MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

 P A R T E A  I

 

Anul XIII - Nr. 219     LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE    Vineri, 27 aprilie 2001

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

 

272. - Decizie referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205 si art. 207 din Codul penal

 

11. - Decizie referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si art. 2 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute în proprietatea statului

 

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

748. - Ordin privind prospectul de emisiune al certificatelor de trezorerie cu dobândă pentru populatie cod 1045

 

ACTE ALE BĂNCII NATIONALE A ROMÂNIEI

 

Ordinul nr. 2 din 26 aprilie 2001

 

Rectificare

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205 si art. 207 din Codul penal

 

Lucian Mihai - presedinte
Costică Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Lucian Stângu - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Claudia Miu - magistrat-asistent sef

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205 si art. 207 din Codul penal, ridicată de Corneliu Vadim Tudor în dosarele nr. 2.485/1999, nr. 2.582/1999 si nr. 2.850/1999 ale Curtii Supreme de Justitie - Sectia penală.

Dezbaterile au avut loc în sedinta publică din 19 decembrie 2000, în prezenta apărătorului autorului exceptiei si a reprezentantului Ministerului Public, când s-a dispus măsura conexării dosarelor nr. 214C/2000 si nr. 221C/2000 la Dosarul nr. 213C/2000, având ca obiect aceeasi exceptie de neconstitutionalitate si acelasi autor al exceptiei. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronuntarea la data de 20 decembrie 2000.

 

C U R T E A,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierile din 20 iunie 2000 si din 27 iunie 2000, pronuntate distinct în dosarele nr. 2.582/1999 si, respectiv, nr. 2.485/1999 si nr. 2.850/1999, Curtea Supremă de Justitie - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205 si art. 207 din Codul penal, ridicată de Corneliu Vadim Tudor, inculpat în procese de insultă si calomnie.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia arată că dispozitiile art. 205 din Codul penal, privitoare la infractiunea de insultă, sunt în contradictie cu libertatea de exprimare si cu libertatea presei garantate de art. 30 alin. (3) si (4) din Constitutie, precum si cu libertatea gândirii si a opiniilor, care, potrivit art. 29 alin. (1) din Constitutie, nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Se arată în continuare că aceleasi prevederi legale sunt în contradictie si cu libertatea creatiilor artistice, cu dreptul la informatie, a cărui îngrădire este interzisă prin art. 31 alin. (1) din Constitutie, cu regimul constitutional al restrângerii exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, prevăzut la art. 49 din Constitutie, precum si cu prevederile art. 20 alin. (2) din Legea fundamentală, deoarece există neconcordantă între art. 205 din Codul penal si unele prevederi din conventiile internationale la care România este parte. Dispozitiile art. 205 din Codul penal, care reglementează insulta, îngăduie incriminarea opiniilor si judecătilor de valoare, care, asa cum s-a pronuntat Curtea Europeană a Drepturilor Omului, nu pot fi incriminate. Cu privire la neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 207 din Codul penal, privitoare la infractiunea de calomnie, se arată că acestea vin, de asemenea, în contradictie cu prevederile art. 29, 30 si 31 din Constitutie si cu prevederile art. 24 referitoare la dreptul la apărare. Se consideră că este cu neputintă de făcut proba veritătii în cazul judecătilor de valoare, iar prevederile art. 207 din Codul penal limitează admiterea acestei probe numai dacă există un "interes legitim, ceea ce contrazice textul constitutional, care face vorbire, în egală măsură, atât la interesul public cât si la interesul privat". Aceasta reprezintă totodată o restrângere nejustificată a exercitiului dreptului la apărare.

Curtea Supremă de Justitie, exprimându-si opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate apreciază că dispozitiile art. 205 din Codul penal nu contravin prevederilor constitutionale invocate si nici conventiilor internationale în materie, sens în care s-a pronuntat si Curtea Constitutională prin Decizia nr. 200 din 25 noiembrie 1999. Cu privire la dispozitiile art. 207 din Codul penal se arată că acestea nu contravin normelor constitutionale invocate si nici conventiilor internationale în materie la care România a aderat.

În conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierile de sesizare a Curtii Constitutionale au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul, în punctul său de vedere, arată că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale, în esentă, pentru următoarele motive:

În ceea ce priveste neconstitutionalitatea art. 205 din Codul penal în raport cu dispozitiile art. 20 alin. (2) din Constitutie, cu privire la conventiile internationale privitoare la libertatea de opinie si de exprimare, se retine că art. 19 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului prevede dreptul la libertatea de opinie si de exprimare, acelasi drept fundamental fiind prevăzut si la art. 19 pct. 2 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, precum si la art. 10 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Dar atât în art. 19 pct. 3 din pactul mentionat, cât si în art. 10 pct. 2 din conventie se statuează că exercitarea libertătii de gândire si de exprimare comportă anumite restrângeri ori sanctiuni prevăzute de lege, între altele, pentru apărarea ordinii si prevenirea infractiunilor, pentru protectia sănătătii sau moralei, pentru protectia reputatiei sau a drepturilor altora. Rezultă din aceste dispozitii că obiectul libertătii de exprimare îl constituie exteriorizarea unor idei sau opinii, dar si simple afirmatii si imputări, însă aceasta nu înseamnă că prin continutul si maniera de a face afirmările sau imputările se admite afectarea reputatiei si onoarei altei persoane. De aceea, stabilirea prin lege a unor restrângeri ori sanctiuni nu este incompatibilă cu libertatea de exprimare, dacă sunt măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru protejarea reputatiei sau a drepturilor altora. În acest sens se citează Decizia Curtii Constitutionale nr. 51 din 8 aprilie 1999, prin care s-a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 206 din Codul penal privitoare la infractiunea de calomnie.

În ceea ce priveste criticile potrivit cărora dispozitiile art. 205 din Codul penal sunt contrare libertătii de gândire si de exprimare, precum si dreptului la informatie, acestea sunt considerate ca fiind neîntemeiate, deoarece libertatea constiintei, conform art. 29 alin. (2), trebuie să se manifeste în spirit de tolerantă si de respect reciproc, iar libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulară a persoanei si nici dreptul la propria imagine, după cum se prevede în art. 30 alin. (6) din Constitutie. De asemenea, dispozitiile art. 54 din Constitutie prevăd că drepturile si libertătile constitutionale, inclusiv libertatea de exprimare si dreptul la informatie, trebuie să fie exercitate cu bună-credintă, fără a fi încălcate drepturile si libertătile celorlalti. Punctul de vedere exprimat se întemeiază si pe Decizia nr. 51 din 8 aprilie 1999 a Curtii Constitutionale, prin care s-a statuat că exercitarea abuzivă a drepturilor si libertătilor este susceptibilă de sanctionare, fiind posibilă chiar aplicarea unor sanctiuni penale.

Prevederile de lege criticate nu sunt contrare nici dispozitiilor art. 49 din Constitutie, privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, deoarece incriminarea insultei ca infractiune si sanctionarea acesteia constituie expresia vointei legiuitorului, care a considerat necesară apărarea prin mijloace de drept penal a demnitătii persoanei, neputându-se sustine că textul incriminator este contrar Constitutiei.

Cu referire la critica potrivit căreia prevederile art. 207 din Codul penal ar încălca dreptul la apărare, prevăzut la art. 24 din Constitutie, se arată că aceasta nu este întemeiată, deoarece si în cazul unui proces având ca obiect infractiunea de insultă sau calomnie inculpatul beneficiază de toate drepturile si garantiile pe care le implică dreptul constitutional la apărare, proba veritătii constituind numai unul dintre mijloacele prin care acesta poate dovedi inexistenta caracterului penal al faptei imputate. Criticile potrivit cărora dispozitiile art. 207 din Codul penal ar încălca libertatea de gândire si de exprimare sau dreptul la informatie sunt considerate ca fiind neîntemeiate pentru aceeasi argumentare ca si în cazul criticii de neconstitutionalitate aduse dispozitiilor art. 205 din Codul penal. În fine, se mai arată că exercitarea cu bună-credintă a drepturilor si libertătilor constitutionale, cu respectarea limitărilor prevăzute în Constitutie, poate reprezenta un instrument prin care să se realizeze un echilibru între drepturile si libertătile constitutionale, pe de o parte, si limitele aduse acestora prin Constitutie si îndatoririle fundamentale, pe de altă parte.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

 

C U R T E A,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, sustinerile reprezentantului autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 205 si 207 din Codul penal, care au următorul cuprins:

- art. 205: "Atingerea adusă onoarei ori reputatiei unei persoane prin cuvinte, prin gesturi sau prin orice alte mijloace, ori prin expunerea la batjocură, se pedepseste cu închisoare de la o lună la 2 ani sau cu amendă.

Aceeasi pedeapsă se aplică si în cazul când se atribuie unei persoane un defect, boală sau infirmitate care, chiar reale de-ar fi, nu ar trebui relevate.

Actiunea penală se pune în miscare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Împăcarea părtilor înlătură răspunderea penală.";

- art. 207: "Proba veritătii celor afirmate sau imputate este admisibilă, dacă afirmarea sau imputarea a fost săvârsită pentru apărarea unui interes legitim. Fapta cu privire la care s-a făcut proba veritătii nu constituie infractiunea de insultă sau calomnie."

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că textele de lege criticate sunt contrare: libertătii de exprimare si libertătii presei, garantate de art. 30 din Constitutie; libertătii gândirii si a opiniilor, care, potrivit art. 29 alin. (1) din Constitutie, nu poate fi îngrădită; dreptului la informatie, a cărui îngrădire este interzisă de art. 31 alin. (1) din Constitutie; conventiilor internationale privitoare la libertatea de exprimare, în mod concret prevederilor art. 19 pct. 2 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice sau celor ale art. 10 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale; prevederilor art. 49 din Constitutie, privitoare la îngrădirea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti. Dispozitiile art. 207 din Codul penal sunt considerate ca fiind contrare si dreptului fundamental la apărare prevăzut la art. 24 din Constitutie.

Pentru solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate Curtea retine că insulta si calomnia sunt infractiuni contra demnitătii, iar demnitatea omului este nominalizată în art. 1 alin. (3) din Constitutie printre valorile supreme garantate de Legea fundamentală. Potrivit prevederilor constitutionale "România este stat de drept, democratic si social, în care demnitatea omului, drepturile si libertătile cetătenilor, libera dezvoltare a personalitătii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezintă valori supreme si sunt garantate". Această garantare a demnitătii omului se înfăptuieste si prin incriminarea si sanctionarea penală a faptelor prin care se aduce atingere demnitătii. Apărarea demnitătii omului prin mijloace de drept penal este conditionată de existenta drepturilor si libertătilor altora. De aceea s-a prevăzut că, în măsura în care fapta insultătoare sau calomnioasă a fost săvârsită pentru apărarea unui interes legitim, nu constituie infractiune dacă s-a afirmat sau imputat o faptă adevărată. Proba veritătii este admisibilă, însă numai dacă fapta s-a săvârsit în apărarea unui interes legitim, public sau privat, deoarece fără un astfel de interes atingerea adusă demnitătii, chiar prin afirmatii sau imputări adevărate, nu este îngăduită de lege. Legea se referă la fapte, iar nu la judecăti de valoare, asa cum sustine autorul exceptiei. De aceea critica referitoare la proba judecătilor de valoare si la imposibilitatea acestei probe este lipsită de continut.

Curtea constată că, în ceea ce priveste pretinsa contrarietate a dispozitiilor art. 205 si 207 din Codul penal cu prevederile constitutionale referitoare la libertatea de gândire si de exprimare, autorul exceptiei ignoră acele prevederi din Constitutie si din conventiile internationale, care limitează exercitiul libertătii de gândire si de exprimare. Se ignoră astfel prevederile: art. 29 alin. (2) din Constitutie, în sensul cărora libertatea constiintei "[...] trebuie să se manifeste în spirit de tolerantă si respect reciproc"; art. 30 alin. (6) din Constitutie, potrivit cărora "Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulară a persoanei si nici dreptul la propria imagine"; art. 10 pct. 2 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, potrivit cărora exercitarea libertătii de exprimare poate fi restrânsă în vederea protectiei, între altele, a reputatiei sau a drepturilor altora; art. 54 din Constitutie, în sensul cărora exercitarea drepturilor si a libertătilor trebuie să se realizeze cu bună-credintă, fără să încalce drepturile si libertătile celorlalti.
De altfel Curtea Constitutională s-a mai pronuntat în acest sens, statuând că dispozitiile art. 205 si 207 din Codul penal sunt constitutionale (de exemplu, prin Decizia nr. 200 din 25 noiembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 8 februarie 2000, si prin Decizia nr. 134 din 6 iulie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 august 2000).

Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine modificarea practicii Curtii, solutia si considerentele acelor decizii rămân valabile si în cauza de fată.

Fată de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,

 

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205 si art. 207 din Codul penal, ridicată de Corneliu Vadim Tudor în dosarele nr. 2.485/1999, nr. 2.582/1999 si nr. 2.850/1999 ale Curtii Supreme de Justitie - Sectia penală.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 20 decembrie 2000.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent-sef,
Claudia Miu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si art. 2 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute în proprietatea statului


Lucian Mihai - presedinte
Costică Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Lucian Stângu - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Paula C. Pantea - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si art. 2 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute în proprietatea statului, exceptie ridicată de Confederatia Natională Sindicală "Cartel Alfa" în Dosarul nr. 1.549/2000 al Curtii de Apel Bucuresti Sectia a IV-a civilă.

Dezbaterile au avut loc în sedinta publică din 19 decembrie 2000, fiind consemnate în încheierea din acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronuntarea la data de 16 ianuarie 2001.

 

C U R T E A,

 

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 27 iunie 2000, pronuntată în Dosarul nr. 1.549/2000, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si art. 2 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute în proprietatea statului, exceptie ridicată de Confederatia Natională Sindicală "Cartel Alfa" în Dosarul nr. 1.549/2000 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civilă.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul exceptiei consideră că aceste dispozitii din Legea nr. 112/1995 contravin prevederilor art. 41 alin. (1) si (2) si ale art. 135 alin. (6) din Constitutie. Se invocă, de asemenea, încălcarea prevederilor art. 17 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului, care proclamă dreptul la proprietate al oricărei persoane, statornicind că nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa. În fine, sunt încălcate - astfel cum consideră autorul - si dispozitiile art. 1 alin. 1 din Protocolul aditional nr. 1 la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civilă, exprimându-si opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate, arată că aceasta nu este întemeiată. Faptul că o locuintă care a apartinut unei persoane fizice si care se află în posesia unei persoane juridice ar putea, în temeiul unei legi cu caracter reparatoriu, să fie restituită fostului proprietar, persoană fizică, nu încalcă principiul ocrotirii în mod egal a proprietătii indiferent de titular, principiu prevăzut la art. 41 alin. (2) din Constitutie. Nici dispozitiile art. 135 alin. (6) din Constitutie nu sunt încălcate, arată instanta. Restituirea în natură a imobilelor către fostii proprietari nu constituie o violare a proprietătii persoanelor juridice care detin imobilele, ci una dintre măsurile reparatorii prevăzute de lege în scopul acoperirii prejudiciului încercat de fostii proprietari prin trecerea locuintelor lor în proprietatea statului comunist.

În conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a Curtii Constitutionale a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul, în punctul său de vedere, consideră că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si 2 din Legea nr. 112/1995 este neîntemeiată, arătând că "Sustinerea potrivit căreia, prin restituirea unui imobil aflat în posesia unei persoane juridice către fostul proprietar, se încalcă principiul ocrotirii în mod egal a proprietătii indiferent de titular nu poate fi retinută. Dimpotrivă, această situatie reprezintă tocmai o transpunere în practică a principiului invocat mai sus... Scopul legii este de a reglementa măsuri reparatorii (restituirea în natură sau despăgubiri, după caz) pentru fostii proprietari ale căror locuinte au fost trecute în proprietatea statului după 6 martie 1945".

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

 

C U R T E A,

 

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:
Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 1 si 2 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute în proprietatea statului, dispozitii care au următorul cuprins:

- art. 1: "Fostii proprietari - persoane fizice - ai imobilelor cu destinatia de locuinte, trecute ca atare în proprietatea statului sau a altor persoane juridice, după 6 martie 1945, cu titlu, si care se aflau în posesia statului sau a altor persoane juridice la data de 22 decembrie 1989, beneficiază de măsurile reparatorii prevăzute de prezenta lege.

De prevederile alin. 1 beneficiază si mostenitorii fostilor proprietari, potrivit legii.";

- art. 2: "Persoanele prevăzute la art. 1 beneficiază de restituirea în natură, prin redobândirea dreptului de proprietate asupra apartamentelor în care locuiesc în calitate de chiriasi sau a celor care sunt libere, iar pentru celelalte apartamente primesc despăgubiri în conditiile art. 12.

În cazul apartamentelor trecute în proprietatea statului pentru care s-au primit despăgubiri, dacă sunt ocupate de fostii proprietari sau sunt libere, ele se restituie în natură. Redobândirea dreptului de proprietate este conditionată de restituirea sumei primite cu titlu de despăgubire, actualizată în conditiile prevederilor art. 13."

Textele constitutionale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 41 alin. (1) si (2), precum si ale art. 135 alin. (6) din Constitutie, care au următorul continut:

- Art. 41: "(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetătenii străini si apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.";

- Art. 135 alin. (6): "Proprietatea privată este, în conditiile legii, inviolabilă."

În opinia autorului exceptiei "Prin art. 1 si 2 ale Legii nr. 112/1995 s-au încălcat principiile fundamentale ale Constitutiei privind garantarea, ocrotirea si inviolabilitatea proprietătii, dispunându-se măsuri de restituire în natură pe cale administrativă a unor bunuri aflate în proprietatea privată a unor persoane juridice".

Criticile de neconstitutionalitate sunt neîntemeiate. Legea nr. 112/1995 are ca obiect reglementarea măsurilor reparatorii în folosul fostilor proprietari ai imobilelor cu destinatia de locuinte, trecute cu titlu în proprietatea statului ori în proprietatea unor persoane juridice după 6 martie 1945. Printre alte conditii este prevăzută aceea ca aceste imobile să se fi aflat la 22 decembrie 1989 în posesia statului ori a altor persoane juridice. Reglementarea are în vedere faptul că, independent de existenta unui titlu valabil, trecerea locuintelor în proprietatea statului ori a unor persoane juridice a avut un caracter abuziv, reprezentând o încălcare a drepturilor fostilor proprietari. Asa fiind, dacă restituirea imobilului cu destinatia de locuintă urmează să se facă de către persoana juridică în favoarea căreia a fost constituit initial dreptul de proprietate prin preluarea acestei locuinte de la fostul proprietar, persoana juridică nu va putea refuza înapoierea bunului în baza Legii nr. 112/1995, restituirea urmând să se facă, bineînteles, fără plată; solutia adoptată de legiuitor are în vedere, neîndoielnic, repararea unei nedreptăti, de care, la vremea respectivă, actualul proprietar a profitat. Dacă însă imobilul respectiv a fost initial trecut în proprietatea statului si, ulterior, a fost transmis de stat în proprietatea unei persoane juridice prin una dintre căile prevăzute de lege (de pildă, prin vânzare-cumpărare ori în cadrul privatizării fostelor unităti de stat), restituirea în natură a imobilului către proprietarul initial, persoană fizică, nu mai este cu putintă, deoarece în acest fel s-ar produce o încălcare a dreptului său de proprietate ocrotit de lege. Aplicarea însă a prevederilor legale ce fac obiectul exceptiei de neconstitutionalitate este în competenta instantelor judecătoresti.
De altfel, mai multe dispozitii ale Legii nr. 112/1995, printre care si cele ale art. 1 si art. 2 alin. 1, au fost examinate în cadrul controlului prealabil de constitutionalitate, potrivit art. 144 lit. a) din Constitutie, Curtea statuând prin Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995, că aceste dispozitii sunt constitutionale, cu exceptia celor cuprinse în alin. 1, referitor la locuintele trecute, fără titlu, în proprietatea statului. Deoarece această obiectie de neconstitutionalitate nu a fost înlăturată prin votul Parlamentului, conform art. 145 alin. (1) din Constitutie, rezultă că precizarea "fără titlu", prevăzută în textul de lege initial, a fost eliminată, asa cum rezultă din textul publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 29 noiembrie 1995. Prin exceptia ce face obiectul prezentei decizii nu au fost invocate motive noi de natură să justifice o altă solutie, astfel încât, având în vedere obligativitatea deciziilor Curtii Constitutionale, potrivit art. 145 alin. (2) din Constitutie, urmează ca si exceptia de fată să fie respinsă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

 

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si art. 2 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute în proprietatea statului, exceptie ridicată de Confederatia Natională Sindicală "Cartel Alfa" în Dosarul nr. 1.549/2000 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civilă.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 16 ianuarie 2001.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,
Maria Bratu

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE

 

Ordin

privind prospectul de emisiune al certificatelor de trezorerie cu dobândă  pentru populatie cod 1045



În conformitate cu prevederile Legii datoriei publice nr. 81/1999, ale Ordonantei Guvernului nr. 66/1994 privind formarea si utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului, republicată, cu modificările ulterioare, Ministerul Finantelor Publice lansează o emisiune de certificate de trezorerie cu dobândă pentru populatie prin trezoreria statului începând cu data de 2 mai 2001.

Prin acest sistem statul protejează economiile populatiei de riscurile inflatiei si ale pietei bancare si contribuie la consolidarea încrederii în moneda natională, garantând rambursarea la scadentă si plata dobânzilor aferente.

Trezoreria statului este abilitată să lanseze emisiuni de certificate de trezorerie cu dobândă pentru populatie, scop în care ministrul finantelor publice emite următorul ordin:

 

ARTICOLUL 1
Forma si codul emisiunii

Certificatele de trezorerie cu dobândă pentru populatie se emit în formă nominală si cuprind cuponul (matca) si certificatul de trezorerie propriu-zis.

Codul emisiunii este 1045.

 

ARTICOLUL 2
Data emisiunii

Certificatele de trezorerie cu dobândă pentru populatie se pun în vânzare în numerar si prin virament din conturile personale deschise la bănci si la Casa de Economii si Consemnatiuni, pe o perioadă de 90 de zile, cu subscriptie în zilele de 2, 3, 4, 8, 9, 10 si 11 mai 2001. Termenul de răscumpărare a certificatelor de trezorerie este în zilele de 31 iulie, 1, 2, 6, 7, 8 si 9 august 2001.

 

ARTICOLUL 3
Valoarea nominală a emisiunii

            Emisiunea de certificate de trezorerie cu dobândă pentru populatie reprezintă suma încasată până în ultima zi de subscriptie.

 

ARTICOLUL 4
Valoarea nominală a certificatelor de trezorerie cu dobândă
pentru populatie

Emisiunea de certificate de trezorerie cu dobândă pentru populatie se efectuează prin certificate de trezorerie cu o valoare nominală de 1.000.000 lei, 5.000.000 lei, 10.000.000 lei, 20.000.000 lei, 50.000.000 lei si 100.000.000 lei, pe termen de 90 de zile calendaristice.

La cumpărare titularii certificatelor de trezorerie pot împuternici si o altă persoană pentru răscumpărare.

 

ARTICOLUL 5
Rata dobânzii

Dobânda aferentă certificatelor de trezorerie cu dobândă pentru populatie este de 41% pe an, pentru o perioadă de subscriere de 90 de zile calendaristice, calculată după formula:

 

D =  (VN x 41 x 90)/(360 x 100)

 

în care:

D = suma dobânzii;

VN = valoarea nominală a certificatului de trezorerie.

 

ARTICOLUL 6
Data scadentei

Scadenta emisiunii de certificate de trezorerie cu dobândă pentru populatie se stabileste începând cu ziua încasării contravalorii acestora si până la data împlinirii termenului de 90 de zile calendaristice inclusiv.

 

ARTICOLUL 7
Închiderea emisiunii

Operatiunea de închidere a emisiunii de certificate de trezorerie cu dobândă pentru populatie are loc în data de 11 mai 2001, ora 14,00.

 

ARTICOLUL 8
Conditiile de răscumpărare si de plată a dobânzii

Răscumpărarea este operatiunea prin care unitătile trezoreriei statului rambursează la termenul stabilit valoarea nominală a certificatelor de trezorerie prezentate de persoanele fizice care au subscris la emisiunile de certificate de trezorerie cu dobândă pentru populatie la aceeasi unitate a trezoreriei statului.

O dată cu răscumpărarea la scadentă a certificatelor de trezorerie cu dobândă pentru populatie unitătile trezoreriei statului plătesc persoanelor respective si dobânzile aferente.

Răscumpărarea certificatelor de trezorerie cu dobândă pentru populatie se poate efectua si prin subscrierea de către titular a sumelor la noua emisiune de certificate de trezorerie care se lansează în zilele respective, cu posibilitatea de a încasa dobânda aferentă sau de a o subscrie pe certificate de trezorerie, după caz.

Operatiunile privind răscumpărarea certificatelor de trezorerie cu dobândă pentru populatie si plata dobânzilor se efectuează prin ghiseele casieriilor trezoreriei statului. Data răscumpărării certificatelor de trezorerie cu dobândă pentru populatie este prima zi lucrătoare după împlinirea a 90 de zile calendaristice inclusiv.

Titularii pot prezenta certificatele de trezorerie cu dobândă pentru populatie în vederea răscumpărării si înaintea datei de răscumpărare, situatie în care pentru perioada de subscriere care se calculează din ziua încasării sumei si până în ziua prezentării pentru răscumpărare exclusiv se acordă dobândă la vedere de 10% pe an.

Certificatele de trezorerie cu dobândă pentru populatie neprezentate pentru răscumpărare în ziua stabilită (ziua scadentei) se transformă în depozite la trezoreria statului. Nivelul dobânzii la termen va fi, începând cu data de 2 mai 2001, de 41% pe an. Ele se răscumpără de trezoreria statului în ziua prezentării acestora la ghiseele trezoreriei statului, astfel:

a) Certificatele de trezorerie prezentate trezoreriei statului în maximum 30 de zile de la data scadentei (titularul se prezintă în a 31-a zi, certificatele de trezorerie rămân în depozit la vedere maximum 30 de zile) vor fi răscumpărate astfel:

- pentru perioada subscrisă, 90 de zile calendaristice, se achită suma nominală a certificatelor de trezorerie cu dobândă pentru populatie plus dobânda aferentă;

- pentru perioada de maximum 30 de zile, stabilită din ziua fixată pentru răscumpărare inclusiv si până în ziua prezentării la ghiseul casieriei trezoreriei statului exclusiv, se plăteste pentru suma subscrisă dobânda la vedere de 10% pe an.

b) Certificatele de trezorerie prezentate în termen de peste 30 de zile de la data scadentei (titularul se prezintă în a 32-a zi, certificatele de trezorerie rămân în depozit la termen 31 de zile), vor fi răscumpărate cu dobânda capitalizată astfel:

- pentru perioada subscrisă, 90 de zile calendaristice, se achită suma nominală a certificatelor de trezorerie cu dobândă pentru populatie plus dobânda aferentă;

- pentru perioada în care certificatele de trezorerie cu dobândă pentru populatie sunt în depozit, stabilită din ziua fixată pentru răscumpărare inclusiv si până în ziua prezentării titularului la ghiseul casieriei trezoreriei statului exclusiv, se plăteste dobânda, calculată prin aplicarea procentului de dobândă la termen de 41% pe an asupra sumei rezultate din valoarea nominală si dobânda aferentă perioadei subscrise.

 

ARTICOLUL 9
Regimul fiscal

Dobânzile încasate de populatie din subscrierea la certificatele de trezorerie cu dobândă pentru populatie nu sunt supuse impozitării.

 

Ministrul finantelor publice,
Mihai Nicolae Tănăsescu

Bucuresti, 27 aprilie 2001.
Nr. 748.

 

ACTE ALE BĂNCII NATIONALE A ROMÂNIEI

 

BANCA NATIONALĂ A ROMÂNIEI

 

Ordin nr. 2

din 26 aprilie 2001

 

În temeiul prevederilor art. 8 alin. (1) si ale art. 50 din Legea nr. 101/1998 privind Statutul Băncii Nationale a României, cu modificările ulterioare,

având în vedere că, potrivit prevederilor legale speciale ce guvernează activitatea Casei de Economii si Consemnatiuni, această institutie nu este autorizată de Banca Natională a României să efectueze tranzactii cu valută în cont propriu sau în contul clientilor,

Banca Natională a României emite prezentul ordin.

Articol unic. - Perioada de valabilitate a Ordinului Băncii Nationale a României nr. 3 din 19 septembrie 2000, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 27 septembrie 2000, se prelungeste, începând cu perioada de observare 1 aprilie-15 aprilie 2001, până la sfârsitul anului 2001.

 

p. GUVERNATORUL BĂNCII NATIONALE A ROMÂNIEI,
EMIL IOTA GHIZARI

 

RECTIFICARE

 

În Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 156/2000 privind protectia cetătenilor români care lucrează în străinătate, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 384/2001, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 24 aprilie 2001, se face următoarea rectificare:

- la alin. (2) al art. 6, în loc de:

"(2) Certificatul de acreditare va fi eliberat în scris de agentul de ocupare a fortei de muncă numai persoanei împuternicite." se va citi:

"(2) Certificatul de acreditare va fi eliberat numai persoanei împuternicite, în scris, de agentul de ocupare a fortei de muncă."