libertăti, atâta timp cât textul art. 146 nu prevede o asemenea restrângere care, de altfel, nu este realizată nici prin celelalte texte din partea specială a Codului penal care includ expresia "consecinte deosebit de grave", expresie al cărei sens este explicat de art. 146.
                  Analizând aces
te sustineri, Curtea constată că dispozitiile art. 146 din Codul penal au mai format obiect al controlului de constitutionalitate exercitat conform art. 144 lit. c) din Constitutie. În mod constant, în jurisprudenta Curtii Constitutionale s-a retinut că, într-adevăr, în conditiile unei rate ridicate a inflatiei limita de 50.000.000 lei prevăzută la art. 146, care defineste agravanta "consecinte deosebit de grave", nu mai reprezintă o valoare fixă în raport cu care se impune un regim sanctionator mai sever; pe de altă parte, în ceea ce priveste rezolvarea acestei situatii, Curtea a retinut că modificarea continutului acestei norme juridice este o prerogativă exclusivă a autoritătii legislative. În acelasi timp Curtea a stabilittextul de lege respectiv nu contravine dispozitiilor constitutionale, respingând ca fiind neîntemeiate exceptiile de neconstitutionalitate care au avut ca obiect prevederile art. 146 din Codul penal. În acest sens sunt, de exemplu: Decizia nr. 148 din 27 octombrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 9 martie 1999; Decizia nr. 77 din 20 mai 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 6 iulie 1999; Decizia nr. 125 din 29 iunie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 august 2000.
                  De al
tfel prin art. I pct. 5 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 207/2000 privind modificarea si completarea Codului penal si a Codului de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 22 noiembrie 2000, textul art. 146 a fost modificat, dându-i-se următorul continut: "Prin «consecinte deosebit de grave» se întelege o pagubă materială mai mare de 1.000.000.000 lei sau o perturbare deosebit de gravă a activitătii, cauzată unei autorităti publice sau oricăreia dintre unitătile la care se referă art. 145 ori altei persoane juridice sau fizice."

                  Pen
tru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

 

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:


                  Respinge exceptia de necons
titutionalitate a dispozitiilor art. 146 din Codul penal, exceptie ridicată de Petre Isac în Dosarul nr. 4.510/1999 al tribunalului Arges - Sectia penală.
                  Definitivă si obligatorie.
                  Pronunta
tă în sedinta publică din data de 23 noiembrie 2000.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIE Nr. 249

din 23 noiembrie 2000

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societătilor comerciale ce detin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apă

 

Lucian Mihai - presedinte
Cos
tică Bulai - judecător
Cons
tantin Doldur - judecător
Kozsok
ár Gábor - judecător
Ioan Muraru - judecă
tor
Lucian S
tângu - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecă
tor
Romul Pe
tru Vonica - judecător
Gabriela Ghită - procuror
Mihai Paul Co
tta - magistrat-asistent


                  Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societătilor comerciale ce detin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apă, exceptie ridicată de Societatea de Investitii Financiare Banat-Crisana în Dosarul nr. 351/2000 al tribunalului Arad - Sectia comercială si de contencios administrativ, având ca părti pe autorul exceptiei si Societatea Comercială "Arno" - S.A. din Arad.
                  La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
                  Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, ca fiind neîntemeiată, având în vedere jurisprudenta Curtii Constitutionale.

 

C U R T E A,

                  având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:
                  Prin Încheierea din 24 mai 2000, pronunta
tă în Dosarul nr. 351/2000, tribunalul Arad - Sectia comercială si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societătilor comerciale ce detin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apă, exceptie ridicată de Societatea de Investitii Financiare Banat-Crisana.
                  În mo
tivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prin reglementările cuprinse în ordonanta de urgentă criticată Guvernul a dispus în mod abuziv ca terenurile agricole să fie scoase din capitalul social al societătilor comerciale, astfel că a fost încălcat dreptul său de proprietate asupra actiunilor, drept protejat de art. 41 din Constitutie. totodată autorul exceptiei sustine că prin Hotărârea Guvernului nr. 746/1991 a dobândit în proprietate actiuni aferente valorii terenurilor agricole, iar conform art. 3 alin. (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 198/1999 s-a dispus scoaterea acestor terenuri din capitalul social, ceea ce îi produce un prejudiciu prin diminuarea numărului actiunilor la Societatea Comercială "Arno" - S.A. din Arad. În acest mod se consideră că a fost încălcat art. 41 alin. (2) din Constitutie.
                  Tribunalul Arad - Sectia comercială si de contencios administrativ, exprimându-si opinia, consideră că exceptia este neîntemeiată, întrucât procedura de reducere a capitalului social al societătii comerciale a urmat dispozitiile art. 202 pct. 2 lit. b) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, fiind dispusă legal prin hotărârea adunării generale a actionarilor societătii comerciale. De asemenea, instanta de judecată face referire la dispozitiile art. 3 si 4 din Hotărârea Guvernului nr. 746/1991, precum si la prevederile art. 25 din Legea nr. 16/1994, din care rezultă, în opinia sa, că textul criticat pentru neconstitutionalitate "este în concordantă cu stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole în favoarea proprietarilor persoane fizice" si deci cu prevederile Constitutiei, care ocrotesc dreptul de proprietate.
                  Guvernul, în punc
tul său de vedere, apreciază că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (4) din Ordonanta de urgentă nr. 198/1999 este neîntemeiată, întrucât aceste dispozitii nu aduc atingere dreptului de proprietate privată, garantat de art. 41 din Legea fundamentală. Se mentionează în continuare că Hotărârea Guvernului nr. 746/1991 privind stabilirea valorii de patrimoniu a terenurilor agricole în vederea aplicării art. 36 si 38 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, invocată de reclamantă în sustinerea exceptiei, "cuprinde dispozitii privind majorarea capitalului social al societătilor comerciale agricole cu valoarea terenurilor aflate în proprietatea acestora". În consecintă, "aceste dispozitii nu pot constitui temeiul legal pentru majorarea capitalului social al societătilor comerciale agricole, foste întreprinderi agricole de stat, cu valoarea terenurilor agricole aflate în exploatarea acestora, a căror situatie juridică nu a fost clarificată". De asemenea, cu privire la aceste terenuri, "Legea privatizării societătilor comerciale nr. 58/1991 prevede, la art. 75, că din masa capitalului social al societătii comerciale supus distribuirii către Fondul Proprietătii Private (reorganizat si transformat în societăti de investitii financiare) si Fondul Proprietătii de Stat se exclude capitalul aferent actiunilor emise în conditiile prevăzute la art. 36 din Legea fondului funciar nr. 18/1991". În concluzie, consideră Guvernul, "nici valoarea terenurilor agricole apartinând persoanelor fizice cărora li s-a stabilit calitatea de actionar în temeiul art. 36 si 38 din Legea nr. 18/1991 nu a fost inclusă în capitalul supus distribuirii către Fondul Proprietătii de Stat si Fondul Proprietătii Private".

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

 

C U R T E A,


                  examinând încheierea de sesizare, punc
tul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:
                  Cur
tea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.
                  Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 3 alin. (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societătilor comerciale ce detin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 607 din 13 decembrie 1999, care au următorul cuprins: "terenurile agricole si terenurile aflate permanent sub luciu de apă nu fac parte din capitalul social al societătilor comerciale prevăzute la art. 1 si 2."
                  Au
torul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că textul criticat contravine prevederilor art. 41 alin. (2) din Constitutie, dar, analizând continutul motivării, Curtea constată că în realitate s-a avut în vedere încălcarea numai a prevederilor alin. (2) teza întâi din art. 41, potrivit cărora "Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular".
                  Examinând prevederile ordonantei cri
ticate pentru neconstitutionalitate si dispozitia constitutională invocată, Curtea retine că între aceste texte nu există nici o contradictie. De altfel, art. 3 alin. (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 198/1999 nu cuprinde propriu-zis o dispozitie, o normă de conduită, ci din formularea sa rezultă că se face o constatare în sensul clarificării situatiei terenurilor agricole si a terenurilor aflate permanent sub luciu de apă, stabilindu-se că acestea "[...] nu fac parte din capitalul social al societătilor comerciale prevăzute la art. 1 si 2". De aceea nu se poate sustine că textul criticat încalcă dreptul de proprietate al autorului exceptiei, care în realitate nici nu a avut un drept de proprietate asupra terenurilor respective. Acesta nu detine un drept de proprietate asupra bunurilor societătii comerciale, ci doar actiuni care îi conferă un drept de creantă asupra patrimoniului societătii respective.
                  Analizând
textul criticat pentru neconstitutionalitate, Curtea constată că acesta se integrează într-un context legislativ care nu a stabilit existenta dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si asupra celor aflate sub luciu de apă în favoarea societătilor comerciale care le exploatau, în mare parte, tocmai datorită necesitătii de a se clarifica situatia juridică a acestor terenuri, în perspectiva măsurilor reparatorii avute în vedere de legiuitor încă de la început.
                  As
tfel, din examinarea actelor normative care, succesiv, au cuprins reglementări privind situatia juridică a terenurilor agricole si a celor aflate sub luciu de apă, Curtea observă că aceste terenuri nu au fost, în mod legal, incluse în capitalul social al societătilor comerciale agricole.
                  Chiar dacă Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unitătilor economice de stat ca regii autonome si societăti comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 8 august 1990, a prevăzut că "Bunurile din patrimoniul societătilor comerciale sunt proprietatea acestora, cu exceptia celor dobândite cu alt titlu", această dispozitie legală nu poate fi disociată, în ceea ce priveste situatia terenurilor agricole si a celor aflate sub luciu de apă, de reglementările speciale intervenite după anul 1989 pentru clarificarea complexei probleme a situatiei juridice a acestor terenuri. În acest sens, prin Legea nr. 9/1990 privind interzicerea temporară a înstrăinării terenurilor prin acte între vii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 1 august 1990, se stabilise deja că "până la adoptarea unei noi reglementări legale privind regimul fondului funciar se interzice înstrăinarea, prin acte între vii, a terenurilor de orice fel, situate înăuntrul sau în afara localitătilor".
                  Ul
terior, prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, s-a reglementat situatia terenurilor aflate în intravilanul si extravilanul localitătilor, inclusiv a celor agricole, prevăzându-se si posibilitatea înstrăinării acestora prin acte juridice între vii, conditionat de exercitarea dreptului de preemtiune al statului prin Agentia pentru Dezvoltare si Amenajare Rurală, care însă nu s-a mai înfiintat.           Această lege este încă în curs de aplicare, în conditiile în care a intervenit si Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8, din 12 ianuarie 2000. De altfel, unele dispozitii ale Legii nr. 1/2000 privesc în mod direct reconstituirea dreptului de proprietate al vechilor proprietari pe terenuri "aflate în patrimoniul societătilor comerciale pe actiuni cu profil agricol sau al altor societăti comerciale care au în patrimoniu terenuri agricole". De asemenea, art. 18 din Legea nr. 1/2000 prevede în mod explicit că "terenurile agricole aflate în patrimoniul societătilor comerciale cu profil agricol si în administrarea regiilor autonome si a societătilor nationale cu profil agricol, după restituirea în natură în conformitate cu dispozitiile art. 8 si ale art. 14-16 din prezenta lege, rămân proprietate privată a statului", terenurile respective continuând să fie în "exploatarea societătilor comerciale pe actiuni si a regiilor autonome si societătilor nationale cu profil agricol în patrimoniul cărora se află si se evidentiază ca atare în cadastrul agricol".
                  În afara aces
tor acte normative, care privesc direct situatia juridică a terenurilor detinute de societătile comerciale, sunt concludente, de asemenea, si dispozitiile Legii arendării nr. 16/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 7 aprilie 1994, conform cărora fostilor proprietari de terenuri agricole, actionari ai societătilor comerciale agricole, li s-a permis să opteze pentru a deveni locatori, dar în urma modificărilor aduse acestor prevederi prin Legea nr. 58/1995 pentru modificarea si completarea art. 25 din Legea arendării nr. 16/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 124 din 21 iunie 1995, si prin Legea nr. 65/1998 pentru modificarea si completarea Legii arendării nr. 16/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 126 din 26 martie 1998, s-a reglementat dreptul lor de a-si redobândi terenurile în natură. De asemenea, prin Legea nr. 54/1998 privind circulatia juridică a terenurilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 102 din 4 martie 1998, a devenit posibilă înstrăinarea prin acte între vii a terenurilor proprietate privată, indiferent de titularul lor.
                  Es
te relevant totodată că art. 75 din Legea nr. 58/1991 cu privire la privatizarea societătilor comerciale, în prezent abrogată, preciza, referitor la capitalul social al societătilor comerciale aferent actiunilor emise în conditiile prevăzute la art. 36 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 (text care se referea tocmai la beneficiarii măsurilor reparatorii dispuse prin această lege, ale căror terenuri se aflau în administrarea unitătilor agricole de stat), că acesta se exclude din masa capitalului supus distribuirii către Fondurile Proprietătii Private (antecesoare ale Societătilor de Investitii Financiare, dintre care se numără si autorul exceptiei) si Fondul Proprietătii de Stat. Pe de altă parte, conform Legii nr. 58/1991, actiunile corespunzătoare capitalului social al fiecărei societăti comerciale au fost repartizate procentual între Fondul Proprietătii de Stat si fostele fonduri ale proprietătii private, transformate ulterior în societăti de investitii financiare, acest raport rămânând neschimbat si în conditiile aplicării ordonantei criticate pentru neconstitutionalitate.
                  Cur
tea Constitutională s-a mai pronuntat asupra constitutionalitătii dispozitiilor art. 3 alin. (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 198/1999, stabilind prin Decizia nr. 206 din 17 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 13 decembrie 2000 că acestea sunt constitutionale.

Întrucât în cauză nu au intervenit elemente noi, de natură să modifice această jurisprudentă, Curtea urmează să respingă exceptia.

                  Pen
tru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A,

În numele legii

D E C I D E:


                  Respinge exceptia de necons
titutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. 4 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 198/1999, exceptie ridicată de Societatea de Investitii Financiare Banat-Crisana în Dosarul nr. 351/2000 al tribunalului Arad - Sectia comercială si de contencios administrativ.
                  Defini
tivă si obligatorie.
                  Pronunta
tă în sedinta publică din data de 23 noiembrie 2000.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIE Nr. 16

din 18 ianuarie 2001

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 111 alin. (2) si (3) din Legea administratiei publice locale nr. 69/1991, republicată


Lucian Mihai - presedin
te
Cos
tică Bulai - judecător
Cons
tantin Doldur - judecător
Kozsok
ár Gábor - judecător
Ioan Muraru - judecă
tor
Nicolae Popa - judecă
tor
Lucian S
tângu - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecă
tor
Romul Pe
tru Vonica - judecător
Paula C. Pan
tea - procuror
Floren
tina Geangu - magistrat-asistent


                  Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 111 alin. (2) si (3) din Legea administratiei publice locale nr. 69/1991, republicată, exceptie ridicată de prefectul judetului Mures în Dosarul nr. 3.119/2000 al tribunalului Mures.
                  La apelul nominal se cons
tată lipsa autorului exceptiei si a Consiliului Local târgu Mures, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.
                  Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind necesară mentinerea termenului în care prefectul să poată ataca în fata instantelor de contencios administrativ actele administratiei publice locale pe care le consideră ilegale. În caz contrar, s-ar da posibilitatea prefectului să atace în mod discretionar în justitie actele administratiei publice locale, fapt ce ar reprezenta o restrângere a drepturilor cetătenilor. De asemenea, se arată că anterior Curtea s-a mai pronuntat asupra constitutionalitătii dispozitiilor criticate, pe care le-a considerat constitutionale, fapt pentru care se solicită respingerea exceptiei.

 

C U R T E A,


                  având în vedere ac
tele si lucrările dosarului, constată următoarele:
                  Prin Încheierea din 15 iunie 2000, pronunta
tă în Dosarul nr. 3.119/2000, tribunalul Mures a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 111 alin. (2) si (3) din Legea administratiei publice locale nr. 69/1991, republicată, exceptie ridicată de prefectul judetului Mures.
                  În mo
tivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că dispozitiile art. 111 alin. (2) si (3) din Legea administratiei publice locale nr. 69/1991, republicată, care înlocuiesc prevederile art. 101 din aceeasi lege, anterioare modificărilor si completărilor aduse prin Legea nr. 24/1996, contravin art. 122 alin. (4) din Constitutie, prin aceea că exercitarea actiunii în contencios administrativ de către prefect îl obligă pe acesta să se supună unei proceduri prealabile si unui termen de decădere, situatie ce creează greutăti în îndeplinirea atributiilor conferite prefectului de către Constitutie. totodată autorul exceptiei invocă si considerentele Deciziei nr. 137 din 7 decembrie 1994, prin care Curtea Constitutională a declarat ca fiind neconstitutionale prevederile art. 101 alin. (2) din Legea nr. 69/1991, în redactarea anterioară modificării si completării prin Legea nr. 24/1996.
                  Tribunalul Mures, exprimându-si opinia, apreciază că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 111 alin. (2) si (3) din Legea nr. 69/1991, republicată, este neîntemeiată, "având în vedere că nu i se poate recunoaste prefectului un drept nelimitat în timp pentru a ataca actele ce emană de la autoritătile publice locale, deoarece aceasta ar putea avea consecinte grave asupra cetătenilor si stabilitătii raporturilor juridice în cazul în care s-ar anula, la cererea prefectului, acte ce si-au produs deja efectele într-o anumită perioadă de timp. Pe de altă parte, instituirea unui termen de decădere pentru introducerea actiunii de către prefect constituie o garantie a examinării cât mai rapide a actelor emise de autoritătile publice locale si luarea măsurilor ce se impun în cazul în care acestea sunt ilegale".
                  Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republica
tă, au fost solicitate punctele de vedere ale presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului.
                  Guvernul, în punc
tul său de vedere, sustine că stabilirea prin art. 111 alin. (2) si (3) din Legea nr. 69/1991, republicată, a unor termene pentru introducerea actiunii de către prefect la instanta de contencios administrativ nu reprezintă o adăugare la textul art. 122 alin. (4) din Constitutie sau o încălcare a acestuia. De altfel, prin alin. (3) al aceluiasi articol din Constitutie se prevede că "Atributiile prefectului se stabilesc potrivit legii". De asemenea, "se consideră că stabilirea unui termen de decădere pentru introducerea actiunii de către prefect la instanta de contencios administrativ, în scopul desfiintării actului pe care îl consideră ilegal, nu reprezintă o limitare a prerogativelor sale de tutelă administrativă, ci, dimpotrivă, reprezintă un stimulent si o garantie a examinării, cu celeritate, a actelor administrative emise de autoritătile publice locale, în vederea luării măsurilor legale de desfiintare a acelor acte date cu încălcarea dispozitiilor legii". Se mai precizează că numai prin stabilirea unor termene de decădere pentru introducerea actiunii în contencios administrativ de către prefect se asigură stabilitatea raporturilor juridice izvorâte din aceste acte si, implicit, siguranta juridică a cetătenilor care sunt părti în aceste raporturi juridice. În final, se consideră că exceptia este neîntemeiată.
                  Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

 

C U R T E A,


                  examinând încheierea de sesizare, punc
tul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile atacate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:
                  Cur
tea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.
                  Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 111 alin. (2) si (3) din Legea nr. 69/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 18 aprilie 1996. Curtea constată că aceste prevederi legale au fost modificate prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 22 din 26 mai 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 29 mai 1997. Această ordonantă a fost declarată neconstitutională prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 83 din 19 mai 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 8 iunie 1998. Întrucât, potrivit art. 145 alin. (2) din Constitutie, "Deciziile Curtii Constitutionale sunt obligatorii si au putere numai pentru viitor", iar conform art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, "Decizia prin care se constată neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonantă în vigoare este definitivă si obligatorie", Curtea urmează să se pronunte, prin prezenta decizie, asupra constitutionalitătii prevederilor art. 111 alin. (2) si (3) din Legea nr. 69/1991, republicată, în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 22/1997.
                  Astfel dispozitiile art. 111 alin. (2) si (3) din Legea nr. 69/1991, republicată, au următoarea redactare: "(2) Cu 10 zile înaintea introducerii actiunii, prefectul va solicita autoritătilor administratiei publice locale si judetene, cu motivarea necesară, să reanalizeze actul socotit ilegal, în vederea modificării sau, după caz, a revocării acestuia.
(3) In
troducerea actiunii de către prefect se face în termen de 30 de zile de la comunicarea actului, potrivit prevederilor art. 53 alin. (1) lit. h). termenul de 30 de zile este termen de decădere. Actiunea este scutită de taxa de timbru."
                  Au
torul exceptiei consideră că aceste texte încalcă prevederile art. 122 alin. (4) din Constitutie, potrivit cărora "Prefectul poate ataca, în fata instantei de contencios administrativ, un act al consiliului judetean, al celui local sau al primarului, în cazul în care consideră actul ilegal. Actul atacat este suspendat de drept".
                  Examinând exceptia de necons
titutionalitate, Curtea constată că art. 111 alin. (2) si (3) din Legea nr. 69/1991, republicată, a mai făcut obiectul controlului de constitutionalitate prin raportare la prevederile art. 122 alin. (4) din Constitutie. Astfel, prin Decizia nr. 66 din 27 aprilie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 308 din 30 iunie 1999, respingându-se exceptia de neconstitutionalitate, s-a statuat că "instituirea unui termen de decădere pentru introducerea actiunii de către prefect la instanta de contencios administrativ nu înseamnă o adăugare la textul art. 122 alin. (4) din Constitutie sau o încălcare a acestuia". De altfel, prin alin. (3) al aceluiasi articol din Constitutie se prevede că "Atributiile prefectului se stabilesc potrivit legii". Prin aceeasi decizie Curtea a constatat că "stabilirea acestui termen de decădere nu constituie o limitare a prerogativelor sale de tutelă administrativă, ci, dimpotrivă, reprezintă un stimulent si o garantie a examinării cu celeritate a actelor administrative emise de autoritătile publice locale, în vederea luării măsurilor legale de desfiintare a celor date cu încălcarea dispozitiilor legii. totodată este neîndoielnic că numai prin stabilirea unor termene de decădere pentru introducerea actiunii în contencios administrativ de către prefect se asigură stabilitatea raporturilor juridice izvorâte din aceste acte si, implicit, siguranta juridică a cetătenilor care sunt părti în aceste raporturi juridice".
                  Deoarece nu au in
tervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, iar considerentele din Decizia nr. 66/1999 îsi păstrează valabilitatea si în acest caz, prezenta exceptie de neconstitutionalitate urmează să fie respinsă.
                  În ceea ce priveste referirile autorului exceptiei la considerentele Deciziei nr. 137 din 7 decembrie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 2 februarie 1995, Curtea constată că acestea nu pot fi retinute, neavând relevantă în solutionarea exceptiei.

                  Pen
tru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), precum si al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:


                  Respinge exceptia de necons
titutionalitate a dispozitiilor art. 111 alin. (2) si (3) din Legea administratiei publice locale nr. 69/1991, republicată, exceptie ridicată de prefectul judetului Mures în Dosarul nr. 3.119/2000 al tribunalului Mures.
                  Defini
tivă si obligatorie.
                  Pronunta
tă în sedinta publică din data de 18 ianuarie 2001.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,
Florentina Geangu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIE Nr. 23

din 23 ianuarie 2001

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populatiei împotriva unor activităti comerciale ilicite, modificate prin Ordonanta Guvernului nr. 126/1998


Florin Bucur Vasilescu - presedin
te
Cos
tică Bulai - judecător
Cons
tatin Doldur - judecător
Kozsok
ár Gábor - judecător
Lucian S
tângu - judecător
Romul Pe
tru Vonica - judecător
Gabriela Ghită - procuror
Marioara Prodan - magistrat-asistent


                  Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populatiei împotriva unor activităti comerciale ilicite, modificate prin Ordonanta Guvernului nr. 126/1998, exceptie ridicată de Societatea Comercială "Comat" - S.A. din Constanta în Dosarul nr. 5.772/1999 al tribunalului Constanta - Sectia civilă.
                  La apelul nominal se prezintă Constantin Marcu, comisar principal al Gărzii financiare centrale, pentru Garda financiară Constanta, lipsind autorul exceptiei, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.
                  Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Gărzii Financiare Constanta solicită respingerea exceptiei ca fiind neîntemeiată, considerând că nu sunt încălcate prevederile art. 41 alin. (1), (2) si (7), ale art. 134 alin. (2) lit. a) si nici cele ale art. 135 alin. (1) si (6) din Constitutie, deoarece dispozitiile legale criticate, potrivit cărora documentele de provenientă trebuie să însotească mărfurile, indiferent de locul în care se află, nu sunt de natură să îngrădească dreptul de proprietate garantat de Constitutie prin art. 41 si 135 si, de asemenea, nici principiul libertătii comertului consacrat prin art. 134 alin. (2) lit. a) din Legea fundamentală. Aceste cerinte ale legii, a căror nerespectare constituie contraventie, au ca scop prevenirea evaziunii fiscale, iar nu dovedirea caracterului licit al averii, prezumat prin alin. (7) al art. 41 din Constitutie.
                  Reprezen
tantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată, deoarece dispozitiile art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990, astfel cum au fost modificate prin Ordonanta Guvernului nr. 126/1998, nu contravin prevederilor constitutionale cuprinse în art. 41 alin. (1), (2) si (7), referitoare la protectia proprietătii private, în art. 134 alin. (2) lit. a), referitoare la libertatea comertului, si nici celor cuprinse în art. 135 alin. (1) si (6), referitoare la proprietate. Se mai sustine că, potrivit alin. (8) al art. 41 din Constitutie, "Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori contraventii pot fi confiscate numai în conditiile legii". Or, nerespectarea textului de lege criticat constituie contraventie, în conditiile stabilite prin această lege. totodată se subliniază că obligatia comerciantilor de a avea documente de provenientă care trebuie să însotească mărfurile pe timpul transportului, al depozitării sau al comercializării nu are nici o legătură cu prezumtia dobândirii licite a averii, scopul legiuitorului fiind de prevenire a evaziunii fiscale si de asigurare a respectării legii.

C U R T E A,


                  având în vedere ac
tele si lucrările dosarului, retine următoarele:
                  Prin Încheierea din 1 februarie 2000, pronunta
tă în Dosarul nr. 5.772/1999, tribunalul Constanta - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populatiei împotriva unor activităti comerciale ilicite, astfel cum au fost modificate prin Ordonanta Guvernului nr. 126 din 29 august 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 29 august 1998. Exceptia a fost ridicată de recurenta petentă Societatea Comercială "Comat" - S.A. din Constanta în recursul declarat împotriva Sentintei civile nr. 3.199 din 1 martie 1999 a Judecătoriei Constanta, prin care a fost respinsă plângerea acesteia formulată împotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor al Gărzii financiare Constanta. Contravenienta a fost sanctionată pentru că a transportat produse fără să prezinte documente de provenientă în conditiile legii.
                  În mo
tivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că acest text de lege îngrădeste dreptul de proprietate privată, ocrotit de prevederile art. 41 alin. (1) si (2), precum si de cele ale art. 135 alin. (1) si (6) din Constitutie. totodată se apreciază că se încalcă si prevederile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constitutie, referitoare la obligatia statului de a asigura libertatea comertului. În opinia autorului exceptiei, prin dispozitiile legale criticate se aduce atingere prezumtiei dobândirii licite a bunurilor, prevăzută în alin. (7) al art. 41 din Constitutie si astfel se ajunge la "reinstaurarea unor prevederi ale Legii nr. 18/1968". Pe de altă parte, se sustine că bunurile nu au intrat în sfera comercializării si de aceea nu s-a adus nici o atingere intereselor populatiei, ocrotite prin dispozitiile Legii nr. 12/1990.
tribunalul Constanta - Sectia civilă, exprimându-si opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate, consideră că dispozitiile art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990 nu încalcă principiul constitutional al ocrotirii egale a proprietătii, prevăzut de art. 41 alin. (2), si nici prezumtia caracterului licit al dobândirii averii, instituită prin art. 41 alin. (7) din Constitutie. Se precizează că modificarea art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990 prin Ordonanta Guvernului nr. 126/1998 a urmărit prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, iar nu instituirea unei obligatii a detinătorului bunurilor de a face dovada caracterului licit al dobândirii acestora, pe timpul transportului, al depozitării sau al comercializării.
                  În conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a Curtii Constitutionale a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
                  Guvernul, în punc
tul său de vedere, consideră că invocarea încălcării art. 41 alin. (1) din Constitutie în sustinerea neconstitutionalitătii dispozitiilor art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populatiei împotriva unor activităti comerciale ilicite nu poate fi retinută, întrucât art. 41 alin. (1) din Constitutie face parte din titlul II ("Drepturile, libertătile si îndatoririle fundamentale"), capitolul II ("Drepturile si libertătile fundamentale"), fără a avea legătură cu comportamentul agentilor economici, cărora legiuitorul are atributul de a le norma conduita, pentru protejarea populatiei. Se mai apreciază că nu poate fi retinut nici argumentul privind neconstitutionalitatea art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990 (modificat si completat prin Ordonanta Guvernului nr. 126/1998), în raport cu prevederile art. 41 alin. (7) din Constitutie, întrucât textul de lege criticat nu are legătură cu confiscarea averii dobândite licit, caz în care caracterul licit al dobândirii se prezumă. În concluzie, se apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.
                  Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

 

C U R T E A,


                  examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere comunicat de Guvern, rapor
tul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:
                  Cur
tea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.
                  Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populatiei împotriva unor activităti comerciale ilicite, astfel cum au fost modificate prin Ordonanta Guvernului nr. 126 din 29 august 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 29 august 1998. Aceste dispozitii au următorul continut: "Constituie activităti comerciale ilicite si atrag răspunderea contraventională sau penală, după caz, fată de cei care le-au săvârsit, următoarele fapte: [...]
                  e) efec
tuarea de acte sau fapte de comert cu bunuri a căror provenientă nu este dovedită, în conditiile legii. Documentele de provenientă vor însoti mărfurile, indiferent de locul în care acestea se află, pe timpul transportului, al depozitării sau al comercializării. Prin «documente de provenientă» se întelege, după caz, factura fiscală, factura, avizul de însotire a mărfii, documentele vamale, factura externă sau orice alte documente stabilite prin lege."
                  În opinia au
torului exceptiei acest text de lege îngrădeste dreptul de proprietate privată, încălcând prevederile art. 41 alin. (1), (2) si (7) din Constitutie, potrivit cărora: "(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
                  (2) Proprie
tatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetătenii străini si apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor. [...]
                  (7) Averea dobândi
tă licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă."
                  Autorul exceptiei sustine, de asemenea, că dispozitiile legale criticate contravin si prevederilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constitutie, potrivit cărora "Statul trebuie să asigure: a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie". De asemenea, consideră că acestea sunt contrare si dispozitiilor art. 135 alin. (1) din Constitutie, care prevede că: "Statul ocroteste proprietatea", precum si ale alin. (6) al aceluiasi articol, conform cărora "Proprietatea privată este, în conditiile legii, inviolabilă".
                  Examinând exceptia, Curtea constată că sunt neîntemeiate, sub toate aspectele, criticile de neconstitutionalitate, deoarece textul art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990, astfel cum a fost modificat prin Ordonanta Guvernului nr. 126/1998, nu instituie obligatia detinătorului bunurilor de a dovedi caracterul licit al dobândirii acestora, ci obligatia acestuia de a poseda documente de provenientă care să însotească mărfurile pe timpul transportului, al depozitării sau al comercializării. Această obligatie are ca scop prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, evaziune care dăunează si intereselor consumatorilor, a căror protejare constituie însusi scopul legii. Dispozitiile legale criticate nu au legătură cu confiscarea averii dobândite licit, caz în care caracterul licit al dobândirii bunului se prezumă. totodată, potrivit art. 41 alin. (8) din Constitutie, "Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori contraventii pot fi confiscate numai în conditiile legii", situatie în care prezumtia instituită prin alin. (7) al aceluiasi articol este răsturnată, iar bunurile pot fi confiscate în conditiile legii. De asemenea, în conformitate cu prevederile constitutionale ale art. 41 alin. (1), invocate chiar de autorul exceptiei, continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege, iar potrivit art. 49 alin. (1) din Constitutie "Exercitiul unor drepturi sau al unor libertăti poate fi restrâns numai prin lege si numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea sigurantei nationale, a ordinii, a sănătătii ori a moralei publice, [...]".   Prin urmare, restrângerea exercitiului unor drepturi, prin lege, în conditiile mentionate, este conformă prevederilor constitutionale, iar nu contrară acestora, scopul textului de lege criticat fiind declarat de însusi titlul Legii nr. 12/1990, si anume protejarea populatiei împotriva unor activităti comerciale ilicite.
                  Cur
tea observă că prevederile art. 41 alin. (2) din Constitutie nu au nici o legătură cu dispozitiile legale criticate, deoarece nu se pune problema ocrotirii diferite, prin lege, a proprietătii private în functie de titular.
                  Referi
tor la criticile de neconstitutionalitate privind încălcarea prin textul de lege criticat a prevederilor art. 135 alin. (1) si (6) din Constitutie, Curtea constată că ocrotirea proprietătii private, precum si "inviolabilitatea" acesteia sunt asigurate numai "în conditiile legii", conditie respectată în spetă.
                  Curtea retine că nu sunt încălcate nici prevederile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constitutie, întrucât dispozitiile art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990, astfel cum au fost modificate prin Ordonanta Guvernului nr. 126/1998, nu contravin obligatiei statului de a asigura libertatea comertului, protectia concurentei loiale, si nici celei de a crea cadrul favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie, ci, dimpotrivă, reprezintă tocmai dispozitii legale menite să asigure îndeplinirea acestei obligatii, precum si a celei prevăzute în alin. (2) lit. f) din acelasi text constitutional referitor la obligatia statului de a asigura "[...] crearea conditiilor necesare pentru cresterea calitătii vietii", verificarea documentelor de provenientă a mărfurilor având si acest rol. totodată Curtea observă că aceste prevederi constitutionale nu se referă la conduita persoanelor în efectuarea diferitelor acte sau fapte de comert.
                  Pen
tru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,

 

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:


                  Respinge exceptia de necons
titutionalitate a dispozitiilor art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populatiei împotriva unor activităti comerciale ilicite, modificate prin Ordonanta Guvernului nr. 126/1998, exceptie ridicată de Societatea Comercială "COMAt" - S.A. din Constanta în Dosarul nr. 5.772/1999 al tribunalului Constanta - Sectia civilă.
                  Definitivă si obligatorie.
                  Pronunta
tă în sedinta publică din data de 23 ianuarie 2001.

 

PRESEDINTE,
conf. univ. dr. Florin Bucur Vasilescu


În
trucât domnul judecător Florin Bucur Vasilescu, presedintele completului de judecată, se află în concediu, în locul său semnează, în temeiul art. 261 din Codul de procedură civilă,

PRESEDINTLE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,
Marioara Prodan

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIE Nr. 39

din 6 februarie 2001

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II din Ordonanta Guvernului nr. 82/1999 pentru modificarea si completarea Decretului nr. 247/1977 cu privire la încadrarea cadrelor militare permanente în grupele I, II sau III de muncă, precum si a celor ale art. 2 alin. 1 din Decretul-lege nr. 68/1990 pentru înlăturarea unor inechităti în salarizarea personalului


Lucian Mihai - presedin
te
Cos
tică Bulai - judecător
Cons
tantin Doldur - judecător
Kozsok
á Gábor - judecător
Ioan Muraru - judecă
tor
Nicolae Popa - judecă
tor
Lucian S
tângu - judecător
Romul Pe
tru Vonica - judecător
Gabriela Ghită - procuror
Doina Suliman - magis
trat-asistent


                  Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II din Ordonanta Guvernului nr. 82/1999 pentru modificarea si completarea Decretului nr. 247/1977 cu privire la încadrarea cadrelor militare permanente în grupele I, II sau III de muncă, precum si a celor ale art. 2 alin. 1 din Decretul-lege nr. 68/1990 pentru înlăturarea unor inechităti în salarizarea personalului, exceptie ridicată de Emil Cămărăsan în Dosarul nr. 3.936/2000 al Curtii de Apel Cluj - Sectia comercială si de contencios administrativ.
                  La apelul nominal lipsesc au
torul exceptiei, precum si celelalte părti: Ministerul de Interne si Inspectoratul Judetean de Politie Maramures. Procedura de citare este legal îndeplinită.
                  Reprezentantul Ministerului Public, considerând că textele de lege criticate nu contravin prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) si ale art. 150 alin. (1), solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată.

 

C U R T E A,


                  având în vedere ac
tele si lucrările dosarului, constată următoarele:
                  Prin Încheierea din 21 iulie 2000, pronunta
tă în Dosarul nr. 3.936/2000, Curtea de Apel Cluj - Sectia comercială si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II din Ordonanta Guvernului nr. 82/1999 pentru modificarea si completarea Decretului nr. 247/1977 cu privire la încadrarea cadrelor militare permanente în grupele I, II sau III de muncă, precum si a celor ale art. 2 alin. 1 din Decretul-lege nr. 68/1990 pentru înlăturarea unor inechităti în salarizarea personalului. Exceptia a fost ridicată de Emil Cămărăsan într-o actiune în contencios administrativ, formulată împotriva Ministerului de Interne.
                  În mo
tivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că pentru perioada 1966-1981 în care a fost ofiter de militie, desfăsurând activităti care se încadrează în grupa I de muncă, Ministerul de Interne refuză să îi elibereze o adeverintă pentru atestarea acestui fapt, considerând că dispozitiile Decretului-lege nr. 68/1990 vizează domeniul general si nu sunt aplicabile cadrelor militare. Se consideră că dispozitiile legale criticate, având vicii de redactare, dau posibilitatea unui tratament juridic discriminatoriu, ceea ce contravine principiului egalitătii consacrat la art. 16 alin. (1) din Constitutie, precum si prevederilor constitutionale ale art. 150 alin. (1). Se mai arată că "beneficiul prevăzut la art. 2 alin. 1 din Decretul-lege nr. 68/1990 trebuie să profite si cadrelor militare, în activitate sau nu după anul 1969, iar în ceea ce priveste art. II din Ordonanta Guvernului nr. 82/1999, acesta ar urma să fie mai clar redactat pentru a se corobora cu prevederile art. 2 alin. 1 din Decretul-lege nr. 68/1990".
                  Curtea de Apel Cluj - Sectia comercială si de con
tencios administrativ, exprimându-si opinia, apreciază că exceptia este întemeiată, deoarece dispozitiile art. II din Ordonanta Guvernului nr. 82/1999 contravin prevederilor constitutionale invocate, prin faptul că recunosc dreptul de încadrare în grupele I si II de muncă "doar în favoarea unor categorii de cetăteni, nu si în favoarea altora, care se află în aceeasi situatie".
                  Po
trivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
                  Guvernul, în punc
tul său de vedere, apreciază că exceptia este întemeiată. În acest sens se arată că, "În concordantă cu prevederile generale cuprinse în art. 2 alin. 1 din Decretul-lege nr. 68/1990, care stabilesc că încadrarea în grupele I si II de muncă se aplică «pe întreaga perioadă» cât cei în cauză «au lucrat la locurile de muncă si activitătile respective», în art. II din Ordonanta Guvernului nr. 82/1999 s-a cuprins un text similar". Se consideră că aceste texte se aplică "tuturor persoanelor care beneficiază de prevederile Decretului-lege nr. 68/1990 si respectiv ale Ordonantei Guvernului nr. 82/1999, în caz contrar creându-se discriminări care ar încălca principiul egalitătii cetătenilor în fata legii consacrat de art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie". Se invocă si Decizia Curtii Constitutionale nr. 87/1999.
                  Presedintii celor două Camere ale Parlamen
tului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

 

C U R T E A,


                  examinând încheierea de sesizare, punc
tul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:
                  Cur
tea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.
                  Obiectul exceptiei îl constituie dispozitiile art. II din Ordonanta Guvernului nr. 82/1999 pentru modificarea si completarea Decretului nr. 247/1977 cu privire la încadrarea cadrelor militare permanente în grupele I, II sau III de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 31 august 1999, precum si cele ale art. 2 alin. 1 din Decretul-lege nr. 68/1990 pentru înlăturarea unor inechităti în salarizarea personalului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 9 februarie 1990.
                  Aces
te texte de lege au următorul cuprins:
                  - Ar
t. II din Ordonanta Guvernului nr. 82/1999: "Încadrarea în grupele I sau II de muncă se face pentru întreaga perioadă desfăsurată în locurile de muncă si activitătile stabilite pentru fiecare categorie profesională.";
                  - Art. 2 alin. 1 din Decretul-lege nr. 68/1990: "Personalul de la locurile de muncă si activitătile care, potrivit reglementărilor existente până în anul 1969 si după aceea, erau prevăzute să fie încadrate în grupele I si II de muncă beneficiază de acest drept pe întreaga perioadă cât au lucrat la locurile de muncă si activitătile respective."
                  Au
torul exceptiei sustine că aceste dispozitii legale contravin prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) si ale art. 150 alin. (1), care prevăd:
                  - Art. 16 alin. (1): "Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.";
                  - Art. 150 alin. (1): "Legile si toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constitutii."
                  Examinând exceptia de necons
titutionalitate a dispozitiilor art. II din Ordonanta Guvernului nr. 82/1999, Curtea retine că acestea nu instituie nici un tratament discriminatoriu persoanelor care au lucrat la locuri de muncă sau au desfăsurat activităti prevăzute să fie încadrate în grupele I sau II de muncă, prevăzând încadrarea în grupele respective de muncă, pe întreaga perioadă desfăsurată în asemenea locuri de muncă sau activităti, indiferent de data la care au încetat să mai activeze în acele locuri de muncă sau activităti. Deoarece aceste dispozitii legale nu încalcă prevederile constitutionale invocate, exceptia este neîntemeiată si urmează să fie respinsă.
                  Referitor la critica de neconstitutionalitate privind dispozitiile art. 2 alin. 1 din Decretul-lege nr. 68/1990, Curtea constată că acest text de lege reglementează dreptul la recunoasterea vechimii în grupele I si II de muncă pe întreaga perioadă în care a fost încadrat la locurile de muncă sau în activitătile din aceste grupe doar personalului care si la data intrării în vigoare a decretului-lege era încadrat la asemenea locuri de muncă sau activităti. Asupra acestui text de lege Curtea Constitutională s-a pronuntat prin Decizia nr. 87 din 1 iunie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 26 iulie 1999, statuând că este neconstitutional "în măsura în care se aplică numai persoanelor de la locurile de muncă si activitătile care, potrivit reglementărilor existente până în anul 1969 si după aceea, erau prevăzute să fie încadrate în grupele I si II de muncă, nu si celor care au fost încadrate în asemenea locuri de muncă sau activităti anterior datei intrării în vigoare a actului normativ respectiv".
                  În ceea ce prives
te sustinerea că dispozitiile art. 2 alin. 1 din Decretul-lege nr. 68/1990 nu ar mai fi în vigoare, potrivit prevederilor art. 150 alin. (1) din Constitutie, Curtea Constitutională a retinut prin aceeasi decizie că aceste dispozitii legale "nu sunt neconstitutionale pentru că au recunoscut beneficiul acestor drepturi, ci pentru faptul că îl recunosc doar în favoarea unor categorii de cetăteni, nu si în favoarea altora care, realmente, se află în aceeasi situatie.           În cazul în care s-ar considera că dispozitiile Decretului-lege nr. 68/1990 sunt abrogate prin efectul art. 150 alin. (1) din Constitutie ar fi private si acele categorii de cetăteni pentru care textul de lege criticat a recunoscut beneficiul drepturilor câstigate prin activitatea desfăsurată în conditii deosebite".
                  Aces
te considerente sunt valabile si în prezenta cauză, neintervenind elemente noi care să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale.
                  În consecintă, având în vedere prevederile ar
t. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cărora nu pot face obiectul unei exceptii de neconstitutionalitate dispozitiile constatate ca fiind neconstitutionale printr-o decizie anterioară a Curtii, rezultă că, în temeiul alin. (6) din acelasi articol, exceptia de neconstitutionalitate a art. 2 alin. 1 din Decretul-lege nr. 68/1990 este inadmisibilă.
                  Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

 

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:


                  1. Respinge exceptia de necons
titutionalitate a dispozitiilor art. II din Ordonanta Guvernului nr. 82/1999 pentru modificarea si completarea Decretului nr. 247/1977 cu privire la încadrarea cadrelor militare permanente în grupele I, II sau III de muncă, exceptie ridicată de Emil Cămărăsan în Dosarul nr. 3.936/2000 al Curtii de Apel Cluj - Sectia comercială si de contencios administrativ.
                  2. Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. 1 din Decretul-lege nr. 68/1990 pentru înlăturarea unor inechităti în salarizarea personalului, exceptie ridicată de acelasi autor în acelasi dosar.
                  Defini
tivă si obligatorie.
                  Pronunta
tă în sedinta publică din data de 6 februarie 2001.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,
Doina Suliman

 

ACTE ALE CONSILIULUI CONCURENTEI

 

CONSILIUL CONCURENTEI

 

ORDIN

de punere în aplicare a Regulamentului pentru modificarea anexei la Regulamentul privind stabilirea si perceperea tarifelor pentru procedurile si serviciile prevăzute de Legea concurentei nr. 21/1996 si de regulamentele emise pentru aplicarea acesteia

 

                  Presedintele Consiliului Concurentei,
                  în baza Decre
tului nr. 316/1996 privind numirea membrilor Consiliului Concurentei,
                  în
temeiul prevederilor art. 21 alin. (4) lit. f), ale art. 28 alin. (1) si ale art. 29 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996,
                  emi
te următorul ordin:

                  Art. 1. - În urma aprobării în plenul Consiliului Concurentei si avizului Consiliului Legislativ se pune în aplicare Regulamentul pentru modificarea anexei la Regulamentul privind stabilirea si perceperea tarifelor pentru procedurile si serviciile prevăzute de Legea concurentei nr. 21/1996 si de regulamentele emise pentru aplicarea acesteia.
                  Art. 2. - Compar
timentele de specialitate din cadrul Consiliului Concurentei vor urmări punerea în aplicare a prevederilor prezentului ordin.
                  Art. 3. - Prin grija Secre
tariatului general prezentul ordin si regulamentul vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE CONSILIULUI CONCURENTEI,
VIOREL MUN
TEANU


Bucuresti, 20 februarie 2001.
Nr. 14.


REGULAMENT

pentru modificarea anexei la Regulamentul privind stabilirea si perceperea tarifelor pentru procedurile si serviciile prevăzute de Legea concurentei nr. 21/1996 si de regulamentele emise pentru aplicarea acesteia


                  În temeiul art. 28 alin. (2) din Legea concurentei nr. 21/1996,

                  Consiliul Concurentei adoptă prezentul regulament.

                  Art. I. - Anexa la Regulamentul privind stabilirea si perceperea tarifelor pentru procedurile si serviciile prevăzute de Legea concurentei nr. 21/1996 si de regulamentele emise pentru aplicarea acesteia, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 bis din 9 iunie 1997, cu modificările ulterioare, se modifică si se înlocuieste cu anexa la prezentul regulament.

ANEXĂ

 

TARIFELE
instituite conform prevederilor art. 33 alin. (5) din Legea
concurentei nr. 21/1996

Nr.

crt.

Denumirea tarifului (lei)

Tariful

1.

Tarif privind notificări pentru concentrări

17.000.000

2.

Tarif privind notificări pentru obtinerea beneficiului încadrării în categoriile exceptate

4.500.000

3.

Tarif privind solicitări de dispensă pentru exceptări individuale

9.000.000

4.

Tarif privind certificarea neinterventiei

1.500.000

5.

Tarif privind accesul la documentatie

500.000

6.

Tarif privind eliberarea de copii sau extrase:

 

 

-              format A4/fată

2.500

 

-              format A4/fată/verso

4.000

 

-              format A3/fată

6.000

 

-              format A3/fată/verso

10.000"

 

Art. II. - Tarifele prevăzute în anexa la prezentul regulament se aplică pentru cererile înregistrate începând cu prima zi lucrătoare următoare datei publicării acestuia în Monitorul Oficial al României, Partea I.