MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI
P A R
T E A I
Anul XIII -
Nr. 219 LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI
ALTE ACTE Vineri, 27 aprilie 2001
SUMAR
DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE
272. -
Decizie referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 205 si art. 207 din Codul penal
11. -
Decizie referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 1 si art. 2 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice
a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute în proprietatea statului
ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE
748. - Ordin
privind prospectul de emisiune al certificatelor de trezorerie cu dobândă
pentru populatie cod 1045
ACTE ALE BĂNCII NATIONALE A ROMÂNIEI
Ordinul nr. 2 din
26 aprilie 2001
DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205 si art. 207 din Codul penal
Lucian Mihai -
presedinte
Costică Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Lucian Stângu - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Claudia Miu - magistrat-asistent sef
Pe rol se află
solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205 si
art. 207 din Codul penal, ridicată de Corneliu Vadim Tudor în dosarele nr.
2.485/1999, nr. 2.582/1999 si nr. 2.850/1999 ale Curtii Supreme de Justitie -
Sectia penală.
Dezbaterile au avut loc în
sedinta publică din 19 decembrie 2000, în prezenta apărătorului
autorului exceptiei si a reprezentantului Ministerului Public, când s-a dispus
măsura conexării dosarelor nr. 214C/2000 si nr. 221C/2000 la Dosarul
nr. 213C/2000, având ca obiect aceeasi exceptie de neconstitutionalitate si
acelasi autor al exceptiei. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de la
acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat
pronuntarea la data de 20 decembrie 2000.
C U R T E A,
având în vedere actele
si lucrările dosarului, retine următoarele:
Prin încheierile din 20
iunie 2000 si din 27 iunie 2000, pronuntate distinct în dosarele nr. 2.582/1999
si, respectiv, nr. 2.485/1999 si nr. 2.850/1999, Curtea Supremă de
Justitie - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205 si art. 207 din Codul penal,
ridicată de Corneliu Vadim Tudor, inculpat în procese de insultă si
calomnie.
În motivarea exceptiei
de neconstitutionalitate autorul acesteia arată că dispozitiile art.
205 din Codul penal, privitoare la infractiunea de insultă, sunt în
contradictie cu libertatea de exprimare si cu libertatea presei garantate de
art. 30 alin. (3) si (4) din Constitutie, precum si cu libertatea gândirii si a
opiniilor, care, potrivit art. 29 alin. (1) din Constitutie, nu pot fi
îngrădite sub nici o formă. Se arată în continuare că
aceleasi prevederi legale sunt în contradictie si cu libertatea creatiilor
artistice, cu dreptul la informatie, a cărui îngrădire este
interzisă prin art. 31 alin. (1) din Constitutie, cu regimul
constitutional al restrângerii exercitiului unor drepturi sau al unor
libertăti, prevăzut la art. 49 din Constitutie, precum si cu
prevederile art. 20 alin. (2) din Legea fundamentală, deoarece există
neconcordantă între art. 205 din Codul penal si unele prevederi din
conventiile internationale la care România este parte. Dispozitiile art. 205
din Codul penal, care reglementează insulta, îngăduie incriminarea
opiniilor si judecătilor de valoare, care, asa cum s-a pronuntat Curtea
Europeană a Drepturilor Omului, nu pot fi incriminate. Cu privire la
neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 207 din Codul penal, privitoare la
infractiunea de calomnie, se arată că acestea vin, de asemenea, în
contradictie cu prevederile art. 29, 30 si 31 din Constitutie si cu prevederile
art. 24 referitoare la dreptul la apărare. Se consideră că este
cu neputintă de făcut proba veritătii în cazul judecătilor
de valoare, iar prevederile art. 207 din Codul penal limitează admiterea
acestei probe numai dacă există un "interes legitim, ceea ce
contrazice textul constitutional, care face vorbire, în egală
măsură, atât la interesul public cât si la interesul privat".
Aceasta reprezintă totodată o restrângere nejustificată a
exercitiului dreptului la apărare.
Curtea Supremă de
Justitie, exprimându-si opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate
apreciază că dispozitiile art. 205 din Codul penal nu contravin
prevederilor constitutionale invocate si nici conventiilor internationale în
materie, sens în care s-a pronuntat si Curtea Constitutională prin Decizia
nr. 200 din 25 noiembrie 1999. Cu privire la dispozitiile art. 207 din Codul
penal se arată că acestea nu contravin normelor constitutionale
invocate si nici conventiilor internationale în materie la care România a
aderat.
În conformitate cu
dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,
încheierile de sesizare a Curtii Constitutionale au fost comunicate
presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru
a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate
ridicate.
Guvernul, în punctul
său de vedere, arată că dispozitiile legale criticate sunt
constitutionale, în esentă, pentru următoarele motive:
În ceea ce priveste
neconstitutionalitatea art. 205 din Codul penal în raport cu dispozitiile art.
20 alin. (2) din Constitutie, cu privire la conventiile internationale
privitoare la libertatea de opinie si de exprimare, se retine că art. 19
din Declaratia Universală a Drepturilor Omului prevede dreptul la
libertatea de opinie si de exprimare, acelasi drept fundamental fiind
prevăzut si la art. 19 pct. 2 din Pactul international cu privire la
drepturile civile si politice, precum si la art. 10 din Conventia pentru apărarea
drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Dar atât în art. 19
pct. 3 din pactul mentionat, cât si în art. 10 pct. 2 din conventie se
statuează că exercitarea libertătii de gândire si de exprimare
comportă anumite restrângeri ori sanctiuni prevăzute de lege, între
altele, pentru apărarea ordinii si prevenirea infractiunilor, pentru
protectia sănătătii sau moralei, pentru protectia reputatiei sau
a drepturilor altora. Rezultă din aceste dispozitii că obiectul
libertătii de exprimare îl constituie exteriorizarea unor idei sau opinii,
dar si simple afirmatii si imputări, însă aceasta nu înseamnă
că prin continutul si maniera de a face afirmările sau
imputările se admite afectarea reputatiei si onoarei altei persoane. De
aceea, stabilirea prin lege a unor restrângeri ori sanctiuni nu este
incompatibilă cu libertatea de exprimare, dacă sunt măsuri
necesare, într-o societate democratică, pentru protejarea reputatiei sau a
drepturilor altora. În acest sens se citează Decizia Curtii
Constitutionale nr. 51 din 8 aprilie 1999, prin care s-a respins exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 206 din Codul penal privitoare la
infractiunea de calomnie.
În ceea ce priveste
criticile potrivit cărora dispozitiile art. 205 din Codul penal sunt contrare
libertătii de gândire si de exprimare, precum si dreptului la informatie,
acestea sunt considerate ca fiind neîntemeiate, deoarece libertatea
constiintei, conform art. 29 alin. (2), trebuie să se manifeste în spirit
de tolerantă si de respect reciproc, iar libertatea de exprimare nu poate
prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulară a persoanei si nici
dreptul la propria imagine, după cum se prevede în art. 30 alin. (6) din
Constitutie. De asemenea, dispozitiile art. 54 din Constitutie prevăd
că drepturile si libertătile constitutionale, inclusiv libertatea de
exprimare si dreptul la informatie, trebuie să fie exercitate cu
bună-credintă, fără a fi încălcate drepturile si
libertătile celorlalti. Punctul de vedere exprimat se întemeiază si
pe Decizia nr. 51 din 8 aprilie 1999 a Curtii Constitutionale, prin care s-a
statuat că exercitarea abuzivă a drepturilor si libertătilor
este susceptibilă de sanctionare, fiind posibilă chiar aplicarea unor
sanctiuni penale.
Prevederile de lege
criticate nu sunt contrare nici dispozitiilor art. 49 din Constitutie, privind
restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, deoarece
incriminarea insultei ca infractiune si sanctionarea acesteia constituie
expresia vointei legiuitorului, care a considerat necesară apărarea
prin mijloace de drept penal a demnitătii persoanei, neputându-se sustine
că textul incriminator este contrar Constitutiei.
Cu referire la critica
potrivit căreia prevederile art. 207 din Codul penal ar încălca
dreptul la apărare, prevăzut la art. 24 din Constitutie, se
arată că aceasta nu este întemeiată, deoarece si în cazul unui
proces având ca obiect infractiunea de insultă sau calomnie inculpatul
beneficiază de toate drepturile si garantiile pe care le implică
dreptul constitutional la apărare, proba veritătii constituind numai
unul dintre mijloacele prin care acesta poate dovedi inexistenta caracterului
penal al faptei imputate. Criticile potrivit cărora dispozitiile art. 207
din Codul penal ar încălca libertatea de gândire si de exprimare sau
dreptul la informatie sunt considerate ca fiind neîntemeiate pentru aceeasi
argumentare ca si în cazul criticii de neconstitutionalitate aduse
dispozitiilor art. 205 din Codul penal. În fine, se mai arată că
exercitarea cu bună-credintă a drepturilor si libertătilor
constitutionale, cu respectarea limitărilor prevăzute în Constitutie,
poate reprezenta un instrument prin care să se realizeze un echilibru
între drepturile si libertătile constitutionale, pe de o parte, si limitele
aduse acestora prin Constitutie si îndatoririle fundamentale, pe de altă
parte.
Presedintii celor
două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
C U R T E A,
examinând încheierile de
sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, sustinerile reprezentantului autorului exceptiei,
concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la
prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine
următoarele:
Curtea
Constitutională a fost legal sesizată si este competentă,
potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1
alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,
să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.
Obiectul exceptiei de
neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 205 si 207 din Codul
penal, care au următorul cuprins:
- art. 205:
"Atingerea adusă onoarei ori reputatiei unei persoane prin cuvinte,
prin gesturi sau prin orice alte mijloace, ori prin expunerea la
batjocură, se pedepseste cu închisoare de la o lună la 2 ani sau cu
amendă.
Aceeasi pedeapsă se
aplică si în cazul când se atribuie unei persoane un defect, boală
sau infirmitate care, chiar reale de-ar fi, nu ar trebui relevate.
Actiunea penală se
pune în miscare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Împăcarea părtilor înlătură răspunderea
penală.";
- art. 207: "Proba
veritătii celor afirmate sau imputate este admisibilă, dacă
afirmarea sau imputarea a fost săvârsită pentru apărarea unui
interes legitim. Fapta cu privire la care s-a făcut proba veritătii
nu constituie infractiunea de insultă sau calomnie."
Autorul exceptiei de
neconstitutionalitate sustine că textele de lege criticate sunt contrare:
libertătii de exprimare si libertătii presei, garantate de art. 30
din Constitutie; libertătii gândirii si a opiniilor, care, potrivit art.
29 alin. (1) din Constitutie, nu poate fi îngrădită; dreptului la
informatie, a cărui îngrădire este interzisă de art. 31 alin.
(1) din Constitutie; conventiilor internationale privitoare la libertatea de
exprimare, în mod concret prevederilor art. 19 pct. 2 din Pactul international
cu privire la drepturile civile si politice sau celor ale art. 10 din Conventia
pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale;
prevederilor art. 49 din Constitutie, privitoare la îngrădirea
exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti. Dispozitiile art. 207
din Codul penal sunt considerate ca fiind contrare si dreptului fundamental la
apărare prevăzut la art. 24 din Constitutie.
Pentru solutionarea
exceptiei de neconstitutionalitate Curtea retine că insulta si calomnia
sunt infractiuni contra demnitătii, iar demnitatea omului este
nominalizată în art. 1 alin. (3) din Constitutie printre valorile supreme
garantate de Legea fundamentală. Potrivit prevederilor constitutionale
"România este stat de drept, democratic si social, în care demnitatea
omului, drepturile si libertătile cetătenilor, libera dezvoltare a
personalitătii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezintă
valori supreme si sunt garantate". Această garantare a
demnitătii omului se înfăptuieste si prin incriminarea si
sanctionarea penală a faptelor prin care se aduce atingere
demnitătii. Apărarea demnitătii omului prin mijloace de drept
penal este conditionată de existenta drepturilor si libertătilor
altora. De aceea s-a prevăzut că, în măsura în care fapta
insultătoare sau calomnioasă a fost săvârsită pentru apărarea
unui interes legitim, nu constituie infractiune dacă s-a afirmat sau
imputat o faptă adevărată. Proba veritătii este
admisibilă, însă numai dacă fapta s-a săvârsit în
apărarea unui interes legitim, public sau privat, deoarece fără
un astfel de interes atingerea adusă demnitătii, chiar prin afirmatii
sau imputări adevărate, nu este îngăduită de lege. Legea se
referă la fapte, iar nu la judecăti de valoare, asa cum sustine
autorul exceptiei. De aceea critica referitoare la proba judecătilor de
valoare si la imposibilitatea acestei probe este lipsită de continut.
Curtea constată
că, în ceea ce priveste pretinsa contrarietate a dispozitiilor art. 205 si
207 din Codul penal cu prevederile constitutionale referitoare la libertatea de
gândire si de exprimare, autorul exceptiei ignoră acele prevederi din
Constitutie si din conventiile internationale, care limitează exercitiul
libertătii de gândire si de exprimare. Se ignoră astfel prevederile:
art. 29 alin. (2) din Constitutie, în sensul cărora libertatea constiintei
"[...] trebuie să se manifeste în spirit de tolerantă si respect
reciproc"; art. 30 alin. (6) din Constitutie, potrivit cărora
"Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata
particulară a persoanei si nici dreptul la propria imagine"; art. 10
pct. 2 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a
libertătilor fundamentale, potrivit cărora exercitarea
libertătii de exprimare poate fi restrânsă în vederea protectiei,
între altele, a reputatiei sau a drepturilor altora; art. 54 din Constitutie,
în sensul cărora exercitarea drepturilor si a libertătilor trebuie
să se realizeze cu bună-credintă, fără să încalce
drepturile si libertătile celorlalti.
De altfel Curtea Constitutională s-a mai pronuntat în acest sens, statuând
că dispozitiile art. 205 si 207 din Codul penal sunt constitutionale (de
exemplu, prin Decizia nr. 200 din 25 noiembrie 1999, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 8 februarie 2000, si prin
Decizia nr. 134 din 6 iulie 2000, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 393 din 23 august 2000).
Întrucât nu au
intervenit elemente noi care să determine modificarea practicii Curtii,
solutia si considerentele acelor decizii rămân valabile si în cauza de
fată.
Fată de cele de mai
sus, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie,
precum si al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), si al art. 23 din Legea
nr. 47/1992, republicată,
C U R T
E A
D E C I
D E:
Respinge exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205 si art. 207 din Codul penal,
ridicată de Corneliu Vadim Tudor în dosarele nr. 2.485/1999, nr.
2.582/1999 si nr. 2.850/1999 ale Curtii Supreme de Justitie - Sectia
penală.
Definitivă si
obligatorie.
Pronuntată în
sedinta publică din data de 20 decembrie 2000.
PRESEDINTELE
CURTII CONSTITUTIONALE,
Magistrat-asistent-sef,
Claudia Miu
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 1 si art. 2 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea
situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute în
proprietatea statului
Lucian Mihai - presedinte
Costică Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Lucian Stângu - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Paula C. Pantea - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se află
solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si art.
2 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile
cu destinatia de locuinte, trecute în proprietatea statului, exceptie
ridicată de Confederatia Natională Sindicală "Cartel
Alfa" în Dosarul nr. 1.549/2000 al Curtii de Apel Bucuresti Sectia a IV-a
civilă.
Dezbaterile au avut loc
în sedinta publică din 19 decembrie 2000, fiind consemnate în încheierea
din acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a
amânat pronuntarea la data de 16 ianuarie 2001.
C U R T
E A,
având în vedere actele
si lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 27
iunie 2000, pronuntată în Dosarul nr. 1.549/2000, Curtea de Apel Bucuresti
- Sectia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si art. 2 din Legea nr.
112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia
de locuinte, trecute în proprietatea statului, exceptie ridicată de
Confederatia Natională Sindicală "Cartel Alfa" în Dosarul
nr. 1.549/2000 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civilă.
În motivarea exceptiei
de neconstitutionalitate autorul exceptiei consideră că aceste
dispozitii din Legea nr. 112/1995 contravin prevederilor art. 41 alin. (1) si
(2) si ale art. 135 alin. (6) din Constitutie. Se invocă, de asemenea,
încălcarea prevederilor art. 17 din Declaratia Universală a
Drepturilor Omului, care proclamă dreptul la proprietate al oricărei
persoane, statornicind că nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de
proprietatea sa. În fine, sunt încălcate - astfel cum consideră
autorul - si dispozitiile art. 1 alin. 1 din Protocolul aditional nr. 1 la
Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor
fundamentale.
Curtea de Apel Bucuresti
- Sectia a IV-a civilă, exprimându-si opinia asupra exceptiei de
neconstitutionalitate ridicate, arată că aceasta nu este
întemeiată. Faptul că o locuintă care a apartinut unei persoane
fizice si care se află în posesia unei persoane juridice ar putea, în
temeiul unei legi cu caracter reparatoriu, să fie restituită fostului
proprietar, persoană fizică, nu încalcă principiul ocrotirii în
mod egal a proprietătii indiferent de titular, principiu prevăzut la
art. 41 alin. (2) din Constitutie. Nici dispozitiile art. 135 alin. (6) din
Constitutie nu sunt încălcate, arată instanta. Restituirea în
natură a imobilelor către fostii proprietari nu constituie o violare
a proprietătii persoanelor juridice care detin imobilele, ci una dintre
măsurile reparatorii prevăzute de lege în scopul acoperirii
prejudiciului încercat de fostii proprietari prin trecerea locuintelor lor în
proprietatea statului comunist.
În conformitate cu
dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,
încheierea de sesizare a Curtii Constitutionale a fost comunicată
presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru
a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate
ridicate.
Guvernul, în punctul
său de vedere, consideră că exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 1 si 2 din Legea nr. 112/1995 este neîntemeiată,
arătând că "Sustinerea potrivit căreia, prin restituirea
unui imobil aflat în posesia unei persoane juridice către fostul
proprietar, se încalcă principiul ocrotirii în mod egal a
proprietătii indiferent de titular nu poate fi retinută.
Dimpotrivă, această situatie reprezintă tocmai o transpunere în
practică a principiului invocat mai sus... Scopul legii este de a
reglementa măsuri reparatorii (restituirea în natură sau
despăgubiri, după caz) pentru fostii proprietari ale căror
locuinte au fost trecute în proprietatea statului după 6 martie
1945".
Presedintii celor
două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
C U R T
E A,
examinând încheierea de
sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine
următoarele:
Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă,
potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1
alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,
să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.
Obiectul exceptiei de
neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 1 si 2 din Legea nr.
112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia
de locuinte, trecute în proprietatea statului, dispozitii care au
următorul cuprins:
- art. 1: "Fostii
proprietari - persoane fizice - ai imobilelor cu destinatia de locuinte,
trecute ca atare în proprietatea statului sau a altor persoane juridice,
după 6 martie 1945, cu titlu, si care se aflau în posesia statului sau a
altor persoane juridice la data de 22 decembrie 1989, beneficiază de
măsurile reparatorii prevăzute de prezenta lege.
De prevederile alin. 1
beneficiază si mostenitorii fostilor proprietari, potrivit legii.";
- art. 2:
"Persoanele prevăzute la art. 1 beneficiază de restituirea în
natură, prin redobândirea dreptului de proprietate asupra apartamentelor
în care locuiesc în calitate de chiriasi sau a celor care sunt libere, iar pentru
celelalte apartamente primesc despăgubiri în conditiile art. 12.
În cazul apartamentelor
trecute în proprietatea statului pentru care s-au primit despăgubiri,
dacă sunt ocupate de fostii proprietari sau sunt libere, ele se restituie
în natură. Redobândirea dreptului de proprietate este conditionată de
restituirea sumei primite cu titlu de despăgubire, actualizată în
conditiile prevederilor art. 13."
Textele constitutionale
considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 41 alin. (1) si (2), precum
si ale art. 135 alin. (6) din Constitutie, care au următorul continut:
- Art. 41: "(1) Dreptul
de proprietate, precum si creantele asupra statului sunt garantate. Continutul
si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2)
Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de
titular. Cetătenii străini si apatrizii nu pot dobândi dreptul de
proprietate asupra terenurilor.";
- Art. 135 alin. (6):
"Proprietatea privată este, în conditiile legii, inviolabilă."
În opinia autorului
exceptiei "Prin art. 1 si 2 ale Legii nr. 112/1995 s-au încălcat
principiile fundamentale ale Constitutiei privind garantarea, ocrotirea si
inviolabilitatea proprietătii, dispunându-se măsuri de restituire în
natură pe cale administrativă a unor bunuri aflate în proprietatea
privată a unor persoane juridice".
Criticile de
neconstitutionalitate sunt neîntemeiate. Legea nr. 112/1995 are ca obiect
reglementarea măsurilor reparatorii în folosul fostilor proprietari ai
imobilelor cu destinatia de locuinte, trecute cu titlu în proprietatea statului
ori în proprietatea unor persoane juridice după 6 martie 1945. Printre
alte conditii este prevăzută aceea ca aceste imobile să se fi
aflat la 22 decembrie 1989 în posesia statului ori a altor persoane juridice. Reglementarea
are în vedere faptul că, independent de existenta unui titlu valabil,
trecerea locuintelor în proprietatea statului ori a unor persoane juridice a
avut un caracter abuziv, reprezentând o încălcare a drepturilor fostilor
proprietari. Asa fiind, dacă restituirea imobilului cu destinatia de
locuintă urmează să se facă de către persoana
juridică în favoarea căreia a fost constituit initial dreptul de
proprietate prin preluarea acestei locuinte de la fostul proprietar, persoana
juridică nu va putea refuza înapoierea bunului în baza Legii nr. 112/1995,
restituirea urmând să se facă, bineînteles, fără
plată; solutia adoptată de legiuitor are în vedere, neîndoielnic,
repararea unei nedreptăti, de care, la vremea respectivă, actualul
proprietar a profitat. Dacă însă imobilul respectiv a fost initial
trecut în proprietatea statului si, ulterior, a fost transmis de stat în
proprietatea unei persoane juridice prin una dintre căile prevăzute
de lege (de pildă, prin vânzare-cumpărare ori în cadrul privatizării
fostelor unităti de stat), restituirea în natură a imobilului
către proprietarul initial, persoană fizică, nu mai este cu
putintă, deoarece în acest fel s-ar produce o încălcare a dreptului
său de proprietate ocrotit de lege. Aplicarea însă a prevederilor
legale ce fac obiectul exceptiei de neconstitutionalitate este în competenta
instantelor judecătoresti.
De altfel, mai multe dispozitii ale Legii nr. 112/1995, printre care si cele
ale art. 1 si art. 2 alin. 1, au fost examinate în cadrul controlului prealabil
de constitutionalitate, potrivit art. 144 lit. a) din Constitutie, Curtea
statuând prin Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995, că aceste
dispozitii sunt constitutionale, cu exceptia celor cuprinse în alin. 1,
referitor la locuintele trecute, fără titlu, în proprietatea
statului. Deoarece această obiectie de neconstitutionalitate nu a fost
înlăturată prin votul Parlamentului, conform art. 145 alin. (1) din
Constitutie, rezultă că precizarea "fără titlu",
prevăzută în textul de lege initial, a fost eliminată, asa cum
rezultă din textul publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 279 din 29 noiembrie 1995. Prin exceptia ce face obiectul prezentei decizii
nu au fost invocate motive noi de natură să justifice o altă
solutie, astfel încât, având în vedere obligativitatea deciziilor Curtii
Constitutionale, potrivit art. 145 alin. (2) din Constitutie, urmează ca
si exceptia de fată să fie respinsă.
Pentru considerentele
expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie,
precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, republicată,
D E C I
D E:
Respinge exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si art. 2 din Legea nr. 112/1995
pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de
locuinte, trecute în proprietatea statului, exceptie ridicată de
Confederatia Natională Sindicală "Cartel Alfa" în Dosarul
nr. 1.549/2000 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civilă.
Definitivă si
obligatorie.
Pronuntată în
sedinta publică din data de 16 ianuarie 2001.
PRESEDINTELE
CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE
privind prospectul de emisiune al certificatelor de trezorerie cu dobândă pentru populatie cod 1045
În conformitate cu
prevederile Legii datoriei publice nr. 81/1999, ale Ordonantei Guvernului nr.
66/1994 privind formarea si utilizarea resurselor derulate prin trezoreria
statului, republicată, cu modificările ulterioare, Ministerul
Finantelor Publice lansează o emisiune de certificate de trezorerie cu
dobândă pentru populatie prin trezoreria statului începând cu data de 2
mai 2001.
Prin acest sistem statul
protejează economiile populatiei de riscurile inflatiei si ale pietei
bancare si contribuie la consolidarea încrederii în moneda natională,
garantând rambursarea la scadentă si plata dobânzilor aferente.
Trezoreria statului este
abilitată să lanseze emisiuni de certificate de trezorerie cu
dobândă pentru populatie, scop în care ministrul finantelor publice emite
următorul ordin:
ARTICOLUL 1
Forma si codul emisiunii
Certificatele de
trezorerie cu dobândă pentru populatie se emit în formă nominală
si cuprind cuponul (matca) si certificatul de trezorerie propriu-zis.
Codul emisiunii este
1045.
ARTICOLUL 2
Data emisiunii
Certificatele de
trezorerie cu dobândă pentru populatie se pun în vânzare în numerar si
prin virament din conturile personale deschise la bănci si la Casa de
Economii si Consemnatiuni, pe o perioadă de 90 de zile, cu subscriptie în
zilele de 2, 3, 4, 8, 9, 10 si 11 mai 2001. Termenul de răscumpărare
a certificatelor de trezorerie este în zilele de 31 iulie, 1, 2, 6, 7, 8 si 9
august 2001.
ARTICOLUL 3
Valoarea nominală a emisiunii
Emisiunea de certificate de
trezorerie cu dobândă pentru populatie reprezintă suma încasată
până în ultima zi de subscriptie.
ARTICOLUL 4
Valoarea nominală a certificatelor de trezorerie cu dobândă
pentru populatie
Emisiunea de certificate
de trezorerie cu dobândă pentru populatie se efectuează prin
certificate de trezorerie cu o valoare nominală de 1.000.000 lei,
5.000.000 lei, 10.000.000 lei, 20.000.000 lei, 50.000.000 lei si 100.000.000
lei, pe termen de 90 de zile calendaristice.
La cumpărare
titularii certificatelor de trezorerie pot împuternici si o altă
persoană pentru răscumpărare.
ARTICOLUL 5
Rata dobânzii
Dobânda aferentă
certificatelor de trezorerie cu dobândă pentru populatie este de 41% pe
an, pentru o perioadă de subscriere de 90 de zile calendaristice,
calculată după formula:
D = (VN x 41 x 90)/(360 x 100)
în care:
D = suma dobânzii;
VN = valoarea
nominală a certificatului de trezorerie.
ARTICOLUL 6
Data scadentei
Scadenta emisiunii de
certificate de trezorerie cu dobândă pentru populatie se stabileste
începând cu ziua încasării contravalorii acestora si până la data
împlinirii termenului de 90 de zile calendaristice inclusiv.
ARTICOLUL 7
Închiderea emisiunii
Operatiunea de închidere
a emisiunii de certificate de trezorerie cu dobândă pentru populatie are
loc în data de 11 mai 2001, ora 14,00.
ARTICOLUL 8
Conditiile de răscumpărare si de plată a dobânzii
Răscumpărarea
este operatiunea prin care unitătile trezoreriei statului rambursează
la termenul stabilit valoarea nominală a certificatelor de trezorerie
prezentate de persoanele fizice care au subscris la emisiunile de certificate
de trezorerie cu dobândă pentru populatie la aceeasi unitate a trezoreriei
statului.
O dată cu
răscumpărarea la scadentă a certificatelor de trezorerie cu
dobândă pentru populatie unitătile trezoreriei statului plătesc
persoanelor respective si dobânzile aferente.
Răscumpărarea
certificatelor de trezorerie cu dobândă pentru populatie se poate efectua
si prin subscrierea de către titular a sumelor la noua emisiune de
certificate de trezorerie care se lansează în zilele respective, cu
posibilitatea de a încasa dobânda aferentă sau de a o subscrie pe
certificate de trezorerie, după caz.
Operatiunile privind
răscumpărarea certificatelor de trezorerie cu dobândă pentru
populatie si plata dobânzilor se efectuează prin ghiseele casieriilor
trezoreriei statului. Data răscumpărării certificatelor de trezorerie
cu dobândă pentru populatie este prima zi lucrătoare după
împlinirea a 90 de zile calendaristice inclusiv.
Titularii pot prezenta
certificatele de trezorerie cu dobândă pentru populatie în vederea
răscumpărării si înaintea datei de răscumpărare, situatie
în care pentru perioada de subscriere care se calculează din ziua
încasării sumei si până în ziua prezentării pentru
răscumpărare exclusiv se acordă dobândă la vedere de 10% pe
an.
Certificatele de
trezorerie cu dobândă pentru populatie neprezentate pentru
răscumpărare în ziua stabilită (ziua scadentei) se
transformă în depozite la trezoreria statului. Nivelul dobânzii la termen
va fi, începând cu data de 2 mai 2001, de 41% pe an. Ele se
răscumpără de trezoreria statului în ziua prezentării
acestora la ghiseele trezoreriei statului, astfel:
a) Certificatele de
trezorerie prezentate trezoreriei statului în maximum 30 de zile de la data
scadentei (titularul se prezintă în a 31-a zi, certificatele de trezorerie
rămân în depozit la vedere maximum 30 de zile) vor fi
răscumpărate astfel:
- pentru perioada
subscrisă, 90 de zile calendaristice, se achită suma nominală a
certificatelor de trezorerie cu dobândă pentru populatie plus dobânda
aferentă;
- pentru perioada de
maximum 30 de zile, stabilită din ziua fixată pentru
răscumpărare inclusiv si până în ziua prezentării la
ghiseul casieriei trezoreriei statului exclusiv, se plăteste pentru suma
subscrisă dobânda la vedere de 10% pe an.
b) Certificatele de
trezorerie prezentate în termen de peste 30 de zile de la data scadentei
(titularul se prezintă în a 32-a zi, certificatele de trezorerie
rămân în depozit la termen 31 de zile), vor fi răscumpărate cu
dobânda capitalizată astfel:
- pentru perioada
subscrisă, 90 de zile calendaristice, se achită suma nominală a
certificatelor de trezorerie cu dobândă pentru populatie plus dobânda
aferentă;
- pentru perioada în
care certificatele de trezorerie cu dobândă pentru populatie sunt în
depozit, stabilită din ziua fixată pentru răscumpărare
inclusiv si până în ziua prezentării titularului la ghiseul casieriei
trezoreriei statului exclusiv, se plăteste dobânda, calculată prin
aplicarea procentului de dobândă la termen de 41% pe an asupra sumei
rezultate din valoarea nominală si dobânda aferentă perioadei
subscrise.
ARTICOLUL 9
Regimul fiscal
Dobânzile încasate de
populatie din subscrierea la certificatele de trezorerie cu dobândă pentru
populatie nu sunt supuse impozitării.
Ministrul finantelor publice,
Mihai Nicolae Tănăsescu
Bucuresti, 27 aprilie 2001.
Nr. 748.
ACTE ALE BĂNCII NATIONALE A ROMÂNIEI
BANCA NATIONALĂ A ROMÂNIEI
din 26 aprilie 2001
În temeiul prevederilor
art. 8 alin. (1) si ale art. 50 din Legea nr. 101/1998 privind Statutul
Băncii Nationale a României, cu modificările ulterioare,
având în vedere că,
potrivit prevederilor legale speciale ce guvernează activitatea Casei de
Economii si Consemnatiuni, această institutie nu este autorizată de
Banca Natională a României să efectueze tranzactii cu valută în
cont propriu sau în contul clientilor,
Banca Natională a României emite
prezentul ordin.
Articol unic. - Perioada de
valabilitate a Ordinului Băncii Nationale a României nr. 3 din 19
septembrie 2000, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470
din 27 septembrie 2000, se prelungeste, începând cu perioada de observare 1
aprilie-15 aprilie 2001, până la sfârsitul anului 2001.
p. GUVERNATORUL BĂNCII NATIONALE A
ROMÂNIEI,
EMIL IOTA GHIZARI
În Normele metodologice
de aplicare a prevederilor Legii nr. 156/2000 privind protectia
cetătenilor români care lucrează în străinătate, aprobate
prin Hotărârea Guvernului nr. 384/2001, publicate în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 208 din 24 aprilie 2001, se face următoarea
rectificare:
- la alin. (2) al art.
6, în loc de:
"(2) Certificatul
de acreditare va fi eliberat în scris de agentul de ocupare a fortei de
muncă numai persoanei împuternicite." se va citi:
"(2) Certificatul
de acreditare va fi eliberat numai persoanei împuternicite, în scris, de
agentul de ocupare a fortei de muncă."