MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

 P A R T E A  I

 

Anul XIII - Nr. 84   LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE  Luni 19, februarie 2001

 

SUMAR

 

 

HOTĂRÂRI ALE SENATULUI

 

13. - Hotărâre privind demisia unui senator

 

14. - Hotărâre privind validarea unui mandat de senator

 

15. - Hotărâre pentru modificarea Hotărârii Senatului nr. 52/2000 privind aprobarea componentei nominale a comisiilor permanente ale Senatului

 

DECIZII ALE CURTII SUPREME DE JUSTITIE

 

Decizia. nr. IV din 16 octombrie 2000

 

            Decizia nr. V din 20 noiembrie 2000

 

            Decizia nr. VI din 20 noiembrie 2000

 

            Decizia nr. VII din 20 noiembrie 2000

 

            Decizia nr. VIII din 21 decembrie 2000

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATEl PUBLICE CENTRALE

 

1. - Ordin al ministrului turismului privind posibilitatea acordării unor facilităti pentru ziaristi si reporteri de radio si televiziune

 

ACTE ALE AUTORITĂTII NATIONALE DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL GAZELOR NATURALE

 

51. - Decizie pentru aprobarea Instructiunilor privind regimul eliberării documentelor

 

54. - Decizie pentru aprobarea Regulamentului de constatare, notificare si sanctionare a abaterilor de la reglementările emise în sectorul gazelor naturale

 

HOTĂRÂRI ALE SENATULUI

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

privind demisia unui senator

 

În temeiul prevederilor art. 67 alin. (2) din Constitutia României si ale art. 190 din Regulamentul Senatului, republicat,

 

Senatul adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Senatul ia act de cererea de demisie a domnului senator Timofte Alexandru-Radu, ales în Circumscriptia electorală nr. 29 Neamt, apartinând Grupului parlamentar al P.D.S.R. (social-democrat si umanist), si declară vacant locul de seriator detinut de acesta.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Senat în sedinta din 12 februarie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

 

p. PRESEDINTELE SENATULUI

ALEXANDRU ATHANASIU

 

Bucuresti, 12 februarie 2001.

Nr. 13.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

privind validarea unui mandat de senator

 

În temeiul prevederilor art. 67 alin. (1) din Constitutia României, ale art. 66 alin. (9) dm Legea nr. 68/1992 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului, ale art. 2 si 3 din Legea nr. 115/1996 privind declararea si controlul averii demnitarilor, magistratilor, functionarilor publici si a unor persoane cu functii de conducere, precum si ale art. 11 si ale art. 175 alin. (3) din Regulamentul Senatului, republicat,

 

Senatul adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. Se validează mandatul de senator al domnului Munteanu Tudor-Marius - Grupul parlamentar al P.D.S.R. (social-democrat si umanist) - în Circumscriptia electorală nr. 29 Neamt, mandat rămas vacant ca urmare a demisiei domnului Timofte Alexandru-Radu.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Senat in sedinta din 12 februarie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

 

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

ALEXANDRU ATHANASIU

 

Bucuresti, 12 februarie 2001.

Nr. 14.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

pentru modificarea Hotărării Senatului nr. 52/2000 privind aprobarea componentei nominale a comisiilor permanente ale Senatului

 

În temeiul prevederilor art. 41 alin. (3) din Regulamentul Senatului, republicat,

 

Senatul adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. I. - Hotărârea Senatului nr. 52 din 19 decembrie 2000 privind aprobarea componentei nominale a comisiilor permanente ale Senatului publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 697 din 27 decembrie 2000, se modifică după cum urmează:

1. În anexa nr. I - Comisia economică, domnul senator Nedelcu Mircea - Grupul parlamentar al P.R.M. - se include în componenta comisiei în locul domnului senator Petrescu Ilie - Grupul parlamentar al P.R.M. care a fost ales în Comisia comună permanentă a Camerei Deputatilor si Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activitătii Serviciului Român de Informatii.

2. În anexa nr. II - Comisia pentru privatizare domnul senator Voinea Melu - Grupul parlamentar al P.D.S.R. (social-democrat si umanist) - se include în componenta comisiei în locul domnului Sechelariu Sergiu care a demisionat din, calitatea de senator.

3. În anexa nr. III - Comisia pentru buget, finante bănci, domnul senator Hîrsu Ion - Grupul parlamentar al P.D.S.R. (social-democrat si umanist) - se include în componenta comisiei în locul domnului Mischie Nicolae care a demisionat din calitatea de senator.

4. În anexa nr. IV - Comisia pentru agricultură, industrie alimentară si silvicultură doamna senator Sporea Elena Grupul parlamentar al P.D:S.R. (social-democrat si umanist) se include în componenta comisiei în locul domnului senator Radu Constantin - Grupul parlamentar al P.D.S.R.

(social-democrat si umanist) - care a fost ales în Comisia comună permanentă a Camerei Deputatilor si Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activitătii Serviciului Român de Informatii.

5. În anexa nr. V - Comisia pentru politică externă, doamna senator Dobrescu Maria

Antoaneta - Grupul parlamentar al P.D.S.R. (social-democrat si umanist) - se include în componenta comisiei în locul domnului senator Nicolaescu Sergiu Florin - Grupul parlamentar al P.D.S.R. (social-democrat si umanist).

6. În anexa nr. VI - Comisia pentru apărare, ordine publică si siguraniă natională:

- domnul senator Munteanu Tudor-Marius - Grupul parlamentar al P.D.S.R. (social-democrat si umanist) - se include în componenta comisiei în locul domnului Timofte Alexandru-Radu care a demisionat din calitatea de senator - domnul senator Nicolaescu Sergiu Florin - Grupul parlamentar al P.D.S.R. (social-democrat si umanist) - se include în componenta comisiei în locul domnului senator Radu Constantin care a fost ales în Comisia comună permanentă a Camerei Deputatilor si Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activitătii Serviciului Român de Informatii.

7. În anexa nr. VII - Comisia pentru drepturile omului doamna senator Stoica Fevronia - Grupul parlamentar al P.D.S.R. (social-democrat si umanist) - se include în componenta comisiei în locul domnului Buză Constantin care a demisionat din calitatea de senator.

8. În anexa nr. X - Comisia pentru cultură, artă si mijloace de informare în masă, doamna senator Rebreanu Nora Cecilia - Grupul parlamentar al P.D.S.R. (socialdemocrat si umanist) - se inciude în componenta comisiei în locul domnului senator Nicolaescu Sergiu Florin - Grupul parlamentar al P.D.S.R. (social-democrat si umanist) - care a fost inclus în componenta Comisiei pentru apărare, ordine puhlică si sigurantă natională.

9. În anexa nr. XI - Comisia pentru administratia publică si organizarea teritoriului, doamna senator Bălan Angela-Mihaela - Grupul parlamentar ai P.R.M. - se include în componenia comisiei în locul domnului senator Nedelcu Mircea - Grupul parlamentar al P.R.M. - care a fost inclus în componenta Comisiei economice.

10. În anexa nr. XIII - Comisia pentru cercetarea abuzurilor si petitii, domnul senator Szabo Karoly-Ferenc Grupul parlamentar al U.D.M.R. - se include în componenta comisiei în locul domnului senator Verestoy Attila Grupul parlamentar al U.D.M.R. - care a fost ales în Comisia comună permanentă a Camerei Deputatilor si Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activitătii Serviciului Romăn de Informatii.

Art. 11. - Hotărârea Senatului nr. 52/2000, cu modificările ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin prezenta hotărăre, va fi republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Senat în sedinta din 12 februarie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 a/in. (2) din Constitutia Ramâniei.

 

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

ALEXANDRU ATHANASIU

 

Bucuresti, 12 februarie 2001.

Nr. 15.

 

DECIZII ALE CURTII SUPREME DE JUSTITIE

 

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTITIE

 

-SECTIILE UNITE –

 

DECIZIA Nr.IV

din 16 octombrie 2000

 

Sub presedintia presedintelui Curtii Supreme de Justitie Paul Florea, s-a luat în examinare recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justitie, referitor la aplicarea dispozitiilor art. 37 din Legea nr. 32/1968 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor, modificată prin Ordonanta Guvernului nr. 12 din 14 ianuarie 1994.

Ministerui Public a fost reprezentat de Ion Ionescu, prim-adjunct al procurorului generăl al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justitie.

Prim-adjunctul procurorului general a sustinut recursul în interesul legii, cerând să se decidă în sensul că, după primirea plângerii formulate împotriva actului de constatare a contraventiei si de aplicare a amenzii, instanta căreia îi revine competenta să o solutioneze are obligatia de a cita persoana care a făcut plăngerea si organul care a aplicat sanctiunea, precum si orice altă persoană a cărei ascultare o consideră utilă.

 

SECTIILE UNITE

deliberănd asupra recursului în interesul legii, constată următoarele

 

În aplicarea dispozitiilor art. 37 din Legea nr. 32/1968 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor, astfel cum a fost modificată prin Ordonanta Guvernului nr. 12 din 14 ianuarie 1994, instantele nu au un punct de vedere unitar referitor la persoanele care trebuie citate în vederea solutionării plângerii formulate împotriva actului de constatare a contraventiei si de aplicare a amenzii.

Astfel, unele instante au considerat că agentul constatator si organul care a aplicat sanctiunea nu se citează, ci doar se ascultă dacă sunt prezenti sau dacă instanta consideră necesar, iar ca urmare nici nu pot uza de căile de atac prevăzute de lege fn cauzele având ca obiect contes tarea proceselor-verbale de constatare si de sanctionare a contraventiilor.

Alte instante, dimpotrivă, au apreciat că in procesele având ca obiect plângeri împotriva actului de constatare a contraventiei si de aplicare a amenzii trebuie să se citeze nu numai persoana care a făcut plângerea, ci si organul care a aplicat sanctiunea, cum este si cel de constatare al Ministerului Finantelor, ca parte în proces, precum si orice altă persoan.ă a cărei ascultare este utilă cauzei.

Aceste din urmă instante au procedat corect.

Prin art. 31 alin. 1 din Legea nr. 32/1968, astfel cum a fost modificată prin Ordonanta Guvernului nr. 12 din, 14 ianuarie 1994, se prevede că "împotriva actului de constatare a contraventiei si de aplicare a amenzii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data comunicării acestuia", iar potrivit art. 37 din aceeasi lege, "plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei competente, care citează pe cel care a făcut plângerea, organul care a aplicat sanctiunea, precum si orice altă persoană în măsură să contribuie la rezolvarea justă a cauzei".

Or, dacă se are în vedere că, în redactarea anterioară modificării aduse prin ordonanta mentionată, în art. 37 din Legea nr. 32/1968 se prevedea că "agentul constatator si organul care a aplicat sanctiunea nu se citează" este evident că prin noul continut ce s-a dat textului de lege în discutie s-a urmărit înlâturarea acestei interdictii de citare si s-a instituit obligativitatea citării nu numai a persoanei care a făcut plângerea, ci si a organului care a aplicat sanctiunea, cu mentinerea concomitentă a posibrlitătii chemării oricărei alte persoane a cărei ascultare instanta o consideră utilă cauzei.

Înlăturarea interdictiei citării agentului constatator al contraventiei si a organului care a aplicat sanctiunea, impusă de necesitatea promovării accesului liber la justitie si a exercitării neîngrădite a dreptului de apărare, asigură în acelasi timp realizarea principiului contradictorialitătii, esential pentru desfăsurarea procesului în conditii de egalitate pentru toate părtile din proces.

Tot astfel asigurarea participării si a agentului constatator, respectiv a organului care a aplicat sanctiunea contraventională, asigură si acestei părti posibilitatea de a exercita căile de atac prevăzute de lege, în conditii de egalitate cu partea care a uzat de calea de atac a plângerii.

În acelasi timp principiul aflării adevărului si necesitatea prevenirii oricăror erori în cunoasterea si în justa apreciere a faptelor impun ca instanta căreia îi revine -competenta de a solutiona plângerea să uzeze de posibilitatea de a cita, în vederea ascultării, orice alte persoane în măsură să contribuie la justa rezolvare a cauzei.

În consecintă, în temeiul art. 26 lit. b) din Legea Curtii Supreme de Justitie nr. 56/1993, republicată, precum si al art. 329 din Codul de procedură civilă, urmează a se admite recursul în interesul legii si a se stabili că, după primirea plângerii formulate împotriva actului de constatare a contraventiei si de aplicare a amenzii, instania căreia îi revine competenta de a o solutiona are obligatia să citeze persoana care a făcut plângerea si organul care a aplicat sanctiunea,precum si orice altă persoană a cărei ascultare o consideră utilă cauzei.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

 

În numele legii

 

DECIDE:

 

Admite recursul în interesul legii declarat de procurorul general. al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justitie.

În aplicarea dispozitiilor art. 37 din Legea nr. 32/1968 astfel cum a fost modificată prin Ordonanta Guvernului nr. 12 din 14 ianuarie 1994, stabileste că, după primirea plângerii formulate împotriva actului de constatare a contraventiei si de aplicare a amenzii, instanta căreia îi revine competenia de a o solutiona are obligatia de a cita persoana care a făcut plângerea si organul care a aplicat sanctiunea, precum si orice altă persoană a cărei ascultare o consideră utilă cauzei.

Pronuntată în sedintă publică la data de 16 octombrie 2000.

 

PRESEDINTELE CURTII SUPREME DE JUSTITIE

PAUL FLOREA

Prim-magistrat-asistent,

Ioan Răileanu

 

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTITIE

 

- SECTIILE UNITE -

 

DECIZIA Nr.V

din 20 noiembrie 2000

 

Sub presedintia presedintelui Curti Supreme de Justite, Paul Florea, s-a luat în examinare recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justitie, cu privire la problema admisibilitătii actiunilor prin care se solicită anularea deciziilor fostelor consilii populare judetene de trecere în proprietatea statului a unor imobile în baza Decretului nr. 223/1974.

Ministerul Public a fost reprezentat de Ion Ionescu, prim-adjunct al procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justitie.

Prim-adjunctul procurorului general a sustinut recursul în interesul legii în sensul stabilirii accesului nelimitat al cetătenilor la justitie, potrivit normelor dreptului comun, pe calea exercitării actiunilor în revendicare pentru redobândirea imobilelor preluate de stat în temeiul prevederilor Decretului nr. 223/1974, învederând că prin aceste prevederi au fost încălcate principiile de bază ale Codului civil ce garantează dreptul de proprietate.

 

SECTIILE UNITE,

deliberând asupra recursului în interesul legii; constată următoarele:

Instantele de judecată nu au un punct de vedere unitar cu privire la solutionarea actiunilor în revendicare prin care, pe calea dreptului comun, se reclamă încălcarea dreptului de proprietate imobiliară ca urmare a aplicării prevederilor

Decretului nr. 223/1974 pe baza deciziilor fostelor consilii populare judetene de trecere a unor imobile în proprietatea statului.

Unele instante au considerat că astfel de actiuni nu sunt admisibile pe calea dreptului comun, întrucât pentru restituirea imobilelor în discutie a fost instituită o procedură specială prin Legea nr. 112/1995, competenta de soluiionare fiind dată comisiilor judetene constituite în acest scop care, în cazul în care apartamentele e,sunt. libere" ori sunt locuite de fostii proprietari "în calitate de chiriasi", dispun "restituirea în natură" către acestia.

Dimpotrivă, alte instante au statuat că astfel de cereri sunt admisibile si potrivit dreptului comun pe calea actiunii în revendicare.

Aceste din urmă instante au pronuntat solutii juste.

În raport cu celelalte autorităti ale statului instantele judecătoresti au un drept de jurisdictie generală care le conferă competenta de a judeca, fără distinctie, toate conflictele deduse judecătii si, ca urmare, orice actiune având ca obiect reclamarea încălcării în orice mod a dreptului de proprietate.

În realizarea acestui principiu, prin art. 21 din Constitutie a fost consacrat accesul liber la justitie, orice persoană putându-se adresa instantelor judecătoresti pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si intereselor sale legitime; exercitarea acestui drept nu poate fi îngrădită prin nici o lege.

Prin art. 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, s-a prevăzut că "Orice persoană se poate adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si intereselor sale legitime. Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept. Instantele judecătoresti înfăptuiesc justitia în scopul apărării si realizării drepturilor si libertătilor fundamentale ale cetătenilor, precum si a celorlalte drepturi si interese legitime deduse judecătii. Instantele judecă toate procesele privind raporturile juridice civile, comerciale, de muncă, de familie, administrative, penale, precum si orice alte cauze pentru care legea nu stabileste o altă competentă".

Tot astfel, prin art. 3 din Codul civil român s-a prevăzut că "judecătorul care va refuza de a judeca, sub cuvânt eă legea nu prevede, sau că este întunecată ori neîndestulătoare, va putea fi urmărit ca culpabil de denegare de dreptate".

Dar acest drept fundamental al unei persoane de a se adresa justitiei este consacrat si în tratatele internaiionale pe care România le-a ratificat si, ca urmare, a devenit parte.

Astfel, prin art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, adoptată de Consiliul Europei la 4 noiembrie 1950, amendată prin Protocolul nr. 1 1 , s-a prevăzut că "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public si într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instantă independentă si impartială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa".

De asemenea, prin art. 1 din primul protocol aditional la conventie, adoptat la 20 martie 1952, s-a prevăzut că "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică si în conditiile prevăzute de lege si de principiile generale ale dreptului international".

Fată de toate aceste considerente nu se poate refuza judecarea de către instantele judecătoresti a unor actiuni în revendicare, prin care se reclamă încălcarea dreptului de proprietate imobiliară ca urmare a aplicării prevederilor Decretului nr. 223/1974 de trecere a unor imobile în proprietatea statului.

Actiunea în revendicare este cel mai puternic mijloc procedural prin care o persoană cere în justitie să i se recunoască dreptul de proprietate asupra unui bun de care a fost deposedată, solicitând restituirea acestuia.

În ceea ce priveste procedura instituită de prevederile Legii nr. 112/1995 pentru redobândirea dreptului de proprietate, aceasta este limitată numai la două situatii, si anume, în cazul locuintelor "trecute" în "proprietatea statului" în perioada de "după 6 martie 1945", aflate "în posesia statului" la "22 decembrie 1989", fostii proprietari "beneficiază de restituirea în natură" a apartamentelor numai dacă le "detin în calitate de chiriasi" ori "sunt libere".

În cele două situatii "fostii proprietari" se pot adresa comisiilor judetene constituite potrivit art. 16 din Legea nr. 112/1995, pentru a li se restitui apartamentele în care locuiesc în calitate de "chiriasi" ori care sunt "libere".

În cazul în care aceste apartamente sunt locuite de chiriasi, "fostii proprietari" nu pot cere, prin procedura instituită de Legea nr. 112/1995, restituirea acestora în natură, prin recunoasterea dreptului lor de proprietate.

Or, prin actiunea în revendicare de drept comun fostii proprietari pot să reclame în fata instantelor judecătoresti încălcarea în orice mod a dreptului lor de proprietate asupra acestor locuinte detinute de chiriasi.

Astfel, pot deduce judecătii nevalabilitatea titlului pretiris de proprietate al statului asupra acestor locuinte în raport cu, prevederile "Constitutiei, ale tratatelor internationale la care România era parte si ale legilor în vigoare la data preluării lor, de către stat", potrivit art. 6 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al preluate de stat, au fost date cu încălcarea prevederilor Constitutiei în vigoare la data preluării, deci sunt neconstitutionale, ale tratatelor internationale la care România era parte ori ale altor legi în vigoare la acea dată ori, altfel spus, s-ar constata nevalabilitatea titlului de proprietate al statului.

De aceea persoanele care consideră că în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 au fost deposedate nelegitim de proprietătile lor imobiliare - inclusiv în baza prevederilor Decretului nr. 223/1974 - pot cere în justitie pe calea actiunii în revendicare recunoasterea dreptului lor de proprietate asupra acestor bunuri si, ca urmare, restituirea lor.

În consecintă, în baza art. 26 lit. b) din Legea Curtii Supreme de Justitie nr. 56/1993, republicată, precum si al art. 329 din Codul de procedură civilă, urmează a se admite recursul în interesul legii si a se statua că instantele judecătoresti sunt competente să judece, potrivit normelor procedurale de drept comun, actiunile în revendicare formulate cu privire la imobilele preluate de stat în temeiul prevederilor Decretului nr. 223/1974.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

 

În numele legii

 

DECIDE:

Admite recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justitie.

Stabileste că instantele judecătoresti sunt competente să judece, potrivit normelor dreptului comun, actiunile în revendicare formulate cu privire la imobilele preluate de stat în temeiul prevederilor Decretului nr. 223/1974.

Obligatorie pentru instante, conform art. 329 alin. 3 teza a II-a din Codul de procedură civilă. Pronuntată în sedintă publică la data de 20 noiembrie 2000.

 

PRESEDINTELE CURTII SUPREME DE JUSTITIE,

PAUL FLOREA

Prim-magistrat-asistent,

Ioan Răileanu

 

 

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTITIE

 

- SECTIILE UNITE -

 

DECIZIA Nr.VI

din 20 noiembrie 2000

 

Sub presedintia presedintelui Curtii Supreme de Justitie, Paul Florea, s-a luat în examinare recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justitie cu privire la calitatea persoanelor îndreptătite să beneficieze de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 112/1995.

Ministerul Public a fost reprezentat de Ion Ionescu, prim-adjunct al procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justitie.

Prim-adjunctul procurorului general a sustinut recursul în interesul legii, cerând să se decidă în sensul că dispozitiile Legii nr. 11211995 referitoare la restituirea în natură a imobilelor trecute în proprietatea statului sau la acordarea de despăgubiri pentru acestea sunt aplicabile si în cazul în care fostul proprietar nu a avut calitatea de cetătean român.

 

SECTIILE UNITE

deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

În practica instantelor nu există un punct de vedere unitar cu privire la calitatea persoanelor îndreptătite să beneficieze de măsurile reparatorii reglementate prin Legea nr. 112/1995.

Astfel, unele instante, având de solutionat plângeri împotriva hotărârilor comisiilor de aplicare a prevederilor Legii nr. 112/1995, le-au respins cu motivarea că mostenitorii proprietarului care nu a avut cetătenia română la data decesului nu pot beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de această lege chiar dacă ei sunt cetăteni români sau au declansat procedura legală în vederea obtinerii cetăteniei române.

Alte instante, dimpotrivă, au admis asemenea plângeri considerând că aplicarea dispozitiilor reparatorii ale Legu nr. 112/1995 nu este conditionată de calitatea de cetătean român a fostului proprietar, ci de calitatea de cetătean român a celui care formulează cererea prevăzută la art. 14 din această tege.

Această din urmă solutie este cea legală.

În art. 1 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute în proprietatea statului, se prevede că beneficiază de măsurile reparatorii reglementate prin această lege "fostii proprietari - persoane fizice - ai imobilelor cu destinatia de locuinte, trecute ca atare în proprietatea statului sau a altor persoane juridice, după 6 martie 1945, cu titlu, si care se aflau în posesia statului sau a altor persoane juridice la data de 22 decembrie 1989", iar potrivit alin. 2 al aceluiasi articol mai beneficiază de prevederile acestei legi si mostenitorii fostilor proprietari.

Conditia ca beneficiarii să aibă cetătenia română este instituită prin art. 4 din Legea nr. 112/1995, potrivit căruia, de "prevederile prezentei legi beneficiază cetătenii români".

Mai este de relevat că prin art. 2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 20 din 17 ianuarie 1996 (modificată si completată prin Hotărârea Guvernului nr. 11/1997), se precizează că "în sensul dispozitiilor art. 4 din lege, de prevederile acesteia beneficiază cetătenii români, atât cei care au domiciliul sau resedinta în tară, cât si cei care îsi au domiciliul sau resedinta în străinătate", iar fostul proprietar sau mostenitorii acestuia trebuie să aibă cetătenia română la data formulării cererii sau să facă dovada declansării procedurii legale pentru obtinerea cetăteniei române în termenul prevăzut la art. 14 din lege".

Rezultă deci din prevederile Legii nr. 112/1995, coroborate cu reglementările cuprinse în art. 2 din normele metodologice de aplicare a acestei legi, că trebuie să aibă cetătenia română sau să facă dovada declansării procedurii legale pentru obtinerea cetăteniei române numai mostenitorii fostuiui proprietar si fostul proprietar în viată, care solicită în nume propriu restituirea imobilului.

Din nici o prevedere a Legii nr. 112/1995 si nici din normele metodologice de aplicare a acestei legi nu reiese însă că, în cazul revendicării imobilelor de către mostenitori, fostul proprietar ar fi trebuit să aibă cetătenia română la data decesului.

De altfel, dacă posibilitatea revendicării imobilului preluat abuziv de stat ar fi conditionată si de apartenenta proprietarului, la data survenirii decesului, la cetătenia română, s-ar contraveni principiului ocrotirii proprietătii private în mod egal de către lege, înscris în art. 41 alin. (2) din Constitutie.

Împrejurarea că la data decesului fostul proprietar, aparent, nu mai avea un drept propriu asupra imobilului nu îi poate împiedica pe mostenitori sa îl revendice după ce au făcut dovada calitătii lor, deoarece ei sunt îndreptătiti să beneficieze de măsurile reparatorii în temeiul legii.

În consecintă, în temeiul art. 26 lit. b) din Legea Curtii Supreme de Justitie nr. 56/1993, republicată, precum si al art. 329 din Codul de procedură civilă, urmează a se admite recursul în interesul legii si a se stabili că dispozitiile Legii nr. 112/1995 referitoare la restituirea în natură a imobilelor trecute în proprietatea statului sau la acordarea de despăgubiri pentru acestea sunt aplicabile si în cazul în care fostul proprietar nu a avut calitatea de cetătean român.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

 

În numele legii

 

DECIDE:

 

Admite recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justitie.

Stabileste că dispozitiile Legii nr. 112/1995 referitoare la restituirea în natură a imobilelor trecute în proprietatea statului sau la acordarea de despăgubiri pentru acestea sunt aplicabile si în cazul în care fostul proprietar nu a avut calitatea de cetătean român.

Obligatorie pentru instante conform art. 329 alin. 3 teza a II-a din Codul de procedură civilă. Pronuntată în sedintă publică la data de 20 noiembrie 2000.

 

PRESEDINTELE CURTII SUPREME DE JUSTITIE,

PAUL FLOREA

Prim-magistrat-asistent,

Ioan Răileanu

 

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTITIE

 

- SECTIILE UNITE -

 

DECIZIA Nr.VII

din 20 noiembrie 2000

 

Sub presedintia presedintelui Curtii Supreme de Justitie, Paul Florea, s-a luat în examinare recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justitie, referitor la aplicarea dispozitiilor ârt. 26 si 30 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării constructiilor si unele măsuri pentru realizarea locuintelor.

Ministerul Public a fost reprezentat de Ion Ionescu, prim-adjunct al procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justitie.

Prim-adjunctul procurorului general a sustinut recursul în interesul legii, cerând să se decidă în sensul că dreptul de a constata contraventiile si de a aplica amenzile prevăzute la art. 23 din Legea nr. 50/1991 se prescrie în termen de 2 ani de la săvârsirea faptei, că în cazul constructiilor în curs de executare data săvârsirii faptei este data constatării contraventiei iar în cazul constructiilor finalizate fapta se consideră săvârsită la data terminării constructiei, precum si că obtinerea autorizatiei de construire în timpul executării lucrărilor sau după finalizarea acestora nu înlătiară caracterul ilicit al faptei, ci constituie doar o împrejurare ce poate fi avută în vedere la individualizarea sanctiunii contraventionale.

 

SECTIILE UNITE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

În aplicarea dispozitiilor Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării constructiilor si unele măsuri pentru realizarea locuintelor instantele judecătoresti nu au un punct de vedere unitar în legătură cu termenul de prescriptie a dreptului de a constata săvârsirea contraventiei si de a aplica sanctiunea, cu privire la  stabilirea datei săvârsirii contraventiei, precum si referitor la efectele obtinerii autorizatiei de construire în timpul executării lucrărilor sau după finalizarea acestora.

Astfel:

1. Potrivit dispozitiilor art. 1 din Legea nr. 50/1991 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 13 ianuarie 1997, "constructiile civile, industriale, agricole sau de orice altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizatiei de construire, eliberată în conditiile prezentei legi, si a reglementărilor privind proiectarea si executarea constructiilor".

În art. 23 din Legea nr. 50/1991 sunt enumerate faptele care constituie contraventii, iar în art. 24 din lege au fost stabilite organele cărora le revine competenta de a constata contraventiile si procedura de aplicare a sanctiunii.

În art. 26 din Legea nr. 50/1991 s-a prevăzut că "dreptul de a constata contraventiile si de a aplica amenzile prevăzute la art. 23 se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârsirii faptei". Pe de altă parte, potrivit art. 30 din aceeasi lege, "în măsura în care prezenta lege nu dispune altfel, se aplică prevederile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea si sanetionarea contraventiilor".

Prin nici o dispozitie a Legii nr. 32/1968 nu este reglementat însă termenul în care trebuie constatată contraventia, ci se prevede numai la art. 13 alin. 1 că "aplicarea sanctiunii pentru contraventii se prescrie în termen de 3 luni de la data săvârsirii faptei", fiind exceptate contraventiile la normele privind impozitele, taxele, primele de asigurare prin efectul legii si disciplina financiară, pentru care se mentionează la alin. 4 al aceluiasi articol că "aplicarea sanctiunii se prescrie în termen de 1 an de la data săvârsirii faptei".

Cu toate acestea au fost instante care au considerat că si în materia contraventiilor prevăzute la art. 23 din Legea nr. 50/1991 sunt aplicabile dispozitiile art. 13 alin. 1 din Legea nr. 32/1968, potrivit cărora termenul de prescriptie pentru aplicarea sanctiunii este de 3 luni de la data săvârsirii faptei.

Alte instante, dimpotrivă, s-au pronuntat în sensul că prevederile Legii nr. 50/1991, având caracter specialr derogă de la dispozitiile Legii nr. 32/1968, astfel că reglementările acesteia referitoare la termenul de prescriptie a aplicării sanctiunii contraventionale nu sunt aplicabile în materia contraventiilor la Legea nr. 50/1991.

Aceste din urmă instante au procedat corect.

Asa cum s-a arătat, în art. 26 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării constructiilor si unele măsuri pentru realizarea locuintelor (republicată) se prevede că "dreptul de a constata contraventiile si de a aplica amenzile prevăzute la art. 23 se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârsirii faptei".

Este adevărat că, potrivit art. 30 din aceeasi lege, în materia stabilirii si sanctionării contraventiilor sunt aplicabile si prevederile Legii. nr. 32/1968, dar "numai în măsura în care prezenta lege (nr. 50/1991 ) nu dispune altfel".

În atare situatie, tinându-se seama de caracterul special al reglementărilor Legii nr. 50/1991, este evident că aplicarea prevederilor acesteia are prioritate în raport cu aplicarea prevederilor Legii nr. 32/1968, care constituie normă cu caracter general în materia stabilirii si sanctionării contraventiilor.

2. În legătură cu data săvârsirii contraventiei, unele instante, luând în considerare dispozitia înscrisă în art. 17 din Legea nr. 32/1968, au apreciat că asemenea fapte se consumă instantaneu si, ca urmare, neconsemnarea datei săvârsirii acestora în procesul-verbal de constatare este sanctionată cu nulitatea.

Alte instante, dimpotrivă, au considerat că faptele contraventionale reglementate prin Legea nr. 50/1991 , care este o lege specială, nu se consumă instantaneu, ca în cazul contraventiilor prevăzute de Legea nr. 32/1968, întrucât edificarea constructiilor la care se referă se realizează în timp, pe etape de lucrări, contravenientul săvârsind fapta din momentul începerii constructiei si până la terminarea acesteia.

Aceste din urmă instante au procedat corect. Într-adevăr, spre deosebire de Legea nr. 32/1968, care este legea-cadru de stabilire si sarictionare a contraventiilor, contraventiile prevăzute de Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării constructiilor si unele măsuri pentru realizarea locuintelor constau în fapte a căror durată de săvârsire în timp este evidentă, depinzând de parcurgerea unor etape de realizare a lucrărilor.

Or, în raport cu această modalitate specifică privind săvârsirea faptei, care îi imprimă caracter continuu, contraventia trebuie considerată că se comite pe întregul parcurs al edificării constructiei, astfel că ea poate fi sanctionată din momentul începerii lucrărilor si până la terminarea lor, iar în cazul constructiilor finalizate, până la împlinirea termenului înscris în art. 26 din Legea nr. 50/1991.

De aceea, este evident că în cazul constructiilor în curs de executare nu poate fi considerată ca dată a săvârsirii faptei decât data constatării contraventiei, iar în cazul constructiilor finalizate data săvârsirii faptei este cea a terminării constructiei, momente din care trebuie calculată si curgerea termenului de prescriptie prevăzut la art. 26 din Legea nr. 50/1991.

3. Instantele nu au procedat unitar nici în situatiile în care autorizatia de construire a fost obtinută în timpul executării lucrărilor sau după finalizarea acestora.

Astfel, unele instante au considerat că obtinerea autorizatiei de construire ulterior constatării contraventiei atrage nulitatea procesului-verbal întocmit de organele de control, cu toate consecintele ce decurg din aceasta.

Mai mult, au fost si instante care s-au pronuntat în sensul că se impune anularea procesului-verbal de constatare a contraventiei si în situatia în care petitionarul dovedeste că a efectuat demersuri pentru eliberarea autorizatiei de construire, concretizate în obtinerea certificatului de urbanism după constatarea contraventiei.

Alte instante, dimpotrivă, au considerat că obtinerea autorizatiei de construire după finalizarea lucrărilor sau chiar în timpul executării acestora nu înlătură caracterul ilicit al faptei si nici efectele procesului-verbal de constatare a contraventiei.

Aceste din urmă instante au procedat corect.

Potrivit art. 3 din Legea nr. 50/1991, lucrările de construire, reconstruire, modificare, extindere, reparare sau orice alt fel de lucrări la care se referă acest text de lege pot fi efectuate numai pe baza autorizatiei de construire, eliberată la cerere, însotită, conform art. 5 din aceeasi lege, de certificatul de urbanism.

Este adevărat că la art. 25 alin. 2 din Legea nr. 50/1991 se prevede posibilitatea ca organele care au aplicat amenda să stabilească prin procesul-verbal de constatare a contraventiei un termen în care contravenientul să poată solicita si obtine autorizatia necesară.

O atare posibilitate însă, lăsată la apreeierea organelor care constată că lucrările îndeplinesc conditiile prevăzute de lege pentru eliberarea unei autorizatii, are efecte limitate, circumscrise doar la edificarea constructiei, reglementarea din partea finală a alineatului mentionat precizând în această privintă că "măsurile de desfiintare a, constructiilor vor fi dispuse numai după expirarea termenului stabilit".

Efectuarea demersurilor pentru obtinerea autorizatiei de construire si chiar obtinerea ei după începerea lucrărilor nu poate justifica aprecierea că persoana contravententă a fost de bună-credintă atâta timp cât procesul-verbal de constatare a nerespectării conditiilor cerute de lege este legal îndeplinit, iar începerea oricărei lucrări de construire în sensul prevederilor Legii nr. 50/1991 este conditionată de obtinerea prealabilă a autorizatiei de construire prevăzute la art. 4 dm această lege.

De aceea obtinerea autorizatiei de construire pe parcursul executării lucrărilor sau după finalizarea acestora nu poate avea ca efect înlăturarea caracterului ilicit al faptei, ci constituie doar o împrejurare ce poate fi avută în vedere numai la individualizarea sanctiuni contraventionale.

În consecintă, fată de considerentele ce precedă, în temeiul art. 26 lit. b) din Legea Curte Supreme de Justitie nr. 56/1993, republicată, precum si al art. 329 din Codul de procedură civilă, recursul în interesul legii urmează a se admite statuându-se că dreptul de a constata contraventiile si de a aplica amenzile prevăzute la art. 23 din Legea nr. 50/1991 se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârsirii faptei, că în cazul constructiilor în curs de executare data săvârsirii faptei este data constatării contraventiei iar în cazul constructiilor finalizate fapta se consideră săvârsită la data terminării constructiei, precum si că obtinerea autorizatiei de construire în timpul executării lucrărilor sau după finalizarea acestora nu înlătură caracterul ilicit al faptei, ci constituie doar o împrejurare ce poate fi avută în vedere la individualizarea sanctiunii contraventionale.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

 

În numele legii

 

DECIDE:

 

Admite recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justitie.

În aplicarea dispozitiilor art. 26 si 30 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării constructiilor si unele măsuri pentru realizarea locuintelor, republicată, stabileste următoarele:

1. Dreptul de a constata contraventiile si de a aplica amenzile revăzute la art. 23 din această lege se rescrie în termen de 2 ani de la data săvârsirii faptei.

2. În cazul constructiilor în curs de executare data săvârsirii faptei este data constatării contraventiei, iar în cazul constructiilor finalizate fapta se consideră săvârsită la data terminării constructiei.

3. Obtinerea autorizatiei de construire în timpul executării lucrărilor sau după finalizarea acestora nu înlătură caracterul ilicit al faptei, o atare împrejurare putând fi avută în vedere numai la individualizarea sanctiunii contraventionale. Obligatorie pentru instante conform art. 329 alin. 3 teza a II-a din Codul de procedură civilă.

Pronuntată în sedintă publică la data de 20 noiembrie 2000.

 

PRESEDINTELE CURTII SUPREME DE JUSTITIE,

PAUL FLOREA

Prim-magistrat-asistent,

Ioan Răileanu

 

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTITIE

 

- SECTIILE UNITE -

 

DECIZIA

Nr.VIII din 21 decembrie 2000

 

Sub presedintia presedintelui Curtii Supreme de Justitie, Paul Florea, s-a luat în examinare recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justitie, cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 2 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură civilă în cazul solutionării cererilor având ca obiect partajarea bunurilor comune dobândite de soti în timpul căsătoriei, în cazul în care valoarea masei partajabile depăseste suma prevăzută în acest text de lege.

Ministerul Public a fost reprezentat de lon lonescu, prim-adjunct al procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justitie.

Prim-adjunctul procurorului general a sustinut recursul în interesul legii, cerând a se decide în sensul că, indiferent de valoarea masei partajabile, competenta de a solutiona cererile având ca obiect partajarea bunurilor comune dobândite de soti în timpul căsătoriei revine judecătoriei atât în cazul în care aceste cereri au fost introduse coneomitent cu actiunea principală de desfacere a căsătoriei, cât si atunci când sunt formulate separat.


SECTIILE UNITE

deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

În aplicarea prevederilor art. 2 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură civilă instantele s-au pronuntat diferit cu privire la competenta de solutionare a cererilor având ca obiect partajarea bunurilor comune dobândite de soti în timpul căsătoriei.

Astfel, unele instante au considerat că atât în cazul în care cererile având ca obiect partajarea bunurilor comune dobândite de soti în timpul căsătoriei sunt introduse concomitent cu actiunea principală de desfacere a căsătoriei, cât si atunci când aceste cereri sunt formulate separat, competenta de a le solutiona revine tribunalului dacă valoarea masei partajabile depăseste 150 milioane lei, deoarece în ambele ipoteze se ia în considirare criteriul valoric stabilit la art. 2 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură civilă.

Alte instante, dimpotrivă, s-au pronuntat în sensul că tribunalului îi revine competenta de a solutiona cererea de partajare a bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei în cazul când valoarea masei partajabile depăseste cuantumul prevăzut de lege mentionat numai dacă o atare cerere este formulată după desfacerea căsătoriei. S-a considerat că o atare cerere de partajare are caracter principal, fiind de sine stătătoare, iar nu accesorie sau incidentală, astfel că într-un asemenea caz competenta materială de solutionare este supusă criteriului valoric stabilit la art. 2 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură civilă.

În fine, au fost si instante care au hotărât că, indiferent de valoarea masei partajabile, competenta de a solutiona cererile având ca obiect partajarea bunurilor comune dobândite de soti în timpul căsătoriei revine judecătoriei atât în cazul în care aceste cereri au fost introduse concomitent cu actiunea principală de desfacere a căsătoriei, cât si atunci când sunt formulate separat.

Aceste din urmă instante au procedat corect. Într-adevăr, potrivit art. 2 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură civilă, tribunalele judecă în primă instantă între altele, "procesele si cererile privind drepturi si obligatii rezultând din raporturile juridice civile, al căror obiect are o valoare de peste 150 milioane lei".

Această dispozitie, de stabilire a competentei materiale a instantelor în raport cu criteriul valoric al obiectului raporturilor juridice civile la care se referă procesele si cererile deduse judecătii, nu este însă aplicabilă si în cazul raporturilor juridice privind dreptul familiei.

Prin prevederile acestui cod, intrat în vigoare la 4 ianuarie 1954, sunt reglementate, între altele, încheierea si desfacerea căsătoriei, efectele căsătoriei, fiind totodată stabilite drepturile si obligatiile patrimoniale ale sotilor.

În acest cadru este firească includerea dispozitiilor legale referitoare la partajul bunurilor comune ale sotilor în Codul familiei, câre prevede la art. 36 că "la desfacerea căsătoriei bunurile comune se împart între soti, potrivit învoielii acestora", iar "dacă sotii nu se învoiesc asupra împărtirii bunurilor cornune, va hotărî instanta judecătorească".

Rezultând astfel că orice cerere de partajare a bunurilor comune, întemeiată pe dispozitiile art. 36 din Codul familiei nu poate fi privită decât ca o cerere accesorie la actiunea principală de divort, indiferent dacă a fost formulată o dată cu aceasta sau separat, după desfacerea căsătoriei, este evident că solutionarea ei nu poate fi atribuită, sub aspectul competentei materiale, în raport cu criteriul valoric instituit prin art. 2 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură civilă, ci numai tinându-se seama de obiectul actiunii principale, respectiv desfacerea căsătoriei.

Pe problema în discutie îsi au aplicatiune asadar dispozitiile art. 17 din Codul de procedură civilă potrivit cărora "cererile accesorii si incidentale sunt în căderea instantei cornpetente să judece cererea principală". Este vorba de o extindere a competentei care are loc în cazui în care instanta învestită cu o cauză de competenta sa devine competentă să examineze si cererile accesorii, precum si cele incidentale, formulate de una dintre părti on chiar de un al treilea. Aceste cereri care extind sfera procesului au o anumită legătură de conexitate cu actiunea principală, astfel că se impune, pentru o mai bună administrare a justitiei să fie judecate deodată cu cererea principală.

Aceasta este ratiunea pentru care are loc o prelungire sau o prorogare a competentei printr-o dispozitie a lectii altfel spus, o prorogare legală de competentă.

Prin urmare cererile având ca obiect partajarea bunurilor comune dobândite de soti în timpul căsătoriei indiferent de valoarea masei partajabile, revin competentei de solutionare a judecătoriei atât în cazul în care au fost introduse concomitent cu actiunea principală de desfacere a căsătoriei, cât si atunci când asemenea cereri sunt formulate separat.

Pentru identitate de ratiune, fată de prevederile art. 36 alin. 2 din Codul familiei si ale art. 17 din Codul de procedură civilă, aceeasi solutie se impune si în cazul cererilor formulate de soti în timpul căsătoriei pentru împărtirea bunurilor comune.

În consecintă, fată de considerentele ce precedă, în temeiul art. 26 lit. b) din Legea Curtii Supreme de Justitie nr. 56/1993, republicată, precum si al art. 329 din Codul de procedură civilă, urmează a se admite recursul în interesul legii si a se stabili că, indiferent de valoarea masei partajabile, competenta de solutionare a cererilor având ca obiect partajarea bunurilor comune dobândite de soti în timpul căsătoriei revine judecătoriei atât în cazul în care aceste cereri au fost introduse concomitent cu actiunea principală de desfacere a căsătoriei, cât si atunci când sunt formulate separat.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

 

În numele legii

 

DECIDE:

 

Admite recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justitie.

Stabileste că, indiferent de valoarea masei partajabile, competenta de a solutiona cererile având ca obiect partajarea bunurilor comune dobândite de soti în timpul căsătoriei revine judecătoriei atât în cazul în care aceste cereri au fost introduse concomitent cu actiunea prinoipală de desfacere a căsătoriei, cât si atunci când sunt formulate separat.

Obligatorie pentru instante, conform art. 329 aliri. 3 teza a II-a din Codul de procedură civilă. Pronuntată în sedintă publică la data de 21 decembrie 2000.

 

PRESEDINTELE CURTII SUPREME DE JUSTITIE,

PAUL FLOREA

Prim-magistrat-asistent,

Ioan Răileanu

 

 

ACTE   ale   ORGANELOR   DE   SPECIALITATE

ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL TURISMULUI

 

ORDIN

privind posibilitatea acordării unor facilităti pentru ziaristi si reporteri de radio si televiziune

 

Ministrul turismului

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 24/2001 privind organizarea si functionarea Ministerului Turismului,

în baza Hotărârii Guvernului nr. 601/1997 privind clasificarea structurilor de primire turistice,

emite următorul ordin:

 

Articol unic. - Agentii economici detinători de structuri de primire turistice cu functiuni de cazare, clasificate potrivit prevederilor legale, respectiv: hoteluri; hosteluri, vile, bungalouri, cabane, sate de vacantă, campinguri, popasuri turistice, pensiuni turistice, apartamente sau camere de închiriat în locuinte familiale sau în clădiri cu altă destinatie, structuri de primire cu functiuni de cazare pe nave fluviale si maritime, pot acorda, în functie de politica tarifară, de gradul de ocupare, de sezon si de categoriile în care au fost clasificate, reduceri sau scutiri la tarifele de cazare practicate pentru: ziaristi, reporteri de radio si de televiziune, aflati în delegatie.

 

Ministrul turismului,

Matei-Agathon Dan

 

Bucuresti, 11 ianuarie 2001.

Nr. 1.

 

ACTE ALE AUTORITĂTII NATIONALE DE REGLEMENTARE

ÎN DOMENIUL GAZELOR NATURALE

 

AUTORITATEA NATIONALĂ DE REGLEMENTARE

ÎN DOMENIUL GAZELOR NATURALE

 

DECIZIE

pentru aprobarea Instructiunilor privind regimul eliberării documentelor

 

Presedintele Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale - ANRGN,

în temeiul prevederilor art. 29 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 784/2000 privind aprobarea Regulamentului pentru acordarea autorizatiilor si licentelor în sectorul gazelor naturale, precum si ale art. 8 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 41/2000 privind înfiintarea organizarea si functionarea Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale (ANRGN), cu modificările si completările ulterioare,

emite prezenta decizie.

 

Art. 1. - Se aprobă Instructiunile privind regimul eliberării documentelor, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta decizie.

Art. 2. - Departamentul licentieri, autorizări, reglementări tehnice, Departamentul preturi, tarife reglementări comerciale si protectia consumatorilor, Departamentul strategii, dezvoltare, programe, respectiv Directia control, inspectii, auditare din cadrul Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale vor aduce la îndeplinire prevederile prezentei decizii.

Art. 3. - Prezenta decizie va fi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Autoritătii Nationale

de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale

Gheorghe Radu

 

Bucuresti, 17 ianuarie 2001.

Nr. 51.

 

ANEXĂ

 

INSTRUCTIUNI

privind regimul eliberării documentelor

 

Art. 1. - (1) Autoritatea Natională de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale, denumită în continuare ANRGN, are obligatia de a pune la dispozitie celor interesati documente sau date obtinute din:

a) analiza, de către Departamentul licentieri, autorizări, reglementări tehnice din cadrul ANRGN, a cererilor pentru acordarea autorizatiilor si a licentelor în sectorul gazelor naturale;

b) verificările efectuate de Directia control, inspectii, auditare din cadrul ANRGN;

c) luarea unei măsuri de punere în aplicare a reglementărilor emise de ANRGN.

(2) Sunt exceptate de la prevederile alin. (1):

a) informatiile confidentiale sau de afaceri, stabilite de comun acord cu ANRGN, a căror difuzare poate cauza daune economice, informatiile cu regim special si informatiile care constituie secret de stat;

b) documentele si datele solicitate de titularii de autorizatii si de licente, care au obligatia achitării tarifelor prevăzute în anexa nr. 8 la Regulamentul pentru acordarea autorizatiilor si licentelor în sectorul gazelor naturale, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 784/2000.

Art. 2. - (1) Pentru eliberarea documentelor si/sau a datelor prevăzute la art. 1 alin. (1) ANRGN percepe tarife diferentiate, în functie de natura solicitării, conform modelului de calcul prevăzut în anexa la prezentele instructiuni.

(2) Criteriile care stau la baza stabilirii tarifelor prevâzute la alin. (1) sunt:

a) cheltuielile cu munca vie - numărul de ore prestate de specialisti, inclusiv contributiile la bugetul asigurărilor sociale de stat si la Fondul de asigurări sociale de sănătate;

b) cheltuielile materiale - birotică, hârtie, consumabile imprimantă si altele asemenea

c) cheltuielile generale - chirii, utilităti.

Art. 3. - (1) Persoanele care solicită ANRGN documente sau date trebuie să depună la sediul acesteia o cerere, însotită de dovada achitării în contul ANRGN nr. 500312712134, deschis la Trezoreria sectorului 1, sau direct la casieria ANRGN a tarifului aferent prestării acestui serviciu.

(2) Cererea prevăzută la alin. (1) trebuie să poarte mentiunea "Către ANRGN - Serviciul relatii publice, comunicare si imagine".

(3) ANRGN, prin directiile si serviciile de specialitate, are obligatia de a analiza cererea, comunicându-i solicitantului documentele sau datele respective ori, după caz, notificându-i imposibilitatea furnizării acestora, în termen de 30 de zile calendaristice de la data înregistrării cererii.

(4) În termen de 7 zile calendaristice de la data înregistrării cererii în registrul unic întocmit în acest sens si tinut de Serviciul relaiii publice, comunicare si imagine, ANRGN poate cere solicitantilor lămuriri cu privire la continutul acesteia. Acestia sunt obligati să notifice răspunsul la cererea ANRGN în termen de 7 zile calendaristice de la data comunicării prin postă, prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire a acesteia.

Art. 4. - În scopul ftarnizării de documente si date reale ANRGN are dreptul de a solicita agentilor economici din sectorul gazelor naturale, în conformitate cu prevederile art. 14 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 41/2000, informatiile necesare în vederea desfăsurării în bune conditii a acestei activităii.

Art. 5. - Anexa face parte integrantă din prezentele instructiuni.

 

ANEXĂ

la instructiuni

 

 

MODEL

de calcul al tarifelor percepute de ANRGN pentru eliberarea documentelor solicitate*)

 

I. Cheltuieli cu munca vie (numărul de ore prestate de specialisti)

 

Specialisti(functii de executie)**)

Salariul orar brut

Numărul de ore

Total

Consilier juridic

X1

10

Y1 = X1 x 10

Economist       

X2

5

Y2 = X2 x 5

Informatician    

X3

10

Y3 = X3 x 10

 

 

 

TOTAL1 = Y1 + Y2 + Y3

                                                                                                                                                           

II. Contributiile la bugetul asigurărilor sociale de stat si la Fondul de asigurări sociale de sănătate

 

            Total 2 = Total i x 0,42***)                             

 

III. Cheltuieli materiale

 

Tipuri de materiale

Cantitatea sau numărul materialelor

Valoarea nominală

Valoarea totală

Birotică

X1

Y1

Z1 = X1 x Y1

Hărtie

X2

Y2

Z2 = X2 x Y2

Consumabile imprimantă

X3

Y3

Z3 = X3 x Y3

 

 

 

TOTAL3 = Z1 + Z2 + Z3

                                                                                                                                                           

IV. Cheltuieli generale (chirii + utilităti)

 

Tipuri  

Cheltuieli         

Chirii

X1

Utilităti

X2

 

TOTAL4 = X1 + X2     

 

 

 

V. Calculul tarifului

 

Total tarif = Totall + Total2 + Total3 + Total4


 *)Modelul de calcul prevăzut în prezenta anexă are caracter orientativ, stabilirea tarifelor făcându-se în functie de natura serviciilor prestate.         

**) Conform anexei nr. 6 la Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul ANRGN.   

***) 0,42 = contributiile la bugetul asigurărilor sociale de stat si la Fondul de asigurări sociale de sănătate (30% - CAS; 5% - pentru Fondul pentru plata ajutorului de somaj; 7% - pentru Fondul de asigurări sociale de sănătate)

 

AUTORITATEA NATIONALĂ DE REGLEMENTARE

ÎN DOMENIUL GAZELOR NATURALE

 

DECIZIE

pentru aprobarea Regulamentului de constatare, notificare si sanctionare a abaterilor de la reglementările emise în sectorul gazelor naturale

 

Presedintele Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale - ANRGN,

în temeiul prevederilor art. 6 lit. I) si ale art. 8 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 41/2000 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale (ANRGN), cu modificările si completările ulterioare,

emite prezenta decizie.

 

Art. 1. - Se aprobă Regulamentul de constatare, notificare si sanctionarea a abaterilor de la reglementările emise în sectorul gazelor naturale, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta decizie.

Art. 2. - Directia control, inspectii, auditare si Serviciul legislatie, contencios vor aduce la îndeplinire prevederile prezentei decizii.

Art. 3. - Prezenta decizie va fi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Autoritătii Nationale

de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale,

Gheorghe Radu

 

Bucuresti, 23 ianuarie 2001.

Nr. 54.

 

ANEXĂ

 

REGULAMENT

de constatare, notificare si sanctionare a abaterilor de la reglementările emise în sectorul gazelor naturale

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

Scop

 

Art. 1. - Prezentul regulament are ca scop prevenirea si combaterea abaterilor de la reglementările emise în sectorul gazelor naturale.

 

Domeniu de aplicare

 

Art. 2. - Prezentul regulament se aplică persoanelor juridice si fizice care desfăsoară activităti de productie, transport, tranzit, înmagazinare/stocare, dispecerizare, distributie, furnizare si utilizare a gazelor naturale, precum si activităti de proiectare, executie si exploatare în sectorul gazelor naturale.

 

CAPITOLUL II

Agenti constatatori

 

Art. 3. - (1) În întelesul prezentului regulament, calitatea de agent constatator o are personalul Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale, denumită în continuare ANRGN, împuternicit în acest sens.

(2) Continutul împuternicirii este prevăzut în anexa nr. 1 la prezentul regulament.

(3) Împuternicirile acordate ageniilor constatatori sunt valabile pentru o perioadă de maximum 2 ani.

(4) Directia control, inspectii, auditare din cadrul ANRGN va asigura coordonarea activitătii agentilor constatatori.

Art. 4. - Agentii constatatori au următoarele atributii:

a) să efectueze controale si inspectii periodice la agentii economici care îsi desfăsoară activitatea în sectorul gazelor naturale, precum si la consumatorii de gaze naturale si/sau lichefiate, pentru verificarea respectării de către acestia a reglementărilor emise de ANRGN;

b) să constate contraventiile si să aplice sanctiunile corespunzătoare, potrivit prevederilor Ordonaniei Guvernului nr. 60/2000 privind reglementarea activitătilor din sectorul gazelor naturale, cu modificările si completările ulterioare, si ale Ordonantei Guvernului nr. 41/2000 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale (ANRGN), cu modificările si completările ulterioare;

c) să dispună sigilarea si confiscarea bunurilor produse, dobândite sau care au servit la săvârsirea contraventiilor în sectorul gazelor naturale, în conditiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor, cu modificările si completările ulterioare;

d) să sesizeze organele de urmărire penală în legătură cu infractiunile constatate cu ocazia exercitării atributiilor de serviciu;

e) orice alte atributii prevăzute de lege.

Art. 5. - În exercitarea atributiilor prevăzute la art. 4 agentii constatatori au următoarele obligatii:

a) să se legitimeze înainte de exercitarea atributiilor de serviciu;

b) să efectueze controalele cu obiectivitate si să încheie proces-verbal de constatare a contraventiilor;

c) să păstreze secretul informatiilor având caracter confidential, detinute ca urmare a exercitării atributiilor de serviciu, si să nu le facă publice decât în cazurile expres prevăzute de reglementările legale în vigoare.

Art. 6. - (1) În vederea constatării contraventiilor agentii constatatori au acces, în conditiile legii, în incinta clădirilor, la instalatii, precum si în orice alt loc situat în limita retelei de alimeritare.

(2) Pentru efectuarea controalelor si a inspectiilor periodice proprietarii si/sau cei care exploatează aceste clădiri sau instalatii sunt obligati să pună la dispozitie agentilor constatatori documentele si actele specifice obiectului de activitate.

(3) Organele de politie si ale Ministerului Public sunt obligate să acorde sprijin agentilor constatatori, la cererea acestora, în vederea desfăsurării activitătilor prevăzute la alin. (1) si (2).

Art. 7. - Agentii constatatori nu pot avea, pe bază de cumul de functii, calitatea de angajat al vreunui agent economic supus controlului dispus de ANRGN.

 

CAPITOLUL III

Procedura de constatare, de notificare si de sanctionare a contraventiilor

 

Art. 8. - (1) Procedura de constatare, de notificare si de sanctionare a contraventiilor din sectorul gazelor naturale este prevăzută de Legea nr. 32/1968, cu modificările si completările ulterioare.

(2) Constatarea săvârsirii contraventiilor si aplicarea amenzilor se fac prin proces-verbal întocmit de agentii constatatori, conform anexei nr. 2 la prezentul regulament.

Art. 9. - (1) ANRGN are obligatia de a transmite agentilor constatatori carnete continând procese-verbale de constatare si sanctionare a contraventiilor, precum si chitantiere pentru înscrierea amenzilor.

(2) Eliberarea si evidenta carnetelor continând procese-verbale de constatare si sanctionare a contraventiilor, a chitantierelor, a registrelor de evidentă a proceselor-verbale si a împuternicirilor de control se fac de către Directia control, inspectii, auditare din cadrul ANRGN, cu respectarea regulilor privind evidenta si circuitul imprimatelor cu regim special.

Art. 10. - (1) Evidenta proceselor-verbale de constatare si sanctionare a contraventiilor se înscrie într-un registru special, tinut si completat de ANRGN.

(2) Procesele-verbale se arhivează conform criteriilor stabilite pentru imprimatele cu regim special.

(3) Modelul registrului de evidentă a proceselor-verbale este prevăzut în anexa nr. 3 la prezentul regulament.

(4) Agentii constatatori raportează sefului ierarhic situatia privind procesele-verbale întocmite si amenzile aplicate, lunar sau ori de câte ori li se solicită de către acesta.

(5) Agentii constatatori vor depune trimestrial la Directia control, inspectii, auditare un raport detaliat privind evidenta proceselor-verbale de constatare a contraventiilor.

Art. 11. - (1) O dată cu aplicarea amenzii contraventionale agentul constatator va fixa si un termen de conformare, de 7-30 de zile calendaristice, care poate fi prelungit de ANRGN, în cazuri temeinic justificate, cu maximum 30 de zile calendaristice.

(2) În cadrul termenului prevăzut la alin. (1) contravenientul are obligatia să se conformeze măsurilor dispuse de agentul constatator prin procesul-verbal, sub sanctiunea aplicării unei noi amenzi contraventionale.

Art. 12. - (1) Împotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei se poate face plângere în termen de 15 zile calendaristice de la data comunicării acestuia.

(2) Plângerea se depune la sediul ANRGN, însotită de copia de pe procesul-verbal de constatare a contraventiei.

(3) Plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit judecătoriei în a cărei rază teritorială a fost săvârsită contraventia, care o va solutiona în conformitate cu prevederile art. 36-39 din Legea nr. 32/1968, cu modificările si completările ulterioare.

 

CAPITOLUL IV

Răspunderi si sanctiuni

 

SECTIUNEA 1

Răspunderi

 

Art. 13. - Încălcarea prevederilor prezentului regulament atrage răspunderea materială, disciplinară, contraventională, penală sau, după caz, civilă, în conditiile legii.

 

SECTIUNEA a 2-a

Sanctiuni contraventionale

 

Art. 14. Contraventiile sunt cele prevăzute si sanctionate de Ordonanta Guvernului nr. 60/2000, cu modificările si completările ulterioare, si de Ordonanta Guvernului nr. 41/2000, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 15. - Plata amenzilor contraventionale se face prin orice instrument legal de plată, într-un cont prevăzut în procesul-verbal remis de agentul constatator. Confirmarea plătii amenzii va fi depusă la ANRGN.

Art. 16. - Sanctiunile prevăzute de prezentul regulament se aplică:

a) persoanei fizice/juridice care încalcă dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 60/2000 si ale Ordonaniei Guvernului nr. 41/2000;

b) persoanei juridice, titular de autorizatie/licentă, care nu respectă obligatiile sale legale, conditionările, restrictiile, limitările, interdictiile ori sarcinile prevăzute în autorizatie/licentă.

Art. 17. - (1) Punerea în aplicare a amenzii contraventionale se face în conformitate cu prevederile art. 40 din Legea nr. 32/1968, cu modificările si completările ulterioare.

(2) Comunicarea procesului-verbal către Administratia financiară se face conform anexei nr. 4 la prezentul regulament.

Art. 18. - Executarea sanctiunii contraventionale se prescrie în cazul în care procesul-verbal de constatare a contraventiei nu a fost comunicat celui sanctionat, în termen de o lună de la data aplicării sanctiunii.

Art. 19. - În functie de natura contraventiilor agentii constatatori vor colabora cu:

a) inspectorii pentru protectia mediului din cadrul Ministerului Apelor si Protectiei Mediului, în conformitate cu prevederile Legii protectiei mediului nr. 137/1995, republicată, si ale Hotărârii Guvernului nr. 127/1994 privind stabilirea si sanctionarea unor contraventii la normele pentru protectia mediului înconjurător, cu modificările ulterioare;

b) inspectorii pentru protectia muncii din cadrul Ministerului Muncii si Solidaritătii Sociale, în conformitate cu prevederile Legii protectiei muncii nr. 90/1996, republicată;

c) Inspectia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune si Instalatiilor de Ridicat ISCIR si Biroul Român de Metrologie Legală Bucuresti, aflate în subordinea Ministerului Industriei si Resurselor;

d) Ministerul Public, Ministerul de Interne si alte organe competente, conform prevederilor legale în vigoare.

 

SECTIUNEA a 3-a

Confiscări

 

Art. 20. - (1) Bunurile produse, dobândite sau care au servit la săvârsirea contraventiilor prevăzute în prezentul regulartient, inclusiv sumele de bani rezultate si depozitate în bănci, sunt supuse confiscării în conditiile prevăzute de Legea nr. 32/1968, cu modificările si completările ulterioare.

(2) Contravaloarea bunurilor confiscate se constituie venit la bugetul de stat.

Art. 21. - Anexele nr. 1-4 fac parte integrantă din prezentul regulament.

 

ANEXA Nr. 1

la regulament

 

ÎMPUTERNICIRE

 

Domnul/Doamna ........................................... , având functia de .............................................., în conformitate cu prevederile art. 87 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr.60/2000 privind reglementarea activitătilor din sectorul gazelor naturale si ale Regulamentului de constatare, notificare si sanctionare a abaterilor de la reglementările emise în sectorul gazelor naturale, aprobat prin Decizia presedintelui ANRGN nr. 54/2001, este împuternicit/împuternicită:

1. să efectueze, în vederea, verificării modului de respectare a reglementărilor emise de ANRGN, controale si inspectii periodice la agentii economici din sectorul gazelor naturale, precum si ia consumatorii de gaze naturale si/sau lichefiate;

2. să constate si să sanctioneze contraventiile prevăzute la cap. XV din Ordonanta Guvernului nr. 60/2000 si la art. 14 din Ordonanta Guvernului nr. 41/2000;

3. să ia măsura sigilării si confiscării bunurilor produse si/sau dobândite din săvârsirea contraventiilor în sectorul gazelor naturale ori care au servit la săvârsirea acestora.

Împuternicirea este valabilă pentru o perioadă de .................

 

Data eliberării

………………..

Presedinte,

……………….

 

ANEXA Nr. 2

la Regulament

 

PROCES-VERBAL Nr. .........

de constatare si sanctionare a contraventiilor

 

încheiat în ziua ......, luna ........., anul .......... în localitatea ................., judetul

Subsemnatul ................................., agent constatator împuternicit de Autoritatea Natională de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale - ANRGN, cu sediul în Bucuresti, Calea Dorobantilor nr. 30, sectorul 1, având legitimatia nr. .................. , eliberată de ANRGN, cu ocazia controlului efectuat la ............................, localitatea ............................................, str. ............................................, nr. ............., judetul ......................, am constatat următoarele:

l. Cele arătate constituiel contraventie/contraventii, prevăzută/prevăzute de

săvârsită/săvârsite de persoana fizică/juridică ...................................................., cu domiciliul/sediul în localitatea ......................, str. ............, nr. ..........., bl. ........., sc. ......., ap. ........, judetul/sectorul ........, Identificată cu buletinul/cartea de identitate seria .........., nr. ............., eliberat/eliberată de ..................... la data de .............. , înregistrată la oficiul registrului comertului cu nr. ......................... .

Fată de cele constatate contravenientul se amendează cu suma de ................................. lei,

(cifre si litere) conform ................................................................... .

De asemenea, se dispune confiscarea următoarelor bunuri ..................................................

Alte măsuri: ........................................................................................

Contravaloarea amenzii va fi virată în contul nr. .......................................................... , deschis

la ......................................, si se constituie venit la bugetul de stat conform art. 15 si art. 20 alin. (2) din Regulamentul de constatare, notificare si sanctionare a abaterilor de la reglementările emise în sectorul gazelor naturale, aprobat prin Decizia presedintelui ANRGN nr. 54/2001. Confirmarea plătii amenzii va fi depusă la ANRGN.

Contravenientul (nu) se angajează să plătească în termen de 48 de ore jumătate din cuantumul amenzii, respectiv suma de ........................................... lei, conform Legii nr. 32/1968, cu (cifre si litere) modificările si completările ulterioare.

Neplata amenzii în termen de 15 zile calendaristice de la data luării la cunostintă a procesului-verbal atrage executarea silită conform Legii nr. 32/1968, cu modificările si completările ulterioare.

Contravenientul, semnând procesul-verbal, recunoaste că a primit o copie de pe acesia. Contravenientul refuzănd să semneze procesul-verbal/nefiind prezent, cele constatate sunt confirmate de martorii. ........., domiciliati în ...., identificati cu ................................................…..

Obiectiile contravenientului: ................................................................................... .............................................................................................…………………………………….

Prezentul proces-verbal a fost încheiat în ……………. exemplare, un exemplar fiindu-i înmânat contravenientului.

 

Agentul constatator:

Contravenientul:

Martori:

Numele si prenumele ........

Am primit un exemplar

…………………

Numele si prenumele ........

      Numele si prenumele

…………………

Semnătura ..........................

Semnătura :..................

 

Semnătura ..........................

Functia .........................

 

Stampila

Stampila

 

 

ANEXA Nr. 3

la regulament

                                                                       

REGISTRUL DE EVIDENTĂ  A PROCESELOR-VERBALE    

                                                                                                                                               

Nr. crt.

Data înregistrării

Data/Locul încheierii procesului- verbal

Agentul constatator

Situatia de fapt

Încadrarea contraventiei

Numele si prenumele/

denumirea contravenientului

Domiciliul/ sediul contravenienlului

Obiectii           

Angajament de plată

Amendă

Alte măsuri

Modul de comunicare

Datele de identificare a martorului

Plăngere Depunere/ solufienare

Finalizarea procesului-verbal

0

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

13

14

15

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

                                                                                     

 

COMUNICARE

către Administratia financiară a ...........................

 

Adresa: ..................................................................................................

Vă transmitem alăturat procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei nr. ......... din data de .............................., prin care ........................................................................................, (numele si prenumele/denumirea persoanei fizice/juridice) domiciliat/cu sediul în ........................, str. .............................. nr. .........., bl. ........., sc. .......... et. ........... ap. ............... sectorul/judetul ........................... , a fost sanctionat contraventional, amenda fiind în cuantum de ................................ (cifre si litere)lei.

Procesul-verbal de constatare a contraventiei a rămas definitiv la data de ..........................,. prin executarea termenului pentru plata amenzii prevăzut de Legea nr. 32/1968, cu modificările si completările ulterioare.

Ca urmare vă solicităm să procedati la punerea lui în executare, potrivit prevederilor legale.

 

Directia control, inspectii, auditare

Serviciul legislatie, contencios