MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul XII - Nr. 328     LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE     Vineri, 14 iulie 2000

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

44. - Decizia referitoare la exceptia de neconstitulionalitate a Legii nr. 32/1999 pentru aprobarea Ordonaniei de urgentă a Guvernului nr. 72/1997 privind regularizarea datoriei fostei Companii Române de Petrol, a dispozitiilor art. 7 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 72/1997, modificat prin Legea nr. 32/1999, si a prevederilor art. 2 alin.(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicată

 

63. - Decizia referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea si completarea Codului de procedură civilă

 

87. - Decizia referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Hotărârii Guvernului nr. 565/1996 privind aplicarea măsurilor de protectie socială a pensiilor de asigurări sociale de stat si militare, stabilite si recalculate după data de 1 august 1996, si a dispozitiilor Hotărârii Guvernului nr. 797/1998 privind efectuarea recorelării pensiilor pentru munca depusă si limită de vârstă cu vechime integrală din sistemul asigurărilor sociale de stat

 

106. - Decizia referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 2 din Codul penal

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

560. - Hotărâre pentru modificarea si completarea unor acte normative care reglementează Sistemul national informatic de evidentă a populatiei

 

607. - Hotârâre privind transmiterea unui imobil, proprietate publică a statului, din administrarea Ministerului Apărării Nationale în administrarea Ministerului de Interne

 

ACTE ALE BĂNCII NATIONALE A ROMÂNIEI

 

17. - Circulară privind ratele dobânzilor plătite la rezervele minime obligatorii aferente lunii iulie 2000 (perioade de aplicare)

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a Legii nr. 32/1999 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 72/1997 privind regularizarea datoriei fostei Companii Române de Petrol, a dispozitiilor art. 7 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 72/1997, modificat prin Legea nr. 32/1999, si a prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicată

 

Lucian Mihai - presedinte

Costică Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stângu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a Legii nr. 32/1999 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 72/1997 privind regularizarea datoriei fostei Companii Române de Petrol, a dispozitiilor art. 7 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 72/1997, modificat prin Legea nr. 32/1999, si a prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicată, exceptie ridicată de Societatea Comercială "Vega" - S.A. din Ploiesti în Dosarul nr. 2.353/1998 al Curtii de Apel Ploiesti - Sectia de contencios administrativ si comercial.

Dezbaterile au avut loc în sedinta publică din data de 22 februarie 2000, în prezenta reprezentantului Societătii Comerciale "Vega” - S.A. din Ploiesti si a reprezentantului Ministerului Public, si au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronuntarea la data de 7 martie 2000 si apoi la data de 14 martie 2000.

 

CURTEA,

 

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 26 octombrie 1999, pronuntată în Dosarul nr. 2.353/1998, Curtea de Apel Ploiesti - Sectia de contencios administrativ si comercial a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a "prevederilor Legii nr. 32/1999, în ansamblul ei, a art. 7 din Legea nr. 32/1999 (inclusiv consemnările de la pozitia nr. 7 din anexa la Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 72/1997) si a art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992", exceptie ridicată de Societatea Comercială "Vega" - S.A. din Ploiesti într-o cauză având ca obiect anularea în parte a ordonantei mentionate, prin care s-a stabilit în sarcina fostei Companii Române de Petrol din Bucuresti o datorie de 14,49 milioane dolari S.U.A., echivalent a 101,89 miliarde lei, fată de Banca Română de Comert Exterior.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate Societatea Comercială "Vega" - S.A. din Ploiesti sustine că: Legea nr. 32/1999, în ansamblul ei, este neconstitutională, deoarece în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 28 ianuarie 1999 nu a fost publicată si anexa la Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 72/1997, încălcându-se astfel prevederile constitutionale .ale art. 78, referitoare la intrarea în vigoare a legilor, si cele ale art. 114, privind delegarea legislativă; art. 7 din Legea nr. 32/1999 (inclusiv consemnările de la pozitia nr. 7 din anexa la Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 72/1997) contravine dispozitiilor constitutionale ale art. 1 alin. (3), privind existenta statului de drept, ale art. 20 alin. (1), referitor la efectele juridice ale tratatelor internationale privind drepturile omului, ale art. 41 alin. (1) teza întâi, care reglementează protectia proprietătii private, ale art. 43, referitor la asigurarea unui nivel de trai decent cetătenilor, ale art. 49 alin. (2), care prevede posibilitatea restrângerii exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, ale art. 134 alin. (2) lit. a), b), d) si f), referitor la economia de piată a României, si ale art. 135 alin. (1) si (6), privind regimul  juridic al proprietătii; art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, este neconstitutional, deoarece încalcă dispozitiile art. 1 alin. (3), referitor la statul de drept, ale art. 21, privind accesul liber la justitie, ale art. 51, referitor la principiul respectării Constitutiei, ale art. 54, care reglementează exercitarea cu bună-credintă a drepturilor si libertătilor constitutionale, ale art. 144 lit. c), referitor la solutionarea de către Curtea Constitutională a exceptiilor de neconstitutionalitate a legilor si ordonantelor, ridicate în fata instantelor judecătoresti, si ale art. 145 din Constitutie, privind deciziile Curtii Constitutionale.

Curtea de Apel Ploiesti - Sectia de contencios administrativ si comercial, exprimându-si opinia, consideră că, întrucât anexa la Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 72/1997 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 306 din 11 noiembrie 1997, o dată cu textul acestei ordonante, nu mai era necesară o nouă publicare după aprobarea sa prin Legea nr. 32/1999, lege care nu contravine dispozitiilor constitutionale pentru acest motiv. Cât priveste prevederile art. 7 din Legea nr. 32/1999, instanta apreciază că acestea sunt neconstitutionale în măsura în care Societatea Comercială "Vega" - S.A. din Ploiesti nu a primit si nu a folosit credite în valută de la Banca Română de Comert Exterior, deoarece obligarea societătii comerciale la încheierea unei conventii de rambursare a unui credit pe care nu l-a primit încalcă principiile constitutionale invocate de autorul exceptiei. Curtea de Apel Ploiesti, însusindu-si în totalitate argumentele autorului exceptiei, consideră, de asemenea, că sunt neconstituiionale si dispozitiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată.

În conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a Curtii Constitutionale a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază că Legea nr. 32/1999, prin care a fost aprobată si modificată Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 72/1997, nu contravine dispozitiilor constitutionale ale art. 78 si 114, întrucât a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 28 ianuarie 1999, iar publicarea anexei în cauză nu mai era necesară, deoarece ea s-a făcut o dată cu textul ordonantei în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 306 din 11 noiembrie 1997, continutul său nefiind modificat prin această lege.

Cât priveste neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 7 din Legea nr. 32/1999, Guvernul apreciază că, în spetă, "se solicită Curtii Constitutionale solutionarea unei situatii de fapt, respectiv constatarea faptului că reclamanta nu a contractat creditul prevăzut în anexa Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 72/1997", aspect care este de competenta instantei judecătoresti. De asemenea, se precizează că anexa la ordonantă scoate în evidentă existenta unor datorii deja născute prin contractarea unui împrumut de la Banca Română de Comert Exterior, astfel că nu se pune problema încălcării dispozitiilor constitutionale referitoare la protectia proprietătii private. În legătură cu sustinerea că prevederile art. 7 din Legea nr. 32/1999 ar contraveni principiului constitutional al statului de drept si dispozitiilor constitutionale referitoare la efectele juridice ale tratatelor internationale privind drepturile omului, se arată că prin ordonanta nu sunt instituite datorii în sarcina reclamantei, ci se dispun, în principal; măsuri financiare de acoperire a unor datorii, în principal, unele măsuri de preluare la datoria publică a creditelor în valută acordate fostei Companii Române de Petrol si de împărtire a datoriei pe beneficiarii sumelor în valută. În aceste conditii se consideră că nu poate fi vorba de încălcarea dispozitiilor art. 41, ale art. 134 alin. (2) lit. a), b), d) si f) si ale art. 135 alin. (1) si (6) din Constitutie, întrucât în cauză se pune problema plătii unor datorii de către o societate comercială cu capital majoritar de stat, iar statul, în calitate de garant al împrumutului, trebuie să se implice cu măsuri de protectie pentru sumele preluate la datoria publică.

Referitor la prevederile art. 2 alin. (3) din Legea. nr. 47/1992, republicată, opinia Guvernului este în sensul că acestea nu au nici o legătură cu dispozitiile art. 1 alin. (3) din Constitutie, care se sustine că ar fi încălcate. Totodată se consideră că acestea nu contravin nici dispozitiilor art. 21 din Legea fundamentală, întrucăt ele nu îngrădesc accesul liber la justitie, ci doar stabilesc competenta Curtii Constitutionale si, de asemenea, nu încalcă prevederile constitutionale ale art. 51, deoarece nu conduc la eludarea obligativitătii acestora, si nici dispozitiile art. 144 lit. c) din Constitutie, care, la rândul lor, stabilesc că, în cadrul atributiilor sale, Curtea Constitutională „hotărăste asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor judecătoresti privind neconstitutionalitatea legilor si ordonantelor". În consecintă, se apreciază că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

 

CURTEA,

 

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale atacate, raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

În cauza de fată exceptia de neconstitutionalitate vizează, astfel cum rezultă din Încheierea din 26 octombrie 1999 a Curtii de Apel Ploiesti - Sectia de contencios administrativ si comercial, prevederile Legii nr. 32/1999, în ansamblul ei, ale art. 7 din Legea nr. 32/1999 (inclusiv consemnările de la pozitia nr. 7 din anexa la Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 72/1997) si ale art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată.

I. Autorul exceptiei de neconstitutionalitate consideră că dispozitiile Legii nr. 32/1999 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 72/1997 privind regularizarea datoriei fostei Companii Române de Petrol încalcă prevederile art. 114 alin. (5) din Constitutie, potrivit cărora "Aprobarea sau respingerea ordonantelor se face printr-o lege (...)", precum si dispozitiile art. 78 din Legea fundamentală, conform cărora "Legea se publică în Monitorul Oficial al României si intră în vigoare la data publicării sau la data prevăzută în textul ei". Încălcarea constă în aceea că o dată cu publicarea Legii nr. 32/1999 nu a fost publicată si anexa la Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 72/1997.

Examinând această critică de neconstitutionalitate, Curtea constată că este neîntemeiată si urmează să o respingă.

Dându-se curs dispozitiilor art. 114 alin. (5) din Constitutie, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 72/1997 a fost aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 32/1999, care a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 28 ianuarie 1999, fără a fi publicată însă si anexa la Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 72/1997. Nepublicarea anexei împreună cu Legea nr. 32/1999, ca si,de altfel, a întregii ordonante, precum si indicarea doar a modificărilor constituie probleme de tehnică legislativă, care nu pot atribui acestei legi, în ansamblul ei, un caracter neconstitutional. Pe de altă parte, articolul unic al Legii nr. 32/1999 face trimitere la Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 306 din 11 noiembrie 1997, unde ordonania si anexa au fost publicate si, deci, pe cale de consecintă, le încorporează.

II. Cât priveste dispozitiile art. 7 din Legea nr. 32/1999 (inclusiv consemnările de la pozitia nr. 7 din anexa la Ordonan)a de urgentă a Guvernului nr. 72/1997), autorul exceptiei sustine că acestea sunt neconstitutionale în raport cu dispozitiile constitutionale ale art. 1 alin. (3), privind existenta statului de drept, ale art. 20 alin. (1), referitor la efectele juridice ale tratatelor internationale privind drepturile omului, ale art. 41 alin. (1) teza întâi, care reglementează protectia proprietătii private, ale art. 43, referitor la asigurarea unui nivel de trai decent cetătenilor, ale art. 49 alin. (2), care prevede posibilitatea restrângerii exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, ale art. 134 alin. (2) lit. a), b), d) si f), referitor la economia de piată a României, si ale art. 135 alin. (1) si (6), privind regimul juridic al proprietătii.

Referitor la acest al doilea aspect al exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea constată că aceeasi instantă, prin Încheierea din 8 iunie 1998, a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 72/1997, ridicată de Societatea Comercială "Vega" S.A. din Ploiesti în acelasi dosar, exceptie respinsă prin Decizia nr. 183 din 17 decembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 15 aprilie 1999.

După restituirea dosarului Curtii de Apel Ploiesti si repunerea cauzei pe rol, la termenul de judecată din 26 octombrie 1999 Societatea Comercială "Vega" - S.A. din Ploiesti a ridicat exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 din Legea nr. 32/1999 (inclusiv consemnările de la pozitia nr. 7 din anexa la Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 72/1997), cu motivarea că au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudentei Curtii, si anume: pe de o parte, transformarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 72/1997 în lege, inclusiv modificarea art. 7 din ordonantă prin Legea nr. 32/1999, iar pe de altă parte, existenta Adresei nr. 9.632 din 1 octombrie 1999, emisă de Banca Comercială Română - S.A. Sucursala Prahova, si, respectiv, a Scrisorii Băncii Comerciale Române - S.A. Bucuresti nr. III din 28 septembrie 1999, din care rezultă că reclamanta, în perioada 1990-1999, nu a primit credite pentru a procura si, implicit, a procesa petrol din import.

Examinând sustinerile autorului exceptiei, Curtea constată că exceptia invocată nu se referă la prevederile art. 7 din Legea nr. 32/1999, asa cum s-a retinut în încheierea instantei, ci la art. 7 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 72/1997, astfel cum a fost modificat prin pct. 5 din articolul unic al Legii nr. 32/1999.

Art. 7 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 72/1997 privind regularizarea datoriei fostei Companii Române de Petrol, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 306 din 11 noiembrie 1997, avea următoarea redactare: "Societatea Natională a Petrolului «Petrom», - S.A. Bucuresti, precum si societătile comerciale mentionate în anexa la prezenta ordonantă de urgentă au obligatia să încheie conven- tii de rambursare a creditelor în valută acordate de Banca Română de Comert, Exterior - S.A.

Sumele în lei ce se vor rambursa de către Societatea Natională a Petrolului «Petrom» - S.A. Bucuresti si de către societătile comerciale Băncii Române de Comert Exterior S.A., reprezentând contravaloarea creditelor în valută, se vor vira de către Banca Română de Comert Exterior - S.A. la cursul valutar de la data efectuării plătii, într-un cont special la trezoreria statului, si vor fi utilizate pentru serviciul datoriei publice. În anexă la Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 72/1997 privind situatia datoriilor aferente importului de titei, derulat prin Banca Română de Comert Exterior S.A., pe societăti comerciale, si a costurilor de refinantare a acestor datorii la data de 30 iunie 1996, figurează si autoarea exceptiei, Societatea Comercială "Vega" - S.A. din Ploiesti, cu o datorie fată de Banca Română de Comert Exterior - S.A. în valoare de 14,49 milioane dolari S.U.A., revenind în lei 101,89 miliarde, la cursul existent la data de 30 iunie 1997.

În urma modificării art. 7 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 7211997 prin pct. 5 al articolului unic din Legea nr. 32/1999, textul are următorul cuprins (modificările fiind subliniate): "Societatea Natională a Petrolului «Petrom» S.A. Bucuresti precum si rafinăriile mentionate în anexa la prezenta ordonantă de urgentă au obligatia să încheie conventii de rambursare a creditelor în valută, acordate de Banca Română de Comert Exterior - S.A., si a dobânzilor aferente.

Sumele în lei care se vor.rambursa de Societatea Natională a Petrolului «Petrom» - S.A. Bucuresti si de rafinării Băncii Române de Comert Exterior - S.A., reprezentând contravaloarea creditelor în valută si a dobânzilor aferente se vor vira de către acestea din urmă la cursul valutar de la data etectuării plătii, într-un cont special la trezoreria statului si vor fi utilizate pentru serviciul datoriei publice." Rezultă că, fată de forma initială, s-a reformulat "societătile comerciale" în "rafinăriile" si s-a adăugat la alin. 1 "...dobânzile aferente...", iar la alin. 2, pe lângă cele mentionate pentru alin. 1, s-a reformulat textul "se vor vira de către Banca Română de Comert Exterior - S.A. ", dându-se redactarea "se vor vira de către acestea din urmă".

Curtea constată că modificările textului de lege criticat nu au schimbat substanta solutiei Legislative,anterioară modificării, si că dispozitiile art. 7 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 72/1997 au mai fost supuse controlului de constitutionalitate, concretizat in Decizia nr. 183 din 17 decembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 15 aprilie 1999, prin care s-a respins exceptia de neconstitutionalitate.Pentru a pronunta această solutie Curtea Constitutională a retinut că argumentele invocate în sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate privesc stabilirea unei situatii de fapt, si anume dacă Societatea Comercială „Vega" - S.A. din Ploiesti a beneficiat sau nu de importul de titei pentru care a fost contractat împrumutul, care s-a dispus prin ordonantă să fie rambursat parital de această societate Comercială, respectiv definirea exactă a raporturilor juridice care stau la baza reglementării criticate".

Totodată s-a retinut că aspectele privind situatia de fapt si justificarea drepturilor subiective ale părtilor sunt de competenta instantelor judecătoresti.Această decizie are autoritate de lucru judecat, obiectul, cauza si părtile fiind aceleasi atât în cazul exceptiei anterior solutionate, cât si în prezenta exceptie. Sustinerile autorului exceptiei referitoare la existenta unor elemente noi, de natură a schimba jurisprudenta anterioară a Curtii, nu pot fi primite. În realitate se solicită instantei constitutionale ca, pe baza înscrisurilor depuse de autorul exceptiei (Adresa nr. 9.632 din 1 octombrie 1999, emisă de Banca Comercială Română - S.A. - Sucursala Prahova si, respectiv, Scrisoarea Băncii Comerciale Române - S.A. Bucuresti nr. III din 28 septembrie 1999), să se pronunte asupra unei situatii de fapt care este de competenta exclusivă a instantelor judecătoresti. În concluzie, partea care a invocat exceptia nu o mai poate reitera, deoarece, fiind contrară puterii lucrului judecat, ea este inadmisibilă. Decizia anterioară de respingere a exceptiei este obligatorie potrivit art. 145 alin. (2) din Constitutie, având în vedere că motivele care au justificat-o subzistă în continuare, fiind aceleasi. În consecintă, Curtea urmează să respingă, ca fiind inadmisibilă, cea de-a doua critică de neconstitutionalitate.

III. Autorul exceptiei de neconstitutionalitate mai sustine că art. 2 alin., (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, încalcă dispozitiile art. 1 alin. (3), referitor la statul de drept, ale art. 21, privind accesul liber la justitie, ale art. 51, referitor la principiul respectării Constitutiei, ale art. 54, care reglementează exercitarea cu bună-credintă a drepturilor si libertătilor constitutionale, ale art. 144 lit. c), referitor la solutionarea de către Curtea Constitutională a exceptiilor de neconstitutionalitate a legilor si ordonantelor, ridicate în fata instantelor judecătoresti, si ale art. 145 din Constitutie, privind deciziile Curtii Constitutionale. Se consideră că textul criticat încalcă aceste dispozitii  constitutionale, întrucât stabileste posibilitatea pentru Curtea Constitutională de a se pronunta numai asupra problemelor de drept, iar nu si cu privire la situatia de fapt si justificarea drepturilor subiective ale părtilor.

Examinând această critică de neconstitutionalitate, Curtea retine că, potrivit art. 23 alin. (1) din Legea  nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curiti Constitutionale, republicată, "Curtea Constitutională decide asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor judecătoresti privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonantă în vigoare, de care depinde solutionarea cauzei; iar potrivit alin. (6) al aceluiasi articol, "Dacă exceptia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanta o respinge printr-o încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constitutională". În lumina acestor prevederi legale, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, este inadmisibilă, deoarece nu priveste o dispozitie dintr-o lege de care depinde solutionarea cauzei care formează obiectul Dosarului nr. 2.353/1998 al Curtii de Apel Ploiesti - Sectia de contencios administrativ si comercial, în care exceptia a fost ridicată.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu unanimitate de voturi în privinta Legii nr. 32/1999 si cu majoritate de voturi în privinta dispozitiilor art. 7 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 72/1997, modificat prin Legea nr. 32/1999, precum si în privinta dispozitiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicată,

 

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

 

1. Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Legii nr. 32/1999 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 72/1997 privind regularizarea datoriei fostei Companii Române de Petrol, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Vega” - S.A. din Ploiesti în Dosarul nr. 2.353/1998 al Curtii de Apel Ploiesti - Sectia de contencios administrativ si comercial.

2. Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a art. 7 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 72/1997, modificat prin Legea nr. 32/1999, exceptie ridicată de acelasi autor în acelasi dosar.

3. Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 4711992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicată, exceptie ridicată de acelasi autor în acelasi dosar.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 14 martie 2000.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea si completarea Codului de procedură civilă

 

Lucian Mihai - presedinte

Costică Bulai - judecător

Constantin Doldur – judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Ioan Muraru - judecător,

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stângu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea si completarea Codului de procedură civilă, exceptie ridicată de Ion Muresan si Maria Muresan în Dosarul nr. 3.936/1999 al Judecătoriei Medias.

La apelul nominal răspunde, pentru Ion Muresan si Maria Muresan, avocat Bettinio Diamant. Lipseste Elisabeta Oprea, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Avocatul autorilor exceptiei solicită să se acorde un nou termen, în vederea pregătirii apărării. Reprezentantul Ministerului Public nu se opune acordării unui termen în vederea pregătirii apărării. Curtea, deliberând asupra cererii formulate, constată că nu sunt întrunite conditiile prevăzute la art. 156 alin. (1) din Codul de procedură civilă si, în consecintă, respinge cererea.

Cauza fiind în stare de judecată, avocatul autorilor exceptiei solicită admiterea exceptiei, arătând că Ordonanta Guvernului nr. 13/1998 s-a perimat, deoarece nu a fost încă aprobată de Parlament; Curtea, Constitutională poate constata că o ordonantă este perimată, având în vedere competenta sa de a stabili că anumite dispozitii legale sunt abrogate. În continuare se arată că sunt neconstitutionale dispozitiile din ordonantă referitoare la nemotivarea hotărârilor judecătoresti pronuntate în fond si în apel. Astfel se sustine că în cazul desfiintării unei hotărâri cu trimiterea cauzei spre o nouă judecată, dacă decizia de casare nu este atacată, instanta care va rejudeca procesul nu va sti pentru ce s-a desfiintat hotărârea si căror indicatii de casare să se conformeze. În acelasi fel se poate întâmpla si în cazul declinărilor de competentă, situatie în care, dacă nu se atacă hotărârea de declinare, instanta investită cu judecarea regulatorului de competentă nu va cunoaste considerentele care au dus la ivirea conflictului de competentă. În concluzie, arată că este neconstitutional să obligi o parte să exercite o cale de atac pentru a afla considerentele care au dus la o anumită solutie.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei, arătând că dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 13/1998 au mai făcut obiectul controlului de constitutionalitate, Curtea Constitutională pronuntându-se constant în sensul constitutionalitătii acestui act normativ. Mai arată că nu se poate pune în discutie perimarea prevederilor ordonantei, atâta vreme cât nici Legea fundamentală si nici o altă lege nu prevăd un termen în care aceasta să fie dezbătută si aprobată de Parlament. Sanctiunea perimării aplicată actelor de procedură civilă nu poate fi aplicată în domeniul legislativ. De asemenea nu se poate sustine că sunt neconstitutionale dispozitiile din ordonantă care prevăd că instantele nu mai sunt obligate să îsi motiveze hotărârile decât dacă asupra acestora se exercită o cale de atac, întrucât se constată că nici o dispozitie constitutională nu statuează o asemenea obligatie. În consecintă, solicită respingerea exceptiei ca fiind neîntemeiată.

 

CURTEA,

 

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 15 decembrie 1999, pronuntată în Dosarul nr. 3.936/1999, Judecătoria Medias a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 13/1998, exceptie ridicată de Maria Muresan si Ion Muresan într-un proces civil de constatare a nulitătii absolute a unui contract de vânzare-cumpărare a unui imobil.

În motivarea exceptiei autorii acesteia sustin că Ordonanta Guvernului nr. 13/1998 este neconstitutională întrucât, pe de o parte, modifică o lege organică, asa cum este Codul de procedură civilă, iar pe de altă parte, dispozitiile acestei ordonante, nefiind încă aprobate prin lege de către Parlament, pot fi considerate "perimate" si, în consecintă, trebuie declarate neconstitutionale. În opinia autorilor exceptiei de neconstitutionalitate acest lucru ar contraveni prevederilor art. 114 si ale art. 58 alin. (1) din Constitutie. Se mai sustine, de asemenea, că dispozitiile acestei ordonante, referitoare la nemotivarea hotărârilor pronuntate în fond si în apel, dacă nu au fost atacate, contravin prevederilor art. 126 privind caracterul public al dezbaterilor, precum si prevederilor art. 31 alin. (1) si (2) privind dreptul la informatie, ale art. 21 privind accesul liber la justitie si ale art. 47 privind dreptul la petitionare din Legea fundamentală, precum si ale art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, deoarece, sustin acestia, "dacă în dosar nu sunt consemnate dezbaterile de fond si nici nu sunt, mentionate considerentele pentru care s-a pronuntat o anumită sentintă, cum poate fi cineva informat corect asupra unor elemente esentiale dintr-un dosar?"

Exprimându-si opinia, instanta judecătorească consideră exceptia ca fiind neîntemeiată, arătând că Ordonanta Guvernului nr. 13/1998 nu contravine prevederilor art. 114 alin. (3) din Legea fundamentală, întrucât "efectele ordonantei încetează doar în situatia în care aceasta nu a fost înaintată spre aprobare până la împlinirea termenului de abilitare, nu si atunci când ordonanta a fost înaintată în termenul legal, dar Parlamentul nu a supus-o spre aprobare". Instanta judecătorească apreciază, de asemenea, că Ordonanta Guvernului nr. 13/1998 nu contravine prevederilor art. 126 din Constitutie, care se referă la publicitatea dezbaterilor si nu la publicitatea motivelor de fapt si de drept, pe baza cărora s-a format convingerea instantei la pronuntarea hotărârii. În motivarea opiniei sale instanta judecătorească evocă jurisprudenta Curtii Constitutionale cu privire la Ordonanta Guvernului nr. 13/1998, mentionând deciziile nr. 61/1999 si nr. 135/1999, prin oare au fost respinse exceptiile de neconstitutionalitate privind această ordonantă.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază exceptia ca fiind neîntemeiată, precizând că asupra constitutionalitătii prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 13/1998 Curtea Constitutională s-a pronuntat prin Decizia nr. 61/1999, statuând că dispozitiile acestei ordonante sunt constitutionale. Considerarea dispozitiilor Codului de procedură civilă ca fiind de resortul legii organice ar echivala cu o completare a Constitutiei, care reglementează expres si limitativ domeniile rezervate acestei categorii de legi. În ceea ce priveste perimarea ordonantelor de urgentă neaprobate de Parlament, se precizează că nu există nici o dispozitie constitutională care să stabilească un anumit termen pentru dezbaterea si aprobarea ordonantelor de către Parlament.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

 

CURTEA,

 

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile verbale si concluziile scrise ale autorului  exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si că este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art..1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Exceptia de neconstitutionalitate se referă la dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea si completarea Codului de procedură civilă.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 13/1998 au mai fost supuse controlului de constitutionalitate, exceptiile de neconstitutionalitate având un continut identic cu cel al celei ridicate în cauza de fată. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 67 din 20 aprilie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 20 mai 1999, si prin Decizia nr. 3 din 18 ianuarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 133 din 28 martie 2000, Curtea a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 13/1998. Pentru a ajunge la această solutie Curtea a retinut, în esentă, următoarele:

- Potrivit sistemului Constitutiei din 1991, calificarea legilor ca fiind organice se face expres prin textele constitutionale, iar nu pe cale de interpretare. Art. 72 alin. (3) din Constitutie prevede majoritatea domeniilor care sunt supuse reglementării prin lege organică. Atât în acest text, cât si în celelalte articole ale Constitutiei, în care se specifică necesitatea adoptării de legi organice, nu se prevede că procedura civilă este supusă reglementării prin asemenea legi.

- Motivarea sau nemotivarea hotărârilor nu are nici o înrâurire asupra respectării principiului privind caracterul public al sedintelor de judecată, consacrat în art. 126 din Constitutie, care prevede: "Sedintele de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege." Acest principiu vizează timpul si locul desfăsurării sedintelor de judecată, iar nu si documentele întocmite în timpul acestora. Consemnarea dezbaterilor, formele si modalitătile acesteia sunt probleme de procedură, care, potrivit prevederilor art. 125 alin. (3) din Constituiie, sunt stabilite de lege.

- Înlăturarea obligatiei de a motiva hotărârile, dacă acestea nu sunt atacate cu apel sau cu recurs, nu îngrădeste în nici un fel exercitiul dreptului de acces la informatii de interes public si, prin urmare, nu încalcă art. 31 alin. (1) din Constitutie, care prevede: "Dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie de interes public nu poate fi îngrădit." Datele care rezultă din dosarele aflate în curs de judecată la instante nu sunt, în general, destinate publicitătii, dar solutiile pronuntate pot fi aduse la cunostintă publică prin orice mijloace legale. Toate părtile procesului, indiferent de calitatea lor, au acces nelimitat la actele dosarului.

- Necomunicarea motivării hotărârilor neatacate cu apel sau cu recurs nu îngrădeste accesul liber la justitie si nu contravine prevederilor art. 21 din Constitutie, potrivit cărora: "(1 ) Orice persoană se poate adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept." Toate părtile procesului iau cunostintă de modul de solutionare a acestuia si îsi pot exprima nemultumirea fată de solutia instantei de judecată prin exercitarea căilor de atac. Partea nemultumită, luând cunostintă de hotărârea pronuntată, o poate ataca cu apel sau cu recurs într-un termen rezonabil, după care i se comunică si considerentele hotărârii, pe baza cărora, tot într-un termen rezonabil, poate motiva propriul apel sau recurs, combătând motivele avute în vedere de instantă.

- Dispozitiile ordonanei nu contravin nici art. 47 din Constitutie, deoarece dreptul de petitionare al cetătenilor si solutionarea petitiilor de către autoritătile publice constituie un domeniu diferit si o procedură de urmat aparte fată de cererile adresate justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor legitime ale persoanei, cu procedura specifică de solutionare a litigiilor de către instantele de judecată, corespunzătoare diferitelor grade si faze ale judecătii.

Considerentele si solutia din deciziile citate sunt valabile si în cauza de fată, neintervenind nici un element nou care să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii.

În ceea ce priveste sustinerea autorului exceptiei privind faptul că dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 13/1998 ar contraveni prevederilor art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, Curtea observă că aceasta nu poate fi primită. Art. 6 pct. 1 al Conventiei pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale garantează fiecărei persoane dreptul de a sesiza o instantă judecătorească în vederea solutionării plângerilor privind drepturile si obligatiile sale cu caracter civil. Dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 13/1998, care contin unele norme de modificare si completare a Codului de procedură civilă referitoare la motivarea hotărârilor judecătoresti, la cererea si termenul de apel, la motivarea si comunicarea apelului ori recursului, nu îngrădesc dreptul persoanei de a se adresa instantelor de judecată competente, în cazul în care le sunt încălcate drepturile. Potrivit dispozitiilor acestei ordonante, părtile în proces, nemultumite de solutia instantei de judecată, pot exercita căile de atac, motivele apelului sau ale recursului urmând să fie redactate după motivarea sentintei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

 

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

 

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea si completarea Codului de procedură civilă, exceptie ridicată de Ion Muresan si Maria Muresan în Dosarul nr. 3.938/1999 al Judecătoriei Medias.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 11 aprilie 2000.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE.

LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Hotărârii Guvernului nr. 565/1996 privind aplicarea măsurilor de protectie socială a pensiilor de asigurări sociale de stat si militare, stabilite si recalculate după data de 1 august 1996, si a dispozitiilor Hotărârii Guvernului nr. 797/1998 privind efectuarea recorelării pensiilor pentru munca depusă si limită de vârstă cu vechime integrală din sistemul asigurărilor sociale de stat

 

Lucian Mihai - presedinte

Costică Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa – judecător

Lucian Stângu – judecător

Florin Bucur Vasilescu – judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Hotărârii Guvernului nr. 565/1996 privind aplicarea măsurilor de protectie socială a pensiilor de asigurări sociale de stat si militare, stabilite si recalculate după data de 1 august 1996, si a dispozitiilor Hotărârii Guvernului nr. 797/1998 privind efectuarea recorelării pensiilor pentru munca depusă si limită de vârstă cu vechime integrală din sistemul asigurărilor sociale de stat, exceptie ridicată de Viorel Stelian Bucur în Dosarul nr. 3.125/1999 al Curiti Supreme de Justitie - Sectia de contencios administrativ.

La apelul nominal au răspuns autorul exceptiei, Viorel Stelian Bucur, si Directia generală de muncă si protectie socială a municipiului Bucuresti - Oficiul de Pensii, prin consilier juridic Corneliu Frătilă.

Viorel Stelian Bucur solicită acordarea unui termen pentru a se comunica si punctele de vedere ale presedintilor celor două Camere ale Parlamentului. Curtea, deliberând asupra cererii de amânare, o respinge având în vedere prevederile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cărora presedintii celor două Camere ale Parlamentului pot prezenta, în scris, punctul lor de vedere, până la data dezbaterilor.

Cauza fiind în stare de judecată, autorul exceptiei solicită admiterea acesteia, depunând în sustinere note scrise. Reprezentantul Directiei generale de muncă si protectie socială a municipiului Bucuresti - Oficiul de Pensii solicită respingerea exceptiei de neconstitulionalitate. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei, ca inadmisibilă, deoarece dispozitiile criticate nu fac parte din categoria dispozitiilor legale care pot constitui obiectul controlului de constitutionalitate potrivit art. 144 lit. c) din Constituiie si art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată.

 

CURTEA,

 

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată, următoarele:

Prin Încheierea din 21 februarie 2000, pronuntată în Dosarul nr. 3.125/1999, Curtea Supremă de Justitie Sectia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Hotărârii Guvernului nr. 565/1996 privind aplicarea măsurilor de protectie socială a pensiilor de asigurări sociale de stat si militare, stabilite si recalculate după data de 1 august 1996, si a dispozitiilor Hotărârii Guvernului nr. 797/1998 privind efectuarea recorelării pensiilor pentru munca depusă si limită de vârstă cu vechime integrală din sistemul asigurărilor sociale de stat, exceptie ridicată de Viorel Stelian Bucur.

În motivarea exceptiei autorul acesteia sustine că dispozitiile acestor hotărări ale Guvernului sunt neconstitutionale, întrucât, "conform Constitutiei, art. 107 avea scopul să organizeze executarea Legii nr. 3/1977 în sprijinul si litera Constitutiei art. 134". Mai sustine că acestea contravin si Pactului international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale.

Curtea Supremă de Justitie - Sectia de contencios administrativ, exprimându-si opinia, apreciază că exceptia este inadmisibilă, date fiind însă stăruintele autorului exceptiei, instanta a decis ca aceasta să fie înaintată Curtii Constitutionale spre solutionare.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele lor de vedere asupra exceptiei de  neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul, în punctul său de vedere, precizează că exceptia este inadmisibilă, întrucât atributiile Curtii Constitutionale sunt expres si limitativ prevăzute la art. 144 lit. c) din Constitutie, potrivit căruia Curtea "hotărăste asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor judecătoresti privind neconstitutionalitatea legilor si a ordonantelor:

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.

 

CURTEA,

 

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor, concluziile procurorului, dispozitiile criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, constată următoarele:

Art. 144 din Constitutie, enumerând atributiile Curtii Constitutionale, prevede, la lit. c), că aceasta "hotărăste asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor judecătoresti privind neconstitutionalitatea legilor si a ordonantelor, dispozitie preluată si de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată. Aceste dispozitii constitutionale si legale sunt de strictă interpretare.

În cauza de fată exceptia de neconstitutionalitate vizează dispozitiile Hotărârii Guvernului nr. 565/1996 privind aplicarea măsurilor de protectie socială a pensiilor de asigurări sociale de stat si militare, stabilite si recalculate după data de 1 august 1996, si dispozitiile Hotărârii Guvernului nr. 797/1998 privind efectuarea recorelării pensiilor pentru munca depusă si limită de vârstă cu vechime integrală din sistemul asigurărilor sociale de stat.

Rezultă asadar că exceptia ridicată este contrară prevederilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, iar potrivit alin. (6) al aceluiasi articol din lege, instanta de judecată trebuia să o respingă, ca fiind inadmisibilă, printr-o încheiere motivată, fără a sesiza Curtea Constitutională. Întrucât instanta de judecată nu a aplicat aceste dispozitii legale, Curtea urmează să respingă exceptia ca fiind inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

 

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

 

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Hotărârii Guvernului nr. 565/1996 privind aplicarea măsurilor de protectie socială a pensiilor de asigurări sociale de stat si militare, stabilite si recalculate după data de 1 august 1996, si a dispozitiilor Hotărării Guvernului nr. 797/1998 privind efectuarea recorelării pensiilor pentru munca depusă si limită de vârstă cu vechime integrală din sistemul asigurărilor sociale de stat, exceptie ridicată de Viorel Stelian Bucur în Dosarul nr. 3.125/1999 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia de contencios administrativ.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 4 mai 2000.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 2 din Codul penal

 

Ioan Muraru- presedinte

Costică Bulai- judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Nicolae Popa- judecător

Lucian Stângu- judecător

Florin Bucur Vasilescu- judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marioara Prodan- magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 2 din Codul penal, ridicată de Florin Manciu în Dosarul nr. 4.139/1998 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia penală.

La apelul nominal se prezintă avocat Gheorghe Dediu pentru autorul exceptiei, lipsind celelalte părti: Mariana Stoian, Florica Gabriela Andrei, Societatea Comercială "Malicom"-S.R.L. Călărasi si Nicolae David, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, apărătorul autorului exceptiei solicită admiterea exceptiei, întrucât dispozitiile art. 215 alin. 2 din Codul penal sunt neconstitutionale prin modul în care sunt aplicate de instante. Arată că astfel se încalcă prevederile art. 16 din Constitutie, referitoare la egalitatea în drepturi a cetătenilor în fata legii si a autoritătilor.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, ca fiind nefondată, apreciind că dispozitiile art. 215 alin. 2 din Codul penal nu contravin prevederilor art. 1.6 din Constitutie. Consideră că neaplicarea unitară a acestor dispozitii, invocată de autorul exceptiei ca argument principal de neconstitutionalitate, poate fi rezolvată pe o altă cale, si anume aceea a recursului în interesul legii.

 

CURTEA,

 

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 3 februarie 2000, pronuntată în Dosarul nr. 4.139/1998, Curtea Supremă de Justitie Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 2 din Codul penal, exceptie ridicată de Florin Manciu, prin apărător.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile mentionate încalcă prevederile constitutionale cuprinse în: art. 16 alin. (1), referitoare la egalitatea cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, precum si pe cele ale art. 23 alin. (9), potrivit cărora "Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în conditiile si în temeiul legii". Se mai arată că, prin modul  în care este redactat, textul art. 215 alin. 2 din Codul penal nu asigură respectarea principiului constitutional al egalitătii cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, prevăzut la art. 16 alin. (1), deoarece permite adoptarea unor solutii juridice diferite în situatii similare. Autorul exceptiei se referă la fapta de punere în circulatie de monede false, prevăzută la art. 282 alin. 2 din Codul penal, care a fost calificată de Curtea Supremă de Justitie uneori ca infractiune unică, iar alteori în concurs de infractiuni cu înselăciunea calificată prevăzută la art. 215 alin. 2 din Codul penal. Calificarea diferită a aceleiasi fapte, în cauze distincte, prin hotărâri judecătoresti, reprezintă, în opinia autorului excepiiei, o încălcare a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, privitoare la egalitatea în drepturi a cetătenilor. De asemenea, consideră că dispozitiile art. 215 alin. 2 din Codul penal încalcă si dispozitiile art. 23 alin. (9) din Constitutie, deoarece nu oferă posibilitatea reală ca orice pedeapsă să fie stabilită si aplicată numai în conditiile si în temeiul legii.

Curtea Supremă de Justitie-Sectia penală, exprimându-si opinia, apreciază că exceptia este neîntemeiată, deoarece dispozitiile art. 215 alin. 2 din Codul penal, astfel cum sunt redactate, nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) si ale art. 23 alin. (9) din Constitutie. Împrejurarea că, pentru fapte de punere în circulatie de monede false, instantele au pronuntat hotărâri contradictorii reprezintă o problemă de aplicare a legii, ce poate fi remediată pe calea unui recurs în interesul legii, iar nu una de contencios constitutional.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul, în punctul său de vedere, consideră că exceptia este neîntemeiată, deoarece dispozitiile art. 215 alin. 2 din Codul penal nu încalcă nici unul dintre criteriile egalitătii în drepturi prevăzute la art. 4 alin. (2) din Constitutie, ele aplicându-se fără deosebire de rasă, nationalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenentă politică, avere sau origine socială. Guvernul mai arată că pronuntarea unor hotărâri contradictorii de către instantele judecătoresti nu constituie o problemă de constitutionalitate, ci una de aplicare neunitară a legii, care poate fi solutionată pe calea recursului în interesul legii. De asemenea, nu se poate sustine că dispozitiile legale criticate contravin prevederilor art. 23 alin. (9) din Constitutie, deoarece acestea prevăd conditiile în care poate fi aplicată o pedeapsă.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

 

CURTEA,

 

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin: (1), art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 215 alin. 2 din Codul penal, care au următorul cuprins: „Înselăciunea săvârsită prin folosire de nume sau calităti mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseste cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însusi o infractiune, se aplică regulile privind concursul de infractiuni. "

Autorul exceptiei consideră că aceste dispozitii încalcă prevederile constitutionale cuprinse în art. 16 alin. (1) si în art. 23 alin. (9).

Textele mentionate au următoarea redactare:

- art. 16 alin. (1 ) "Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.

- art. 23 alin. (9) "Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în conditiile si în temeiul legii. "

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată că dispozitiile art. 215 alin. 2 din Codul penal nu sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, referitoare la egalitatea în drepturi a cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări. De altfel, chiar autorul exceptiei nu invocă încălcarea acestui principiu fundamental prin modul de redactare a art. 215 alin. 2 din Codul penal, sustinând că aplicarea sa neunitară de către instantele judecătoresti creează o inegalitate între cetăteni.

Curtea retine, de asemenea, că dispozitiile art. 215 aiin. 2 din Codul penal nu încalcă nici prevederile art. 23 alin. (9) din Constitutie. Textul de lege criticat prevede o variantă agravantă a infractiunii de înselăciune, care se realizează atunci când înselăciunea, în varianta simplă prevăzută la alin. 1 sau înselăciunea în conventii prevăzută la alin. 3 se săvârseste în vreuna din conditiile prevăzute la alin. 2 al aceluiasi articol. De asemenea, este prevăzută si pedeapsa (inchisoare de la 3 la 15 ani), astfel incât nu se poate sustine că art. 215 alin. 2 din Codul penal nu oferă posibilitatea reală ca pedeapsa să fie stabilită si aplicată numai în conditiile si în temeiul legii. Totodată, la individualizarea pedepsei sunt aplicabile si dispozitiile prevăzute în Partea generală a Codului penal.

Curtea observă că pronuntarea de către instantele judecătoresti a unor solutii diferite cu privire la calificarea unor fapte de punere în circulatie de bancnote false nu constituie o problemă de constitutionalitate, ci una de aplicare neunitară a legii.

Fată de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

 

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

 

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 2 din Codul penal, exceptie ridicată de Florin Manciu în Dosarul nr. 4.139/1998 al Curiti Supreme de Justitie - Sectia penală.

Definitivă si obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 8 iunie 2000.

 

PRESEDINTE,

prof. univ. dr. Ioan Muraru

Magistrat-asistent,

Marioara Prodan

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMANIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru modificarea si completarea unor acte normative care reglementează

Sistemul national informatic de evidentă a populatiei

 

În temeiul prevederilor art. 107 din Constitutia României,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. I. - Anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 111/1997 privind forma si continutul cărtii de identitate, ale cărtii de imobil si ale fisei de evidentă a populatiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 21 aprilie 1997, se înlocuieste cu anexa la prezenta hotărâre.

Art.II. - Hotărârea Guvernului nr. 112/1997 privind organizarea activitătii de eliberare a cărtilor de identitate, procedura de preschimbare esalonată a buletinelor de identitate actuale, precum si aspectele privind termenele de valabilitate a acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 21 aprilie 1997, se modifică după cum urmează:

1. Alineatul (3) al articolului 4 se abrogă.

2. Denumirea "Inspectoratul General al Politiei" din cuprinsul hotărârii Guvernului se înlocuieste cu denumirea "Directia generală de evidentă informatizată a persoanei".

Art. III. - Hotărârea Guvernului nr. 113/1997 privind continutul, actualizarea si valorificarea datelor din Registrul permanent de evidentă a populatiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 21 aprilie 1997, cu modificările si completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. Literele d) si f) ale alineatului (1) al articolului 5 vor avea următorul cuprins:

"d) datele privind documentele de identificare eliberate persoanelor de către autoritătile publice: actele de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare a autovehiculelor si remorcilor (tipul, seria, numărul, formatiunea de evidentă informatizată a persoanei emitentă, data eliberării, termenul de valabilitate), certificatele de nastere, de căsătorie, de deces (seria, numărul, data si locul eliberării, emitentul, numărul actului de stare civilă, anul, localitatea, judetul), precum si alte documente;

f) datele privind decesul: numărul actului,anul si localitatea."

2. Articolul 11 va avea următorul cuprins:

"Art. 11. - Comunicarea unor date din Registrul permanent de evidentă a populatiei se aprobă de către:

a) seful formatiunii judetene de evidentă informatizată a persoanei, pentru beneficiarii prevăzuti la art. 9 lit. a) si b);

b) seful Directiei generale de evidentă informatizată a persoanei, pentru beneficiarii prevăzuti la art. 9 lit. c) si d);

c) ministrul de interne, pentru actiuni de interes general."

3. Alineatele (5), (6) si (7) ale articolului 12 se abrogă.

4. Denumirile "Directia de evidentă a populatiei" si "Inspectoratul General al Politiei" din cuprinsul hotărârii Guvernului se înlocuiesc cu denumirea "Directia generală de evidentă informatizată a persoanei”.

5. Denumirea "Inspectoratul de politie judetean"din cuprinsul hotărârii Guvernului se înlocuieste cu denumirea "Serviciul de evidentă informatizată a persoanei:

Art. IV. - Regulamentul pentru aplicarea Decretului nr. 328/1966 privind circulatia pe drumurile publice si pentru stabilirea si sanctionarea contraventiilor în acest sector, aprobat prin H.C.M. nr. 772/1966, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 21 mai 1999, se modifică si se completează după cum urmează:

1. Alineatele 1 si 2 ale articolului 80 vor avea următorul cuprins:

"Autovehiculele si remorcile se înmatriculează permanent sau temporar la formatiunile subordonate Directiei generale de evidentă informatizată a persoanei, în raza cărora proprietarii îsi au domiciliul (sediul) ori resedinta în cazul cetătenilor străini.

La cererea persoanelor juridice autovehiculele si remorcile se înmatriculează la formatiunile subordonate Directiei generale de evidentă informatizată a persoanei, în raza cărora acestea au reprezentante, filiale, sucursale, puncte de lucru ori unităti subordonate."

2. Articolul 85 va avea următorul cuprins:

"Art. 85. - Directia generală de evidentă informatizată a persoanei si formatiunile subordonate eliberează pentru fiecare autovehicul sau remorcă înmatriculată potrivit art. 80 alin. 1 si 2 un certificat de înmatriculare ale cărui formă si continut sunt stabilite de Directia generală de evidentă informatizată a persoanei." .

3. Articolul 86 va avea următorul cuprins:

"Art. 86. - Titularul certificatului de înmatriculare este obligat să declare formatiunii subordonate Directiei generale de evidentă informatizată a persoanei emitente schimbarea oricăror date referitoare la proprietar ori la vehicul, înscrise în certificatul de înmatriculare, în termen de cel mult 30 de zile de la data la care a survenit această modificare, cu exceptia schimbării caroseriei sau a sasiului, caz în care va proceda conform prevederilor art. 94."

4. Alineatul 1 al articolului 87 va avea următorul cuprins:

"Formatiunile subordonate Directiei generale de evidentă informatizată a persoanei autorizează provizoriu circulatia autovehiculelor si a remorcilor neînmatriculate, pentru o perioadă de cel mult 30 de zile, în vederea efectuării formalitătilor premergătoare înmatriculării."

5. Partea introductivă a alineatului 1 al articolului 88 va avea următorul cuprins:

"Formatiunile subordonate Directiei generale de evidentă informatizată a persoanei autorizează circulatia pentru probe a autovehiculelor si remorcilor:"

6. Alineatul 3 al articolului 89 va avea următorul cuprins:

"Noul certificat de înmatriculare se eliberează de formatiunea subordonată Directiei generale de evidentă informatizată a persoanei care a emis certificatul anterior, în baza adeverintei mentionate mai sus si a dovezii de publicare în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, pentru declararea nulitătii documentului pierdut sau furat."

7. Alineatul 1 al articolului 90 va avea următorul cuprins:

"La înmatriculare Directia generală de evidentă informatizată a persoanei sau formatiunea subordonată atribuie fiecărui autovehicul ori remorcă un număr de înmatriculare compus din indicativul judetului sau al municipiului Bucuresti si numărul de ordine."

8. Partea introductivă a alineatului 1 al articolului 94 va avea următorul cuprins:

"Proprietarii de autovehicule si remorci înmatriculate sunt obligati să ceară radierea acestora din evidenta formatiunilor subordonate Directiei generale de evidentă informatizată a persoanei în termen de 30 de zile de la data la care a intervenit una dintre situatiile următoare:"

9. Alineatul 2 al articolului 94 va avea următorul cuprins:

"În cazul nerespectării prevederilor alineatului precedent, o dată cu constatarea contraventiei organele de politie vor retine certificatul de înmatriculare, precum si plăcile cu numărul de înmatriculare, care vor fi trimise formatiunilor subordonate Directiei generale de evidentă informatizată a persoanei."

10. Alineatul 4 al articolului 94 va avea următorul cuprins:

"La efectuarea radierii formatiunile subordonate Directiei generale de evidentă informatizată a persoanei comunică această operatiune organelor fiscale."

11. Alineatele 1, 2 si 5 ale articolului 95 vor avea următorul cuprins:

"Permisul de conducere se eliberează de Directia generală de evidentă informatizată a persoanei sau de formatiunea subordonată în raza căreia solicitantul îsi are domiciliul (sau resedinta, în cazul cetătenilor străini).

Forma si continutul permisului de conducere se stabilesc de Directia generală de evidentă informatizată a persoanei.

La expirarea perioadei de valabilitate acesta va fi preschimbat de Directia generală de evidenta informatizată a persoanei sau de formatiunile subordonate, fără sustinerea unui nou examen, pe baza unei metodologii elaborate de Ministerul de Interne."

12. Alineatul 2 al articolului 106 va avea următorul cuprins:

"Posesorii permiselor de conducere obtinute în alte state sunt obligati ca, în termen de 30 de zile de la data stabilirii domiciliului sau a resedintei în România, să solicite Directiei generale de evidentă informatizată a persoanei sau formatiunilor subordonate preschimbarea acestora. Permisul de conducere national eliberat în alte state va fi retinut de Directia generală de evidentă informatizată a persoanei sau de formatiunile subordonate, urmând a fi remis autoritătilor statului emitent."

13. Articolul 108 va avea următorul cuprins:

"Art. 108. - Noul permis de conducere se eliberează de Directia generală de evidentă informatizată a persoanei sau de formatiunea subordonată în raza căreia titularul îsi are domiciliul (sau resedinta, în cazul cetătenilor străini), în baza adeverintei mentionate la art. 107 si a dovezii de publicare în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, pentru declararea nulitătii documentului pierdut sau furat."

14. Alineatul 1 al articolului 111 va avea următorul cuprins:

"Permisul de conducere eliberat de Directia generală de evidentă informatizată a persoanei sau de formatiunile subordonate potrivit art. 96 este valabil în circulatia internatională pe teritoriul statelor care au aderat la Conventia internatională asupra circulatiei rutiere, la care România este parte:

15. Teza întâi a alineatului 2 al articolului 111 va avea următorul cuprins:

„Permisul de conducere eliberat de Directia generală de evidentă informatizată a persoanei sau de formatiunile subordonate pentru conducerea autovehiculelor cu capacitate cilindrică până la 69 cm3 inclusiv nu este valabil în circulatia internatională."

16. Alineatele 1 si 2 ale articolului 116 vor avea următorul cuprins:

"Constatarea contraventiei se face prin proces-verbal de constatare de către agentii de circulatie, ofiterii si subofiterii de politie, precum si de lucrătorii Directiei generale de evidentă informatizată a persoanei sau ai formatiunilor subordonate, care aplică si sanctiunile.

În cazul în care ofiterul, subofiterul de politie, lucrătorul din cadrul Directiei generale de evidentă informatizată a persoanei sau al formatiunilor subordonate, apreciază că prin fapta comisă nu s-a pus în pericol iminent siguranta circulatiei, poate aplica avertismentul verbal sau prin proces-verbal de constatare a contraventiei."

17. Alineatul 1 al articolului 117 va avea următorul cuprins:

"Plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei, însotită de copia acestuia, se depune, după caz, la Directia generală  de evidentă informatizată a persoanei, Directia Politiei Rutiere din Inspectoratul General al Politiei, la inspectoratul judetean de politie sau la Directia Generală de Politie a Municipiului Bucuresti, la politia municipală sau orăsenească ori la postul de politie al comunei din care face parte ofiterul, subofiterul de politie ori lucrătorul din cadrul Directiei generale de evidentă informatizată a persoanei sau al formatiunilor subordonate care a constatat contraventia, în termen de 15 zile de la data, comunicării procesului-verbal."

18. Alineatul 6 al articolului 119 va avea următorul cuprins:

"Permisul de conducere retinut în conditiile legii se prezintă, după caz, conducerii inspectoratului judetean de politie, a Directiei Generale de Politie a Municipiului Bucuresti sau a Directiei Politiei Rutiere din Inspectoratul General al Politiei, cu propunerea de suspendare a exercitării dreptului de a conduce autovehicule, pentru a decide asupra măsurii administrative si duratei acesteia."

19. După alineatul 6 al articolului 119 se introduce alineatul 7 cu următorul cuprins:

"În cazul în care se aplică măsura suspendării, permisul va fi trimis Directiei generale de evidentă informatizată a persoanei sau formatiunilor subordonate, care l-au emis, pentru a efectua mentiuni în evidentă cu privire la măsura luată."

20. Articolul 123 va avea următorul cuprins:

"Art. 123. - Permisul de conducere al conducătorilor de autovehicule decedati va fi predat organului de politie cel mai apropiat, Directiei generale de evidentă informatizată a persoanei sau formatiunilor subordonate care îl are în evidentă, în termen de 10 zile, de către persoana care îl detine.

Organul de politie are obligatia să predea permisul de conducere primit potrivit alin. 1 formatiunii subordonate Directiei generale de evidentă informatizată a persoanei, care l-a emis."

Art. V. - Hotărârea Guvernului nr. 112/1997 privind organizarea activitătii de eliberare a cărtilor de identitate, procedura de preschimbare esalonată a buletinelor de identitate actuale, precum si aspectele privind termenele de valabilitate a acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 21 aprilie 1997, Hotărârea Guvernului nr. 113/1997 privind continutul, actualizarea si valorificarea datelor din Registrul permanent de evidentă a populatiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 21 aprilie 1997, si Regulamentul pentru aplicarea Decretului nr. 328/1966 privind circulatia pe drumurile publice si pentru stabilirea si sanctionarea contraventiilor în acest sector, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 21 mai 1999, cu modificările si completările aduse prin prezenta hotărâre, vor fi republicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRIM-MINISTRU

MUGUR CONSTANTIN ISĂRESCU

Contrasemnează:

Ministru de interne,

Constantin Dudu lonescu

 

Bucuresti, 3 iulie 2000. Nr. 560.

 

ANEXĂ


ETICHETA AUTOCOLANTĂ

pentru înscrierea informatiilor privind stabilirea resedintei

 

 

STABILIT RESEDINTĂ în: .............

până la: .............................. Data: .......

Semnătura ............

CNP                                                                                                      L S:

35mm/90 mm

 

                       

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind transmiterea unui imobil, proprietate publică a statului, din administrarea Ministerului Apărării Nationale în administrarea Ministerului de  Interne

 

În temeiul prevederilor art. 107 din Constitutia României si ale art. 12 alin. (1) si (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

Art. 1. - Se aprobă transmiterea imobilului, proprietate publică a statului, situat în localitatea Cehu Silvaniei, judetul Sălaj, împreună cu terenul aferent, având datele de identificare prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre, din administrarea Ministerului Apărării Nationale în administrarea Ministerului de Interne.

Art. 2. - Predarea-preluarea imobilului transmis potrivit art. 1 se face pe bază de protocol încheiat între părtile interesate, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

 

PRIM-MINISTRU

MUGUR CONSTANTIN ISĂRESCU

Contrasemnează:

Ministrul apărării nationale,

Sorin Frunzăverde

Ministru de interne,

Constantin Dudu lonescu

p. Ministrul finantelor,

Sebastian Vlădescu,

secretar de stat

 

Bucuresti, 6 iulie 2000.

Nr. 607.

DATELE DE IDENTIFICARE

            a imobilului care se transmite din administrarea Ministerului Apărării Nationale în administrarea Ministerului de Interne

 

Locul unde este situat imobilul care se transmite

Persoana juridică de la care se transmite imobilul

Persoana juridică la care se            transmite imobilul

Caracteristicile tehnice ale imobilului

Localitatea Cehu Silvaniei, str. Gheorghe Doja nr. 71, judetul Sălaj

Ministerul Apărării Nationale

Ministerul de Interne

Pavilionul A - locuinte pentru cadre, (subsol + parter)         

- suprafata construită = 125 m2

- suprafata desfăsurată = 155 m2

Pavilionul B - corp de gardă (parter)

-suprafata construită = 192 m2

- suprafata desfăsurată = 192 m2

Pavilionul C - remiză (parter)

- suprafata construită = 747 m2

- suprafata desfăsurată = 747 m2

Pavilionul C1- remiză (parter)

- suprafata construită = 747 m2

- suprafata desfăsurată = 747 m22

Pavilionul D - magazie (parter)

- suprafata construită = 557 m2

- suprafata desfăsurata = 557 m2

Pavilionul D1 - magazie (parter)

- suprafată construită = 557 m2

- suprafăta desfăsurată = 557 m2

                                                                                             

ACTE ALE BĂNCII NATIONALE A ROMÂNIEI

 

BANCA NATIONALĂ A ROMÂNIEI

 

CIRCULARĂ

privind ratele dobânzilor plătite la rezervele minime obligatorii aferente lunii iulie 2000 (perioade de aplicare)

 

În baza art. 8 din Legea nr. 101/1998 privind Statutul Băncii Nationale a României, în aplicarea prevederilor Regulamentului nr. 4/1998 privind regimul rezervelor minime obligatorii, republicat,

Banca Natională a României h o t ă r ă s t e :

Ratele dobânzilor plătite la rezervele minime obligatorii aferente lunii iulie 2000 (perioade de aplicare) sunt:

- 25,0% pentru rezervele minime obligatorii constituite în lei;

- 3,1% pentru rezervele minime obligatorii constituite în dolari S.U.A.;

- 2,1% pentru rezervele minime obligatorii constituite în euro.

 

GUVERNATORUL BĂNCII NATIONALE A ROMÂNIEI,

EMIL IOTA GHIZARI

 

Bucuresti, 12 iulie 2000.

Nr. 17.