MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI
P A R T E A I
Anul XIII - Nr. 84 LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE Luni 19, februarie 2001
SUMAR
HOTĂRÂRI ALE SENATULUI
13. - Hotărâre privind demisia unui senator
14. - Hotărâre privind validarea unui mandat
de senator
15. - Hotărâre pentru modificarea Hotărârii
Senatului nr. 52/2000 privind aprobarea componentei nominale a comisiilor
permanente ale Senatului
DECIZII ALE CURTII SUPREME DE
JUSTITIE
Decizia. nr. IV din 16 octombrie 2000
Decizia
nr. V din 20 noiembrie 2000
Decizia
nr. VI din 20 noiembrie 2000
Decizia
nr. VII din 20 noiembrie 2000
Decizia
nr. VIII din 21 decembrie 2000
ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE
ADMINISTRATEl PUBLICE CENTRALE
1. - Ordin al ministrului turismului privind
posibilitatea acordării unor facilităti pentru ziaristi si reporteri de radio
si televiziune
ACTE ALE AUTORITĂTII NATIONALE DE
REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL GAZELOR NATURALE
51. - Decizie pentru aprobarea Instructiunilor
privind regimul eliberării documentelor
54. - Decizie pentru aprobarea Regulamentului
de constatare, notificare si sanctionare a abaterilor de la reglementările
emise în sectorul gazelor naturale
HOTĂRÂRI ALE SENATULUI
PARLAMENTUL ROMÂNIEI
SENATUL
privind demisia unui senator
În temeiul prevederilor art. 67 alin. (2) din Constitutia României
si ale art. 190 din Regulamentul Senatului, republicat,
Senatul adoptă
prezenta hotărâre.
Articol unic. - Senatul ia act de cererea de demisie a domnului senator Timofte Alexandru-Radu, ales în Circumscriptia electorală nr. 29 Neamt, apartinând Grupului parlamentar al P.D.S.R. (social-democrat si umanist), si declară vacant locul de seriator detinut de acesta.
Această hotărâre a fost adoptată de Senat în sedinta din 12 februarie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.
p. PRESEDINTELE SENATULUI
Bucuresti,
12 februarie 2001.
Nr. 13.
PARLAMENTUL ROMÂNIEI
SENATUL
privind validarea unui mandat de
senator
În temeiul prevederilor art. 67 alin. (1) din Constitutia
României, ale art. 66 alin. (9) dm Legea nr. 68/1992 pentru alegerea Camerei
Deputatilor si a Senatului, ale art. 2 si 3 din Legea nr. 115/1996 privind
declararea si controlul averii demnitarilor, magistratilor, functionarilor
publici si a unor persoane cu functii de conducere, precum si ale art. 11 si
ale art. 175 alin. (3) din Regulamentul Senatului, republicat,
Senatul adoptă prezenta hotărâre.
Articol unic. Se validează mandatul de senator al domnului Munteanu Tudor-Marius - Grupul parlamentar al P.D.S.R. (social-democrat si umanist) - în Circumscriptia electorală nr. 29 Neamt, mandat rămas vacant ca urmare a demisiei domnului Timofte Alexandru-Radu.
Această hotărâre a fost adoptată de Senat in sedinta din 12 februarie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.
p. PRESEDINTELE SENATULUI,
Bucuresti,
12 februarie 2001.
Nr. 14.
PARLAMENTUL ROMÂNIEI
SENATUL
pentru modificarea Hotărării
Senatului nr. 52/2000 privind aprobarea componentei nominale a comisiilor
permanente ale Senatului
În temeiul prevederilor art. 41 alin. (3) din Regulamentul
Senatului, republicat,
Senatul adoptă prezenta hotărâre.
Art. I. - Hotărârea Senatului nr. 52 din 19 decembrie 2000 privind
aprobarea componentei nominale a comisiilor permanente ale Senatului publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 697 din 27 decembrie 2000, se
modifică după cum urmează:
1. În anexa nr. I - Comisia economică, domnul senator Nedelcu
Mircea - Grupul parlamentar al P.R.M. - se include în componenta comisiei în
locul domnului senator Petrescu Ilie - Grupul parlamentar al P.R.M. care a fost
ales în Comisia comună permanentă a Camerei Deputatilor si Senatului pentru
exercitarea controlului parlamentar asupra activitătii Serviciului Român de
Informatii.
2. În anexa nr. II - Comisia pentru privatizare domnul senator
Voinea Melu - Grupul parlamentar al P.D.S.R. (social-democrat si umanist) - se
include în componenta comisiei în locul domnului Sechelariu Sergiu care a
demisionat din, calitatea de senator.
3. În anexa nr. III - Comisia pentru buget, finante bănci, domnul
senator Hîrsu Ion - Grupul parlamentar al P.D.S.R. (social-democrat si umanist)
- se include în componenta comisiei în locul domnului Mischie Nicolae care a
demisionat din calitatea de senator.
4. În anexa nr. IV - Comisia pentru agricultură, industrie
alimentară si silvicultură doamna senator Sporea Elena Grupul parlamentar al
P.D:S.R. (social-democrat si umanist) se include în componenta comisiei în
locul domnului senator Radu Constantin - Grupul parlamentar al P.D.S.R.
(social-democrat
si umanist) - care a fost ales în Comisia comună permanentă a Camerei
Deputatilor si Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra
activitătii Serviciului Român de Informatii.
5. În anexa nr. V - Comisia pentru politică externă, doamna
senator Dobrescu Maria
Antoaneta -
Grupul parlamentar al P.D.S.R. (social-democrat si umanist) - se include în
componenta comisiei în locul domnului senator Nicolaescu Sergiu Florin - Grupul
parlamentar al P.D.S.R. (social-democrat si umanist).
6. În anexa nr. VI - Comisia pentru apărare, ordine publică si
siguraniă natională:
- domnul
senator Munteanu Tudor-Marius - Grupul parlamentar al P.D.S.R. (social-democrat
si umanist) - se include în componenta comisiei în locul domnului Timofte
Alexandru-Radu care a demisionat din calitatea de senator - domnul senator
Nicolaescu Sergiu Florin - Grupul parlamentar al P.D.S.R. (social-democrat si
umanist) - se include în componenta comisiei în locul domnului senator Radu
Constantin care a fost ales în Comisia comună permanentă a Camerei Deputatilor
si Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activitătii
Serviciului Român de Informatii.
7. În anexa nr. VII - Comisia pentru drepturile omului doamna
senator Stoica Fevronia - Grupul parlamentar al P.D.S.R. (social-democrat si
umanist) - se include în componenta comisiei în locul domnului Buză Constantin
care a demisionat din calitatea de senator.
8. În anexa nr. X - Comisia pentru cultură, artă si mijloace de
informare în masă, doamna senator Rebreanu Nora Cecilia - Grupul parlamentar al
P.D.S.R. (socialdemocrat si umanist) - se inciude în componenta comisiei în
locul domnului senator Nicolaescu Sergiu Florin - Grupul parlamentar al
P.D.S.R. (social-democrat si umanist) - care a fost inclus în componenta
Comisiei pentru apărare, ordine puhlică si sigurantă natională.
9. În anexa nr. XI - Comisia pentru administratia publică si
organizarea teritoriului, doamna senator Bălan Angela-Mihaela - Grupul
parlamentar ai P.R.M. - se include în componenia comisiei în locul domnului
senator Nedelcu Mircea - Grupul parlamentar al P.R.M. - care a fost inclus în
componenta Comisiei economice.
10. În anexa nr. XIII - Comisia pentru cercetarea abuzurilor si
petitii, domnul senator Szabo Karoly-Ferenc Grupul parlamentar al U.D.M.R. - se
include în componenta comisiei în locul domnului senator Verestoy Attila Grupul
parlamentar al U.D.M.R. - care a fost ales în Comisia comună permanentă a
Camerei Deputatilor si Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra
activitătii Serviciului Romăn de Informatii.
Art. 11. - Hotărârea Senatului nr. 52/2000, cu modificările
ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin prezenta hotărăre, va fi republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I.
Această hotărâre a fost adoptată de Senat în sedinta din 12 februarie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 a/in. (2) din Constitutia Ramâniei.
p. PRESEDINTELE SENATULUI,
Bucuresti,
12 februarie 2001.
Nr. 15.
DECIZII ALE CURTII SUPREME DE
JUSTITIE
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTITIE
-SECTIILE UNITE –
din 16 octombrie 2000
Sub presedintia presedintelui Curtii Supreme de Justitie Paul
Florea, s-a luat în examinare recursul în interesul legii, declarat de
procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justitie,
referitor la aplicarea dispozitiilor art. 37 din Legea nr. 32/1968 privind
stabilirea si sanctionarea contraventiilor, modificată prin Ordonanta
Guvernului nr. 12 din 14 ianuarie 1994.
Ministerui
Public a fost reprezentat de Ion Ionescu, prim-adjunct al procurorului generăl
al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justitie.
Prim-adjunctul procurorului general a sustinut recursul în
interesul legii, cerând să se decidă în sensul că, după primirea plângerii formulate
împotriva actului de constatare a contraventiei si de aplicare a amenzii,
instanta căreia îi revine competenta să o solutioneze are obligatia de a cita
persoana care a făcut plăngerea si organul care a aplicat sanctiunea, precum si
orice altă persoană a cărei ascultare o consideră utilă.
SECTIILE UNITE
deliberănd asupra recursului în
interesul legii, constată următoarele
În aplicarea dispozitiilor art. 37 din Legea nr. 32/1968 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor, astfel cum a fost modificată prin Ordonanta Guvernului nr. 12 din 14 ianuarie 1994, instantele nu au un punct de vedere unitar referitor la persoanele care trebuie citate în vederea solutionării plângerii formulate împotriva actului de constatare a contraventiei si de aplicare a amenzii.
Astfel, unele instante au considerat că agentul constatator si
organul care a aplicat sanctiunea nu se citează, ci doar se ascultă dacă sunt
prezenti sau dacă instanta consideră necesar, iar ca urmare nici nu pot uza de
căile de atac prevăzute de lege fn cauzele având ca obiect contes tarea
proceselor-verbale de constatare si de sanctionare a contraventiilor.
Alte instante, dimpotrivă, au apreciat că in procesele având ca
obiect plângeri împotriva actului de constatare a contraventiei si de aplicare
a amenzii trebuie să se citeze nu numai persoana care a făcut plângerea, ci si
organul care a aplicat sanctiunea, cum este si cel de constatare al
Ministerului Finantelor, ca parte în proces, precum si orice altă persoan.ă a
cărei ascultare este utilă cauzei.
Aceste din urmă instante au procedat corect.
Prin art. 31 alin. 1 din Legea nr. 32/1968, astfel cum a fost
modificată prin Ordonanta Guvernului nr. 12 din, 14 ianuarie 1994, se prevede
că "împotriva actului de constatare a contraventiei si de aplicare a
amenzii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data comunicării
acestuia", iar potrivit art. 37 din aceeasi lege, "plângerea împreună
cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei competente, care citează pe
cel care a făcut plângerea, organul care a aplicat sanctiunea, precum si orice
altă persoană în măsură să contribuie la rezolvarea justă a cauzei".
Or, dacă se are în vedere că, în redactarea anterioară modificării
aduse prin ordonanta mentionată, în art. 37 din Legea nr. 32/1968 se prevedea
că "agentul constatator si organul care a aplicat sanctiunea nu se
citează" este evident că prin noul continut ce s-a dat textului de lege în
discutie s-a urmărit înlâturarea acestei interdictii de citare si s-a instituit
obligativitatea citării nu numai a persoanei care a făcut plângerea, ci si a
organului care a aplicat sanctiunea, cu mentinerea concomitentă a posibrlitătii
chemării oricărei alte persoane a cărei ascultare instanta o consideră utilă
cauzei.
Înlăturarea interdictiei citării agentului constatator al
contraventiei si a organului care a aplicat sanctiunea, impusă de necesitatea
promovării accesului liber la justitie si a exercitării neîngrădite a dreptului
de apărare, asigură în acelasi timp realizarea principiului contradictorialitătii,
esential pentru desfăsurarea procesului în conditii de egalitate pentru toate
părtile din proces.
Tot astfel asigurarea participării si a agentului constatator,
respectiv a organului care a aplicat sanctiunea contraventională, asigură si
acestei părti posibilitatea de a exercita căile de atac prevăzute de lege, în
conditii de egalitate cu partea care a uzat de calea de atac a plângerii.
În acelasi timp principiul aflării adevărului si necesitatea
prevenirii oricăror erori în cunoasterea si în justa apreciere a faptelor impun
ca instanta căreia îi revine -competenta de a solutiona plângerea să uzeze de
posibilitatea de a cita, în vederea ascultării, orice alte persoane în măsură
să contribuie la justa rezolvare a cauzei.
În consecintă, în temeiul art. 26 lit. b) din Legea Curtii Supreme
de Justitie nr. 56/1993, republicată, precum si al art. 329 din Codul de
procedură civilă, urmează a se admite recursul în interesul legii si a se
stabili că, după primirea plângerii formulate împotriva actului de constatare a
contraventiei si de aplicare a amenzii, instania căreia îi revine competenta de
a o solutiona are obligatia să citeze persoana care a făcut plângerea si
organul care a aplicat sanctiunea,precum si orice altă persoană a cărei
ascultare o consideră utilă cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul în interesul legii declarat de procurorul general. al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justitie.
În aplicarea dispozitiilor art. 37 din Legea nr. 32/1968 astfel
cum a fost modificată prin Ordonanta Guvernului nr. 12 din 14 ianuarie 1994,
stabileste că, după primirea plângerii formulate împotriva actului de
constatare a contraventiei si de aplicare a amenzii, instanta căreia îi revine
competenia de a o solutiona are obligatia de a cita persoana care a făcut
plângerea si organul care a aplicat sanctiunea, precum si orice altă persoană a
cărei ascultare o consideră utilă cauzei.
Pronuntată în sedintă publică la data de 16 octombrie 2000.
PRESEDINTELE CURTII SUPREME DE JUSTITIE
Prim-magistrat-asistent,
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTITIE
- SECTIILE UNITE -
din 20 noiembrie 2000
Sub presedintia presedintelui Curti Supreme de Justite, Paul Florea,
s-a luat în examinare recursul în interesul legii, declarat de procurorul
general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justitie, cu privire la
problema admisibilitătii actiunilor prin care se solicită anularea deciziilor
fostelor consilii populare judetene de trecere în proprietatea statului a unor
imobile în baza Decretului nr. 223/1974.
Ministerul Public a fost reprezentat de Ion Ionescu, prim-adjunct
al procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justitie.
Prim-adjunctul procurorului general a sustinut recursul în
interesul legii în sensul stabilirii accesului nelimitat al cetătenilor la
justitie, potrivit normelor dreptului comun, pe calea exercitării actiunilor în
revendicare pentru redobândirea imobilelor preluate de stat în temeiul
prevederilor Decretului nr. 223/1974, învederând că prin aceste prevederi au
fost încălcate principiile de bază ale Codului civil ce garantează dreptul de
proprietate.
SECTIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii; constată
următoarele:
Instantele de judecată nu au un punct de vedere unitar cu privire
la solutionarea actiunilor în revendicare prin care, pe calea dreptului comun,
se reclamă încălcarea dreptului de proprietate imobiliară ca urmare a aplicării
prevederilor
Decretului nr. 223/1974 pe baza deciziilor fostelor consilii
populare judetene de trecere a unor imobile în proprietatea statului.
Unele instante au considerat că astfel de actiuni nu sunt
admisibile pe calea dreptului comun, întrucât pentru restituirea imobilelor în
discutie a fost instituită o procedură specială prin Legea nr. 112/1995,
competenta de soluiionare fiind dată comisiilor judetene constituite în acest
scop care, în cazul în care apartamentele e,sunt. libere" ori sunt locuite
de fostii proprietari "în calitate de chiriasi", dispun
"restituirea în natură" către acestia.
Dimpotrivă, alte instante au statuat că astfel de cereri sunt
admisibile si potrivit dreptului comun pe calea actiunii în revendicare.
Aceste din urmă instante au pronuntat solutii juste.
În raport cu celelalte autorităti ale statului instantele
judecătoresti au un drept de jurisdictie generală care le conferă competenta de
a judeca, fără distinctie, toate conflictele deduse judecătii si, ca urmare,
orice actiune având ca obiect reclamarea încălcării în orice mod a dreptului de
proprietate.
În realizarea acestui principiu, prin art. 21 din Constitutie a
fost consacrat accesul liber la justitie, orice persoană putându-se adresa
instantelor judecătoresti pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si
intereselor sale legitime; exercitarea acestui drept nu poate fi îngrădită prin
nici o lege.
Prin art. 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea
judecătorească, republicată, s-a prevăzut că "Orice persoană se poate
adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si intereselor
sale legitime. Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
Instantele judecătoresti înfăptuiesc justitia în scopul apărării si realizării
drepturilor si libertătilor fundamentale ale cetătenilor, precum si a
celorlalte drepturi si interese legitime deduse judecătii. Instantele judecă
toate procesele privind raporturile juridice civile, comerciale, de muncă, de
familie, administrative, penale, precum si orice alte cauze pentru care legea
nu stabileste o altă competentă".
Tot astfel, prin art. 3 din Codul civil român s-a prevăzut că
"judecătorul care va refuza de a judeca, sub cuvânt eă legea nu prevede,
sau că este întunecată ori neîndestulătoare, va putea fi urmărit ca culpabil de
denegare de dreptate".
Dar acest drept fundamental al unei persoane de a se adresa
justitiei este consacrat si în tratatele internaiionale pe care România le-a
ratificat si, ca urmare, a devenit parte.
Astfel, prin art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului
si a libertătilor fundamentale, adoptată de Consiliul Europei la 4 noiembrie
1950, amendată prin Protocolul nr. 1 1 , s-a prevăzut că "Orice persoană
are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public si într-un termen
rezonabil a cauzei sale, de către o instantă independentă si impartială,
instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor si
obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii
în materie penală îndreptate împotriva sa".
De asemenea, prin art. 1 din primul protocol aditional la
conventie, adoptat la 20 martie 1952, s-a prevăzut că "Orice persoană
fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate
fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică si în
conditiile prevăzute de lege si de principiile generale ale dreptului
international".
Fată de toate aceste considerente nu se poate refuza judecarea de
către instantele judecătoresti a unor actiuni în revendicare, prin care se reclamă
încălcarea dreptului de proprietate imobiliară ca urmare a aplicării
prevederilor Decretului nr. 223/1974 de trecere a unor imobile în proprietatea
statului.
Actiunea în revendicare este cel mai puternic mijloc procedural
prin care o persoană cere în justitie să i se recunoască dreptul de proprietate
asupra unui bun de care a fost deposedată, solicitând restituirea acestuia.
În ceea ce priveste procedura instituită de prevederile Legii nr.
112/1995 pentru redobândirea dreptului de proprietate, aceasta este limitată
numai la două situatii, si anume, în cazul locuintelor "trecute" în
"proprietatea statului" în perioada de "după 6 martie
1945", aflate "în posesia statului" la "22 decembrie
1989", fostii proprietari "beneficiază de restituirea în natură"
a apartamentelor numai dacă le "detin în calitate de chiriasi" ori
"sunt libere".
În cele două situatii "fostii proprietari" se pot adresa
comisiilor judetene constituite potrivit art. 16 din Legea nr. 112/1995, pentru
a li se restitui apartamentele în care locuiesc în calitate de
"chiriasi" ori care sunt "libere".
În cazul în care aceste apartamente sunt locuite de chiriasi,
"fostii proprietari" nu pot cere, prin procedura instituită de Legea
nr. 112/1995, restituirea acestora în natură, prin recunoasterea dreptului lor
de proprietate.
Or, prin actiunea în revendicare de drept comun fostii proprietari
pot să reclame în fata instantelor judecătoresti încălcarea în orice mod a
dreptului lor de proprietate asupra acestor locuinte detinute de chiriasi.
Astfel, pot deduce judecătii nevalabilitatea titlului pretiris de
proprietate al statului asupra acestor locuinte în raport cu, prevederile
"Constitutiei, ale tratatelor internationale la care România era parte si
ale legilor în vigoare la data preluării lor, de către stat", potrivit
art. 6 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic
al preluate de stat, au fost date cu încălcarea prevederilor Constitutiei în
vigoare la data preluării, deci sunt neconstitutionale, ale tratatelor
internationale la care România era parte ori ale altor legi în vigoare la acea
dată ori, altfel spus, s-ar constata nevalabilitatea titlului de proprietate al
statului.
De aceea persoanele care consideră că în perioada 6 martie 1945-22
decembrie 1989 au fost deposedate nelegitim de proprietătile lor imobiliare -
inclusiv în baza prevederilor Decretului nr. 223/1974 - pot cere în justitie pe
calea actiunii în revendicare recunoasterea dreptului lor de proprietate asupra
acestor bunuri si, ca urmare, restituirea lor.
În consecintă, în baza art. 26 lit. b) din Legea Curtii Supreme de
Justitie nr. 56/1993, republicată, precum si al art. 329 din Codul de procedură
civilă, urmează a se admite recursul în interesul legii si a se statua că
instantele judecătoresti sunt competente să judece, potrivit normelor
procedurale de drept comun, actiunile în revendicare formulate cu privire la
imobilele preluate de stat în temeiul prevederilor Decretului nr. 223/1974.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul în interesul legii declarat de procurorul general
al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justitie.
Stabileste că instantele judecătoresti sunt competente să judece,
potrivit normelor dreptului comun, actiunile în revendicare formulate cu
privire la imobilele preluate de stat în temeiul prevederilor Decretului nr.
223/1974.
Obligatorie pentru instante, conform art. 329 alin. 3 teza a II-a
din Codul de procedură civilă. Pronuntată în sedintă publică la data de 20
noiembrie 2000.
PRESEDINTELE CURTII SUPREME DE
JUSTITIE,
Prim-magistrat-asistent,
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTITIE
- SECTIILE UNITE -
din 20 noiembrie 2000
Sub presedintia presedintelui Curtii Supreme de Justitie, Paul Florea, s-a luat în examinare recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justitie cu privire la calitatea persoanelor îndreptătite să beneficieze de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 112/1995.
Ministerul Public a fost reprezentat de Ion Ionescu, prim-adjunct
al procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justitie.
Prim-adjunctul procurorului general a sustinut recursul în
interesul legii, cerând să se decidă în sensul că dispozitiile Legii nr.
11211995 referitoare la restituirea în natură a imobilelor trecute în
proprietatea statului sau la acordarea de despăgubiri pentru acestea sunt
aplicabile si în cazul în care fostul proprietar nu a avut calitatea de
cetătean român.
SECTIILE UNITE
deliberând asupra recursului în interesul legii, constată
următoarele:
În practica instantelor nu există un punct de vedere unitar cu
privire la calitatea persoanelor îndreptătite să beneficieze de măsurile
reparatorii reglementate prin Legea nr. 112/1995.
Astfel, unele instante, având de solutionat plângeri împotriva
hotărârilor comisiilor de aplicare a prevederilor Legii nr. 112/1995, le-au
respins cu motivarea că mostenitorii proprietarului care nu a avut cetătenia
română la data decesului nu pot beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de
această lege chiar dacă ei sunt cetăteni români sau au declansat procedura
legală în vederea obtinerii cetăteniei române.
Alte instante, dimpotrivă, au admis asemenea plângeri considerând
că aplicarea dispozitiilor reparatorii ale Legu nr. 112/1995 nu este
conditionată de calitatea de cetătean român a fostului proprietar, ci de
calitatea de cetătean român a celui care formulează cererea prevăzută la art.
14 din această tege.
Această din urmă solutie este cea legală.
În art. 1 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei
juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute în proprietatea
statului, se prevede că beneficiază de măsurile reparatorii reglementate prin
această lege "fostii proprietari - persoane fizice - ai imobilelor cu destinatia
de locuinte, trecute ca atare în proprietatea statului sau a altor persoane
juridice, după 6 martie 1945, cu titlu, si care se aflau în posesia statului
sau a altor persoane juridice la data de 22 decembrie 1989", iar potrivit
alin. 2 al aceluiasi articol mai beneficiază de prevederile acestei legi si
mostenitorii fostilor proprietari.
Conditia ca beneficiarii să aibă cetătenia română este instituită
prin art. 4 din Legea nr. 112/1995, potrivit căruia, de "prevederile
prezentei legi beneficiază cetătenii români".
Mai este de relevat că prin art. 2 din Normele metodologice de
aplicare a Legii nr. 112/1995, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 20 din 17
ianuarie 1996 (modificată si completată prin Hotărârea Guvernului nr. 11/1997),
se precizează că "în sensul dispozitiilor art. 4 din lege, de prevederile
acesteia beneficiază cetătenii români, atât cei care au domiciliul sau
resedinta în tară, cât si cei care îsi au domiciliul sau resedinta în
străinătate", iar fostul proprietar sau mostenitorii acestuia trebuie să
aibă cetătenia română la data formulării cererii sau să facă dovada declansării
procedurii legale pentru obtinerea cetăteniei române în termenul prevăzut la
art. 14 din lege".
Rezultă deci din prevederile Legii nr. 112/1995, coroborate cu
reglementările cuprinse în art. 2 din normele metodologice de aplicare a
acestei legi, că trebuie să aibă cetătenia română sau să facă dovada
declansării procedurii legale pentru obtinerea cetăteniei române numai
mostenitorii fostuiui proprietar si fostul proprietar în viată, care solicită
în nume propriu restituirea imobilului.
Din nici o prevedere a Legii nr. 112/1995 si nici din normele
metodologice de aplicare a acestei legi nu reiese însă că, în cazul
revendicării imobilelor de către mostenitori, fostul proprietar ar fi trebuit
să aibă cetătenia română la data decesului.
De altfel, dacă posibilitatea revendicării imobilului preluat
abuziv de stat ar fi conditionată si de apartenenta proprietarului, la data
survenirii decesului, la cetătenia română, s-ar contraveni principiului
ocrotirii proprietătii private în mod egal de către lege, înscris în art. 41
alin. (2) din Constitutie.
Împrejurarea că la data decesului fostul proprietar, aparent, nu
mai avea un drept propriu asupra imobilului nu îi poate împiedica pe mostenitori
sa îl revendice după ce au făcut dovada calitătii lor, deoarece ei sunt
îndreptătiti să beneficieze de măsurile reparatorii în temeiul legii.
În consecintă, în temeiul art. 26 lit. b) din Legea Curtii Supreme
de Justitie nr. 56/1993, republicată, precum si al art. 329 din Codul de
procedură civilă, urmează a se admite recursul în interesul legii si a se
stabili că dispozitiile Legii nr. 112/1995 referitoare la restituirea în natură
a imobilelor trecute în proprietatea statului sau la acordarea de despăgubiri
pentru acestea sunt aplicabile si în cazul în care fostul proprietar nu a avut
calitatea de cetătean român.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justitie.
Stabileste că dispozitiile Legii nr. 112/1995 referitoare la
restituirea în natură a imobilelor trecute în proprietatea statului sau la
acordarea de despăgubiri pentru acestea sunt aplicabile si în cazul în care
fostul proprietar nu a avut calitatea de cetătean român.
Obligatorie pentru instante conform art. 329 alin. 3 teza a II-a
din Codul de procedură civilă. Pronuntată în sedintă publică la data de 20
noiembrie 2000.
PRESEDINTELE CURTII SUPREME DE
JUSTITIE,
Prim-magistrat-asistent,
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTITIE
- SECTIILE UNITE -
din 20 noiembrie 2000
Sub presedintia presedintelui Curtii Supreme de Justitie, Paul Florea, s-a luat în examinare recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justitie, referitor la aplicarea dispozitiilor ârt. 26 si 30 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării constructiilor si unele măsuri pentru realizarea locuintelor.
Ministerul Public a fost reprezentat de Ion Ionescu, prim-adjunct
al procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justitie.
Prim-adjunctul procurorului general a sustinut recursul în
interesul legii, cerând să se decidă în sensul că dreptul de a constata
contraventiile si de a aplica amenzile prevăzute la art. 23 din Legea nr.
50/1991 se prescrie în termen de 2 ani de la săvârsirea faptei, că în cazul
constructiilor în curs de executare data săvârsirii faptei este data
constatării contraventiei iar în cazul constructiilor finalizate fapta se
consideră săvârsită la data terminării constructiei, precum si că obtinerea
autorizatiei de construire în timpul executării lucrărilor sau după finalizarea
acestora nu înlătiară caracterul ilicit al faptei, ci constituie doar o
împrejurare ce poate fi avută în vedere la individualizarea sanctiunii
contraventionale.
SECTIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constată
următoarele:
În aplicarea dispozitiilor Legii nr. 50/1991 privind autorizarea
executării constructiilor si unele măsuri pentru realizarea locuintelor
instantele judecătoresti nu au un punct de vedere unitar în legătură cu
termenul de prescriptie a dreptului de a constata săvârsirea contraventiei si
de a aplica sanctiunea, cu privire la
stabilirea datei săvârsirii contraventiei, precum si referitor la
efectele obtinerii autorizatiei de construire în timpul executării lucrărilor
sau după finalizarea acestora.
Astfel:
1. Potrivit dispozitiilor art. 1 din Legea nr. 50/1991 ,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 13 ianuarie
1997, "constructiile civile, industriale, agricole sau de orice altă
natură se pot realiza numai cu respectarea autorizatiei de construire,
eliberată în conditiile prezentei legi, si a reglementărilor privind
proiectarea si executarea constructiilor".
În art. 23 din Legea nr. 50/1991 sunt enumerate faptele care
constituie contraventii, iar în art. 24 din lege au fost stabilite organele
cărora le revine competenta de a constata contraventiile si procedura de
aplicare a sanctiunii.
În art. 26 din Legea nr. 50/1991 s-a prevăzut că "dreptul de
a constata contraventiile si de a aplica amenzile prevăzute la art. 23 se
prescrie în termen de 2 ani de la data săvârsirii faptei". Pe de altă
parte, potrivit art. 30 din aceeasi lege, "în măsura în care prezenta lege
nu dispune altfel, se aplică prevederile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea
si sanetionarea contraventiilor".
Prin nici o dispozitie a Legii nr. 32/1968 nu este reglementat
însă termenul în care trebuie constatată contraventia, ci se prevede numai la
art. 13 alin. 1 că "aplicarea sanctiunii pentru contraventii se prescrie
în termen de 3 luni de la data săvârsirii faptei", fiind exceptate
contraventiile la normele privind impozitele, taxele, primele de asigurare prin
efectul legii si disciplina financiară, pentru care se mentionează la alin. 4
al aceluiasi articol că "aplicarea sanctiunii se prescrie în termen de 1
an de la data săvârsirii faptei".
Cu toate acestea au fost instante care au considerat că si în
materia contraventiilor prevăzute la art. 23 din Legea nr. 50/1991 sunt
aplicabile dispozitiile art. 13 alin. 1 din Legea nr. 32/1968, potrivit cărora
termenul de prescriptie pentru aplicarea sanctiunii este de 3 luni de la data
săvârsirii faptei.
Alte instante, dimpotrivă, s-au pronuntat în sensul că prevederile
Legii nr. 50/1991, având caracter specialr derogă de la dispozitiile Legii nr.
32/1968, astfel că reglementările acesteia referitoare la termenul de
prescriptie a aplicării sanctiunii contraventionale nu sunt aplicabile în
materia contraventiilor la Legea nr. 50/1991.
Aceste din urmă instante au procedat corect.
Asa cum s-a arătat, în art. 26 din Legea nr. 50/1991 privind
autorizarea executării constructiilor si unele măsuri pentru realizarea
locuintelor (republicată) se prevede că "dreptul de a constata
contraventiile si de a aplica amenzile prevăzute la art. 23 se prescrie în
termen de 2 ani de la data săvârsirii faptei".
Este adevărat că, potrivit art. 30 din aceeasi lege, în materia
stabilirii si sanctionării contraventiilor sunt aplicabile si prevederile
Legii. nr. 32/1968, dar "numai în măsura în care prezenta lege (nr. 50/1991
) nu dispune altfel".
În atare situatie, tinându-se seama de caracterul special al
reglementărilor Legii nr. 50/1991, este evident că aplicarea prevederilor
acesteia are prioritate în raport cu aplicarea prevederilor Legii nr. 32/1968,
care constituie normă cu caracter general în materia stabilirii si sanctionării
contraventiilor.
2. În legătură cu data săvârsirii contraventiei, unele instante,
luând în considerare dispozitia înscrisă în art. 17 din Legea nr. 32/1968, au
apreciat că asemenea fapte se consumă instantaneu si, ca urmare, neconsemnarea
datei săvârsirii acestora în procesul-verbal de constatare este sanctionată cu
nulitatea.
Alte instante, dimpotrivă, au considerat că faptele
contraventionale reglementate prin Legea nr. 50/1991 , care este o lege
specială, nu se consumă instantaneu, ca în cazul contraventiilor prevăzute de
Legea nr. 32/1968, întrucât edificarea constructiilor la care se referă se
realizează în timp, pe etape de lucrări, contravenientul săvârsind fapta din
momentul începerii constructiei si până la terminarea acesteia.
Aceste din urmă instante au procedat corect. Într-adevăr, spre
deosebire de Legea nr. 32/1968, care este legea-cadru de stabilire si
sarictionare a contraventiilor, contraventiile prevăzute de Legea nr. 50/1991
privind autorizarea executării constructiilor si unele măsuri pentru realizarea
locuintelor constau în fapte a căror durată de săvârsire în timp este evidentă,
depinzând de parcurgerea unor etape de realizare a lucrărilor.
Or, în raport cu această modalitate specifică privind săvârsirea
faptei, care îi imprimă caracter continuu, contraventia trebuie considerată că
se comite pe întregul parcurs al edificării constructiei, astfel că ea poate fi
sanctionată din momentul începerii lucrărilor si până la terminarea lor, iar în
cazul constructiilor finalizate, până la împlinirea termenului înscris în art.
26 din Legea nr. 50/1991.
De aceea, este evident că în cazul constructiilor în curs de
executare nu poate fi considerată ca dată a săvârsirii faptei decât data
constatării contraventiei, iar în cazul constructiilor finalizate data
săvârsirii faptei este cea a terminării constructiei, momente din care trebuie
calculată si curgerea termenului de prescriptie prevăzut la art. 26 din Legea
nr. 50/1991.
3. Instantele nu au procedat unitar nici în situatiile în care
autorizatia de construire a fost obtinută în timpul executării lucrărilor sau
după finalizarea acestora.
Astfel, unele instante au considerat că obtinerea autorizatiei de
construire ulterior constatării contraventiei atrage nulitatea procesului-verbal
întocmit de organele de control, cu toate consecintele ce decurg din aceasta.
Mai mult, au fost si instante care s-au pronuntat în sensul că se
impune anularea procesului-verbal de constatare a contraventiei si în situatia
în care petitionarul dovedeste că a efectuat demersuri pentru eliberarea
autorizatiei de construire, concretizate în obtinerea certificatului de
urbanism după constatarea contraventiei.
Alte instante, dimpotrivă, au considerat că obtinerea autorizatiei
de construire după finalizarea lucrărilor sau chiar în timpul executării
acestora nu înlătură caracterul ilicit al faptei si nici efectele
procesului-verbal de constatare a contraventiei.
Aceste din urmă instante au procedat corect.
Potrivit art. 3 din Legea nr. 50/1991, lucrările de construire,
reconstruire, modificare, extindere, reparare sau orice alt fel de lucrări la
care se referă acest text de lege pot fi efectuate numai pe baza autorizatiei
de construire, eliberată la cerere, însotită, conform art. 5 din aceeasi lege,
de certificatul de urbanism.
Este adevărat că la art. 25 alin. 2 din Legea nr. 50/1991 se
prevede posibilitatea ca organele care au aplicat amenda să stabilească prin
procesul-verbal de constatare a contraventiei un termen în care contravenientul
să poată solicita si obtine autorizatia necesară.
O atare posibilitate însă, lăsată la apreeierea organelor care
constată că lucrările îndeplinesc conditiile prevăzute de lege pentru
eliberarea unei autorizatii, are efecte limitate, circumscrise doar la
edificarea constructiei, reglementarea din partea finală a alineatului
mentionat precizând în această privintă că "măsurile de desfiintare a,
constructiilor vor fi dispuse numai după expirarea termenului stabilit".
Efectuarea demersurilor pentru obtinerea autorizatiei de construire
si chiar obtinerea ei după începerea lucrărilor nu poate justifica aprecierea
că persoana contravententă a fost de bună-credintă atâta timp cât
procesul-verbal de constatare a nerespectării conditiilor cerute de lege este
legal îndeplinit, iar începerea oricărei lucrări de construire în sensul
prevederilor Legii nr. 50/1991 este conditionată de obtinerea prealabilă a
autorizatiei de construire prevăzute la art. 4 dm această lege.
De aceea obtinerea autorizatiei de construire pe parcursul
executării lucrărilor sau după finalizarea acestora nu poate avea ca efect
înlăturarea caracterului ilicit al faptei, ci constituie doar o împrejurare ce
poate fi avută în vedere numai la individualizarea sanctiuni contraventionale.
În consecintă, fată de considerentele ce precedă, în temeiul art.
26 lit. b) din Legea Curte Supreme de Justitie nr. 56/1993, republicată, precum
si al art. 329 din Codul de procedură civilă, recursul în interesul legii
urmează a se admite statuându-se că dreptul de a constata contraventiile si de
a aplica amenzile prevăzute la art. 23 din Legea nr. 50/1991 se prescrie în
termen de 2 ani de la data săvârsirii faptei, că în cazul constructiilor în
curs de executare data săvârsirii faptei este data constatării contraventiei
iar în cazul constructiilor finalizate fapta se consideră săvârsită la data
terminării constructiei, precum si că obtinerea autorizatiei de construire în
timpul executării lucrărilor sau după finalizarea acestora nu înlătură
caracterul ilicit al faptei, ci constituie doar o împrejurare ce poate fi avută
în vedere la individualizarea sanctiunii contraventionale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justitie.
În aplicarea dispozitiilor art. 26 si 30 din Legea nr. 50/1991
privind autorizarea executării constructiilor si unele măsuri pentru realizarea
locuintelor, republicată, stabileste următoarele:
1. Dreptul de a constata contraventiile si de a aplica amenzile
revăzute la art. 23 din această lege se rescrie în termen de 2 ani de la data
săvârsirii faptei.
2. În cazul constructiilor în curs de executare data săvârsirii
faptei este data constatării contraventiei, iar în cazul constructiilor
finalizate fapta se consideră săvârsită la data terminării constructiei.
3. Obtinerea autorizatiei de construire în timpul executării
lucrărilor sau după finalizarea acestora nu înlătură caracterul ilicit al
faptei, o atare împrejurare putând fi avută în vedere numai la individualizarea
sanctiunii contraventionale. Obligatorie pentru instante conform art. 329 alin.
3 teza a II-a din Codul de procedură civilă.
Pronuntată în sedintă publică la data de 20 noiembrie 2000.
PRESEDINTELE CURTII SUPREME DE
JUSTITIE,
Prim-magistrat-asistent,
CURTEA
SUPREMĂ DE JUSTITIE
- SECTIILE
UNITE -
Nr.VIII din
21 decembrie 2000
Sub presedintia presedintelui Curtii Supreme de Justitie, Paul
Florea, s-a luat în examinare recursul în interesul legii declarat de
procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justitie, cu
privire la aplicarea dispozitiilor art. 2 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură
civilă în cazul solutionării cererilor având ca obiect partajarea bunurilor
comune dobândite de soti în timpul căsătoriei, în cazul în care valoarea masei
partajabile depăseste suma prevăzută în acest text de lege.
Ministerul
Public a fost reprezentat de lon lonescu, prim-adjunct al procurorului general
al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justitie.
Prim-adjunctul procurorului general a sustinut recursul în
interesul legii, cerând a se decide în sensul că, indiferent de valoarea masei
partajabile, competenta de a solutiona cererile având ca obiect partajarea
bunurilor comune dobândite de soti în timpul căsătoriei revine judecătoriei
atât în cazul în care aceste cereri au fost introduse coneomitent cu actiunea
principală de desfacere a căsătoriei, cât si atunci când sunt formulate
separat.
SECTIILE UNITE
deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:
În aplicarea prevederilor art. 2 pct. 1 lit. b) din Codul de
procedură civilă instantele s-au pronuntat diferit cu privire la competenta de
solutionare a cererilor având ca obiect partajarea bunurilor comune dobândite
de soti în timpul căsătoriei.
Astfel, unele instante au considerat că atât în cazul în care
cererile având ca obiect partajarea bunurilor comune dobândite de soti în
timpul căsătoriei sunt introduse concomitent cu actiunea principală de
desfacere a căsătoriei, cât si atunci când aceste cereri sunt formulate
separat, competenta de a le solutiona revine tribunalului dacă valoarea masei
partajabile depăseste 150 milioane lei, deoarece în ambele ipoteze se ia în
considirare criteriul valoric stabilit la art. 2 pct. 1 lit. b) din Codul de
procedură civilă.
Alte instante, dimpotrivă, s-au pronuntat în sensul că
tribunalului îi revine competenta de a solutiona cererea de partajare a
bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei în cazul când valoarea masei
partajabile depăseste cuantumul prevăzut de lege mentionat numai dacă o atare
cerere este formulată după desfacerea căsătoriei. S-a considerat că o atare
cerere de partajare are caracter principal, fiind de sine stătătoare, iar nu
accesorie sau incidentală, astfel că într-un asemenea caz competenta materială
de solutionare este supusă criteriului valoric stabilit la art. 2 pct. 1 lit.
b) din Codul de procedură civilă.
În fine, au fost si instante care au hotărât că, indiferent de
valoarea masei partajabile, competenta de a solutiona cererile având ca obiect
partajarea bunurilor comune dobândite de soti în timpul căsătoriei revine
judecătoriei atât în cazul în care aceste cereri au fost introduse concomitent
cu actiunea principală de desfacere a căsătoriei, cât si atunci când sunt
formulate separat.
Aceste din urmă instante au procedat corect. Într-adevăr, potrivit
art. 2 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură civilă, tribunalele judecă în
primă instantă între altele, "procesele si cererile privind drepturi si
obligatii rezultând din raporturile juridice civile, al căror obiect are o
valoare de peste 150 milioane lei".
Această dispozitie, de stabilire a competentei materiale a
instantelor în raport cu criteriul valoric al obiectului raporturilor juridice
civile la care se referă procesele si cererile deduse judecătii, nu este însă
aplicabilă si în cazul raporturilor juridice privind dreptul familiei.
Prin prevederile acestui cod, intrat în vigoare la 4 ianuarie
1954, sunt reglementate, între altele, încheierea si desfacerea căsătoriei,
efectele căsătoriei, fiind totodată stabilite drepturile si obligatiile
patrimoniale ale sotilor.
În acest cadru este firească includerea dispozitiilor legale
referitoare la partajul bunurilor comune ale sotilor în Codul familiei, câre
prevede la art. 36 că "la desfacerea căsătoriei bunurile comune se împart
între soti, potrivit învoielii acestora", iar "dacă sotii nu se
învoiesc asupra împărtirii bunurilor cornune, va hotărî instanta
judecătorească".
Rezultând astfel că orice cerere de partajare a bunurilor comune,
întemeiată pe dispozitiile art. 36 din Codul familiei nu poate fi privită decât
ca o cerere accesorie la actiunea principală de divort, indiferent dacă a fost
formulată o dată cu aceasta sau separat, după desfacerea căsătoriei, este
evident că solutionarea ei nu poate fi atribuită, sub aspectul competentei
materiale, în raport cu criteriul valoric instituit prin art. 2 pct. 1 lit. b)
din Codul de procedură civilă, ci numai tinându-se seama de obiectul actiunii
principale, respectiv desfacerea căsătoriei.
Pe problema în discutie îsi au aplicatiune asadar dispozitiile
art. 17 din Codul de procedură civilă potrivit cărora "cererile accesorii
si incidentale sunt în căderea instantei cornpetente să judece cererea
principală". Este vorba de o extindere a competentei care are loc în cazui
în care instanta învestită cu o cauză de competenta sa devine competentă să
examineze si cererile accesorii, precum si cele incidentale, formulate de una
dintre părti on chiar de un al treilea. Aceste cereri care extind sfera
procesului au o anumită legătură de conexitate cu actiunea principală, astfel
că se impune, pentru o mai bună administrare a justitiei să fie judecate
deodată cu cererea principală.
Aceasta este ratiunea pentru care are loc o prelungire sau o
prorogare a competentei printr-o dispozitie a lectii altfel spus, o prorogare
legală de competentă.
Prin urmare cererile având ca obiect partajarea bunurilor comune
dobândite de soti în timpul căsătoriei indiferent de valoarea masei
partajabile, revin competentei de solutionare a judecătoriei atât în cazul în
care au fost introduse concomitent cu actiunea principală de desfacere a
căsătoriei, cât si atunci când asemenea cereri sunt formulate separat.
Pentru identitate de ratiune, fată de prevederile art. 36 alin. 2
din Codul familiei si ale art. 17 din Codul de procedură civilă, aceeasi
solutie se impune si în cazul cererilor formulate de soti în timpul căsătoriei
pentru împărtirea bunurilor comune.
În consecintă, fată de considerentele ce precedă, în temeiul art.
26 lit. b) din Legea Curtii Supreme de Justitie nr. 56/1993, republicată,
precum si al art. 329 din Codul de procedură civilă, urmează a se admite
recursul în interesul legii si a se stabili că, indiferent de valoarea masei
partajabile, competenta de solutionare a cererilor având ca obiect partajarea
bunurilor comune dobândite de soti în timpul căsătoriei revine judecătoriei
atât în cazul în care aceste cereri au fost introduse concomitent cu actiunea
principală de desfacere a căsătoriei, cât si atunci când sunt formulate
separat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul în interesul legii declarat de procurorul general
al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justitie.
Stabileste că, indiferent de valoarea masei partajabile,
competenta de a solutiona cererile având ca obiect partajarea bunurilor comune
dobândite de soti în timpul căsătoriei revine judecătoriei atât în cazul în
care aceste cereri au fost introduse concomitent cu actiunea prinoipală de
desfacere a căsătoriei, cât si atunci când sunt formulate separat.
Obligatorie pentru instante, conform art. 329 aliri. 3 teza a II-a
din Codul de procedură civilă. Pronuntată în sedintă publică la data de 21
decembrie 2000.
PRESEDINTELE CURTII SUPREME DE
JUSTITIE,
Prim-magistrat-asistent,
ACTE ale ORGANELOR DE
SPECIALITATE
ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE
MINISTERUL
TURISMULUI
privind posibilitatea acordării
unor facilităti pentru ziaristi si reporteri de radio si televiziune
Ministrul turismului
în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 24/2001 privind organizarea si functionarea Ministerului Turismului,
în baza Hotărârii Guvernului nr. 601/1997 privind clasificarea structurilor de primire turistice,
emite următorul ordin:
Articol unic. - Agentii economici detinători de structuri de
primire turistice cu functiuni de cazare, clasificate potrivit prevederilor
legale, respectiv: hoteluri; hosteluri, vile, bungalouri, cabane, sate de
vacantă, campinguri, popasuri turistice, pensiuni turistice, apartamente sau
camere de închiriat în locuinte familiale sau în clădiri cu altă destinatie,
structuri de primire cu functiuni de cazare pe nave fluviale si maritime, pot
acorda, în functie de politica tarifară, de gradul de ocupare, de sezon si de
categoriile în care au fost clasificate, reduceri sau scutiri la tarifele de
cazare practicate pentru: ziaristi, reporteri de radio si de televiziune, aflati
în delegatie.
Ministrul turismului,
Bucuresti,
11 ianuarie 2001.
Nr. 1.
ACTE ALE AUTORITĂTII NATIONALE DE
REGLEMENTARE
ÎN DOMENIUL GAZELOR NATURALE
AUTORITATEA
NATIONALĂ DE REGLEMENTARE
ÎN
DOMENIUL GAZELOR NATURALE
pentru aprobarea Instructiunilor privind regimul eliberării documentelor
Presedintele Autoritătii Nationale de Reglementare
în Domeniul Gazelor Naturale - ANRGN,
în temeiul prevederilor art. 29 alin. (2) din Hotărârea Guvernului
nr. 784/2000 privind aprobarea Regulamentului pentru acordarea autorizatiilor
si licentelor în sectorul gazelor naturale, precum si ale art. 8 alin. (4) din
Ordonanta Guvernului nr. 41/2000 privind înfiintarea organizarea si
functionarea Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale
(ANRGN), cu modificările si completările ulterioare,
emite prezenta decizie.
Art. 1. - Se aprobă Instructiunile privind regimul eliberării
documentelor, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta
decizie.
Art. 2. - Departamentul licentieri, autorizări, reglementări
tehnice, Departamentul preturi, tarife reglementări comerciale si protectia
consumatorilor, Departamentul strategii, dezvoltare, programe, respectiv
Directia control, inspectii, auditare din cadrul Autoritătii Nationale de
Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale vor aduce la îndeplinire prevederile
prezentei decizii.
Art. 3. - Prezenta decizie va fi publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I.
Presedintele Autoritătii Nationale
de Reglementare în Domeniul Gazelor
Naturale
Bucuresti,
17 ianuarie 2001.
Nr. 51.
INSTRUCTIUNI
privind regimul eliberării
documentelor
Art. 1. - (1) Autoritatea Natională de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale, denumită în continuare ANRGN, are obligatia de a pune la dispozitie celor interesati documente sau date obtinute din:
a) analiza, de către Departamentul licentieri, autorizări,
reglementări tehnice din cadrul ANRGN, a cererilor pentru acordarea
autorizatiilor si a licentelor în sectorul gazelor naturale;
b) verificările efectuate de Directia control, inspectii, auditare
din cadrul ANRGN;
c) luarea unei măsuri de punere în aplicare a reglementărilor
emise de ANRGN.
(2) Sunt exceptate de la prevederile alin. (1):
a) informatiile confidentiale sau de afaceri, stabilite de comun
acord cu ANRGN, a căror difuzare poate cauza daune economice, informatiile cu
regim special si informatiile care constituie secret de stat;
b) documentele si datele solicitate de titularii de autorizatii si
de licente, care au obligatia achitării tarifelor prevăzute în anexa nr. 8 la
Regulamentul pentru acordarea autorizatiilor si licentelor în sectorul gazelor
naturale, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 784/2000.
Art. 2. - (1) Pentru eliberarea documentelor si/sau a datelor
prevăzute la art. 1 alin. (1) ANRGN percepe tarife diferentiate, în functie de
natura solicitării, conform modelului de calcul prevăzut în anexa la prezentele
instructiuni.
(2) Criteriile care stau la baza stabilirii tarifelor prevâzute la
alin. (1) sunt:
a) cheltuielile cu munca vie - numărul de ore prestate de
specialisti, inclusiv contributiile la bugetul asigurărilor sociale de stat si
la Fondul de asigurări sociale de sănătate;
b) cheltuielile materiale - birotică, hârtie, consumabile
imprimantă si altele asemenea
c) cheltuielile generale - chirii, utilităti.
Art. 3. - (1) Persoanele care solicită ANRGN documente sau date
trebuie să depună la sediul acesteia o cerere, însotită de dovada achitării în
contul ANRGN nr. 500312712134, deschis la Trezoreria sectorului 1, sau direct
la casieria ANRGN a tarifului aferent prestării acestui serviciu.
(2) Cererea prevăzută la alin. (1) trebuie să poarte mentiunea
"Către ANRGN - Serviciul relatii publice, comunicare si imagine".
(3) ANRGN, prin directiile si serviciile de specialitate, are
obligatia de a analiza cererea, comunicându-i solicitantului documentele sau
datele respective ori, după caz, notificându-i imposibilitatea furnizării
acestora, în termen de 30 de zile calendaristice de la data înregistrării
cererii.
(4) În termen de 7 zile calendaristice de la data înregistrării
cererii în registrul unic întocmit în acest sens si tinut de Serviciul relaiii
publice, comunicare si imagine, ANRGN poate cere solicitantilor lămuriri cu
privire la continutul acesteia. Acestia sunt obligati să notifice răspunsul la
cererea ANRGN în termen de 7 zile calendaristice de la data comunicării prin
postă, prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire a acesteia.
Art. 4. - În scopul ftarnizării de documente si date reale ANRGN
are dreptul de a solicita agentilor economici din sectorul gazelor naturale, în
conformitate cu prevederile art. 14 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr.
41/2000, informatiile necesare în vederea desfăsurării în bune conditii a
acestei activităii.
Art. 5. - Anexa face parte integrantă din prezentele instructiuni.
ANEXĂ
la
instructiuni
MODEL
de calcul al tarifelor percepute de
ANRGN pentru eliberarea documentelor solicitate*)
I. Cheltuieli cu munca vie (numărul
de ore prestate de specialisti)
|
Specialisti(functii de
executie)**) |
Salariul orar brut |
Numărul de ore |
Total |
|
Consilier
juridic |
X1 |
10 |
Y1 = X1
x 10 |
|
Economist |
X2 |
5 |
Y2 = X2
x 5 |
|
Informatician |
X3 |
10 |
Y3 = X3
x 10 |
|
|
|
|
TOTAL1 =
Y1 + Y2 + Y3 |
II. Contributiile la bugetul asigurărilor sociale de stat si la Fondul de asigurări sociale de sănătate
Total 2 = Total i x 0,42***)
|
Tipuri de materiale |
Cantitatea sau numărul
materialelor |
Valoarea nominală |
Valoarea totală |
|
Birotică |
X1 |
Y1 |
Z1
= X1 x Y1 |
|
Hărtie |
X2 |
Y2 |
Z2
= X2 x Y2 |
|
Consumabile
imprimantă |
X3 |
Y3 |
Z3
= X3 x Y3 |
|
|
|
|
TOTAL3
= Z1 + Z2 + Z3 |
IV. Cheltuieli generale (chirii + utilităti)
|
Tipuri |
Cheltuieli
|
|
Chirii |
X1 |
|
Utilităti |
X2 |
|
|
TOTAL4
= X1 + X2 |
Total tarif = Totall + Total2 + Total3
+ Total4
*)Modelul de calcul prevăzut în prezenta anexă are caracter orientativ, stabilirea tarifelor făcându-se în functie de natura serviciilor prestate.
**) Conform anexei nr. 6 la Contractul colectiv de muncă încheiat
la nivelul ANRGN.
***) 0,42 = contributiile la bugetul asigurărilor sociale de stat si la Fondul de asigurări sociale de sănătate (30% - CAS; 5% - pentru Fondul pentru plata ajutorului de somaj; 7% - pentru Fondul de asigurări sociale de sănătate)
AUTORITATEA
NATIONALĂ DE REGLEMENTARE
ÎN
DOMENIUL GAZELOR NATURALE
pentru aprobarea Regulamentului de constatare, notificare si sanctionare a abaterilor de la reglementările emise în sectorul gazelor naturale
Presedintele Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul
Gazelor Naturale - ANRGN,
în temeiul
prevederilor art. 6 lit. I) si ale art. 8 alin. (4) din Ordonanta Guvernului
nr. 41/2000 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Autoritătii
Nationale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale (ANRGN), cu modificările
si completările ulterioare,
emite prezenta decizie.
Art. 1. - Se aprobă Regulamentul de constatare, notificare si
sanctionarea a abaterilor de la reglementările emise în sectorul gazelor
naturale, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta decizie.
Art. 2. - Directia control, inspectii, auditare si Serviciul
legislatie, contencios vor aduce la îndeplinire prevederile prezentei decizii.
Art. 3. - Prezenta decizie va fi publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I.
Presedintele Autoritătii Nationale
de Reglementare în Domeniul Gazelor
Naturale,
Bucuresti,
23 ianuarie 2001.
Nr. 54.
REGULAMENT
de constatare, notificare si
sanctionare a abaterilor de la reglementările emise în sectorul gazelor
naturale
CAPITOLUL I
Dispozitii generale
Art. 1. - Prezentul regulament are ca scop prevenirea si
combaterea abaterilor de la reglementările emise în sectorul gazelor naturale.
Art. 2. - Prezentul regulament se aplică persoanelor juridice si
fizice care desfăsoară activităti de productie, transport, tranzit,
înmagazinare/stocare, dispecerizare, distributie, furnizare si utilizare a
gazelor naturale, precum si activităti de proiectare, executie si exploatare în
sectorul gazelor naturale.
CAPITOLUL II
Art. 3. - (1) În întelesul prezentului regulament, calitatea de
agent constatator o are personalul Autoritătii Nationale de Reglementare în
Domeniul Gazelor Naturale, denumită în continuare ANRGN, împuternicit în acest
sens.
(2) Continutul împuternicirii este prevăzut în anexa nr. 1 la
prezentul regulament.
(3) Împuternicirile acordate ageniilor constatatori sunt valabile
pentru o perioadă de maximum 2 ani.
(4) Directia control, inspectii, auditare din cadrul ANRGN va
asigura coordonarea activitătii agentilor constatatori.
Art. 4. - Agentii constatatori au următoarele atributii:
a) să efectueze controale si inspectii periodice la agentii
economici care îsi desfăsoară activitatea în sectorul gazelor naturale, precum
si la consumatorii de gaze naturale si/sau lichefiate, pentru verificarea
respectării de către acestia a reglementărilor emise de ANRGN;
b) să constate contraventiile si să aplice sanctiunile
corespunzătoare, potrivit prevederilor Ordonaniei Guvernului nr. 60/2000
privind reglementarea activitătilor din sectorul gazelor naturale, cu
modificările si completările ulterioare, si ale Ordonantei Guvernului nr.
41/2000 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Autoritătii Nationale
de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale (ANRGN), cu modificările si
completările ulterioare;
c) să dispună sigilarea si confiscarea bunurilor produse,
dobândite sau care au servit la săvârsirea contraventiilor în sectorul gazelor
naturale, în conditiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea si sanctionarea
contraventiilor, cu modificările si completările ulterioare;
d) să sesizeze organele de urmărire penală în legătură cu infractiunile
constatate cu ocazia exercitării atributiilor de serviciu;
e) orice alte atributii prevăzute de lege.
Art. 5. - În exercitarea atributiilor prevăzute la art. 4 agentii
constatatori au următoarele obligatii:
a) să se legitimeze înainte de exercitarea atributiilor de
serviciu;
b) să efectueze controalele cu obiectivitate si să încheie
proces-verbal de constatare a contraventiilor;
c) să păstreze secretul informatiilor având caracter confidential,
detinute ca urmare a exercitării atributiilor de serviciu, si să nu le facă
publice decât în cazurile expres prevăzute de reglementările legale în vigoare.
Art. 6. - (1) În vederea constatării contraventiilor agentii
constatatori au acces, în conditiile legii, în incinta clădirilor, la
instalatii, precum si în orice alt loc situat în limita retelei de alimeritare.
(2) Pentru efectuarea controalelor si a inspectiilor periodice
proprietarii si/sau cei care exploatează aceste clădiri sau instalatii sunt
obligati să pună la dispozitie agentilor constatatori documentele si actele
specifice obiectului de activitate.
(3) Organele de politie si ale Ministerului Public sunt obligate
să acorde sprijin agentilor constatatori, la cererea acestora, în vederea
desfăsurării activitătilor prevăzute la alin. (1) si (2).
Art. 7. - Agentii constatatori nu pot avea, pe bază de cumul de
functii, calitatea de angajat al vreunui agent economic supus controlului
dispus de ANRGN.
CAPITOLUL III
Art. 8. - (1) Procedura de constatare, de notificare si de
sanctionare a contraventiilor din sectorul gazelor naturale este prevăzută de
Legea nr. 32/1968, cu modificările si completările ulterioare.
(2) Constatarea săvârsirii contraventiilor si aplicarea amenzilor
se fac prin proces-verbal întocmit de agentii constatatori, conform anexei nr.
2 la prezentul regulament.
Art. 9. - (1) ANRGN are obligatia de a transmite agentilor
constatatori carnete continând procese-verbale de constatare si sanctionare a
contraventiilor, precum si chitantiere pentru înscrierea amenzilor.
(2) Eliberarea si evidenta carnetelor continând procese-verbale de
constatare si sanctionare a contraventiilor, a chitantierelor, a registrelor de
evidentă a proceselor-verbale si a împuternicirilor de control se fac de către
Directia control, inspectii, auditare din cadrul ANRGN, cu respectarea
regulilor privind evidenta si circuitul imprimatelor cu regim special.
Art. 10. - (1) Evidenta proceselor-verbale de constatare si
sanctionare a contraventiilor se înscrie într-un registru special, tinut si
completat de ANRGN.
(2) Procesele-verbale se arhivează conform criteriilor stabilite
pentru imprimatele cu regim special.
(3) Modelul registrului de evidentă a proceselor-verbale este
prevăzut în anexa nr. 3 la prezentul regulament.
(4) Agentii constatatori raportează sefului ierarhic situatia
privind procesele-verbale întocmite si amenzile aplicate, lunar sau ori de câte
ori li se solicită de către acesta.
(5) Agentii constatatori vor depune trimestrial la Directia
control, inspectii, auditare un raport detaliat privind evidenta
proceselor-verbale de constatare a contraventiilor.
Art. 11. - (1) O dată cu aplicarea amenzii contraventionale
agentul constatator va fixa si un termen de conformare, de 7-30 de zile
calendaristice, care poate fi prelungit de ANRGN, în cazuri temeinic
justificate, cu maximum 30 de zile calendaristice.
(2) În cadrul termenului prevăzut la alin. (1) contravenientul are
obligatia să se conformeze măsurilor dispuse de agentul constatator prin
procesul-verbal, sub sanctiunea aplicării unei noi amenzi contraventionale.
Art. 12. - (1) Împotriva procesului-verbal de constatare a
contraventiei se poate face plângere în termen de 15 zile calendaristice de la
data comunicării acestuia.
(2) Plângerea se depune la sediul ANRGN, însotită de copia de pe
procesul-verbal de constatare a contraventiei.
(3) Plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit judecătoriei în
a cărei rază teritorială a fost săvârsită contraventia, care o va solutiona în
conformitate cu prevederile art. 36-39 din Legea nr. 32/1968, cu modificările
si completările ulterioare.
CAPITOLUL IV
SECTIUNEA 1
Art. 13. - Încălcarea prevederilor prezentului regulament atrage
răspunderea materială, disciplinară, contraventională, penală sau, după caz,
civilă, în conditiile legii.
SECTIUNEA a 2-a
Art. 14. Contraventiile sunt cele prevăzute si sanctionate de
Ordonanta Guvernului nr. 60/2000, cu modificările si completările ulterioare,
si de Ordonanta Guvernului nr. 41/2000, cu modificările si completările
ulterioare.
Art. 15. - Plata amenzilor contraventionale se face prin orice
instrument legal de plată, într-un cont prevăzut în procesul-verbal remis de
agentul constatator. Confirmarea plătii amenzii va fi depusă la ANRGN.
Art. 16. - Sanctiunile prevăzute de prezentul regulament se
aplică:
a) persoanei fizice/juridice care încalcă dispozitiile Ordonantei
Guvernului nr. 60/2000 si ale Ordonaniei Guvernului nr. 41/2000;
b) persoanei juridice, titular de autorizatie/licentă, care nu
respectă obligatiile sale legale, conditionările, restrictiile, limitările,
interdictiile ori sarcinile prevăzute în autorizatie/licentă.
Art. 17. - (1) Punerea în aplicare a amenzii contraventionale se
face în conformitate cu prevederile art. 40 din Legea nr. 32/1968, cu
modificările si completările ulterioare.
(2) Comunicarea procesului-verbal către Administratia financiară
se face conform anexei nr. 4 la prezentul regulament.
Art. 18. - Executarea sanctiunii contraventionale se prescrie în
cazul în care procesul-verbal de constatare a contraventiei nu a fost comunicat
celui sanctionat, în termen de o lună de la data aplicării sanctiunii.
Art. 19. - În functie de natura contraventiilor agentii
constatatori vor colabora cu:
a) inspectorii pentru protectia mediului din cadrul Ministerului
Apelor si Protectiei Mediului, în conformitate cu prevederile Legii protectiei mediului
nr. 137/1995, republicată, si ale Hotărârii Guvernului nr. 127/1994 privind
stabilirea si sanctionarea unor contraventii la normele pentru protectia
mediului înconjurător, cu modificările ulterioare;
b) inspectorii pentru protectia muncii din cadrul Ministerului
Muncii si Solidaritătii Sociale, în conformitate cu prevederile Legii
protectiei muncii nr. 90/1996, republicată;
c) Inspectia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub
Presiune si Instalatiilor de Ridicat ISCIR si Biroul Român de Metrologie Legală
Bucuresti, aflate în subordinea Ministerului Industriei si Resurselor;
d) Ministerul Public, Ministerul de Interne si alte organe
competente, conform prevederilor legale în vigoare.
Art. 20. - (1) Bunurile produse, dobândite sau care au servit la
săvârsirea contraventiilor prevăzute în prezentul regulartient, inclusiv sumele
de bani rezultate si depozitate în bănci, sunt supuse confiscării în conditiile
prevăzute de Legea nr. 32/1968, cu modificările si completările ulterioare.
(2) Contravaloarea bunurilor confiscate se constituie venit la
bugetul de stat.
Art. 21. - Anexele nr. 1-4 fac parte integrantă din prezentul
regulament.
ANEXA
Nr. 1
la
regulament
Domnul/Doamna ........................................... , având
functia de .............................................., în conformitate cu
prevederile art. 87 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr.60/2000 privind
reglementarea activitătilor din sectorul gazelor naturale si ale Regulamentului
de constatare, notificare si sanctionare a abaterilor de la reglementările
emise în sectorul gazelor naturale, aprobat prin Decizia presedintelui ANRGN
nr. 54/2001, este împuternicit/împuternicită:
1. să efectueze, în vederea, verificării modului de respectare a
reglementărilor emise de ANRGN, controale si inspectii periodice la agentii
economici din sectorul gazelor naturale, precum si ia consumatorii de gaze
naturale si/sau lichefiate;
2. să constate si să sanctioneze contraventiile prevăzute la cap.
XV din Ordonanta Guvernului nr. 60/2000 si la art. 14 din Ordonanta Guvernului
nr. 41/2000;
3. să ia măsura sigilării si confiscării bunurilor produse si/sau
dobândite din săvârsirea contraventiilor în sectorul gazelor naturale ori care
au servit la săvârsirea acestora.
Împuternicirea este valabilă pentru o perioadă de
.................
|
Data eliberării ……………….. |
Presedinte, ………………. |
ANEXA
Nr. 2
la
Regulament
PROCES-VERBAL Nr. .........
de constatare si sanctionare a contraventiilor
încheiat în ziua ......, luna ........., anul .......... în
localitatea ................., judetul
Subsemnatul ................................., agent constatator
împuternicit de Autoritatea Natională de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale
- ANRGN, cu sediul în Bucuresti, Calea Dorobantilor nr. 30, sectorul 1, având
legitimatia nr. .................. , eliberată de ANRGN, cu ocazia controlului
efectuat la ............................, localitatea
............................................, str.
............................................, nr. ............., judetul
......................, am constatat următoarele:
l. Cele arătate constituiel contraventie/contraventii,
prevăzută/prevăzute de
săvârsită/săvârsite
de persoana fizică/juridică
...................................................., cu domiciliul/sediul în
localitatea ......................, str. ............, nr. ..........., bl. .........,
sc. ......., ap. ........, judetul/sectorul ........, Identificată cu
buletinul/cartea de identitate seria .........., nr. .............,
eliberat/eliberată de ..................... la data de .............. ,
înregistrată la oficiul registrului comertului cu nr. .........................
.
Fată de cele constatate contravenientul se amendează cu suma de
................................. lei,
(cifre si
litere) conform
................................................................... .
De asemenea, se dispune confiscarea următoarelor bunuri
..................................................
Alte măsuri:
........................................................................................
Contravaloarea amenzii va fi virată în contul nr.
.......................................................... , deschis
la
......................................, si se constituie venit la bugetul de
stat conform art. 15 si art. 20 alin. (2) din Regulamentul de constatare,
notificare si sanctionare a abaterilor de la reglementările emise în sectorul
gazelor naturale, aprobat prin Decizia presedintelui ANRGN nr. 54/2001.
Confirmarea plătii amenzii va fi depusă la ANRGN.
Contravenientul (nu) se angajează să plătească în termen de 48 de
ore jumătate din cuantumul amenzii, respectiv suma de
........................................... lei, conform Legii nr. 32/1968, cu
(cifre si litere) modificările si completările ulterioare.
Neplata amenzii în termen de 15 zile calendaristice de la data
luării la cunostintă a procesului-verbal atrage executarea silită conform Legii
nr. 32/1968, cu modificările si completările ulterioare.
Contravenientul,
semnând procesul-verbal, recunoaste că a primit o copie de pe acesia.
Contravenientul refuzănd să semneze procesul-verbal/nefiind prezent, cele
constatate sunt confirmate de martorii. ........., domiciliati în ....,
identificati cu ................................................…..
Obiectiile contravenientului:
...................................................................................
.............................................................................................…………………………………….
Prezentul proces-verbal a fost încheiat în ……………. exemplare, un
exemplar fiindu-i înmânat contravenientului.
|
Agentul constatator: |
Contravenientul: |
Martori: |
|
Numele si prenumele ........ |
Am primit un exemplar |
………………… |
|
Numele si prenumele ........ |
Numele si prenumele |
………………… |
|
Semnătura
.......................... |
Semnătura :.................. |
|
|
Semnătura
.......................... |
Functia ......................... |
|
|
Stampila |
Stampila |
|
la
regulament
REGISTRUL DE EVIDENTĂ A
PROCESELOR-VERBALE
|
Nr. crt. |
Data înregistrării |
Data/Locul încheierii procesului-
verbal |
Agentul constatator |
Situatia de fapt |
Încadrarea contraventiei |
Numele si prenumele/ denumirea contravenientului |
Domiciliul/ sediul
contravenienlului |
Obiectii |
Angajament de plată |
Amendă |
Alte măsuri |
Modul de comunicare |
Datele de identificare a
martorului |
Plăngere Depunere/ solufienare |
Finalizarea procesului-verbal |
|
0 |
1 |
2 |
3 |
4 |
5 |
6 |
7 |
8 |
9 |
10 |
11 |
12 |
13 |
14 |
15 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
COMUNICARE
către Administratia financiară a
...........................
Adresa: ..................................................................................................
Vă transmitem alăturat procesul-verbal de constatare si
sanctionare a contraventiei nr. ......... din data de
.............................., prin care
........................................................................................,
(numele si prenumele/denumirea persoanei fizice/juridice) domiciliat/cu sediul
în ........................, str. .............................. nr.
.........., bl. ........., sc. .......... et. ........... ap. ...............
sectorul/judetul ........................... , a fost sanctionat
contraventional, amenda fiind în cuantum de ................................
(cifre si litere)lei.
Procesul-verbal de constatare a contraventiei a rămas definitiv la
data de ..........................,. prin executarea termenului pentru plata
amenzii prevăzut de Legea nr. 32/1968, cu modificările si completările
ulterioare.
Ca urmare vă solicităm să procedati la punerea lui în executare,
potrivit prevederilor legale.
|
Directia control, inspectii,
auditare |
Serviciul legislatie, contencios |