MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

P A R T E A I

Anul XIII - Nr. 470 LEGI, DECRETE, HOTÃRÂRI SI ALTE ACTE Joi, 16 august 2001

SUMAR

DECRETE

661. - Decret privind recunoasterea în functie a unui cleric

662. - Decret privind recunoasterea în functie a unui cleric

663. - Decret privind recunoasterea în functie a unui cleric

664. - Decret privind recunoasterea în functie a unui cleric

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

Decizia nr. 169 din 22 mai 2001 privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 53/2000 pentru unele mãsuri privind solutionarea cererilor referitoare la acordarea de despãgubiri pentru daunele morale

Decizia nr. 172 din 23 mai 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 505 alin. 2 teza a doua din Codul de procedurã penalã

ORDONANTE SI HOTÃRÂRI

ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

26. - Ordonantã pentru modificarea Ordonantei Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare

751. - Hotãrâre pentru aprobarea Acordului dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Populare Democrate Coreene privind înfiintarea Comitetului economic, stiintific si tehnic mixt consultativ, semnat la Bucuresti la 19 octombrie 2000

Acord între Guvernul României si Guvernul Republicii Populare Democrate Coreene privind înfiintarea Comitetului economic, stiintific si tehnic mixt consultativ

758. - Hotãrâre pentru modificarea art. 61 din Normele pentru aplicarea Legii minelor nr. 61/1998, aprobate prin Hotãrârea Guvernului nr. 639/1998

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE

ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

1.493. - Decizie a directorului general al Directiei Generale a Vãmilor privind modificarea Deciziei nr. 374/2000 pentru aprobarea Normelor privind procedura de vãmuire la domiciliu pentru operatiunile de export, precum si a Deciziei nr. 637/2000 pentru aprobarea Normelor privind procedura de vãmuire la domiciliu pentru operatiunile de import si de perfectionare activã

ACTE ALE BÃNCII NATIONALE A ROMÂNIEI

3. - Norme pentru modificarea Normelor Bãncii Nationale a României nr. 1/2001 privind lichiditatea bãncilor

DECRETE

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind recunoasterea în functie a unui cleric

În temeiul prevederilor art. 29 alin. (3) si ale art. 99 alin. (1) din Constitutia României, precum si ale art. 21 alin. 1 din Decretul nr. 177/1948 pentru regimul general al cultelor religioase, modificat prin Decretul nr. 150/1974,

având în vedere propunerea Guvernului, potrivit Hotãrârii acestuia nr. 720/2001,

Presedintele României d e c r e t e a z ã:

Articol unic. - Preacuviosul arhimandrit Gurie (Grigore Georgiu), având titulatura “Strehãianul”, se recunoaste în functia de episcop-vicar al Arhiepiscopiei Craiovei.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

Bucuresti, 13 august 2001.

Nr. 661.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind recunoasterea în functie a unui cleric

având în vedere propunerea Guvernului, potrivit Hotãrârii acestuia nr. 721/2001,

Presedintele României d e c r e t e a z ã:

Articol unic. - Preacuviosul protosinghel Varsanufie (Valentin Gogescu), având titulatura “Prahoveanul”, se recunoaste în functia de episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucurestilor.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

Bucuresti, 13 august 2001.

Nr. 662.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind recunoasterea în functie a unui cleric

având în vedere propunerea Guvernului, potrivit Hotãrârii acestuia nr. 722/2001,

Presedintele României d e c r e t e a z ã:

Articol unic. - Preacuviosul ieromonah Siluan (Ciprian Span), având titulatura “Marsilianul”, se recunoaste în functia de episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române pentru Europa Occidentalã si Meridionalã.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

Bucuresti, 13 august 2001.

Nr. 663.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind recunoasterea în functie a unui cleric

având în vedere propunerea Guvernului, potrivit Hotãrârii acestuia nr. 719/2001,

Presedintele României d e c r e t e a z ã:

Articol unic. - Preacuviosul arhimandrit Nicodim (Nicolae Nicolãescu), având titulatura “Gorjeanul”, se recunoaste în functia de episcop-vicar al Arhiepiscopiei Craiovei.

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

Bucuresti, 13 august 2001.

Nr. 664.

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

DECIZIA Nr. 169

din 22 mai 2001

privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentã a Guvernului

nr. 53/2000 pentru unele mãsuri privind solutionarea cererilor referitoare

la acordarea de despãgubiri pentru daunele morale

Lucian Mihai - presedinte

Costicã Bulai - judecãtor

Constantin Doldur - judecãtor

Kozsokár Gábor - judecãtor

Ioan Muraru - judecãtor

Nicolae Popa - judecãtor

Lucian Stângu - judecãtor

Florin Bucur Vasilescu - judecãtor

Romul Petru Vonica - judecãtor

Gabriela Ghitã - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol se aflã solutionarea exceptiilor de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 53/2000 pentru unele mãsuri privind solutionarea cererilor referitoare la acordarea de despãgubiri pentru daunele morale, exceptii ridicate de Anton Sommert în dosarele nr. 3.521/2000 si nr. 3.497/2000 ale Tribunalului Bucuresti - Sectia a III-a civilã si Sectia a IV-a civilã.

Dezbaterile au avut loc în sedinta publicã din 10 mai si au fost consemnate în încheierea din aceeasi datã, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronuntarea la 22 mai 2001.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:

Prin încheierile din 12 septembrie 2000 si 25 octombrie 2000, pronuntate în dosarele nr. 3.521/2000 si nr. 3.497/2000, Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a civilã si Sectia a IV-a civilã - a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 53/2000 pentru unele mãsuri privind solutionarea cererilor referitoare la acordarea de despãgubiri pentru daunele morale.

Exceptiile au fost ridicate de Anton Sommert, reclamant în cauze civile ce au ca obiect cereri privind acordarea de despãgubiri pentru daune morale.

În motivarea exceptiilor de neconstitutionalitate se sustine cã dispozitiile legale criticate contravin art. 1 alin. (3), art. 11, 15, art. 16 alin. (1) si (2), art. 18 alin. (1), art. 20, 21, art. 22 alin. (1) si (2), art. 26 alin. (1), art. 30 alin. (6), (7) si (8), art. 31 alin. (4), art. 48 alin. (3), art. 49 alin. (1), art. 50 alin. (2), art. 123, art. 125 alin. (1) si art. 130 alin. (1) din Constitutie, în sensul cã îngrãdesc

exercitarea dreptului reclamantului la repararea prejudiciului adus onoarei si reputatiei sale prin sãvârsirea de cãtre pârât a unor fapte prejudiciabile.

Instanta de judecatã, exprimându-si opinia, apreciazã cã exceptiile sunt neîntemeiate deoarece textele de lege criticate nu contravin prevederilor constitutionale invocate.

Se aratã cã potrivit dispozitiilor ordonantei atacate cautiunea se restituie reclamantului “îndatã dupã rãmânerea irevocabilã a hotãrârii prin care s-a solutionat cererea de acordare a despãgubirilor pentru daune morale, cu exceptia prevãzutã de art. 2 alin. 2 din acelasi act normativ”.

Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor douã Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sãu de vedere, apreciazã cã exceptiile sunt neîntemeiate. Se aratã cã instituirea cautiunii reprezintã o garantie pentru situatia în care cererea reclamantului este excesivã sau neîntemeiatã, ceea ce poate cauza prejudicii pârâtului.

Presedintii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite în cauze de judecãtorul-raportor, sustinerile autorului exceptiilor si cele ale pãrtilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile

Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:

Curtea Constitutionalã a fost legal sesizatã si este competentã, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, sã solutioneze exceptiile de neconstitutionalitate ridicate.

Obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate îl constituie Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 53/2000 pentru unele mãsuri privind solutionarea cererilor referitoare la acordarea de despãgubiri pentru daunele morale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 23 mai 2000, în întregul ei.

Autorul exceptiilor sustine cã aceste dispozitii legale contravin urmãtoarelor prevederi constitutionale:

- Art. 1 alin. (3): “România este stat de drept, democratic si social, în care demnitatea omului, drepturile si libertãtile cetãtenilor, libera dezvoltare a personalitãtii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezintã valori supreme si sunt garantate.”;

- Art. 11: “(1) Statul român se obligã sã îndeplineascã întocmai si cu bunã-credintã obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte.

(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.”;

- Art. 15: “(1) Cetãtenii beneficiazã de drepturile si de libertãtile consacrate prin Constitutie si prin alte legi si au obligatiile prevãzute de acestea.

(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile.”;

- Art. 16: “(1) Cetãtenii sunt egali în fata legii si a autoritãtilor publice, fãrã privilegii si fãrã discriminãri.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege. […]”;

- Art. 18 alin. (1): “Cetãtenii strãini si apatrizii care locuiesc în România se bucurã de protectia generalã a persoanelor si a averilor, garantatã de Constitutie si de alte legi.”

- Art. 20: “(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertãtile cetãtenilor vor fi interpretate si aplicate în concordantã cu Declaratia Universalã a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care România este parte.

(2) Dacã existã neconcordante între pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, si legile interne, au prioritate reglementãrile internationale.”;

- Art. 21: “(1) Orice persoanã se poate adresa justitiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãtilor si a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.”;

- Art. 22: “(1) Dreptul la viatã, precum si dreptul la integritate fizicã si psihicã ale persoanei sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi supus torturii si nici unui fel de pedeapsã sau de tratament inuman ori degradant. […]”;

- Art. 26 alin. (1): “Autoritãtile publice respectã si ocrotesc viata intimã, familialã si privatã.”;

- Art. 30 alin. (6), (7) si (8): “(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particularã a persoanei si nici dreptul la propria imagine.

(7) Sunt interzise de lege defãimarea tãrii si a natiunii, îndemnul la rãzboi de agresiune, la urã nationalã, rasialã, de clasã sau religioasã, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violentã publicã, precum si manifestãrile obscene, contrare bunelor moravuri.

(8) Rãspunderea civilã pentru informatia sau pentru creatia adusã la cunostintã publicã revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestãrii artistice, proprietarului mjlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în conditiile legii. Delictele de presã se stabilesc prin lege.”;

- Art. 31 alin. (4): “Mijloacele de informare în masã, publice si private, sunt obligate sã asigure informarea corectã a opiniei publice.”;

- Art. 48 alin. (3): “Statul rãspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare sãvârsite în procesele penale.”;

- Art. 49 alin. (1): “Exercitiul unor drepturi sau al unor libertãti poate fi restrâns numai prin lege si numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea sigurantei nationale, a ordinii, a sãnãtãtii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertãtilor cetãtenilor; desfãsurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitãti naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.”;

- Art. 50 alin. (2): “Cetãtenii cãrora le sunt încredintate functii publice, precum si militarii, rãspund de îndeplinirea cu credintã a obligatiilor ce le revin si, în acest scop, vor depune jurãmântul cerut de lege.”;

- Art. 123: “(1) Justitia se înfãptuieste în numele legii.

(2) Judecãtorii sunt independenti si se supun numai legii.”;

- Art. 125 alin. (1): “Justitia se realizeazã prin Curtea Supremã de Justitie si prin celelalte instante judecãtoresti stabilite de lege.”;

- Art. 130 alin. (1): “În activitatea judiciarã, Ministerul Public reprezintã interesele generale ale societãtii si apãrã ordinea de drept, precum si drepturile si libertãtile cetãtenilor.”

Se sustine cã, întrucât dispozitiile ordonantei criticate obligã la plata unei cautiuni de 5% din suma solicitatã cu titlu de daune morale, exercitarea dreptului reclamantului la repararea prejudiciului adus onoarei si reputatiei sale prin sãvârsirea de cãtre pârât a unor fapte prejudiciabile este îngrãdit.

Examinând exceptia, Curtea constatã cã argumentele invocate în sustinerea acesteia nu pot fi retinute. Legea nr. 146/1997 prevedea, anterior intrãrii în vigoare a Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 53/2000, scutirea de plata taxei judiciare de timbru pentru cererile având ca obiect stabilirea si acordarea de despãgubiri pentru daunele morale aduse onoarei, demnitãtii sau reputatiei unei persoane fizice.

Cautiunea instituitã prin Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 53/2000 reprezintã 5% din suma solicitatã cu titlu de daune morale si se restituie reclamantului dupã rãmânerea irevocabilã a hotãrârii prin care s-a solutionat cererea de acordare a despãgubirilor pentru daune morale.

În aceste conditii cautiunea este o garantie pentru situatia în care cererea reclamantului este respinsã deoarece este neîntemeiatã, uneori excesivã, alteori chiar formulatã în scop sicanator, pârâtului cauzându-i-se prejudicii prin chemarea sa nejustificatã în judecatã. Curtea observã cã, de altfel, aceastã institutie este reglementatã de Codul de procedurã civilã în cazurile prevãzute la art. 325 si 541.

În orice caz instituirea de cãtre legiuitor a unor exceptii de la regula generalã a plãtii taxelor judiciare de timbru, având în vedere situatii speciale, nu constituie o discriminare sau o atingere adusã principiului constitutional al egalitãtii în drepturi si nici o obstructionare a accesului liber la justitie.

Referitor la toate celelalte critici, Curtea constatã cã în mod evident acestea nu sunt relevante pentru solutionarea exceptiilor de neconstitutionalitate.

Asa fiind, în cauzele de fatã exceptiile de neconstitutionalitate ridicate urmeazã sã fie respinse.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 53/2000 pentru unele mãsuri privind solutionarea cererilor referitoare la acordarea de despãgubiri pentru daunele morale, exceptii ridicate de Anton Sommert în dosarele nr. 3.521/2000 si nr. 3.497/2000 ale Tribunalului Bucuresti - Sectia a III-a civilã si Sectia a IV-a civilã.

Definitivã si obligatorie.

Pronuntatã în sedinta publicã din data de 22 mai 2001.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,

Doina Suliman

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

DECIZIA Nr. 172

din 23 mai 2001

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 505 alin. 2 teza a doua

din Codul de procedurã penalã

Lucian Mihai - presedinte

Costicã Bulai - judecãtor

Constantin Doldur - judecãtor

Kozsokár Gábor - judecãtor

Ioan Muraru - judecãtor

Nicolae Popa - judecãtor

Lucian Stângu - judecãtor

Florin Bucur Vasilescu - judecãtor

Romul Petru Vonica - judecãtor

Iuliana Nedelcu - procuror

Marioara Prodan - magistrat-asistent.

Pe rol se aflã solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 505 alin. 2 teza a doua din Codul de procedurã penalã, exceptie ridicatã de Virgil Radu în Dosarul nr. 2.383/1999 al Tribunalului Bucuresti – Sectia a IV-a civilã.

Dezbaterile au avut loc în sedinta publicã din 17 mai 2001 si au fost consemnate în încheierea de la acea datã, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronuntarea la data de 22 mai 2001 si, apoi, la 23 mai 2001.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:

Prin Încheierea din 30 noiembrie 2000, pronuntatã în Dosarul nr. 2.383/1999, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civilã - a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 505 alin. 2 teza a doua din Codul de procedurã penalã, exceptie ridicatã de Virgil Radu.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentã, cã dispozitiile legale mentionate sunt contrare prevederilor constitutionale cuprinse în art. 21, referitoare la accesul liber la justitie, si celor cuprinse în art. 125, referitoare la instantele judecãtoresti, deoarece îi îngrãdesc dreptul “de a se adresa (mai întâi) justitiei, respectiv instantei de judecatã, în situatia în care este nemultumit de mãsurile procurorului dispuse prin ordonanta de scoatere de sub urmãrire”, precum si lidreptul de a beneficia de o justitie realã, realizatã în cadrul unui proces echitabil de cãtre o instantã de judecatã si nu de organe de cercetare penalã aflate în subordinea puterii executive […]”.

Exprimându-si opinia asupra exceptiei, instanta de judecatã considerã cã exceptia este neîntemeiatã, “deoarece, prin stabilirea unui termen de un an de la data ordonantei de scoatere de sub urmãrire sau a rãmânerii definitive a hotãrârii de achitare, nu se încalcã accesul liber la justitie, de vreme ce chiar în continutul textului a cãrui neconstitutionalitate se invocã se mentioneazã existenta posibilitãtii intentãrii unei actiuni în justitie. Pe de altã parte, art. 505 alin. 2 teza a doua din Codul de procedurã penalã nu încalcã nici dispozitiile art. 125 din Constitutie, cãci în cuprinsul acestuia nu se stabileste înfiintarea vreunei instante extraordinare, care sã judece actiunea prevãzutã în cuprinsul art. 505 din Codul de procedurã penalã”.

În conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã presedintilor celor douã Camere aleParlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintele Camerei Deputatilor, în punctul sãu de vedere, apreciazã cã textul de lege criticat este constitutional, deoarece stabilirea termenului de un an, în care persoana îndreptãtitã poate porni actiunea în despãgubire, nu aduce o limitare a dreptului oricãrei persoane de a se adresa justitiei, “întrucât avem de-a face cu un drept patrimonial si regula în aceastã materie o reprezintã prescriptibilitatea acestora”. În final se considerã cã “termenul de un an, prevãzut la art. 505 din Codul de procedurã penalã, este un termen de prescriptie a dreptului la actiune, rezonabil, care asigurã conditiile optime celui prejudiciat pentru a exercita o actiune în justitie în scopul obtinerii reparatiilor legale”.

Guvernul, în punctul sãu de vedere, aratã cã exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiatã, deoarece textele de lege criticate nu contravin prevederilor constitutionale cuprinse în art. 21 si 125. Se sustine cã “stabilirea scoaterii de sub urmãrire penalã ca moment în care începe sã curgã un termen de un an nu este de naturã sã contravinã dispozitiilor constitutionale invocate. Referitor la încãlcarea dispozitiilor art. 125 din Constitutie, acesta contine reglementãri privind instantele judecãtoresti, reglementãri care […] nu pot fi afectate de dispozitiile art. 505 alin. 2 teza a doua”.

Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sãu de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 505 alin. 2 teza a doua din Codul de procedurã penalã, dispozitii care au urmãtorul continut: “Actiunea poate fi pornitã în termen de un an […] de la data ordonantei de scoatere de sub urmãrire.”

Textele constitutionale a cãror încãlcare se invocã sunt art. 21 si 125, prevederi care au urmãtorul continut:

- Art. 21: “(1) Orice persoanã se poate adresa justitiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãtilor si a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.”;

- Art. 125: “(1) Justitia se realizeazã prin Curtea Supremã de Justitie si prin celelalte instante judecãtoresti stabilite de lege.

(2) Este interzisã înfiintarea de instante extraordinare.

(3) Competenta si procedura de judecatã sunt stabilite de lege.”

În opinia autorului exceptiei dispozitiile legale criticate încalcã principiul constitutional al accesului liber la justitie prin “limitarea termenului de un an de introducere a actiunii în repararea pagubei «de la data ordonantei de scoatere» si nu «de la data rãmânerii definitive a hotãrârii în plângerea împotriva ordonantei de scoatere de sub urmãrire»” si, în acest mod, nu poate “beneficia de o justitie realã”, realizatã de o instantã de judecatã, ”iar nu de organe de cercetare penalã aflate în subordinea puterii executive”.

Analizând critica de neconstitutionalitate, Curtea constatã cã, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicatã, “În exercitarea controlului, Curtea Constitutionalã se pronuntã numai asupra problemelor de drept, fãrã a putea modifica sau completa prevederea legalã supusã controlului”, iar în conformitate cu art. 58 alin. (1) din Constitutie “Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român si unica autoritate legiuitoare a tãrii”. Prin urmare, Curtea Constitutionalã nu este competentã sã modifice ori sã completeze prevederea legalã supusã controlului, astfel cum în spetã se solicitã de cãtre autorul exceptiei, deoarece aceste atributii apartin în exclusivitate autoritãtii legiuitoare.

Pe de altã parte, Curtea constatã cã stabilirea de cãtre legiuitor, prin textul de lege criticat, a datei “ordonantei de scoatere de sub urmãrire penalã” ca datã de la care se calculeazã termenul de prescriptie de un an al actiunii pentru repararea pagubei, nu numai cã nu îngrãdeste accesul liber la justitie, prevãzut de art. 21 din Constitutie, ci, dimpotrivã, lãrgeste sfera persoanelor îndreptãtite sã introducã actiuni pentru repararea pagubei si cu privire la persoanele împotriva cãrora s-a luat o mãsurã preventivã, iar ulterior au fost scoase de sub urmãrire penalã prin ordonanta procurorului, ordonantã rãmasã definitivã prin neatacarea ei în instantã. Eliminarea din alin. 2 al art. 505 din Codul de procedurã penalã a tezei a doua ar însemna tocmai o îngrãdire a accesului liber la justitie al acestor persoane, care nu ar mai fi îndreptãtite la actiuni pentru repararea pagubei, deoarece, potrivit tezei întâi a aceluiasi alineat 2 al art. 505 din codul mentionat, actiunea ar putea fi pornitã în termen de un an numai de la rãmânerea definitivã a hotãrârii de achitare, iar nu si de la data ordonantei de scoatere de sub urmãrire penalã. Or, aceasta ar contraveni art. 21 din Constitutie.

Curtea mai retine cã dispozitiile art. 505 alin. 2 teza a doua din Codul de procedurã penalã nu contravin, de asemenea, nici prevederilor art. 125 din Constitutie, referitoare la instantele judecãtoresti, deoarece si în spetã justitia se realizeazã prin Curtea Supremã de Justitie si prin celelalte instante judecãtoresti stabilite de lege, conform alin. (1), iar nu de instante extraordinare, ceea ce ar contraveni prevederilor constitutionale ale alin. (2) al art. 125, iar competenta si procedura de judecatã sunt stabilite de lege în temeiul alin. (3) al aceluiasi art. 125 din Constitutie.

Totodatã, Curtea observã cã în spetã tocmai propunerea autorului exceptiei de modificare a textului de lege criticat este contrarã prevederilor constitutionale ale art. 125 alin. (3), deoarece modificarea procedurii, respectiv a datei de la care curge termenul de un an pentru introducerea actiunii pentru repararea pagubei, nu este de competenta Curtii Constitutionale, astfel cum s-a mai arãtat, ci de competenta exclusivã a legiuitorului.

Sub un alt aspect, asa cum a statuat Curtea Constitutionalã prin Decizia nr 107 din 1 iulie 1999 (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 354 din 27 iulie 1999), prin care a respins exceptia de neconstitutionalitate având ca obiect dispozitiile întregului alineat 2 al art. 505 din Codul de procedurã penalã, “Art. 48 alin. (3) din Constitutie, prin expresia «potrivit legii», lasã la optiunea legiuitorului stabilirea conditiilor procedurale în care dreptul la reparatii poate fi exercitat.

Aceeasi idee se regãseste si în dispozitiile art. 3 din Protocolul nr. 7 la Conventia pentru apãrarea drepturilor omului si a libertãtilor fundamentale, potrivit cãrora «Atunci când o condamnare penalã definitivã este ulterior anulatã sau când este acordatã gratierea, pentru cã un fapt nou sau recent descoperit dovedeste cã s-a produs o eroare judiciarã, persoana care a suferit o pedeapsã din cauza acestei condamnãri este despãgubitã conform legii ori potrivit practicii în vigoare în statul respectiv, cu exceptia cazului în care se dovedeste cã nedescoperirea în timp util a faptului necunoscut îi este imputabilã în tot sau în parte»”.

Curtea constatã cã aceste considerente, precum si solutia pronuntatã îsi mentin valabilitatea, neintervenind elemente noi de naturã sã reconsidere jurisprudenta Curtii.

Fatã de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) si (4) din Legea nr. 47/1992, republicatã,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 505 alin. 2 teza a doua din Codul de procedurã penalã, exceptie ridicatã de Virgil Radu în Dosarul nr. 2.383/1999 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civilã.

Pronuntatã în sedinta publicã din data de 23 mai 2001.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,

Marioara Prodan

ORDONANTE SI HOTÃRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

ORDONANTÃ

pentru modificarea Ordonantei Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare

În temeiul prevederilor art. 107 alin. (1) si (3) din Constitutia României, precum si ale art. 1 pct. II.1 din Legea nr. 324/2001 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante,

Guvernul României adoptã prezenta ordonantã.

Art. I. - Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 31 ianuarie 1996, aprobatã si modificatã prin Legea nr. 108/1996, cu modificãrile si completãrile ulterioare, se modificã dupã cum urmeazã:

1. Articolul 8 va avea urmãtorul cuprins:

“Art. 8. - Plata obligatiilor bugetare se efectueazã de cãtre debitori, distinct, pe fiecare impozit, taxã, contributie sau alte venituri bugetare, inclusiv majorãri de întârziere aferente si penalitãti de orice fel, în urmãtoarea ordine:

a) obligatii bugetare cu termene de platã în anul curent;

b) obligatii bugetare reprezentând impozite, taxe, contributii si alte venituri bugetare datorate si neachitate la data de 31 decembrie a anului precedent, în ordinea vechimii, pânã la lichidarea integralã a acestora;

c) majorãri de întârziere si penalitãti de întârziere aferente obligatiilor bugetare prevãzute la lit. b);

d) obligatii bugetare cu termene de platã viitoare.

În situatia în care debitorul nu efectueazã plata obligatiilor bugetare, conform prevederilor alin. 1, creditorul bugetar va proceda la stingerea obligatiilor bugetare pe care le administreazã în conformitate cu ordinea de platã reglementatã de prezenta ordonantã, despre aceasta fiind înstiintat si debitorul.”

2. Articolul 13 va avea urmãtorul cuprins:

“Art. 13. - Pentru achitarea cu întârziere a obligatiilor bugetare, debitorii datoreazã majorãri de întârziere, calculate pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat urmãtoare scadentei obligatiei bugetare si pânã la data realizãrii sumei datorate inclusiv, potrivit prevederilor legale în vigoare.

Cota majorãrilor de întârziere se stabileste prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Finantelor Publice, corelatã cu taxa oficialã a scontului, stabilitã de Banca Nationalã a României.

În cazul constatãrii unor diferente de obligatii bugetare, stabilite de organele competente, majorãrile de întârziere se datoreazã începând cu ziua imediat urmãtoare scadentei obligatiei bugetare, la care s-a stabilit diferenta, pânã la data realizãrii acesteia inclusiv, prevederile alin. 1 aplicându-se în mod corespunzãtor.

În cazul obligatiilor bugetare stinse prin compensare, majorãrile de întârziere pentru neplata acestor obligatii se calculeazã pânã la data la care compensarea a devenit posibilã, potrivit legii.”

3. Articolul 13¹ va avea urmãtorul cuprins:

“Art. 13¹. - Nevirarea sumelor calculate si retinute la sursã potrivit legii de cãtre plãtitorii obligatiilor bugetare se sanctioneazã cu o penalitate de 10% din suma retinutã si neviratã într-un termen mai mare de 30 de zile.

Penalitatea prevãzutã la alin. 1 se aplicã si plãtitorilor de venituri realizate din România de cãtre persoanele fizice si juridice nerezidente pentru neretinerea impozitului de la aceste persoane.

Plata cu întârziere a impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor venituri bugetare, cu exceptia majorãrilor de întârziere, a penalitãtilor si a amenzilor, se sanctioneazã cu o penalitate de întârziere de 0,5% pentru fiecare lunã si/sau pentru fiecare fractiune de lunã de întârziere, începând cu data de întâi a lunii urmãtoare celei în care acestea aveau termene de platã. Penalitatea de întârziere nu înlãturã obligatia de platã a majorãrilor de întârziere si/sau a penalitãtilor.

Sanctiunea prevãzutã la alin. 1 si 2 se aplicã de cãtre organele competente, o singurã datã pentru aceeasi sumã etinutã si neviratã, respectiv, neretinutã, iar aceasta nu înlãturã obligatia de platã a majorãrilor de întârziere si a penalitãtilor de întârziere, conform legii.”

4. Alineatul 1 al articolului 82 va avea urmãtorul cuprins:

“La cererea temeinic justificatã a debitorilor Guvernul României, Ministerul Finantelor Publice, Ministerul Muncii si Solidaritãtii Sociale, precum si alte autoritãti ale administratiei publice centrale sau locale, dupã caz, pot acorda:

a) amânãri sau esalonãri la plata impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor venituri bugetare;

b) amânãri sau esalonãri la plata majorãrilor de întârziere si/sau a penalitãtilor de întârziere;

c) scutiri sau reduceri de impozite si taxe, în conditiile legii;

d) scutiri sau reduceri de majorãri de întârziere si/sau penalitãti de întârziere.”

5. Articolul 87 va avea urmãtorul cuprins:

“Art. 87. - Sumele plãtite în plus se compenseazã dupã cum urmeazã:

a) cu obligatii bugetare cu termene de platã în anul curent;

b) cu obligatii bugetare reprezentând impozite, taxe, contributii si alte venituri bugetare datorate si neachitate la data de 31 decembrie a anului precedent, în ordinea vechimii, pânã la lichidarea integralã a acestora;

c) cu majorãri de întârziere si penalitãti de întârziere aferente obligatiilor bugetare prevãzute la lit. b);

d) cu obligatii bugetare cu termene de platã viitoare, numai la cererea plãtitorului.”

Art. II. - (1) Debitorii, cu exceptia persoanelor fizice, sunt obligati sã întocmeascã si sã depunã, pânã la data de 15 noiembrie 2001, la creditorii bugetari, declaratii-inventar privind impozitele, taxele, contributiile si alte venituri bugetare neachitate din anii precedenti, aflate în sold la data de 31 decembrie 2000 si neachitate pânã la data de 30 septembrie 2001, inclusiv majorãrile de întârziere evidentiate contabil, pe ani fiscali.

(2) Termenele de prescriptie a dreptului de a cere executarea silitã a obligatiilor bugetare cuprinse în declaratiile-inventar prevãzute la alin. (1) se întrerup la data de 30 septembrie 2001, dupã aceastã datã urmând sã curgã un nou termen de prescriptie.

Art. III. - În termen de 45 de zile de la data publicãrii prezentei ordonante în Monitorul Oficial al României, Partea I, Ministerul Finantelor Publice va aproba prin ordin norme metodologice de aplicare a acesteia si modelul declaratiei-inventar privind impozitele, taxele si contributiile si alte venituri bugetare neachitate din anii precedenti, aflate în sold la data de 31 decembrie 2000 si neachitate pânã la data de 30 septembrie 2001, inclusiv majorãrile de întârziere evidentiate contabil, prevãzute la art. II din prezenta ordonantã.

Art. IV. - Prezenta ordonantã va intra în vigoare la data de 1 octombrie 2001.

Art. V. - Pe data intrãrii în vigoare a prezentei ordonante se abrogã alin. (3) al art. 6 din Ordonanta Guvernului nr. 83/1998 privind impunerea unor venituri realizate din România de persoane fizice si juridice nerezidente, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 27 august 1998.

Art. VI. - Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare, aprobatã si modificatã prin Legea nr. 108/1996, cu modificãrile si completãrile ulterioare si cu cele aduse prin prezenta ordonantã, va fi republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, dupã aprobarea acesteia de cãtre Parlament.

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NÃSTASE

Contrasemneazã:

p. Ministrul finantelor publice,

Gheorghe Gherghina,

secretar de stat

Ministrul muncii si solidaritãtii sociale,

Marian Sârbu

p. Ministrul administratiei publice,

Ionel Flesariu,

secretar de stat

Bucuresti, 26 iulie 2001.

Nr. 26.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTÃRÂRE

pentru aprobarea Acordului dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Populare Democrate Coreene privind înfiintarea Comitetului economic, stiintific si tehnic mixt consultativ, semnat la Bucuresti la 19 octombrie 2000

În temeiul prevederilor art. 107 din Constitutia României si ale art. 5 alin. 1 din Legea nr. 4/1991 privind încheierea si ratificarea tratatelor,

Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre.

Articol unic. - Se aprobã Acordul dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Populare Democrate Coreene privind înfiintarea Comitetului economic, stiintific si tehnic mixt consultativ, semnat la Bucuresti la 19 octombrie 2000.

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NÃSTASE

Contrasemneazã:

p. Ministrul afacerilor externe,

Cristian Diaconescu,

secretar de stat

p. Ministrul industriei si resurselor,

Mihai Berinde,

secretar de stat

p. Ministrul finantelor publice,

Gheorghe Gherghina,

secretar de stat

Bucuresti, 26 iulie 2001.

Nr. 751.

ACORD

între Guvernul României si Guvernul Republicii Populare Democrate Coreene

privind înfiintarea Comitetului economic, stiintific si tehnic mixt consultative

Guvernul României si Guvernul Republicii Populare Democrate Coreene, denumite în continuare pãrti contractante,

în dorinta promovãrii si dezvoltãrii în continuare a comertului, a colaborãrii economice, stiintifice si tehnice dintre cele douã tãri, pe baza egalitãtii si avantajului reciproc,

au convenit urmãtoarele:

ARTICOLUL 1

Pãrtile contractante au hotãrât sã înfiinteze Comitetul economic, stiintific si tehnic mixt consultativ dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Populare Democrate Coreene, denumit în continuare Comitet mixt consultativ.

ARTICOLUL 2

Comitetul mixt consultativ studiazã posibilitãtile si elaboreazã recomandãri privind dezvoltarea continuã a tranzactiilor comerciale si a colaborãrii economice, stiintifice si tehnice dintre România si Republica Popularã Democratã Coreeanã.

Comitetul mixt consultativ examineazã stadiul realizãrii recomandãrilor adoptate în sesiuni si va întreprinde mãsuri pentru îndeplinirea lor.

De asemenea, Comitetul mixt consultativ:

1. va examina si va identifica noi actiuni de interes reciproc în domeniile economic, stiintific si tehnic;

2. va recomanda si va sustine actiunile de înfiintare a unor societãti mixte si colaborãri în domeniile economic, stiintific si tehnic, considerate prioritare de cele douã pãrti contractante;

3. va examina actiuni reciproce în domeniile economic, stiintific si tehnic prioritare din cele douã tãri;

4. va sprijini contactele dintre organizatiile comerciale, economice, stiintifice si tehnice din cele douã tãri, în scopul dezvoltãrii relatiilor de cooperare în domeniile comercial, economic, stiintific si tehnic;

5. va examina situatia balantei comerciale si a balantei de plãti între cele douã tãri si va propune mãsuri corespunzãtoare, dacã este cazul, în aceastã privintã;

6. va sprijini organizarea de misiuni comerciale si economice reciproce ale oamenilor de afaceri apartinând societãtilor comerciale cu capital de stat sau privat;

7. va elabora si va propune mãsuri privind schimburile stiintifice si tehnice si cooperarea în domenii de interes reciproc.

ARTICOLUL 3

Comitetul mixt consultativ se va întruni alternativ la Bucuresti si la Phenian si va adopta recomandãri care se înscriu în protocolul sesiunii.

Recomandãrile Comitetului mixt consultativ vor intra în vigoare la data ultimei comunicãri prin care ambele pãrti contractante îsi notificã reciproc obtinerea aprobãrilor necesare conform legislatiei nationale.

Presedintii celor douã pãrti contractante în Comitetul mixt consultativ se informeazã reciproc asupra aprobãrii protocolului sesiunii respective.

ARTICOLUL 4

Comitetul mixt consultativ este format din reprezentanti ai Ministerului Industriei si Comertului din România si ai Ministerului Comertului Exterior din Republica Popularã Democratã Coreeanã, ca organ permanent, si din reprezentanti ai altor ministere si/sau institutii, în functie de problematica ce se dezbate cu ocazia sesiunilor Comitetului mixt consultativ.

Fiecare parte contractantã în Comitetul mixt consultative este compusã din presedinte, vicepresedinte, secretar si alti membri.

ARTICOLUL 5

Activitatea Comitetului mixt consultativ se desfãsoarã în conformitate cu Normele de functionare a Comitetului economic, stiintific si tehnic mixt consultativ dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Populare Democrate Coreene, prevãzute în anexa care face parte integrantã din prezentul acord.

Comitetul mixt consultativ poate aduce amendamente la aceste norme cu acordul scris al celor douã pãrti contractante.

ARTICOLUL 6

Prezentul acord va intra în vigoare la data ultimei notificãri, când pãrtile contractante îsi comunicã reciproc obtinerea aprobãrilor necesare, conform legislatiei lor nationale.

La aceeasi datã Conventia dintre Guvernul Republicii Socialiste România si Guvernul Republicii Populare Democrate Coreene privind înfiintarea Comisiei interguvernamentale consultative în problemele relatiilor economice si tehnico-stiintifice dintre cele douã tãri, semnatã la 1 august 1970, îsi înceteazã valabilitatea.

Prezentul acord se încheie pe o perioadã nedeterminatã.

Prezentul acord va expira dupã 6 luni de la data la care una dintre pãrtile contractante va notifica celeilalte pãrti contractante intentia sa de a denunta prezentul acord.

Semnat la Bucuresti la 19 octombrie 2000, în douã exemplare originale, fiecare în limbile românã, coreeanã si englezã, textele fiind egal autentice.

În caz de diferente de interpretare textul în limba englezã va prevala.

Pentru Guvernul României,

Radu Berceanu,

ministrul industriei si comertului

Pentru Guvernul Republicii Populare Democrate Coreene,

Kim Nam Ik,

ambasadorul Republicii Populare Democrate Coreene la Bucuresti

ANEXÃ

NORME

de functionare a Comitetului economic, stiintific si tehnic mixt consultativ

dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Populare Democrate Coreene

Guvernul României si Guvernul Republicii Populare Democrate Coreene, în conformitate cu prevederile art. 1 din Acordul dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Populare Democrate Coreene privind înfiintarea Comitetului economic, stiintific si tehnic mixt consultativ, au adoptat Normele de functionare a Comitetului economic, stiintific si tehnic mixt consultativ, denumit în cele ce urmeazã Comitet mixt consultativ, astfel:

ARTICOLUL 1

Comitetul mixt consultativ va fi organizat la acelasi nivel de cãtre cele douã pãrti contractante si constã din partea românã si partea coreeanã.

Fiecare parte contractantã în Comitetul mixt consultative va numi presedintele, vicepresedintele, secretarul si ceilalti membri.

Ambele pãrti contractante se vor informa reciproc asupra componentei si schimbãrii de membri în Comitetul mixt consultativ.

Sesiunile vor fi deschise participãrii expertilor ambelor pãrti contractante.

ARTICOLUL 2

Comitetul mixt consultativ adoptã procedura convocãrii întâlnirilor sale ori de câte ori este necesar. Problemele legate de colaborarea comercialã, economicã, stiintificã si tehnicã vor fi analizate prin consultãri directe la nivelul vicepresedintilor si/sau al secretarilor celor douã pãrti contractante în Comitetul mixt consultativ.

În cazul unor probleme foarte importante sau în functie de necesitãtile concrete cele douã pãrti contractante vor conveni prin consultãri convocarea Comitetului mixt consultativ în sesiune.

Sesiunile vor fi prezidate de presedintele pãrtii contractante în Comitetul mixt consultativ din tara gazdã.

Sesiunile vor fi deschise participãrii expertilor, depinzând de agenda sesiunii.

ARTICOLUL 3

Data, locul si ordinea de zi a sesiunilor Comitetului mixt consultativ sunt convenite, pe baza propunerilor prezentate de presedintii celor douã pãrti contractante, cu cel putin douã luni înainte de tinerea sesiunii.

ARTICOLUL 4

Comitetul mixt consultativ adoptã în sesiunile sale recomandãri cu acordul ambelor pãrti contractante.

Recomandãrile Comitetul ui mixt consultativ se aplicã de la data ultimei comunicãri prin care pãrtile contractante îsi notificã reciproc obtinerea aprobãrilor necesare conform legislatiei lor nationale.

Presedintii celor douã pãrti contractante în Comitetul mixt consultativ se informeazã reciproc asupra aprobãrii protocolului sesiunii.

ARTICOLUL 5

Presedintii celor douã pãrti contractante în Comitetul mixt consultativ pot solutiona de comun acord, în mod operativ, problemele urgente ale cooperãrii economice, stiintifice si tehnice si ale tranzactiilor comerciale, care se ridicã în perioada dintre sesiuni si care vor fi incluse în protocolul sesiunii urmãtoare a Comitetului mixt consultativ.

ARTICOLUL 6

Secretarii celor douã pãrti contractante în comitetul mixt consultativ vor asigura pregãtirea si organizarea sesiunilor Comitetului mixt consultativ si vor mentine o legãturã permanentã cu organele si cu agentii economici interesati în îndeplinirea recomandãrilor adoptate de sesiunile Comitetului mixt consultativ.

ARTICOLUL 7

Cheltuielile legate de desfãsurarea sesiunilor Comitetului mixt consultativ, inclusiv de transportul local, sunt suportate de tara organizatoare.

Cheltuielile pentru hotel, masã si pentru transportul international ale delegatiei oaspete, participante la sesiune, vor fi acoperite de tara trimitãtoare.

ARTICOLUL 8

Protocoalele sesiunii comitetului mixt consultativ se vor întocmi în douã exemplare originale, fiecare în limbile românã, coreeanã si englezã, toate textele fiind egal autentice.

În caz de diferente de interpretare textul în limba englezã se considerã hotãrâtor.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTÃRÂRE

pentru modificarea art. 61 din Normele pentru aplicarea Legii minelor nr. 61/1998,

aprobate prin Hotãrârea Guvernului nr. 639/1998

În temeiul prevederilor art. 107 din Constitutia României,

Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre.

Articol unic. - Articolul 61 din Normele pentru aplicarea Legii minelor nr. 61/1998, aprobate prin Hotãrârea Guvernului nr. 639/1998, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 6 octombrie 1998, cu modificãrile ulterioare, se modificã si va avea urmãtorul cuprins:

“Art. 61. - Clasificarea internationalã a resurselor si rezervelor si constituirea fondului national de rezerve conform acesteia se aplicã cu caracter experimental pânã la data de 31 decembrie 2002. Pânã la aceeasi datã, în paralel, se mentin si evidenta si miscarea rezervelor, conform clasificãrii utilizate pânã la data intrãrii în vigoare a Legii minelor nr. 61/1998.”

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NÃSTASE

Contrasemneazã:

Ministrul industriei si resurselor,

Dan Ioan Popescu

Presedintele Agentiei Nationale

pentru Resurse Minerale,

Maria Iuliana Stratulat

Bucuresti, 26 iulie 2001.

Nr. 758.

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE

DIRECTIA GENERALÃ A VÃMILOR

DECIZIE

privind modificarea Deciziei nr. 374/2000 pentru aprobarea Normelor privind procedura de vãmuire la domiciliu pentru operatiunile de export,

precum si a Deciziei nr. 637/2000 pentru aprobarea Normelor privind procedura de vãmuire la domiciliu pentru operatiunile de import si de perfectionare activã

Directorul general al Directiei Generale a Vãmilor,

având în vedere prevederile art. 73 alin. (3) din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României, aprobat prin Hotãrârea Guvernului nr. 626/1997, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 si nr. 271 bis din 9 octombrie 1997,

emite urmãtoarea decizie:

Art. I. - Normele privind procedura de vãmuire la domiciliu pentru operatiunile de export, aprobate prin Decizia directorului general al Directiei Generale a Vãmilor nr. 374 din 22 februarie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 107 din 10 martie 2000, modificatã prin Decizia directorului general al Directiei Generale a Vãmilor nr. 636 din 12 aprilie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 216 din 17 mai 2000, se modificã si se completeazã dupã cum urmeazã:

1. La articolul 2, litera c) va avea urmãtorul cuprins:

“c) sunt autorizati în calitate de principal obligat, în conformitate cu prevederile Deciziei directorului general al Directiei Generale a Vãmilor nr. 216/2000. Autorizatia de principal obligat nu este necesarã în cazul în care mãrfurile sunt transportate sub acoperirea Conventiei TIR sau pe cale feratã;”

2. La articolul 4, litera h) va avea urmãtorul cuprins:

“h) autorizatia de principal obligat sau o declaratie cã mãrfurile sunt transportate sub acoperirea Conventiei TIR sau pe cale feratã;”

3. La articolul 18, dupã alineatul 2 se introduce alineatul 3 cu urmãtorul cuprins:

“În cazul operatiunilor de tranzit pe cale feratã nu se introduc datele referitoare la urmãrirea tranzitelor în sistem informatic.”

Art. II. - Normele privind procedura de vãmuire la domiciliu pentru operatiunile de import si de perfectionare activã, aprobate prin Decizia directorului general al Directiei Generale a Vãmilor nr. 637 din 12 aprilie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 216 din 17 mai 2000, se modificã dupã cum urmeazã:

1. La articolul 2, litera c) va avea urmãtorul cuprins:

“c) sunt autorizati în calitate de principal obligat pe lângã biroul vamal de domiciliere în cazul încheierii regimului vamal de perfectionare activã prin exportul/reexportul produselor compensatoare, în conformitate cu prevederile Deciziei directorului general al Directiei Generale a Vãmilor nr. 216/2000. Autorizatia de principal obligat nu este necesarã în cazul în care mãrfurile sunt transportate sub acoperirea Conventiei TIR sau pe cale feratã.”

2. La articolul 4, litera h) va avea urmãtorul cuprins:

“h) autorizatia de principal obligat pe lângã biroul vamal de domiciliere sau o declaratie cã mãrfurile sunt transportate sub acoperirea Conventiei TIR sau pe cale feratã;”

3. Articolul 18 va avea urmãtorul cuprins:

“Art. 18. - Mãrfurile destinate plasãrii sub regimul vamal de import sau de perfectionare activã sunt dirijate direct la locurile desemnate sau agreate de biroul vamal de domiciliere, sub acoperirea unui titlu de tranzit. În acest caz formalitãtile vamale aplicabile sunt cele prevãzute în prevederile specifice în domeniu. Locurile desemnate sau agreate pot fi numai cele mentionate în autorizatia pentru utilizarea procedurii de vãmuire la domiciliu.”

4. La articolul 20, primul alineat va avea urmãtorul cuprins:

“- Responsabilitatea transportatorului sau a principalului obligat rãmâne angajatã pânã în momentul în care mãrfurile sunt puse la dispozitie beneficiarului procedurii.”

Directorul general al Directiei Generale a Vãmilor,

Dinu Mihail Gheorghe

Bucuresti, 10 august 2001.

Nr. 1.493.

ACTE ALE BÃNCII NATIONALE A ROMÂNIEI

BANCA NATIONALÃ A ROMÂNIEI

NORME

pentru modificarea Normelor Bãncii Nationale a României nr. 1/2001

privind lichiditatea bãncilor

În temeiul prevederilor art. 26 alin. (2) lit. a) si ale art. 50 din Legea nr. 101/1998 privind Statutul Bãncii Nationale a României, cu modificãrile si completãrile ulterioare, precum si ale art. 38 alin. (1) si (2) si ale art. 45 lit. d) din Legea bancarã nr. 58/1998, cu modificãrile si completãrile ulterioare,

Banca Nationalã a României emite prezentele norme.

Articol unic. - Normele Bãncii Nationale a României nr. 1/2001 privind lichiditatea bãncilor, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 20 aprilie 2001, se modificã dupã cum urmeazã:

- Articolul 34 va avea urmãtorul cuprins:

“Art. 34. - Prezentele norme intrã în vigoare în termen de 3 luni de la data publicãrii lor în Monitorul Oficial al României, Partea I, pentru bãncile persoane juridice române, si în termen de 9 luni de la aceeasi datã, pentru sucursalele din România ale bãncilor persoane juridice strãine.”

PRESEDINTELE CONSILIULUI DE ADMINISTRATIE

AL BÃNCII NATIONALE A ROMÂNIEI

MUGUR ISÃRESCU

Bucuresti, 6 august 2001.

Nr. 3.