MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

 P A R T E A  I

 

Anul XIII - Nr. 60      LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE      Luni, 5 februarie 2001

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 173 din 26 septembrie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 lit. f1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare

 

Decizia nr. 182 din 10 octombrie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silită a creantelor bancare neperformante preluate la datoria publică internă

 

Decizia nr. 184 din 10 octombrie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 lit. f1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare

 

Decizia nr. 185 din 10 octombrie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificată si completată prin Ordonanta Guvernului nr. 30/1999

 

Decizia nr. 190 din 10 octombrie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat si a dispozitiilor art. 71 si art. 69 alin. 1 din Statutul profesiei de avocat

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

213. - Hotărâre privind stabilirea pentru anul 2001 a bazei materiale destinate activitătii de reprezentare si protocol, aflată în domeniul public al statului si în administrarea Regiei Autonome “Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat”, si trecerea unor imobile din domeniul privat al statului în domeniul public al statului

 

214. - Hotărâre privind transmiterea unor imobile situate în municipiul Bucuresti, din administrarea Regiei Autonome "Locato" în administrarea Regiei Autonome “Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat”

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 173

din 26 septembrie 2000

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 lit. f1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare

 

Ioan Muraru - presedinte

Costică Bulai- judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stângu- judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Mariana Trofimescu - procuror

Maria Bratu- magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 lit. f1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare, exceptie ridicată de Marius Drăghici si Mihnea Petru Părvu în Dosarul nr. 488/2000 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civilă si de contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor: Marius Drăghici, Mihnea Petru Pârvu, Radu Sârbu, ziarul "Adevărul" si Alexandru Boariu, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea exceptiei ca fiind neîntemeiată, considerând că prevederile art. 15 lit. fi) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru nu contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 1 alin. (3) si în art. 54, deoarece, potrivit art. 58 alin. (1) din Constitutie, Parlamentul, ca unică autoritate legiuitoare a tării, are latitudinea de a stabili prin lege anumite categorii de persoane sau de litigii scutite de plata taxei judiciare de timbru, fără ca prin aceasta să fie încălcate drepturile si libertătile cetătenesti.

 

CURTEA,

având în vedere acteie si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 25 aprilie 2000, pronuntată în Dosarul nr. 488/2000, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civilă si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 lit. f1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare, exceptie ridicată de Marius Drăghici si Mihnea Petru Pârvu.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că textul art. 15 lit. f1) din Legea nr. 146/1997 contravine mai întâi dispozitiilor art. 54 din Constitutie, deoarece se consideră că "Prin derogarea pe care o introduce în raport cu regimul general al actiunilor în justitie evaluabile în bani, art. 15 lit. f1) facilitează în mod direct arbitrariul si abuzul de drept, transformând institutia reparării daunelor morale într-o sinecură pentru profitori si, mai grav, într-un instrument de presiune asupra libertătii de exprimare si dreptului de informare, ambele garantate de Constitutie".

În al doilea rând autorii exceptiei consideră că textul mentionat contravine dispozitiilor art. 1 alin. (3) din Constitutie.

În opinia autorilor regimul derogator al textului art. 15 lit. f1) din lege nu corespunde cerintelor statului de drept si garantării dreptătii, pentru că instituie un regim de inegalitate între cei care pretind daune evaluabile în bani, dezavantajându-i grav pe cei care au suferit prejudicii materiale în raport cu cei care au suferit doar prejudicii morale. Acest regim "transformă justitia într-un instrument de presiune asupra libertătii de exprimare" si, în fine, "transferă prerogativa legiuitorului de a stabili competenta materială a instantelor judecătoresti, punând-o la bunul plac al reclamantului care, prin simplul fapt al autoevaluării morale, alege competenta de primă instantă fără nici un control judiciar..."

Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civilă si de contencios administrativ, exprimându-si opinia, consideră că de lege lata prevederea ce face obiectul exceptiei nu încalcă nici un text expres din Constitutie, însă de lege ferenda s-ar impune pentru echitabila reglementare o taxă chiar si sub numele de cautiune. În ceea ce priveste obiectia ridicată de reclamant, instanta consideră că art. 15 lit.- f1) din Legea nr. 146/1997 cuprinde prevederi de care depinde judecarea cauzei cu care a fost sesizată.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază că excetptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece scutirea de la plata taxei judiciare de timbru este opera voiniei legiuitorului, această exceptare decurgând din natura nepatrimonială a valorilor ocrotite (onoarea si demnitatea persoanei). Pe de altă parte Guvernul arată că prin Ordonanta de urgentă nr. 53/2000 se instituie obligatia reclamantului care cere daune morale de a depune o cautune, care are rolui de a limita solicitarea unor sume mari pentru aceste daune.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

 

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse de parte, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

I. Cu privire la exceptia ridicată Curtea observă că, prin Încheierea din 25 aprilie 2000 a Tribunalului Bucuresti Sectia a IV-a civilă si de contencios administrativ, a fost sesizată cu solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 lit. f1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, dispozitii introduse prin pct. 4 al art. I din Ordonanta Guvernului nr. 11/1998 si modificate prin Legea nr. 112/1998 privind aprobarea acestei ordonante (lege publicată în Monitorul Oficial al Romăniei, Partea I, nr. 212 din 9 iunie 1998).

Aceste dispozitii au următorul continut: "Sunt scutite de taxe judiciare de timbru: actiunile si cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la: [..]

f1) stabilirea si acordarea de despăgubiri pentru daunele morale aduse onoarei, demnitătii sau reputatiei unei persoane fizice, "

Ulterior sesizării Curtii Constitutionale, prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 53/2000 pentru unele măsuri privind solutionarea cererilor referitoare la acordarea de despăgubiri pentru daunele morale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 23 mai 2000, s-au adus modificări art. 15 lit. f1) din Legea nr. 146/1997, care are în prezent următorul cuprins: "Stabilirea si acordarea de despăgubiri persoanei fizice pentru daunele morale aduse onoarei, demnitătii, reputatiei, vietii intime, familiale sau private, ori dreptului la imagine. "

În jurisprudenta sa Curtea Constitutională a statuat în mod constant că, atunci când dispozitia legală invocată a fost modificată, exceptia poate să fie examinată dacă textul legal, în noua sa redactare, conservă substanta din reglementarea initială. De aceea, având în vedere că această cerintă este îndeplinită, Curtea urmează să se pronunte asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 lit. f1) din Legea nr. 146/1997 în forma modificată prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 53/2000.

II. Autorii exceptiei critică dispozitiile art. 15 lit. f1) din Legea nr. 146/1997, pe motiv că acestea contravin prevederilor art. 1 alin. (3) si ale art. 54 din Constitutie, texte ce au următorul continut:

- Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic si social, în care demnitatea omului, drepturile si libertătile cetătenilor, libera dezvoltare a personalitătii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezintă valori supreme si sunt garantate."

- Art. 54: "Cetătenii români, cetătenii străini si apatrizii trebuie să-si exercite drepturile si libertătile constitutionale cu bună-credintă, fără să încalce drepturile si libertătile celorlalti. "

Examinând exceptia de neconstitutionalitate sub aspectul criticii privind încălcarea dispozitiilor art. 1 alin. (3), Curtea constată că instituirea unor exceptii (scutiri de la plata taxei) de la regula generală a plătii taxelor judiciare de timbru este o prerogativă exclusivă a legiuitorului. Potrivit art. 138 alin. (1) din Constitutie “Impozitele, taxele si orice alte venituri ale bugetului de stat si ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege”. Stabilirea unor exceptii de la plata taxelor de timbru trebuie corelată cu prevederile art. 53 alin. (1) din Constitutie, potrivit cărora "Cetătenii au obligatia să contribuie, prin impozite si taxe, la cheltuielile publice; în măsura în care, în situatii diferite, această obligatie este prevăzută prin lege. Întrucât legiuitorului îi apartine prerogativa de a reglementa cu privire la taxe si impozite, Curtea observă că adoptarea unei anumite politici fiscale  în materie  taxelor  judiciare de timbru nu adduce atingerea prevederilor constitutionale  privitoare la statul de drept.

Curtea consideră ca fiind neîntemeiat si argumentul potrivit prin textul de lege criticat

s-ar institui un instrument de presiune asupra libertatii de exprimare si s-ar adduce astfel atingerea principiului exercită  cu bună credintă a drepturilor si  libertătilor , prevazute în art. 54 din Constitutie.  Astfel Curtea va retine conform 30 alin. (6) din Legea fundamentala , aceasta “nu poate prijudecia demnitatea, onoarea, viata particulară a persoanei  si nici dreptul la propia imagine”.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1, 2, 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

 

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a ciare de timbru, cu modificările ulterioare, exceptii nr. 488/2000 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV

 

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 26 septembrie 2000.

 

Presedinte

prof. univ. dr. Ioan Muraru

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 182

din 10 octombrie 2000

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silită a creantelor bancare neperformante preluate la datoria publică internă

 

Ioan Muraru - presedinte

Costică Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stângu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Mariana Trofimescu - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silită a creantelor bancare neperformante preluate la datoria publică internă, exceptie ridicată de Societatea Comercială "General Consulting and Procurement" - S.A. din Bucuresti în dosarele nr. 6.843/1999 si nr. 6.845/1999 ale Tribunalului Bucuresti - Sectia comercială.

La apelul nominal Agentia pentru Valorificarea Activelor Bancare este reprezentată de avocatul Mihai Constantinescu. Lipsesc autorul exceptiei, Societatea Comercială "General Consulting and Procurement" - S.A. din Bucuresti, si Banca Comercială Română - S.A., fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea dosarelor nr. 140C/2000 si nr. 137C/2000, având în vedere că părtile sunt aceleasi, iar obiectul exceptiei de neconstitutionalitate este identic. Reprezentantul părtii prezente este de acord cu conexarea, întrucât toate aceste cauze au aceleasi părti si acelasi obiect. Reprezentantul Ministerului Public este de acord, de asemenea, cu măsura conexării pentru aceleasi considerente. Fată de aceste sustineri, pentru o mai bună solutionare a cauzelor, Curtea, în temeiul art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 140C/2000 la Dosarul nr. 137C/2000.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Agentiei pentru Valorificarea Activelor Bancare, considerând că exceptia ridicată în cauza de fată constituie o reiterare, atât ca formă cât si ca fond, a exceptiilor de neconstitutionalitate solutionate prin deciziile Curtii Constitutionale nr. 126 din 4 iulie 2000 si nr. 155 din 19 septembrie 2000, solicită respingerea exceptiei ca fiind inadmisibilă.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta Curtii Constitutionale, solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată.

 

C U R T E A,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierile din 11 ianuarie 2000, pronuntate în dosarele nr. 6.843/1999 si nr. 6.845/1999, Tribunalul Bucuresti - Sectia comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silită a creantelor bancare neperformante, preluate la datoria publică internă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 27 august 1999, exceptie ridicată de Societatea Comercială "General Consulting and Procurement" - S.A. din Bucuresti într-un proces civil având ca obiect opozitia la executare, formulată de autorul exceptiei în contradictoriu cu BANCOREX - S.A. din Bucuresti, în ale cărei drepturi s-a subrogat Agentia de Valorificare a Activelor Bancare.

În motivarea exceptiilor autorul acestora sustine că Ordonanta Guvernului nr. 55/1999, în întregul ei, si în mod special dispozitiile art. 4, 5, 8, art. 9 alin. (2), art. 12, 13, 18, 23, art. 28 alin. (1), art. 32, art. 33 alin. (2), art. 34 alin. (1) si (2), precum si ale art. 40 încalcă prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (2), referitoare la egalitatea în drepturi a cetătenilor, ale art. 21, privind accesul liber la justitie, ale art. 24 alin. (1), care consacră dreptul la apărare, si ale art. 125, referitoare la înfăptuirea justitiei, deoarece instituie o procedură specială de recuperare a creantelor bancare neperformante, derogatorie de la dreptul comun.

Tribunalul Bucuresti - Sectia comercială apreciază că exceptia de neconstitutionalitate fiind ridicată fată de exceptia de necompetentă materială si fată de cererea de declinare a competentei, formulate de partea adversă, în cauză "sunt îndeplinite conditiile prevăzute la art. 23 alin. (1) si (2) din Legea nr. 47/1992", iar pentru că exceptia nu a mai făcut obiectul vreunei decizii anterioare a Curtii Constitutionale, este îndeplinită si conditia prevăzută la art. 23 alin. (3) din aceeasi lege. Cu privire la temeinicia sau netemeinicia exceptiei instanta nu si-a exprimat opinia. În schimb, a prorogat pronuntarea pe exceptia de necompetentă materială până la solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate si a dispus suspendarea judecării cauzei.

În conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, precum si

Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei ridicate.

Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază că exceptia ridicată este neîntemeiată, deoarece dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor constitutionale invocate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

 

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silită a creantelor bancare neperformante preluate la datoria publică internă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 27 august 1999. Astfel cum a fost formulată, exceptia de neconstitutionalitate se referă în primul rând la ansamblul dispozitiilor ordonantei si în mod special la cele ale art. 4, 5, 8, 9, art. 11 alin. (2), art. 12, 13, 18, 23, art. 28 alin. (1), art. 32, art. 33 alin. (2), art. 34 alin. (1) si (2) si ale art. 40.

Ulterior sesizării Curtii Constitutionale actul normativ criticat a fost modificat prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 25/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 141 din 3 aprilie 2000, însă modificările operate nu vizează textele legale criticate.

Autorul exceptiei consideră că actul normativ criticat încalcă următoarele prevederi constitutionale:

- Art. 16 alin. (2): "Nimeni nu este mai presus de lege.";

- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";

- Art. 24 alin. (1): "Dreptul la apărare este garantat.";

- Art. 125: "(1) Justitia se realizează prin Curtea Supremă de Justitie si prin celelalte instante judecătoresti stabilite de lege.

(2) Este interzisă înfiintarea de instante extraordinare.

(3) Competenta si procedura de judecată sunt stabilite de lege."

Examinând exceptia de neconstitutionalitate Curtea constată că Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 a mai fost supusă controlului de constitutionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 126 din 4 iulie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 11 septembrie 2000, s-a retinut, în esentă, că această ordonantă, emisă în baza unei legi de abilitare, si anume Legea nr. 140/1999, reglementează o procedură specială pentru realizarea creantelor bancare neperformante preluate de Agentia de Valorificare a Activelor Bancare si pentru solutionarea litigiilor si cererilor de orice natură în legătură cu aceste creante, precum si pentru executarea silită. Din această perspectivă Curtea a constatat, pe de o parte, că Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 are în vedere o categorie specială de creante, pentru care prevede o procedură executională specială, si anume creantele bancare neperformante preluate la datoria publică, iar pe de altă parte, că există o strânsă legătură între datoria publică internă si bugetul de stat, ceea ce este de natură să constituie o justificare suficientă pentru diferenta de tratament juridic în ceea ce priveste procedura executională a creantelor preluate la datoria publică internă. De asemenea, s-a retinut că, chiar dacă ordonanta criticată cuprinde norme de procedură privind executarea, precum si unele norme de competentă care derogă de la dispozitiile Codului de procedură civilă, ca si de la alte dispozitii cuprinse în legi speciale, aceasta nu contravine sub nici un aspect prevederilor constitutionale invocate, criticile de neconstitutionalitate fiind neîntemeiate.

Deoarece nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudentei Curtii, se impune aceeasi solutie si în cauza de fată, astfel că exceptia urmează să fie respinsă.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

 

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silită a creantelor bancare neperformante preluate la datoria publică internă, exceptie ridicată de Societatea Comercială "General Consulting and Procurement" - S.A. din Bucuresti în dosarele nr. 6.843/1999 si nr. 6.845/1999 ale Tribunalului Bucuresti - Sectia comercială.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 10 octombrie 2000.

 

PRESEDINTE,
prof. univ. dr. Ioan Muraru

Magistrat-asistent,
Maria Bratu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIE Nr. 184

din 10 octombrie 2000

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 lit. f1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare

 


Ioan Muraru - presedinte
Costică Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Nicolae Popa - judecător
Lucian Stângu - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Paula C. Pantea - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 lit. f1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare, exceptie ridicată de Societatea Comercială "Galeriile Dragomir" - S.R.L. din Bucuresti si Dumitru Dragomir în Dosarul nr. 2.167/1999 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a civilă si de contencios administrativ.

La apelul nominal răspund autorii exceptiei, reprezentati prin avocat Mirela Elian, si Victor Babiuc, reprezentat prin avocat Mihai Constantinescu.

Cauza fiind în stare de judecată, autorii exceptiei solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate. Se arată că prevederile art. 15 lit. f1) din Legea nr. 146/1997, potrivit cărora sunt scutite de taxa de timbru actiunile pentru stabilirea si acordarea de despăgubiri pentru daune morale aduse onoarei, demnitătii sau reputatiei unei persoane fizice, contravin dispozitiilor art. 4 alin. (2) si ale art. 16 alin. (1) din Constitutie, întrucât "instituie o discriminare pozitivă în favoarea unui grup restrâns de persoane - de regulă, demnitarii". În acest sens se apreciază că inexistenta obligatiei de a timbra pretentiile patrimoniale rezultate din prejudiciile morale favorizează pe cei care "sunt deja, prin pozitia lor socială si politică, privilegiati".

Victor Babiuc, prin apărătorul său, solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate. Se arată că "dispozitiile legale criticate au un caracter general, ele privind onoarea si demnitatea oricărei persoane fizice, asa încât restrângerea acestei măsuri de protectie la demnitari si oameni bogati este abuzivă si nejustificată". De asemenea, se sustine că "pretentia autorilor exceptiei de a nu se face nici o diferentiere între delictele de drept comun si delictele morale, sub aspectul taxei de timbru, este neîntemeiată, întrucât situatiile nu sunt egale, delictul moral constituind în mod evident o situatie diferită fată de delictul civil comun. Mai mult, delictul moral are o gravitate mai mare cât timp vizează nemijlocit demnitatea si onoarea persoanei. De aceea diferenta de reglementare este nu numai consecinta unei diferentieri de situatii, ci, în plus, expresia unui drept la diferentă".

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, arătând că dispozitiile art. 15 lit. f1) din Legea nr. 146/1997 nu contravin art. 4 alin. (2) si art. 16 alin. (1) din Constitutie, deoarece textul criticat recunoaste tuturor cetătenilor care se consideră vătămati prin atingeri aduse onoarei, demnitătii sau reputatiei lor dreptul de a cere despăgubiri în justitie fără plata vreunei taxe, neinstituind discriminări de nici un fel.

 

C U R T E A,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 16 martie 2000, pronuntată în Dosarul nr. 2.167/1999, Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a civilă si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 lit. f1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare, exceptie ridicată de Societatea Comercială "Galeriile Dragomir" - S.R.L. din Bucuresti si Dumitru Dragomir.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii exceptiei sustin că "art. 15 lit. f1) din Legea nr. 146/1997 contravine dispozitiilor art. 4 alin. (2) si ale art. 16 alin. (1) din Constitutie. Or, dispozitiile art. 15 lit. f1) din Legea nr. 146/1997, de care se prevalează reclamantul pentru a nu-si timbra actiunea, instituie o discriminare pozitivă în favoarea unui grup restrâns de persoane - de regulă, demnitarii. Acest text reprezintă modalitatea prin care un personaj politic a înteles să ocrotească imunitatea parlamentară de care se bucura un alt personaj politic. Astfel că legea poate fi numită din această perspectivă o lege de spetă. De aceea a da, în aceste conditii, în care marea majoritate a populatiei este nevoită să suporte cheltuielile actului de justitie, o lege care să-i scutească de la plata taxei de timbru pe câtiva demnitari care îsi evaluează prejudiciul de imagine după criterii numai de ei stiute este un act nu numai neconstitutional, dar si profund imoral. Este, în orice caz, neconstitutională o lege care creează asemenea inegalităti între oamenii care se adresează justitiei, favorizându-i tocmai pe aceia care nu numai că nu au nevoie, dar nu au nici dreptul la o protectie specială. Legea are, prin definitie, vocatie la universalitate, fiind chemată să reglementeze o totalitate de relatii sociale, si nu să favorizeze un grup de indivizi care sunt deja, prin pozitia lor socială si politică, privilegiati".

Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a civilă si de contencios administrativ, exprimându-si opinia, apreciază că exceptia ridicată este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat nu contravine dispozitiilor constitutionale ale art. 4 alin. (2) si ale art. 16 alin. (1).

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece Legea nr. 146/1997 recunoaste tuturor cetătenilor care se consideră vătămati prin atingeri aduse onoarei, demnitătii sau reputatiei lor dreptul de a cere despăgubiri în justitie fără plata vreunei taxe, neinstituind discriminări de nici un fel; principiul egalitătii în fata legii trebuie înteles în sensul că aceeasi normă legală nu poate fi aplicată diferit, discriminatoriu de la un caz la altul, în functie de criteriile enumerate în art. 4 alin. (2) din Constitutie, si nicidecum în sensul că legea n-ar putea prevedea măsuri diferentiate în functie de categoria de subiecte cărora li se adresează sau de sfera relatiilor sociale pe care o reglementează. În concluzie, se apreciază că nu au fost încălcate dispozitiile constitutionale cuprinse în art. 4 alin. (2) si în art. 16 alin. (1).

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei.

 

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile autorilor exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

I. Prin Încheierea din 16 martie 2000 a Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a civilă si de contencios administrativ Curtea Constitutională a fost sesizată cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 lit. f1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, dispozitii introduse prin pct. 4 al art. I din Ordonanta Guvernului nr. 11/1998 si modificate prin Legea nr. 112/1998 privind aprobarea acestei ordonante (lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 9 iunie 1998). Aceste dispozitii au următoarea redactare: "Sunt scutite de taxe judiciare de timbru: actiunile si cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la: [...]

f1) stabilirea si acordarea de despăgubiri pentru daunele morale aduse onoarei, demnitătii sau reputatiei unei persoane fizice."

Ulterior sesizării Curtii Constitutionale, prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 53/2000 pentru unele măsuri privind solutionarea cererilor referitoare la acordarea de despăgubiri pentru daunele morale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 23 mai 2000, s-au adus modificări lit. f1) a art. 15 din Legea nr. 147/1997, care are în prezent următorul cuprins: "stabilirea si acordarea de despăgubiri persoanei fizice pentru daunele morale aduse onoarei, demnitătii, reputatiei, vietii intime, familiale sau private, ori dreptului la imagine."

În jurisprudenta sa Curtea Constitutională a statuat în mod constant că, atunci când după ridicarea exceptiei de neconstitutionalitate dispozitia legală a fost modificată, exceptia poate să fie examinată dacă textul legal, în noua sa redactare, conservă substanta reglementării initiale. De aceea, având în vedere că această cerintă este îndeplinită, Curtea urmează să se pronunte asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 lit. f1) din Legea nr. 147/1992 în forma modificată prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 53/2000.

II. Pentru a stabili în ce măsură exceptia de neconstitutionalitate este întemeiată Curtea urmează să examineze prevederea legală criticată, sub aspectul concordantei sale cu dispozitiile art. 4 alin. (2), potrivit cărora "România este patria comună si indivizibilă a tuturor cetătenilor săi, fără deosebire de rasă, de nationalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenentă politică, de avere sau de origine socială", precum si cu cele ale art. 16 alin. (1) din Constitutie, în conformitate cu care "Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări".

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că instituirea unor exceptii (scutiri de plata taxei) de la regula generală a plătii taxelor judiciare de timbru nu constituie o discriminare sau o atingere adusă acestui principiu constitutional. Potrivit art. 138 alin. (1) din Constitutie "Impozitele, taxele si orice alte venituri ale bugetului de stat si ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege", fiind asadar la latitudinea legiuitorului să stabilească scutiri de taxe sau impozite, având în vedere situatii diferite, fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiului egalitătii în drepturi. Plata unor taxe sau impozite nu reprezintă un drept, ci o obligatie constitutională a cetătenilor, prevăzută la art. 53 alin. (1) din Legea fundamentală, în conformitate cu care "Cetătenii au obligatia să contribuie, prin impozite si taxe, la cheltuielile publice". Asa fiind, nu se poate considera că prin textul de lege criticat ar fi fost lezate prevederile art. 4 alin. (2) si ale art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală.

Curtea consideră ca fiind neîntemeiat si argumentul potrivit căruia prin textul de lege criticat s-ar institui o discriminare pozitivă în favoarea unui grup restrâns de persoane (demnitarii). Aceasta deoarece prin art. 15 lit. f1) din Legea nr. 146/1997 este scutită de plata taxei de timbru orice persoană fizică în cazul formulării de actiuni si cereri având ca obiect stabilirea si acordarea de despăgubiri pentru daunele morale aduse onoarei, demnitătii, reputatiei, vietii intime, familiale sau private, ori dreptului la imagine.

Fată de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1, 2, 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

 

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 lit. f1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare, exceptie ridicată de Societatea Comercială "Galeriile Dragomir" - S.R.L. din Bucuresti si Dumitru Dragomir în Dosarul nr. 2.167/1999 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a civilă si de contencios administrativ.

Definitivă si obligatorie.
Pronuntată în sedinta publică din data de 10 octombrie 2000.

 

PRESEDINTE,
prof. univ. dr. Ioan Muraru

Magistrat-asistent,
Florentina Geangu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIE Nr. 185

din 10 octombrie 2000

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificată si completată prin Ordonanta Guvernului nr. 30/1999


Ioan Muraru - presedinte
Costică Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Nicolae Popa - judecător
Lucian Stângu - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Paula C. Pantea - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificată si completată prin Ordonanta Guvernului nr. 30/1999, exceptie ridicată de Societatea Comercială "Deliana Com" - S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 1.188/C/2000 al Curtii de Apel Oradea.

La apelul nominal răspunde Consiliul Local Oradea - Directia imobiliară, reprezentată de consilier juridic Dinu Florian Toia, constatându-se lipsa Societătii Comerciale "Deliana Com" - S.R.L. din Oradea, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Consiliului Local Oradea - Directia imobiliară solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată. Se arată că prevederile art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru nu încalcă prevederile art. 16, 20 si 41 din Constitutie si nici pe cele ale art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Astfel, se apreciază că prevederile art. 16 alin. (1) si ale art. 41 din Constitutie nu au legătură cu cauza, iar sustinerea referitoare la încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 16 alin. (2), care consacră principiul suprematiei legii, nu poate fi retinută, deoarece Legea nr. 146/1997 a fost adoptată conform procedurii si cu cvorumul cerut de acest text. Se consideră, de asemenea, că art. 20 din Constitutie a fost invocat din eroare, întrucât acest articol "face trimitere la drepturile si libertătile fundamentale ale cetătenilor (mentionate în art. 22-49 din Constitutie) si nu la dreptul unei institutii de a beneficia de o scutire de la plata taxelor de timbru judiciar". În sensul acestor sustineri invocă jurisprudenta Curtii Constitutionale, din care mentionează Decizia nr. 34/2000.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea exceptiei, arătând că dispozitiile art. 17 din Legea nr. 146/1997 sunt constitutionale. Se apreciază că scutirea de plata taxelor judiciare de timbru reprezintă o problemă de optiune a legiuitorului, iar nu o problemă de constitutionalitate.

 

C U R T E A,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 13 aprilie 2000, pronuntată în Dosarul nr. 1.188/C/2000, Curtea de Apel Oradea a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicată de Societatea Comercială "Deliana Com" - S.R.L. din Oradea într-un litigiu având ca obiect plata chiriei restante, a majorărilor de întârziere si a taxei judiciare de timbru aferente.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că dispozitiile criticate, potrivit cărora sunt scutite de taxa judiciară de timbru cererile si actiunile formulate de institutiile publice când au ca obiect venituri publice, contravin art. 16 si 41 din Constitutie, precum si "art. 6 din Pactul 11, Legea nr. 79/1995". Astfel, în legătură cu încălcarea art. 16 din Constitutie, care consacră principiul egalitătii în drepturi, se apreciază că un proces civil trebuie să se desfăsoare în conditii de deplină egalitate între părti si de aceea nu există nici un motiv ca actiunile formulate de stat să fie scutite de taxă de timbru, asa încât art. 17 din Legea nr. 146/1997 contine prevederi discriminatorii fată de partea din proces care nu beneficiază de scutire. Se arată că dispozitiile criticate contravin art. 41 din Constitutie, care "ocroteste în aceleasi conditii proprietatea, publică sau privată, indiferent de forma sau de titularul ei", ceea ce înseamnă "ca si veniturile realizate din dreptul de proprietate să se bucure de acelasi tratament", iar scutirea institutiilor publice de plata taxei de timbru, atunci când acestea formulează actiuni în justitie, are semnificatia că "forma de proprietate publică beneficiază de o discriminare pozitivă, nejustificată însă, în raport cu celelalte forme de proprietate". Cu referire la contrarietatea dintre art. 17 din Legea nr. 146/1997 si art. 6 din Protocolul nr. 11 la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, ratificat prin Legea nr. 79/1995, sub aspectul dreptului de a beneficia de un proces echitabil, se apreciază că "echitatea procesului reclamă egalitatea de tratament, egalitatea de drepturi sau egalitatea de obligatii", or, "Exemplul practic este al aceluia care nu poate exercita o cale de atac pentru că nu poate plăti taxa de timbru, fată de categoria privilegiată a celor scutiti de taxa de timbru [...]".

Curtea de Apel Oradea, exprimându-si opinia, apreciază că, "Prin instituirea scutirii de taxe judiciare de timbru în favoarea autoritătilor publice, se instituie o inegalitate procesuală a cetătenilor fată de aceste autorităti".

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Se arată că prevederile art. 17 din Legea nr. 146/1997 nu încalcă prevederile art. 16 din Constitutie, deoarece, pe de o parte, aceste prevederi constitutionale consacră egalitatea între cetăteni si nicidecum egalitatea între cetăteni si autoritătile publice, iar pe de altă parte, prin continutul său, art. 16 alin. (1) se corelează cu art. 4 alin. (2), care stabileste egalitatea între cetăteni, fără deosebire de rasă, de nationalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenentă politică, de avere sau de origine socială, si aceste criterii caracterizează persoanele fizice. Se consideră că partea finală a dispozitiilor criticate, aplicabile în spetă, potrivit cărora sunt scutite de plata taxei de timbru cererile "formulate de alte institutii publice, indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca obiect venituri publice", nu încalcă art. 41 din Constitutie, care garantează protectia proprietătii private.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

 

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente si concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate,

raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, modificată si completată prin Ordonanta Guvernului nr. 30/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 29 ianuarie 1999. Acest text de lege are următorul continut: "Sunt scutite de taxa judiciară de timbru cererile si actiunile, inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera Deputatilor, Presedintia României, Guvernul României, Curtea Constitutională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public si de Ministerul Finantelor, indiferent de obiectul acestora, precum si cele formulate de alte institutii publice, indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca obiect venituri publice."

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate apreciază că art. 17 din Legea nr. 146/1997 încalcă prevederile art. 16 si 41 din Constitutie, precum si ale art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutională constată că art. 17 din Legea nr. 146/1997, modificat si completat prin Ordonanta Guvernului nr. 30/1999, a mai făcut obiectul controlului de constitutionalitate prin raportare la dispozitiile art. 16 din Constitutie, într-un dosar în care, ca si în spetă, părti în procesul aflat pe rolul instantei de judecată erau o societate comercială si un organ al administratiei publice. Astfel, prin Decizia nr. 121 din 27 iunie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 2 noiembrie 2000, respingându-se exceptia de neconstitutionalitate, s-a statuat că textul criticat nu contravine art. 16 din Constitutie, care garantează egalitatea în drepturi a cetătenilor, iar nu egalitatea persoanelor juridice. Cele statuate prin acea decizie îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată, întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice modificarea acestei jurisprudente.

Un alt motiv de neconstitutionalitate constă în sustinerea conform căreia, în temeiul textului criticat, "forma de proprietate publică beneficiază de o discriminare pozitivă, nejustificată însă, în raport cu celelalte forme de proprietate", ceea ce contravine art. 41 din Constitutie, care, în opinia autorului exceptiei, "ocroteste în aceleasi conditii proprietatea publică sau privată, indiferent de forma sau de titularul ei".

Analizând această sustinere, Curtea Constitutională constată că art. 41 privitor la "Protectia proprietătii private" stabileste în alin. (2) fraza întâi că "Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular". Rezultă că aceste garantii constitutionale privesc orice fel de proprietate privată, care este ocrotită în mod egal, indiferent de proprietar, si nicidecum proprietatea publică, al cărei regim este stabilit la art. 135 din Constitutie, astfel că, si sub acest aspect, exceptia de neconstitutionalitate urmează să fie respinsă ca fiind neîntemeiată.

În sfârsit, autorul exceptiei de neconstitutionalitate invocă si încălcarea dreptului fiecărui cetătean de a beneficia de un proces echitabil, în conformitate cu prevederile art. 6 din Protocolul nr. 11 la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, sustinând că "echitatea procesului reclamă egalitatea de tratament, egalitatea în drepturi sau egalitatea de obligatii".

Din examinarea acestei sustineri Curtea retine că în realitate autorul exceptiei de neconstitutionalitate se referă la dispozitiile art. 6 paragraful 1 fraza întâi din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, potrivit cărora "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public si într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instantă independentă si impartială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa".

Curtea Constitutională constată că prevederile art. 6 paragraful 1 fraza întâi din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale reglementează dreptul oricărei persoane de a beneficia de un proces echitabil si nu contin nici o interdictie referitoare la scutirea de plata taxei judiciare de timbru. Asa fiind, art. 17 din Legea nr. 146/1997, astfel cum a fost modificat prin Ordonanta Guvernului nr. 30/1999, nu contravine acestor prevederi din conventie si, în consecintă, si sub acest aspect exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată si urmează să fie respinsă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

 

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

 

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificată si completată prin Ordonanta Guvernului nr. 30/1999, exceptie ridicată de Societatea Comercială "Deliana Com" - S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 1.188/C/2000 al Curtii de Apel Oradea.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 10 octombrie 2000.

 

PRESEDINTE,
prof. univ. dr. Ioan Muraru

Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIE Nr. 190

din 10 octombrie 2000

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat si a dispozitiilor art. 71 si art. 69 alin. 1 din Statutul profesiei de avocat

 

Ioan Muraru - presedinte
Costică Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Nicolae Popa - judecător
Lucian Stângu - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Mariana Trofimescu - procuror
Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat si a dispozitiilor art. 71 si art. 69 alin. 1 din Statutul profesiei de avocat, exceptie ridicată de Alexandrina Coldea în Dosarul nr. 4.277/1999 al Curtii de Apel Cluj - Sectia civilă.

Dezbaterile au avut loc în sedinta publică din 26 septembrie 2000 si au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronuntarea la 10 octombrie 2000.

 

C U R T E A,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 29 octombrie 1999, pronuntată în Dosarul nr. 4.277/1999, Curtea de Apel Cluj - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, precum si a dispozitiilor art. 71 si art. 69 alin. 1 din Statutul profesiei de avocat, exceptie ridicată de contestatoarea-intimată Coldea Alexandrina.

În motivarea exceptiei autorul acesteia arată că prin dispozitiile criticate pentru neconstitutionalitate sunt nesocotite prevederile art. 24 din Constitutie, referitoare la dreptul părtilor dintr-un proces de a fi asistate de un avocat ales, drept care implică si dreptul oricărui justitiabil de a-si alege liber avocatul pe care îl doreste. De asemenea, se sustine că textele criticate încalcă si prevederile art. 38 alin. (1) din Constitutie, potrivit cărora "Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei si alegerea locului de muncă sunt libere". Or, se arată în continuare, îndeplinirea de către avocatul aflat în situatia prevăzută la art. 17 din Legea nr. 51/1995 a activitătilor specifice profesiei (asa cum acestea sunt înscrise în art. 1-3 din lege), în fata instantei, considerată ca institutie (unde sotul sau ruda sa este magistrat), înseamnă exercitarea dreptului său la muncă.

Totodată se invocă si încălcarea art. 49 din Constitutie, considerându-se că "dispozitiile art. 17 din Legea nr. 51/1995 si ale art. 71, raportate la art. 69 alin. 1 din Statutul profesiei de avocat, au ca efect o restrângere a dreptului la muncă al avocatului aflat în situatia vizată de aceste texte". Interdictia de exercitare a profesiei în fata unei instante, "considerată ca institutie în sine", asa cum este definită în Legea nr. 92/1992, reprezintă în opinia autorului exceptiei o restrângere care se încadrează în textul art. 49 din Constitutie. Se mai arată că "substratul interdictiei în cauză se relevă a fi acela al unei prezumtii de necinste, atât în sarcina avocatului, cât si a tuturor magistratilor unei instante (instanta unde sotul sau ruda avocatului este magistrat), precum si acela al unei prezumtii de partialitate al tuturor acestor magistrati". Prin continutul lor "vădit infamant, ca si prin apriorismul lor", aceste prezumtii sunt considerate de autorul exceptiei ca fiind "contrare moralei publice" si, în consecintă, ele nu pot justifica restrângerea dreptului de exercitare a profesiei de avocat pentru avocatii aflati în situatia prevăzută la art. 17 din Legea nr. 51/1995. Pe de altă parte, analizând proportionalitatea restrângerii operate prin dispozitia legală criticată pentru neconstitutionalitate, precum si limita restrângerii prevăzute la art. 49 din Constitutie, de a nu se atinge însăsi existenta dreptului, se consideră că restrângerea dreptului de exercitare a profesiei ar putea fi circumscrisă numai în termenii unei incompatibilităti restrânse la completul în care functionează magistratul care este rudă cu avocatul în cauză (în genul celei prevăzute la art. 24 si următoarele din Codul de procedură civilă sau la art. 64 si următoarele din Codul de procedură penală).

Un alt motiv de neconstitutionalitate a dispozitiilor criticate, invocat de autorul exceptiei, se bazează pe încălcarea prevederilor art. 44 din Constitutie, întrucât "încheierea căsătoriei sau mentinerea celei deja încheiate de către avocatii vizati de aceste texte, respectiv de către magistrati, devine incompatibilă cu exercitarea dreptului la muncă, după cum exercitarea acestui drept capătă valenta unui criteriu obligatoriu de evitat pentru a putea întemeia sau mentine o familie" (un veritabil impediment la căsătorie).

Instanta judecătorească, exprimându-si opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate, consideră că aceasta "este fondată, atâta timp cât prin dispozitiile a căror neconstitutionalitate este invocată se mentine interdictia avocatului de a-si exercita profesia la instanta sau parchetul la care sotul avocatului sau ruda ori afinul său până la gradul al treilea inclusiv îndeplineste functia de magistrat si nu se are în vedere doar o incompatibilitate a unui anume magistrat, nu a instantei sau parchetului ca institutie, asa cum prevăd dispozitiile art. 24 si următoarele din Codul de procedură civilă si ale art. 46 si următoarele din Codul de procedură penală".

Presedintele Camerei Deputatilor, în punctul său de vedere, apreciază că dispozitiile art. 17 din Legea nr. 51/1995 sunt neconstitutionale. În argumentarea acestui punct de vedere se arată că, desi prin două decizii Curtea Constitutională a considerat că dispozitiile art. 17 din Legea nr. 51/1995 sunt constitutionale, nu s-a analizat suficient temeiul invocat de autorii exceptiei privind încălcarea dreptului la apărare si, în special, "importanta desemnării voluntare a avocatului" de către partea interesată, drept reglementat ca atare si de art. 6 alin. 3 lit. c) din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale si de art. 14 alin. 3 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice. Se mai sustine că "nu atât din perspectiva neîngrădirii dreptului la muncă, ce poate fi invocată de către un avocat, ci, îndeosebi, din unghiul de vedere al justitiabilului se pune problema dacă art. 24 alin. (2) din Constitutie poate fi supus efectului restrictiv al art. 49 din Legea fundamentală". În acest sens se arată că "nici unul din temeiurile mentionate în art. 49 alin. (1) din Constitutie nu poate justifica restrângerea sferei de optiune a justitiabilului în exercitarea dreptului său la apărare". Se apreciază că, dimpotrivă, "restrângerea exercitiului anumitor drepturi si libertăti se poate impune, în conditiile prescrise de art. 49 alin. (2) din Constitutie, tocmai în scopul ocrotirii dreptului la apărare, precum si a drepturilor pe care acesta le contine, între care si posibilitatea de a selecta un anumit avocat". Se mai consideră, de asemenea, că dispozitiile art. 17 din Legea nr. 51/1995 sunt criticabile si sub un alt aspect, si anume acela că "existenta unui set de incompatibilităti pentru magistrati si auxiliarii justitiei nu justifică, sub aspect constitutional, edictarea unor norme similare pentru alte categorii de participanti la sistemul administrării justitiei, deoarece în felul acesta s-ar ajunge la dezechilibre semnificative între ansamblul de drepturi si cel de obligatii, cu riscul de a se afecta însăsi existenta unor drepturi fundamentale". Se mai consideră că introducerea acestei interdictii reprezintă tocmai rezultatul "unei abordări suprarepresive si, în orice caz, necorelate cu dispozitiile celorlalte legi care au incidentă în materia administrării justitiei". În final se apreciază că o asemenea optiune legislativă, care practic "postulează prezumtia de rea-credintă, nesocoteste dispozitiile art. 54 din Constitutie, în sensul cărora «Cetătenii [...] trebuie să îsi exercite drepturile si libertătile constitutionale cu bună-credintă, fără să încalce drepturile si libertătile celorlalti»".

Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază că "exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 din Legea nr. 51/1995 si a celor ale art. 71 raportat la art. 69 alin. 1 din Statutul profesiei de avocat este neîntemeiată". Se arată că interdictia legală instituită prin art. 17 din Legea nr. 51/1995 "vizează sfera dreptului de a exercita profesia de avocat de către membrii barourilor si nu restrângerea dreptului la apărare al cetăteanului, prevăzut la art. 24 din Constitutie, drept garantat prin posibilitatea titularului acestui drept de a alege oricare alt avocat înscris în barourile din România în afara celor care au interdictia de a exercita acte specifice profesiei datorită unei situatii personale, interdictie limitată la o anumită instantă". Se mai sustine că această incompatibilitate "constituie o măsură de protectie pentru părti si împotriva suspiciunii ce ar putea altera actul de justitie". Totodată se apreciază că "aceasta nu contravine dispozitiilor art. 38 din Constitutie, care prevăd că dreptul la muncă nu poate fi îngrădit, neconstituind o restrângere a exercitării dreptului de a profesa avocatura, ci o garantie legală instituită în scopul ocrotirii probitătii tuturor participantilor la realizarea justitiei". Guvernul consideră că restrângerea de drepturi instituită prin textele criticate este "impusă de necesitatea apărării unor valori sociale importante, între care ordinea si morala publică", astfel că "prevederile legale contestate nu contravin nici dispozitiilor art. 49 alin. (1) din Legea fundamentală". În legătură cu sustinerea potrivit căreia s-ar fi încălcat prin dispozitiile art. 17 din Legea nr. 51/1995 dispozitiile art. 44 din Constitutie Guvernul arată că "prevederile art. 17 din Legea nr. 51/1995 nu contravin nici uneia din dispozitiile cuprinse în art. 44 din Constitutie". Referitor la prevederile cuprinse în art. 71, raportat la art. 69 din Statutul profesiei de avocat, Guvernul arată că acestea "sunt în concordantă cu dispozitiile art. 17 din Legea nr. 51/1995, făcând unele precizări cu privire la aplicarea acestora". Se face referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale, invocându-se în acest sens Decizia nr. 45 din 2 mai 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 12 mai 1995, si Decizia nr. 57 din 14 mai 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 293 din 19 noiembrie 1996.

Presedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

 

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, sustinerile autorului exceptiei, punctele de vedere al presedintelui Camerei Deputatilor si al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 17 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 9 iunie 1995, precum si prevederile art. 71, raportate la cele ale art. 69 alin. 1 din Statutul profesiei de avocat, adoptat de Consiliul Uniunii Avocatilor din România la 30 septembrie 1995 si publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 17 octombrie 1995.

Cu toate că Legea nr. 51/1995 a fost modificată prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 85/1997 privind impunerea veniturilor realizate de persoanele fizice, aprobată cu modificări prin Legea nr. 246/1998, care a abrogat art. 77 din această lege, iar Statutul profesiei de avocat a fost modificat prin Hotărârea Consiliului Uniunii Avocatilor din România din 15 martie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 17 iunie 1997, textele care formează obiectul exceptiei de neconstitutionalitate nu au suferit modificări.

1. Exceptia de neconstitutionalitate se referă în primul rând la dispozitiile art. 17 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, care au următorul cuprins: "Profesia de avocat nu poate fi exercitată la instanta de judecată sau la parchetul unde sotul avocatului sau ruda ori afinul său până la gradul al treilea inclusiv îndeplineste functia de magistrat.
Dispozitiile alineatului precedent se aplică în mod corespunzător si avocatului al cărui sot sau rudă ori afin până la gradul al treilea inclusiv îndeplineste functia de judecător financiar, consilier de conturi sau procuror financiar, la instantele Curtii de Conturi."

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate consideră că acest text încalcă prevederile art. 24 din Constitutie, referitoare la dreptul la apărare, pe cele ale art. 38 din Constitutie, privind munca si protectia socială a muncii, pe cele ale art. 44 din Constitutie, privind familia, precum si prevederile art. 49 din Constitutie, privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti.

Dispozitiile constitutionale invocate în motivarea exceptiei de neconstitutionalitate de către autorul acesteia au următorul continut:

- Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) În tot cursul procesului părtile au dreptul să fie asistate de un avocat ales sau numit din oficiu."

Curtea constată că desi autorul exceptiei se referă la încălcarea dispozitiilor art. 38 în întregime, în realitate dispozitiile pertinente ale art. 38 sunt cuprinse numai în alin. (1) al acestui articol, care are următorul cuprins:

"(1) Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei si alegerea locului de muncă sunt libere."

De asemenea, în legătură cu prevederile art. 44 din Constitutie, invocate, de asemenea, în integralitate, Curtea observă că în realitate autorul exceptiei se referă în motivare doar la alin. (1) si la teza întâi a alin. (2), care au următorul cuprins: "(1) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimtită între soti, pe egalitatea acestora si pe dreptul si îndatorirea părintilor de a asigura cresterea, educatia si instruirea copiilor.

(2) Conditiile de încheiere, de desfacere si de nulitate a căsătoriei se stabilesc prin lege."

- Art. 49: "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertăti poate fi restrâns numai prin lege si numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea sigurantei nationale, a ordinii, a sănătătii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertătilor cetătenilor; desfăsurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamităti naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea trebuie să fie proportională cu situatia care a determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertătii."

Examinând exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, Curtea retine că interdictia instituită prin art. 17 din Legea nr. 51/1995 vizează sfera dreptului de a exercita profesia de avocat de către membrii barourilor, iar nu restrângerea dreptului la apărare al cetăteanului, prevăzut la art. 24 din Constitutie. Acest drept este garantat prin posibilitatea titularului de a alege orice avocat înscris în barourile din România în afara celor care au interdictie de a exercita acte specifice profesiei datorită unei situatii personale (interdictie limitată la o anumită instantă).

Din această perspectivă incompatibilitatea stabilită prin textul de lege criticat nu contravine nici prevederilor art. 38 alin. (1) din Constitutie, care prevăd că dreptul la muncă nu poate fi îngrădit, deoarece textul nu instituie o restrângere a exercitării dreptului de a profesa avocatura, ci o garantie legală prevăzută în scopul asigurării probitătii participantilor la realizarea justitiei.

Dispozitiile legale criticate nu încalcă nici prevederile art. 49 alin. (1) din Constitutie, deoarece, pe de o parte, interdictia cuprinsă în art. 17 din Legea nr. 51/1995 este impusă de necesitatea apărării unor valori sociale importante, si anume ordinea si morala publică, iar pe de altă parte, nu atinge existenta vreunui drept.

Referitor la pretinsa încălcare, prin dispozitiile legale amintite, a prevederilor art. 44 din Constitutie, privind familia, Curtea observă că aceste prevederi ale Legii fundamentale nu au nici o incidentă în cauză, întrucât se referă la încheierea căsătoriei, egalitatea în drepturi a sotilor, conditiile de încheiere a căsătoriei, care nu au nici o legătură cu textul de lege criticat.

Curtea constată, de asemenea, că acest text a mai format obiect al controlului de constitutionalitate exercitat de Curte. Astfel, prin Decizia nr. 45 din 2 mai 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 12 mai 1995, Curtea Constitutională, pronuntându-se, în cadrul controlului prealabil prevăzut la art. 144 lit. a) din Constitutie, asupra constitutionalitătii dispozitiilor art. 17 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, a stabilit că acestea sunt constitutionale. În considerentele acelei decizii Curtea a retinut că "Prevederile art. 17 nu instituie însă restrângeri ale exercitării dreptului de a profesa avocatura, ci incompatibilităti care constituie măsuri de protectie pentru părti si împotriva unor suspiciuni ce ar putea altera actul de justitie. Textul legal priveste direct avocatul si nu judecătorul, procurorul etc., astfel cum se prevede în codurile de procedură". În motivarea sesizării de neconstitutionalitate formulate de Curtea Supremă de Justitie cu privire la acest text s-a invocat numai încălcarea dispozitiilor art. 49 din Constitutie. Printr-o decizie ulterioară - nr. 57 din 14 mai 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 293 din 19 noiembrie 1996, Curtea Constitutională, în cadrul controlului posterior de constitutionalitate, a respins "ca vădit nefondată exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 17 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat", cu motivarea că, referitor la aceste dispozitii legale, Curtea, prin Decizia nr. 45/1995 a plenului, a stabilit că sunt constitutionale. În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate care a format obiectul Deciziei nr. 57/1996 s-a invocat încălcarea mai multor dispozitii constitutionale privitoare la drepturi fundamentale, si anume: art. 24 alin. (2) privind dreptul la apărare, art. 38 alin. (1) privind dreptul la muncă, la alegerea profesiei si a locului de muncă, art. 44 alin. (1) privind garantarea libertătii căsătoriei, art. 20 alin. (2) privind prioritatea conventiilor internationale privitoare la drepturile fundamentale, art. 21 si art. 125 privind accesul liber la justitie si la realizarea justitiei de către instantele judecătoresti.

Curtea Constitutională constată că, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a reconsidera această jurisprudentă, atât considerentele acestor decizii, cât si solutia pronuntată îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză.

2. În ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 71 raportat la art. 69 din Statutul profesiei de avocat, aprobat de Consiliul Uniunii Avocatilor din România, Curtea constată, în temeiul prevederilor art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 23 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, conform cărora Curtea Constitutională decide numai asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor judecătoresti privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau ordonantă, că exceptia este inadmisibilă, deoarece statutul criticat nu se încadrează în aceste categorii de acte normative.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

 

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

 

Respinge, ca fiind neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, exceptie ridicată de Alexandrina Coldea în Dosarul nr. 4.277/1999 al Curtii de Apel Cluj - Sectia civilă.
Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 71 si art. 69 alin. 1 din Statutul profesiei de avocat, exceptie ridicată de acelasi autor în acelasi dosar al aceleiasi instante.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 10 octombrie 2000.

 

PRESEDINTE,
prof. univ. dr. Ioan Muraru

Magistrat-asistent,
Laurentiu Cristescu

 

Întrucât magistratul-asistent Laurentiu Cristescu se află în incapacitate temporară de muncă, în locul său semnează, în temeiul art. 261 din Codul de procedură civilă,

 

Magistrat-asistent sef,
Claudia Miu

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind stabilirea pentru anul 2001 a bazei materiale destinate activitătii de reprezentare si protocol, aflată în domeniul public al statului si în administrarea Regiei Autonome "Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat", si trecerea unor imobile din domeniul privat al statului în domeniul public al statului

 

Având în vedere prevederile art. 7 alin. (8) din Hotărârea Guvernului nr. 854/2000 privind organizarea si functionarea Regiei Autonome "Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat",
în temeiul prevederilor art. 107 din Constitutia României si ale art. 8 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

Art. 1. - Se aprobă trecerea din domeniul privat al statului în domeniul public al statului a următoarelor imobile aflate în administrarea Regiei Autonome "Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat":

- Vila nr. 17 cu anexă si teren aferent în suprafată de 1.358,00 m2 din comuna Snagov, judetul Ilfov.

Art. 2. - Baza materială destinată activitătii de reprezentare si protocol pentru Senat, Camera Deputatilor, Administratia Prezidentială, Guvern si Curtea Constitutională, aflată în domeniul public al statului si în administrarea Regiei Autonome "Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat", este stabilită pentru anul 2001 potrivit anexei*) care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 3. - Hotărârea Guvernului nr. 854/2000 privind organizarea si functionarea Regiei Autonome "Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat", publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 9 octombrie 2000, cu modificările ulterioare, se modifică si se completează după cum urmează:

1. Anexa nr. 3 "Lista cuprinzând bunurile imobile din domeniul public al statului, aflate în administrarea Regiei Autonome «Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat»" se completează cu pozitiile nr. 891 si 921, cu următorul cuprins:

Nr. crt.

Denumirea imobilului si adresa

Teren

- m2 -

"891.

Vila nr. 5, cu terenul aferent, din comuna Snagov, judetul Ilfov

12.599,00

921.

Vila nr. 17, cu anexă si terenul aferent, din comuna Snagov, judetul Ilfov

1.358,00"

 

2. Pozitiile nr. 4 si 11 din anexa nr. 4 "Lista cuprinzând bunurile imobile aflate în administrarea Regiei Autonome «Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat» care trec din domeniul public în domeniul privat al statului" se abrogă.

 

PRIM-MINISTRU
ADRIAN NĂSTASE
Contrasemnează:
Ministru pentru coordonarea
Secretariatului General al Guvernului,
Serban Mihăilescu
Ministrul administratiei publice,
Octav Cozmâncă
Ministrul finantelor publice,
Mihai Nicolae Tănăsescu



Bucuresti, 26 ianuarie 2001.
Nr. 213.


*) Anexa se comunică institutiilor publice interesate si Regiei Autonome "Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat".

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind transmiterea unor imobile, situate în municipiul Bucuresti, din administrarea Regiei Autonome "Locato" în administrarea Regiei Autonome "Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat"

 

În temeiul prevederilor art. 107 din Constitutia României, precum si ale art. 8 alin. (1) si ale art. 12 alin. (1) si (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - (1) Se aprobă transmiterea unui număr de 15 imobile, având datele de identificare prevăzute în anexa nr. 1, din domeniul privat al statului si din administrarea Regiei Autonome "Locato" în domeniul public al statului si în administrarea Regiei Autonome "Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat".

(2) Imobilele prevăzute la alin. (1) au destinatia de locuinte de protocol pentru persoanele care îndeplinesc functii publice, pe perioada exercitării functiei sau mandatului, potrivit Legii locuintei nr. 114/1996, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 2. - (1) Se aprobă transmiterea unui număr de 42 de imobile, proprietate privată a statului, având datele de identificare prevăzute în anexa nr. 2, din administrarea Regiei Autonome "Locato" în administrarea Regiei Autonome "Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat".

(2) Imobilele prevăzute la alin. (1) se utilizează, în principal, în scopul eliberării fondului de locuinte de protocol aflat în administrarea Regiei Autonome "Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat".

Art. 3. - Regia Autonomă "Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat" are obligatia ca din profitul constituit potrivit Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 91/1999 privind repartizarea profitului Regiei Autonome "Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat" să asigure dotările si confortul necesare în vederea utilizării imobilelor ca locuinte de protocol.

Art. 4. - Patrimoniul Regiei Autonome "Locato" se diminuează, iar patrimoniul Regiei Autonome "Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat" se majorează în mod corespunzător cu valoarea de inventar a imobilelor prevăzute la art. 1 alin. (1) si la art. 2 alin. (1), care figurează în evidentele contabile la data de 31 decembrie 2000.

Art. 5. - Predarea-preluarea imobilelor prevăzute la art. 1 alin. (1) si la art. 2 alin. (1) se face pe bază de protocol încheiat între părtile interesate, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

Art. 6. - Anexele nr. 1 si 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU
ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:
Ministru pentru coordonarea
Secretariatului General al Guvernului,
Serban Mihăilescu
Ministrul administratiei publice,
Octav Cozmâncă
Ministrul finantelor publice,
Mihai Nicolae Tănăsescu


Bucuresti, 26 ianuarie 2001.
Nr. 214.

 

ANEXA Nr. 1

 

DATELE DE IDENTIFICARE
a imobilelor care se transmit din domeniul privat al statului si din
administrarea Regiei Autonome "Locato" în domeniul public al statului
si în administrarea Regiei Autonome "Administratia Patrimoniului
Protocolului de Stat"



Nr. crt.

Adresa imobilului

Tipul spatiului

Locativ

Numărul de camere

Suprafata construită desfăsurată

(m2)

Suprafata terenului (m2)

Strada

Nr.

Sc.

Et.

Ap.

1.

Ionescu Gion

13

-

-

-

Vilă + garaj

8

251,00

235,00

2.

Sandu Aldea

94

-

-

-

Vilă + garaj

9

446,00

553,10

3.

Piata Romană

2

-

-

-

Vilă + garaj

5

219,00

272,00

4.

Dr. Burghelea

5

-

-

-

Vilă + garaj

22

781,00

1.099,00

5.

Eugen Lovinescu

(fosta Emile Zola)

2

-

-

-

Vilă + garaj

12

761,00

1.033,90

6.

Constantin Kiritescu (fosta Stupinei)

6

-

1

2

Apartament

6

189,00

678,00

7.

Intrarea Calotesti

1

-

Parter

1

Apartament

+ garaj

 

142,00

235,60

8.

Nicolae Bălcescu

35

A

5

10

Apartament

4

153,00

9,01

9.

Mihai Eminescu

124

B2

2

8

Apartament

4

143,00

35,55

10.

Mihai Eminescu

124

C

7

15

Apartament

4

185,00

45,99

11.

Tache Ionescu

1

-

2

5

Apartament

5

115,00

22,18

12.

Kiseleff

55

Vila 9

Parter

2

Apartament

5

124,00

934,00

13.

Mărăsti

4

-

Parter

1

Apartament

5

180,00

111,98

14.

Mărăsti

4

-

2

3

Apartament

5

174,00

108,14

15.

Calea Victoriei

91-93

B

4

14

Apartament

5

158,00

610,07

 

ANEXA Nr. 2

 

DATELE DE IDENTIFICARE
a imobilelor, proprietate privată a statului, care se transmit din
administrarea Regiei Autonome "Locato" în administrarea Regiei
Autonome "Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat"


Nr. crt.

Adresa imobilului

Tipul spatiului

Locativ

Numărul de camere

Suprafata construită desfăsurată

(m2)

Suprafata terenului (m2)

Strada

Nr.

Sc.

Et.

Ap.

1.

Ardeleni

1

-

1

5

Apartament

3

64,95

11,50

2.

Ardeleni

1

-

5

24

Apartament

 

64,95

11,50

3.

Nicolae Bălcescu

32-34

-

4

15

Apartament

3

118,42

114,70

4.

Iancu de Hunedoara

66

-

7

54

Apartament

3

70,70

10,86

5.

Iancu de Hunedoara

66

-

7

56

Apartament

4

89,65

13,78

6.

Iancu de Hunedoara

66

-

8

57

Apartament

3

70,70

10,86

7.

Iancu de Hunedoara

66

-

9

59

Apartament

4

89,65

13,78

8.

Iancu de Hunedoara

66

-

9

62

Apartament

4

89,65

13,78

9.

Icoanei

110

-

5

17

Apartament

2

68,65

17,88

10.

Icoanei

110

-

6

1

Apartament

3

98,30

25,61

11.

Icoanei

110

-

7

22

Apartament

2

77,25

20,12

12.

Icoanei

110

-

8

25

Apartament

2

77,25

20,12

13.

Icoanei

110

-

10

32+33

Apartament

5

166,35

18,12

25,22

14.

Stirbei Vodă

17

-

2

4

Apartament

5

138,65

26,36

15.

Turda

120

-

parter

1

Apartament

3

67,40

9,00

16.

Turda

120

-

1

5

Apartament

3

67,35

 

17.

Turda

120

-

3

14

Apartament

4

81,45

8,97

18.

Turda

120

-

4

18

Apartament

4

81,45

10,85

19.

Vlaicu Aurel

147

-

parter

4

Apartament

2

50,25

9,16

20.

Vlaicu Aurel

147

-

1

6

Apartament

2

51,90

6,48

21.

Vlaicu Aurel

147

-

1

49

Apartament

3

65,95

8,23

22.

Vlaicu Aurel

147

-

1

52

Apartament

2

50,30

6,28

23.

Vlaicu Aurel

147

-

3

57

Apartament

3

65,95

8,23

24.

Vlaicu Aurel

147

-

4

61

Apartament

3

65,95

8,23

25.

Vlaicu Aurel

147

-

4

62

Apartament

2

53,10

6,63

26.

Vlaicu Aurel

147

-

4

64

Apartament

2

50,30

6,28

27

Vlaicu Aurel

147

-

5

67

Apartament

2

53,65

6,69

28.

Vlaicu Aurel

147

-

6

70

Apartament

2

53,10

6,63

29.

Vlaicu Aurel

147

-

6

71

Apartament

2

53,65

6,65

30.

Vlaicu Aurel

147

-

6

72

Apartament

2

50,30

6,28

31.

Sandu Aldea Constantin

22

-

-

-

Vilă + garaj

7

1401,00

460,22

32.

Alexandru

12

-

-

-

Vilă + garaj

10

571,00

611,35

33.

Avram Iancu

8

-

-

-

Vilă + garaj

6

431,00

657,00

34.

Gen. Ion Florescu

1

-

-

-

Vilă

28

868,00

228,90

35.

Dr. Grigore Mora

39

-

-

-

Vilă + garaj

11

630,00

552,50

36.

Alexandru Philippide

15

-

-

-

Vilă

15

517,00

281,28

37.

Romulus

4

-

-

-

Vilă

12

810,00

591,30

38.

Romulus

6

-

-

-

Vilă

15

683,00

689,00

39.

Sfântul Spiridon

10

-

-

-

Vilă

6

357,00

317,95

40.

Muzeul Zambaccian

17

-

-

-

Vilă

16

642,00

493,23

41.

Prof. Zossima Demarat

8

-

-

-

Vilă

12

522,00

435,30

 

NOTĂ: Regia Autonomă "Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat" preia si este tinută de obligatiile contractuale ale Regiei Autonome "Locato" asupra imobilelor prevăzute la pozitiile nr. 31-42.