192. - Decret privind acordarea unor gratieri individuale

            Decizia nr. 9 din 24 ianuarie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 274, art. 338 si art. 350 din Codul de procedurã penalã

            - Opinie separatã

            727/1999. - Ordin al ministrului muncii si protectiei sociale privind aprobarea Normelor specifice de protectie a muncii pentru silviculturã si economia vânatului
 
            52. - Ordin al presedintelui Autoritãtii Nationale pentru Turism pentru modificarea si completarea Normelor metodologice privind activitatea de comercializare a serviciilor turistice, criteriile si metodologia de acordare a licentelor si brevetelor de turism, aprobate prin Ordinul ministrului turismului nr.125 din 11 septembrie 1998
 
            261. - Ordin al ministrului apelor, pãdurilor si protectiei mediului privind aprobarea repartizãrii volumului de masã lemnoasã pe picior, aprobat pentru recoltare în anul 2000, din pãdurile proprietate privatã a persoanelor fizice, din pãsunile împãdurite, aliniamentele de arbori si din pãdurile sau terenurile cu vegetatie forestierã, administrate de persoane juridice, altele decât Regia Nationalã a Pãdurilor
 
            311. - Ordin al ministrului finantelor în legãturã cu intrarea în vigoare a Acordului dintre România si Republica Finlanda pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit

            35. - Decizie privind frecventele pentru statiile locale de radio si canalele pentru statiile locale de televiziune (putere micã) ce vor fi scoase la concursul pentru obtinerea de licente de emisie în sesiunea de primãvarã-varã 2000
 
            40. - Decizie privind îndreptarea erorii materiale existente în Decizia Consiliului National al
Audiovizualului nr.  18/2000
 
            41. - Decizie privind îndreptarea erorii materiale existente în Decizia Consiliului National al
Audiovizualului nr. 18/2000

            În temeiul art. 94 lit. d) si al art. 99 alin. (1) din Constitutia României,
            Presedintele României d e c r e t e a z ã :
            Art. 1. - Se gratiazã pedeapsa amenzii penale aplicatã urmãtorilor condamnati:
            - Bãditoiu Gheorghe
            - Curcã Chivu Maria.
            Art. 2. - Se gratiazã pedeapsa cu închisoarea aplicatã urmãtorilor condamnati:
            - Anton Daniela
            - Borbely Endre
            - Budirincã Ioan
            - Bulzan Cornelia
            - Cãldãraru Filandra
            - Csibi Alexandru
            - Dobrin Daniel
            - Domokos Maria
            - Gogoasã Nicolae
            - Grigoras Teodor
            - Ianos Mihaela
            - Ivascu Dorin Andrei
            - Lacatus Mariana
            - Mihai lon
            - Mihai Mihai
            - Nuszer Romelia Maria
            - Sabãu Ioan
            - Visan Gelu
            - Vlad Dumitrel.
            Art. 3. - Se gratiazã restul rãmas neexecutat din pedeapsa cu închisoarea aplicatã urmãtorilor condamnati:
            - Borcilã Rusalin
            - Damian Narghezia
            - Keresztes Sandor
            - Mocanu Remus Constantin
            - Nan Gheorghe
            - Neculae Ionel
            - Popescu Constantin
            - Timofte Ioan.
            Art. 4. - Se gratiazã restul rãmas neexecutat din pedeapsa cu închisoarea aplicatã condamnatului Szocs Istvan, rãmânând ca acesta sã execute pedeapsa amenzii penale.

Bucuresti, 15 mai 2000.
Nr. 192.

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

            Lucian Mihai - presedinte
            Costicã Bulai - judecãtor
            Constantin Doldur - judecãtor
            Kozsokár Gábor - judecãtor
            Ioan Muraru - judecãtor
            Nicolae Popa - judecãtor
            Lucian Stângu - judecãtor
            Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
            Romul Petru Vonica - judecãtor
            Iuliana Nedelcu - procuror
            Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent
            Pe rol se aflã solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 274, art. 338 si art. 350 din Codul de procedurã penalã, ridicatã de Kalid Ali Sherkhan în Dosarul nr. 3.587/1999 al Curtii de Apel Constanta Sectia penalã.
            Dezbaterile au avut loc în sedinta publicã din data de 20 ianuarie 2000, în prezenta reprezentantului Ministerului Public, a autorului exceptiei Kalid Ali Sherkhan, asistat de avocat Ion Mustatã, a lui Yahia AI Atem si Gheorghe Floricã, ambii asistati de avocat Ileana Dancãu, care i-a
reprezentat si pe Sorin Mirel Floricã, a lui Carmen Florentina Dan, asistatã de avocat Nicolae Dobre, a lui Adrian Gherghina, asistat de avocat Ovidiu Sãraru, a lui Mircea Nicolae Mãnescu si în lipsa celorlalte pãrti legal citate. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea din acea datã, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronuntarea pentru data de 24 ianuarie 2000.
            CURTEA, având in vedere actele si lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
            Curtea de Apel Constanta - Sectta penalã, prin Încheierea din 13 octombrie 1999, pronuntatã în Dosarul, nr. 3.587/1999, aflat pe rolul acelei instante, a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitãte a dispozitiilor art. 350, art. 338 si art. 274 din Codul de procedurã penalã, exceptie ridicatã de Kalid Ali Sherkhan.
            În motivarea exceptiei se aratã cã dispozitiile legale mentionate si alte dispozitii din Codul de procedurã penalã privitoare la durata mãsurii arestãrii preventive, expresie a conceptiei si vointei legiuitorului de 1a 1968, sunt în contradictie cu prevederile art. 23 din Constitutie referitoare la libertatea individualã. Se mai sustine cã art. 159 din Codul de procedurã penalã, în redactarea initialã, prevedea cã durata arestãrii preventive era prelungitã din 30 in 30 de zile pânã in momentul în care procurorul sesiza instanta de judecatã. Din acest moment procesual, in conformitate cu art. 149 alineatul final din.Codul de procedurã penalã, arestarea preventivã dura pânã la solutionarea definitivã a cauzei; în afarã de cazul in care instanta dispunea revocarea ei. În corelatie cu textul art.
149 alineatul final, legiuitorul de la 1968 a instituit, prin prevederile art. 350 din Codul de procedurã penalã, obligatia instantei sã se pronunte, prin hotãrârea sa, în aceleasi conditii, si cu privire la mantinerea sau luarea mãsurii arestãrii inculpatului, iar prin prevederile art. 338 din Codul de procedurã penalã a instituit aceeasi obligatie a instantei în cazul in care dispune restituirea cauzei la procuror. De asemenea, prin art. 274 din Codul de procedurã penalã, partea finalã, s-a prevãzut cã, în cazul restituirii dosarului la procuror în situatiile în care inculpatul este arestat, termenul de 30 de zile privind durata arestãrii preventive curge de la data primirii dosarului de cãtre procuror. Autorul exceptiei considerã cã "toate aceste dispozitii sunt neconstitutionale în raport cu prevederile art. 23 din Constitutie, dacã sunt interpretate în sensul contrar normei constitutionale precizate". În art. 23 alin. (4) se prevede cã arestarea preventivã se face în temeiul unui mandat emis de magistrat, pe o duratã de cel mult 30 de zile, cã asupra legalitãtii mandatului arestatul se poate plânge judecãtorului, care este obligat sã se pronunte prin hotãrâre motivatã, iar prelungirea arestãrii se aprobã numai
de instanta de judecatã.
            În aceste conditii, se mai aratã în motivarea exceptiei, pentru garantarea libertãtii persoanei, in conformitate cu obligatia instituitã de art. 23 din Constitutie, instantele de judecatã sunt obligate sã dispunã prelungirea arestãrii preventive pânã la momentul rãmânerii definitive a hotãrârii judecãtoresti de condamnare. Privarea de libertate este un act la fel de grav, indiferent când se produce: in faza de urmãrire penalã sau în cursul judecãtii. De aceea, în mod corect, Curtea Constitutionalã a
constatat cã dispozitiile art. 149 alineatul final din Codul de procedurã penalã sunt neconstitutionale, dacã sunt interpretate in sensul cã durata arestãrii preventive nu mai trebuie prelungitã pe parcursul judecãrii cauzei.
            Fatã de cele arãtate, prevederile art. 338, 350 si 274 din Codul de procedurã penalã sunt neconstitutionale atunci când sunt interpretate in sensul cã instantele pot dispune mentinerea sine die a arestãrii preventive dupã pronuntarea unei hotãrâri nedefinitive, fãrã sã mai aibã obligatia
prelungirii duratei arestãrii preventive din 30 in 30 de zile, pânã în momentul rãmânerii definitive a hotãrârii judecãtoresti, precum si în cazul restituirii cauzei la procuror in vederea completãrii urmãririi penale.
            Interpretarea corectã a dispozitiilor legale mentionate, se aratã în motivarea exceptiei, conduce la concluzia cã prevederile art. 23 din Constitutie obligã instantele sã dispunã prelungirea arestãrii preventive din 30 în 30 de zile, iar in cazul restituirii cauzei, sã urmeze aceeasi procedurã, din momentul ajungerii dosarului la procuror, acesta având obligatia legalã sã cearã prelungirea arestãrii în conformitate cu art. 159 din Codul de procedurã penalã, iar instanta, sã o acorde, dacã sunt indeplinite conditiile legale.
            Exprimându-si opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate, instanta judecãtoreascã aratã cã aceasta este neîntemeiatã. Ea invocã drept argument faptul cã dispozitiile art. 350 din Codul de procedurã penalã privind mentinerea mãsurii arestãrii inculpatului condamnat îi sunt favorabile
acestuia, perioada respectivã urmând a fi scãzutã din durata condamnãrii definitive. De asemenea, în opinia instantei "Caracterul executoriu al dispozitiilor privind mentinerea mãsurii arestãrii preventive în cazul condamnãrii inculpatului derivã din însãsi pedeapsa privativã de libertate aplicatã acestuia de cãtre instanta de fond, pedeapsã în executarea cãreia se aflã chiar din momentul arestãrii preventive, chiar dacã hotãrârea nu este definitivã".
            În sustinerea opiniei sale instanta mai invocã dispozitiile art. 383 alin. 2 si ale art. 385 alin. 4 din Codul de procedurã penalã, care obligã instanta sã arate în hotãrâre timpul care se deduce din pedeapsã, atunci când inculpatul s-a aflat in stare de detinere. Referindu-se la cazurile de restituire a cauzei în conditiile art. 332-337 din Codul de procedurã penalã, instanta aratã cã "este normal ca procurorul sã reia procedura prelungirii arestãrii preventive a inculpatului, pentru cã astfel se asigurã controlul magistratului judecãtor asupra stãrii de libertate a celui de mai sus".
            Cu privire la art. 274 din Codul de procedurã penalã, instanta invocã Decizia Curtii Constitutionale nr. 207 din 5 iunie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 18 februarie 1998, prin care s-a respins exceptia de neconstitutionalitate privitoare la dispozitiile art. 200-278 din Codul de procedurã penalã.
            În fine, instanta invocã, în sustinerea opiniei sale, si dispozitiile art. 141 din Codul de procedurã penalã, referitoare la calea de atac împotriva încheierii privind mãsurile preventive.
            Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, încheierea de sesizare a Curtii Constitutionale a fost comunicatã presedintilor celor douã Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
            În punctul de vedere al Guvernului se considerã cã exceptia de neconstitutionalitate privind dispozitiile art. 274 din Codul de procedurã penalã este intemeiatã, în timp ce exceptia privind dispozitiile art. 338 si art. 350 din acelasi cod este neîntemeiatã.
            Cu privire la dispozitiile art. 274 din Codul de procedurã penalã, pornindu-se de la dispozitiile art. 23 alin. (4). din Constitutie si, de la practica jurisdictionalã a Curtii Constitutionale, care s-a pronuntat in mod repetat asupra termenului de 30 de zile, precizând de fiecare datã cã prevederile art. 23 din Constitutie trebuie respectate ori de câte ori se dispune arestarea unei persoane, indiferent dacã aceasta are loc în faza urmãririi penale sau in faza judecãrii, deci si în cazul restituirii cauzei la procuror, Guvernul aratã cã teza finalã a art. 274 ("în cazul in care dosarul se restituie de cãtre instantã si inculpatul este arestat, termenul curge de la data primirii dosarului de cãtre procuror") este neconstitutionalã, dacã se interpreteazã în sensul cã termenul de 30 de zile ar putea fi depãsit, fãrã a interveni controlul instantei de judecatã.
            În ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a art. 338 si 350 din Codul de procedurã penalã Guvernul apreciazã cã aceasta nu poate fi admisã, deoarece dispozitiile acestor articole nu contravin prevederilor art. 23 alin. (4) din Constitutie. Dimpotrivã, atât prin hotãrârea de desesizare si restituire a cauzei la procuror, cât si prin hotãrârea de solutionare a acesteia, conform acestor texte, instanta are obligatia de a dispune cu privire la mãsura arestãrii preventive si, prin urmare, de a asigura controlul termenului de 30 de zile prevãzut la art. 23 alin. (4) din Constitutie.
            Presedintii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
            CURTEA,
            examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecãtorului-raportor, concluziile procurorului, sustinerile autorului exceptiei si ale pãrtilor prezente, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.
47/1992, retine urmãtoarele:
            Potrivit art. 144 lit. c) din Constitutie si art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, Curtea Constitutionalã a fost legal sesizatã si este competentã sã solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicatã.
            Exceptia de neconstitutionalitate priveste dispozitiile art. 350, 338 si 274 din Codul de procedurã penalã, dispozitii considerate de autorul exceptiei ca fiind contrare prevederilor art. 23 alin: (4) din Constitutie referitoare la temeiul, durata, legalitatea si prelungirea mãsurii procesuale a arestãrii preventive. De asemenea, considerã cã aceste prevederi sunt contrare si practicii constante a Curtii Constitutionale in solutionarea exceptiilor de neconstitutionalitate a dispozitiilor Codului
de procedurã penalã privitoare la mãsura arestãrii preventive, ridicate in alte cauze.
            Textele legale criticate ca neconstitutionale sunt urmãtoarele:
            - Art. 350: "Instanta are îndatorirea ca prin hotãrârea sa sã se pronunte cu privire la revocarea, mentinerea sau luarea mãsurii arestãrii inculpatului, tinând seama de dispozitiile din partea generalã, titlul IV, capitolul I.
            În caz de achitare sau încetare a procesului penal, instanta dispune punerea de îndatã în libertate a inculpatului arestat preventiv.
            De asemenea, instanta dispune punerea de îndatã în libertate a inculpatului arestat preventiv, atunci când pronuntã:
            a) o pedeapsã cu închisoare cel mult egalã cu durata retinerii si arestãrii preventive;
            b) o pedeapsã cu închisoare, cu suspendarea conditionatã a executãrii ori cu suspendarea executãrii sub supraveghere sau cu executare la locul de muncã;
            c) amenda.
            Hotãrârea pronuntatã în cazul alineatelor precedente cu privire la arestarea inculpatului este executorie.
            Când potrivit dispozitiilor prevãzute în alin. 1, 2 si 3 inculpatul este pus în libertate, instanta comunicã aceasta administratiei locului de detinere.
            Inculpatul condamnat de prima instantã si aflat în stare de detinere este liberat de îndatã ce retinerea si arestarea devin egale cu durata pedepsei pronuntate, desi hotãrârea nu este definitivã.     Liberarea se dispune de administratia locului de detinere. In acest scop i se comunicã, îndatã dupã
pronuntarea hotãrârii, copie de pe dispozitiv sau extras, care va cuprinde mentiunile prevãzute în art. 140 alineatul ultim.
            Când în cursul urmãririi penale sau al judecãtii învinuitul sau inculpatul a fost liberat provizoriu pe cautiune, instanta va dispune restituirea sumei depuse drept cautiune, în cazurile prevãzute de lege. Dispozitiile art. l60⁵ alin. 5 se aplicã în mod corespunzãtor".
            - Art. 338: "În cazurile de restituire potrivit art 332, 333 si 335 si de trimitere a dosarului la procuror în cazurile prevãzute in art. 336 si 337, instanta dispune asupra mãsurilor preventive, asupra mãsurilor de sigurantã prevãzute în art. 113 si 114 din Codul penal, asupra mãsurilor
asigurãtorii, cu privire la persoanele in privinta cãrora s-a dispusrestituirea cauzei sau trimiterea dosarului la procuror":
            - Art. 274: "În cazurile de reluare a urmãririi penale prevãzute în art 270 lit. a) si c), termenul de 30 de zile privitor la mãsura arestãrii inculpatului curge de la data luãrii acestei mãsuri, iar în cazul când dosarul se restituie de cãtre instanta si inculpatul este arestat, termenul curge de la data primirii dosarului de cãtre procuror.
            Durata arestãrii inculpatului poate fi prelungitã potrivit art. 155, 159 si 160".
            1. Aceste dispozitii legale, în special cele din alin. 1 al art. 350 si partea finalã a art. 338 din Codul de procedurã penalã, sunt considerate de autorul exceptiei ca neconstitutionale, dacã se interpreteazã în sensul cã instantele pot dispune mentinerea arestãrii preventive dupã pronuntarea
unei hotãrâri nedefinitive, fãrã sã mai aibã obligatia prelungirii duratei arestãrii din 30 în 30 de zile, pânã in momentul rãmânerii definitive a hotãrârii judecãtoresti, precum si in cazul restituirii cauzei la procuror in vederea completãrii urmãririi penale.
            Curtea constatã cã aceastã criticã este intemeiatã. Potrivit art. 23 alin. (4) din Constitutie arestarea se face în temeiul unui mandat emis de magistrat, pentru o duratã de cel mult 30 de zile, iar prelungirea arestãrii se aprobã numai de instanta de judecatã, indiferent dacã arestarea preventivã s-a dispus în cursul urmãririi penale sau în cursul judecãtii. Când mãsura arestãrii preventive a fost luatã de instanta de judecatã, asa cum se prevede în dispozitiile art. 350 si 338 din Codul de
procedurã penalã, durata acesteia nu poate depãsi 30 de zile.
            În practica sa jurisdictionalã Curtea Constitutionalã a interpretat in acest sens dispozitiile constitutionale mentionate, asa cum rezultã din Decizia nr. 60 din 25 mai 1994, definitivã prin Decizia nr. 20 din 15 februarie 1995, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 57 din 28 martie 1995, precum si din Decizia nr. 546 din 4 decembrie1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 2 martie 1998. Prin aceastã din urmã decizie Curtea Constitutionalã a constatat cã prevederea potrivit cãreia "Arestarea inculpatului în cursul judecãtii dureazã pânã la solutionarea definitivã a cauzei", din art. 149 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, este neconstitutionalã, urmând ca în legãturã cu durata arestãrii sã se facã aplicarea directã a art. 23
alin. (4) din Constitutie.
            Argumentul potrivit cãruia inculpatul condamnat prin hotãrâre nedefinitivã este tinut in arest în executarea acestei condamnãri, iar nu ca urmare a luãrii fatã de el a mãsurii arestãrii preventive, nu are nici un fundament juridic. Pe de o parte acest argument se bazeazã pe o confuzie între mãsura
proceduralã a arestãrii preventive, al cãrei scop este asigurarea bunei desfãsurãri a procesului penal, si pedeapsa închisorii, iar pe de altã parte reprezintã o încãlcare a prezumtiei de nevinovãtie consfintite in art. 23 alin. (8) din Constitutie, care prevede cã "Pânã la rãmânerea definitivã a hotãrârii judecãtoresti de condamnare, persoana este consideratã nevinovatã", principiu prevãzut si în art. 6 alin. 2 din Conventia pentru apãrarea drepturilor omului si a libertãtilor fundamentale, potrivit cãruia "Orice persoanã acuzatã de o infractiune este prezumatã nevinovatã pânã ce vinovãtia sa va fi legal stabilitã.
            2. Referindu-se la cazurile de restituire a cauzei la procuror, aceeasi instantã considerã cã "este normal ca procurorul sã reia procedura prelungirii arestãrii preventive a inculpatului", însã nu rãspunde criticii aduse de autorul exceptiei prevederilor art. 338 din Codul de procedurã penalã referitoare la caracterul nedeterminat al duratei mãsurii arestãrii preventive dispuse de instantã prin hotãrârea de desesizare si restituire a dosarului, ceea ce face ca aplicarea acestor dispozitii sã contravinã art. 23 alin. (4) partea întâi din Constitutie, care prevede cã "Arestarea se face în temeiul unui mandat emis de magistrat, pentru o duratã de cel mult 30 de zile".
            Cu privire la dispozitiile art. 338 din Codul de procedurã penalã Curtea Constitutionalã constatã cã acestea sunt neconstitutionale, dacã sunt interpretate în sensul cã mãsura arestãrii preventive nu trebuie sã se conformeze prevederilor constitutionale privitoare la durata de 30 de zile,
asa cum statueazã art. 23 alin. (4) din Constitutie. De asemenea, aceastã interpretare este în contradictie si cu dispozitiile art. 1 alin. (3) si ale art. 23 alin. (1) din Legea fundamentalã, care prevãd: primul, cã "România este un stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertãtile cetãtenilor, libera dezvoltare a personalitãtii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezintã valori supreme si sunt garantate", iar cel de-al doilea, cã "Libertatea individualã si siguranta persoanei sunt inviolabile".
            3. În fine, cu privire la critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 274 din Codul de procedurã penalã, teza finalã, potrivit cãrora atunci cãnd dosarul se restituie de cãtre instantã procurorului si inculpatul este arestat, termenul curge de la data primirii dosarului de cãtre procuror,
asa cum se aratã, în mod corect, în punctul de vedere al Guvernului. Acestea sunt insã neconstitutionale, dacã se interpreteazã in sensul cã termenul de 30 de zile ar putea fi depãsit fãrã a interveni controlul instantei de judecatã.
            Afirmatia instantei, potrivit cãreia Curtea Constitutionalã a respins prin Decizia nr. 207 din 5 iunie 1997, publicatã in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 18 februarie 1998, exceptia de neconstitutionalitate a art. 200-278 din Codul de procedurã penalã, nu este întemeiatã. În realitate, exceptia de neconstitutionalitate respinsã prin amintita decizie privea, în bloc, dispozitiile art. 200-278 din Codul de procedurã penalã. Cu acea ocazie s-a criticat faptul cã dispozitiile
mentionate reglementeazã urmãrirea penalã, desi nu a fost legiferatã institutia judecãtorului de instructie.
            De asemenea, Curtea constatã cã dispozitiile art. 141 din Codul de procedurã penalã, care se referã la calea de atac în contra încheierii privind mãsurile preventive, invocate de aceeasi instantã, nu au incidentã în cauzã.
            Se mai constatã cã nici dispozitiile art. 383 alin. 2 din Codul de procedurã penalã privitoare la deducerea din pedeapsã a timpului cât inculpatul a fost arestat preventiv si nici dispozitiile art. 385 din acelasi cod privitoare la desfiintarea hotãrârii si continutul deciziei penale, dispozitii invocate de aceeasi instantã, nu au incidentã în cauzã.
            În raport cu cele precedente Curtea constatã cã exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 274, 338 si 350 din Codul de procedurã penalã este întemeiatã si urmeazã sã fie admisã, în mãsura îin care se interpreteazã cã durata arestãrii, în cadrul judecãtii, poate depãsi 30 de zile fãrã a fi necesarã prelungirea acesteia în conditiile art. 23 alin. (4) din Constitutie.
            Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, cu unanimitate de voturi în ceea ce priveste dispozitiile art. 274 si ale art. 338 din Codul de procedurã penalã si cu majoritate de voturi in ceea ce priveste dispozitiile art. 350 din acelasi cod,
            CURTEA
            În numele legii
            DECIDE:
            Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicatã de Kalid Ali Sherkhan în Dosarul nr. 3.587/1999 al Curtii de Apel Constanta - Sectia penalã si constatã cã dispozitiile art. 274, art. 338 si art. 350 din Codul de procedurã penalã sunt neconstitutionale, în mãsura în care se interpreteazã în sensul cã durata arestãrii preventive dispusã sau mentinutã de instantã, in cursul judecãtii, poate depãsi 30 de zile fãrã a fi necesarã prelungirea, în conditiile art. 23 alin. (4) din Constitutie.
            Decizia se comunicã presedintilor celor douã Camere ale Parlamentului si Guvernului.
            Definitivã si obligatorie.
            Pronuntatã în sedinia publicã din data de 24 ianuarie 2000.

MINISTERUL MUNCII SI PROTECTIEI SOCIALE

            Ministrul muncii si protectiei sociale, având în vedere:
            - art. 5 alin. (5) si pct. 2 din anexa nr. 2 din Legea protectiei muncii nr. 90/1996;
            - art. 3 pct. V si art. 7 alin. (3) din Hotãrârea Guvernului nr. 188/1999 privind organizarea si functionarea Ministerului Muncii si Protectiei Sociale, cu modificãrile ulterioare;
            - avizul Consiliului tehnico-economic nr. 39 din 26 noiembrie 1999 al Ministerului Muncii si Protectiei Sociale Protectia muncii,
            emite urmãtorul ordin:
            Art. 1. - Se aprobã Normele specifice de protectie a muncii pentru silviculturã si economia vânatului, prevãzute în anexa care face parte integrantã din prezentul ordin.
            Art. 2. - Normele prevãzute la art. 1 intrã in vigoare în termen de 30 de zile de la data publicãrii prezentului ordin in Monitorul Oficial al României, Partea I.
            Începând cu aceeasi datã se abrogã prevederile din normele departamentale de protectie a muncii care se referã la silviculturã si economia vânatului.
            Art. 3. - Normele specifice de protectie a muncii pentru silviculturã si economia vânatului sunt obligatorii pentru activitãjile cu acest profil si
se difuzeazã celor interesati prin inspectoratele teritoriale de muncã si prin agentii autorizati de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale.

Bucuresti, 2 decembrie 1999.
Nr. 727 .

AUTORITATEA NATIONALÃ PENTRU TURISM

            Presedintele Autoritãtii Nationale pentru Turism,
            în temeiul prevederilor art. 8 din Hotãrârea Guvernului nr. 513/1998 privind activitatea de comercializare a serviciilor turistice si de acordare a brevetelor si licentelor de turism,
            în baza prevederilor Hotãrârii Guvernului nr. 972/1998 privind organizarea si functionarea Autoritãtii Nationale pentru Turism, cu modificãrile ulterioare,
            având în vedere propunerile fundamentate de Oficiul de Autorizare si Control în Turism (O.A.C.T.), emite urmãtorul ordin:
            Art. I. - Normele metodologice privind activitatea de comercializare a serviciilor turistice, criteriile si metodologia de acordare a licentelor si brevetelor de turism, aprobate prin Ordinul ministrului turismului nr. 125 din 11 septembrie 1998, publicat în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 462 din 2 decembrie 1998, se modificã si completeazã dupã cum urmeazã:
            1. La punctul 3.2.2 litera f) se introduce alineatul 2 cu urmãtorul cuprins:
            "Fac exceptie persoanele care îsi desfãsoarã activitatea în calitate de asociati înscrisi în documentele constitutive ale societãtii."
            2. La punctul 3.2.2.4, dupã litera d) se introduce litera e) cu urmãtorul cuprins:
            "e) copie de pe actul de detinere a spatiului, copie de pe brevetul de turism al persoanei care conduce agentia si de pe contractul de muncã al acesteia."
            3. La punctul 3.3.3 litera f), prima liniutã va avea urmãtorul cuprins:
            - copie de pe carnetul de muncã, certificatã pentru conformitate de inspectoratul teritorial de muncã sau, dupã caz, de unitatea care pãstreazã si completeazã carnetul de muncã, iar în cazul celor care au lucrat în strãinãtate sau în calitate de ghizi colaboratori se poate prezenta si alt document din care reiese perioada efectiv lucratã."
            4. La punctul 3.3.5, dupã alineatul 3 se introduce alineatui 4 cu urmãtorul cuprins:
            "Brevetele pot fi acordate si pe termen limitat pentru persoanele care fac dovada cã sunt înscrise la cursul de formare managerialã sau pentru absolventii unei facultãti cu profil de turism, care dovedesc cã sunt încadrati la o societate comercialã de turism."
            5. Anexele nr. 1 si nr. 1 bis la normele metodologice se înlocuiesc cu anexele nr. 1 si 2 la prezentul ordin.
            6. La punctul 2.2.3 din anexa nr. 5 la normele metodologice, alineatul 1 va avea urmãtorul cuprins:
            "2.2.3. sã fie absolvent al unui colegiu cu profil de turism³⁾, al unei scoli postliceale în domeniul turismului cu durata de 1-2 ani³⁾ sau al unui liceu cu profil de turism si:"
            7. În anexa nr. 5 la normele metodologice, liniuta a opta de la punctul 2.2.3 litera a) si liniuta a saptea de la punctul 2.2.4 litera a) vor avea urmãtorul cuprins:
            "- lucrãtor comercial în unitãti de cazare (receptioner), consierge, guvernantã"
            8. În anexa nr. 5 la normele metodologice, liniuta a douãsprezecea de la punctul 2.2.3 litera a) si liniuta a douãsprezecea de la punctul 2.2.4 litera a) vor avea urmãtorul cuprins:
            "- lucrãtor gestionar in alimentatia publicã, bucãtar gestionar, sef de salã"
            9. În subsolul anexei nr. 5 la normele metodologice se introduce o notã cu urmãtorul cuprins:
            "NOTÃ: - pentru lucrãtorii în vârstã de peste 50 de ani, cu o vechime in turism de peste 15 ani, absolvirea cursurilor de formare managerialã este facultativã;
            - la evaluarea criteriului privind activitatea în turism, pentru lucrãtorii din unitãtile sezoniere de pe litoral se va lua în considerare ca an calendaristic perioada lucratã în sezonul estival, in conditiile în care în sezonul respectiv au lucrat minimum 3 luni conform înscrierilor din carnetul de muncã."
            10. Denumirea "camera de muncã", utilizatã în cuprinsul normelor metodologice, se înlocuieste cu denumirea "inspectoratul teritorial de muncã".
            Art. II. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
            Art. III. - Normele metodologice privind activitatea de comercializare a serviciilor turistice, criteriile si metodologia de acordare a licentelor si brevetelor de turism, aprobate prin Ordinul ministrului turismului nr. 125/1998, cu modificãrile si completãrile aduse prin prezentul ordin, vor
fi republicate in Monitorul Oficial al Romãniei, Partea I, dându-se textelor o nouã numerotare.

Bucuresti, 11 aprilie 2000.
Nr. 52.

            Agentia de turism ...........................................................................
            Sediul agentiei ................................................................................
            Titularul (denumirea agentului economic)
înregistrat la registrul comertului sub nr. ................ din ...................
are conditii materiale si capacitate profesionalã de a desfãsura activitãti turistice
specifice agentiilor de turism de tip:
 
 

            Prezenta licentã de turism a fost elaboratã conform prevederilor:
 
 

            Nr. .................
            Bucuresti .....................
                                                                                                             (Semnãtura si L.S.)
 

Vizat Se prelungeste valabilitatea pânã la data de ................. Semnãtura si L.S.

Vizat Se prelungeste valabilitatea pânã la data de ................. Semnãtura si L.S.

Vizat Se prelungeste valabilitatea pânã la data de ................. Semnãtura si L.S.

Vizat Se prelungeste valabilitatea pânã la data de ................. Semnãtura si L.S.

 

            Filiala agentiei de turism .....................................................................
            Sediul filialei: .....................................................................................
            Titularul .............................................................................................
                                            (denumirea agentului economic)
înregistrat la registrul comertului sub nr. ............... din .....................................
are conditii materiale si capacitate profesionalã de a desfãsura activitãti turistice
specifice agentiilor de turism de tip ..................................................................
prin filiala agentiei de turism ................................... cu sediul în .......................

            Prezenta licentã de turism a fost elaboratã conform prevederilor :
 

            Nr. .................
            Bucuresti ......................
                                                                                                              .................................
                                                                                                                (Semnãtura si L.S.)
 
 

Vizat Se prelungeste valabilitatea pânã la data de ................. Semnãtura si L.S.

Vizat Se prelungeste valabilitatea pânã la data de ................. Semnãtura si L.S.

Vizat Se prelungeste valabilitatea pânã la data de ................. Semnãtura si L.S.

Vizat Se prelungeste valabilitatea pânã la data de ................. Semnãtura si L.S.

MINISTERUL APELOR, PÃDURILOR SI PROTECTIEI MEDIULUI

            Ministrul apelor, pãdurilor si protectiei mediului,
            în conformitate cu prevederile art. 1 din Hotãrârea Guvernului nr. 718/1999 privind aprobarea volumului maxim de masã lemnoasã ce se va recolta în anul 2000,
            în temeiul prevederilor art. 9 din Hotãrârea Guvernului nr. 104/1999 privind organizarea si functionarea Ministerului Apelor, Pãdurilor si Protectiei Mediului, cu modificãrile ulterioare,
            emite urmãtorul ordin:
            Art. 1. - Se aprobã repartizarea, pe judete sau, dupã caz, pe detinãtori, a volumului de masã lemnoasã pe picior, aprobat pentru recoltare în anul 2000, din pãdurile proprietate privatã a persoanelor fizice, din pãsunile împãdurite, aliniamentele de arbori si din pãdurile sau terenurile cu
vegetatie forestierã, administrate de persoane juridice, altele decât Regia Nationalã a Pãdurilor, prevãzutã in anexele nr. 1 si 2 care fac parte integrantã din prezentul ordin.
            Art. 2. - Directia generalã a pãdurilor din cadrul Ministerului Apelor, Pãdurilor si Protectiei Mediului va urmãri respectarea prevederilor prezentului ordin.
            Art. 3. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Bucuresti, 29 februarie 2000.
Nr. 261.

ANEXA Nr. 1

ANEXA Nr. 2

MINISTERUL FINANTELOR

            Ministrul finantelor,
            în baza Hotãrârii Guvernului nr. 447/1997 privind organizarea si functionarea Ministerului Finantelor, publicatã in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 197 din 18 august 1997, cu modificãrile si completãrile ulterioare,
            in conformitate cu prevederile Acordului dintre România si Republica Finlanda pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit, ratificat prin Legea nr. 201/1999, publicatã in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 642 din 29 decembrie 1999, pentru cunoasterea datei
privind intrarea în vigoare si, respectiv, a datei de când sunt aplicabile prevederile acordului,
            emite urmãtorul ordin:
            1. - La data de 4 februarie 2000 a intrat in vigoare Acordul dintre România si Republica Finlanda pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit, semnat la Helsinki la 27 octombrie 1998, ca urmare a îndeplinirii procedurii stipulate la art. 27 din acord, ale cãrui prevederi
se vor aplica începãnd cu data de 1 ianuarie 2001.
            2.- Începând cu data de 1 ianuarie 2001 va înceta sã aibã efect Conventia dintre Republica Socialistã România si Republica Finlanda pentru evitarea dublei impuneri si prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit si pe capital, semnatã la Helsinki la 18 august 1977.
            3. Directia acorduri fiscale internationale si directiile generale ale finantelor publice si controlului financiar de stat judetene si a municipiului Bucuresti vor aduce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Bucuresti, 24 februarie 2000.
Nr. 311.

CONSILIUL NATIONAL AL AUDIOVIZUALULUI

            Având in vedere prevederile art. 32 alin. 4 din Legea audiovizualului nr. 48/1992,
            Consiliul National al Audiovizualului d e c i d e:
            Art. 1. - Frecventele pentru statiile locale de radio si canalele pentru statiile locale de televiziune (putere micã), disponibile pentru sesiunea de primãvarã-varã 2000, sunt prevãzute în anexele nr. 1a), 1b) si 2 care fac parte integrantã din prezenta decizie.
            Art. 2. - Continutul dosarului de înscriere la concurs si criteriile de departajare a participantilor in vederea acordãrii licentei de emisie pot fi consultate la sediul Consiliului National al
Audiovizualului.
            Art. 3. - Dosarele pentru inscrierea la concurs pentru frecventele prevãzute in anexele nr. 1a) si 2 vor fi depuse la sediul Consiliului National al Audiovizualului pânã cel târziu.la data de 15 mai 2000, iar cele pentru frecventele din anexa nr. 1b), pânã la data de 5 iunie 2000.

Bucuresti, 30 martie 2000.
Nr. 35.

ANEXA Nr. 1 a)

ANEXA Nr. 1 b)

ANEXA Nr. 2

CONSILIUL NATIONAL AL AUDIOVIZUALULUI

            În vederea îndreptãrii unei erori materiale din Decizia Consiliului National al Audiovizualului nr. 18/2000, în legãturã cu data solicitãrii de anulare a licentelor C032 din 27 ianuarie 1993 (Constanta), C909 din 18 iulie 1995 (Basarabi), C1483 din 18 decembrie 1997 (Valu lui Traian) de
cãtre Societatea Comercialã "soti cable neptun" S.R.L. prin Adresa nr. 4.540 din 23 decembrie 1999,
            Consiliul National al Audiovizualului d e c i d e :
            Articol unic. - Având in vedere renuntarea la activitatea pentru care au primit licenta de emisie, se retrag, la cerere, începând cu data de 23 decembrie 1999, urmãtoarele licente ale Societãtii Comerciale "soti cable neptun" - S.R.L.:
            - C032 din 27 ianuarie 1993 pentru Constanta;
            - C909 din 18 iulie 1995 pentru Basarabi (judetul Constanta);
            - C1483 din 18 decembrie 1997 pentru Valu lui Traian (judetul Constanta).

Bucuresti, 5 aprilie 2000.
Nr. 40.

CONSILIUL NATIONAL AL AUDIOVIZUALULUI

            Ca urmare a Adresei nr. 8.371 din 24 martie 2000 a Societãtii Comerciale
"romania cable systems" - S.A., prin care se rectificã cererea cu privire la anularea licentei C1713 din 24 noiembrie 1998 pentru localitatea Rãzvad (judetul Dâmbovila), inclusã din eroare in Adresa nr. 5.179 din 28 ianuarie 2000 a aceleiasi societãti,
            Consiliul National al Audiovizualului d e c i d e :
            Articol unic. - Se excepteazã de la prevederile art. 1 din Decizia Consiliului National al Audiovizualului nr. 18 din 2 martie 2000 Societatea Comercialã "ROMANIA CABLE
SYSTEMS" - S.A. pentru licenta C1713 din 24 noiembrie 1998 - Rãzvad (judetul Dãmbovita), cuprinsã la pozitia nr. 37 din decizie.

Bucuresti, 5 aprilie 2000.
Nr. 41.