MONITORUL
OFICIAL AL ROMÂNIEI
P A R
T E A I
Anul XII -
Nr. 687 LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI
SI ALTE ACTE Joi, 21 decembrie
2000
SUMAR
DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE
Decizia nr. 232
din 16 noiembrie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală
Decizia nr. 242
din 23 noiembrie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silită a
creantelor bancare neperformante preluate la datoria publică internă
Decizia nr. 257
din 5 decembrie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor
de muncă
ORDONANTE SI HOTĂRÂRI ALE
GUVERNULUI ROMÂNIEI
282. - Ordonantă de urgentă pentru modificarea si completarea art. 10 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar
1.333. - Hotărâre
pentru modificarea anexei la Hotărârea Guvernului nr. 642/2000 privind alocatiile
de hrană pentru consumurile colective din unitătile bugetare de asistentă
socială pentru copii
1.336. - Hotărâre
privind limitarea continutului de sulf din motorină
DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
din 16 noiembrie 2000
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate
a dispozitiilor art. 174 alin. 1 lit. a)
din Codul de procedură penală
Lucian Mihai - presedinte
Costică Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Ioan Muraru - judecător
Nicolae Popa- judecător
Lucian Stângu- judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Marioara Prodan- magistrat-asistent
Pe rol se află solutionarea
exceptiei de neconstitutionatitate a dispozitiilor art. 174 alin. 1 lit. a) din
Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Marian Gîrleanu în Dosarul nr.
8.778/1999 al Judecătoriei Focsani, judetul Vrancea.
La apelul nominal se constată lipsa
părtilor (Marian Gîrleanu si Nicolae Abagiu), fată de care procedura de citare
este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public
pune concluzii de respingere, ca fiind inadmisibilă, a exceptiei de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de
procedură penală, în temeiul art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992,
republicată, întrucât prin Decizia nr. 145 din 14 iulie 2000 Curtea
Constitutională a admis exceptia de neconstitutionalitate referitoare la
acelasi text de lege, constatând că dispozitia “numai dacă pedeapsa
prevăzută de lege pentru fapta supusă judecătii este amenda sau închisoarea de
cel mult un an”, prevăzută de acest text, este neconstitutională.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrările
dosarului, retine următoarele:
Prin Încheierea din 31 mai 2000,
pronuntată în Dosarul nr. 8.778/1999, Judecătoria Focsani a sesizat Curtea
Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 174
alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Marian
Gîrleanu, personal, printr-o cerere scrisă, si prin apărător, în sedinta de
judecată, într-un proces penal pornit împotriva sa pentru săvârsirea
infractiunii de lovire sau alte violente.
În motivarea exceptiei autorul
acesteia sustine că dispozitiile art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de
procedură penală contravin prevederilor art. 24 din Constitutie referitoare la
garantarea dreptului la apărare, întrucât limitează posibilitatea reprezentării
inculpatului în fata primei instante.
Judecătoria Focsani, exprimându-si
opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate, apreciază că aceasta
este neîntemeiată. Se consideră că "Posibilitatea ca inculpatul să fie
reprezentat, doar în conditiile în care pedeapsa ce urmează a fi aplicată este
închisoarea de cel mult un an sau amenda, constituie o garantie a dreptului la
apărare, prevăzut de dispozitiile art. 6 si art. 171 din Codul de procedură
penală. Prezenta personală a acestuia la judecată creează conditiile pentru
buna organizare a apărării, prin propunerea de probe, ridicarea unor exceptii,
posibilitatea de a pune întrebări persoanelor audiate pe parcursul cercetării
judecătoresti [...] nefiind exclusă asistarea de către avocatul desemnat din
oficiu sau ales de către inculpat". Instanta mai arată că art. 24 din
Constitutie prevede "dreptul părtii implicate într-un proces de a fi
asistată de un apărător ales sau numit din oficiu si nu dreptul la
reprezentare".
În conformitate cu dispozitiile
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a
fost comunicată presediniilor celor două Camere ale Parlamentului si
Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de
neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul, in punctul său de vedere,
apreciază, de asemenea, că exceptia nu este întemeiată, având în vedere că
"Obligatia inculpatului de a fi prezent la judecată constituie o garantie
si nu o atingere a dreptului la apărare drept consacrat prin art. 24 din
Constitutie, întrucât conditiile de publicitate, oralitate si
contradictorialitate, în care se desfăsoară judecata, oferă inculpatului cadrul
necesar realizării apărării în procesul penal. În plus, prezenta inculpatului
oferă instantei posibilitatea de a investiga direct personalitatea sa, aspect
deosebit de important în procesul de individualizare a pedepsei". În
sustinerea acestui punct de vedere se invocă si deciziile Curtii
Constitutionale nr. 48/1997 si nr. 34/1999.
Presedintii celor două Camere ale
Parlamentului
nu au transmis punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, sustinerile
autorului exceptiei, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.
47/1992, retine următoarele:
Curtea Constitutională constată că
a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit.
c). din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23
din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicată.
Obiectul exceptiei îl constituie
dispozitiile art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, care au
următorul continut: "În cursul judecătii inculpatul poate fi
reprezentat:
a) la judecarea cauzei în primă instantă ori la rejudecarea ei după desfiintarea hotărârii în apel sau după casare de către instanta de recurs, numai dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta supusă judecătii este amenda sau închisoarea de cel mult un an. "
Autorul exceptiei corisideră că
aceste dispozitii care îi interzic dreptul de a fi reprezentat în instantă de
către apărătorul ales sunt contrare prevederilor art. 24 din Constitutie,
conform cărora: "(1) Dreptul la apărare este garantat.
(2) În tot cursul procesului
părtile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din
oficiu."
Examinând exceptia de neconstitutionalitate ce formează obiectul prezentei cauze, Curtea constată, pe de o parte, că textul de lege criticat nu distinge între cauzele care determină absenta inculpatului, iar pe de altă parte, că prevederile art. 24 din Constitutie garantează neconditionat dreptul la apărare, precum si dreptul părtilor de a fi asistate în tot cursul procesului de un avocat, ales sau numit din oficiu. În raport cu aceste prevederi constitutionale, inculpatul nu poate fi determinat să se prezinte la judecarea cauzei sale prin instituirea unei obligatii pe care el nu o poate îndeplini, indiferent din ce motive, iar interzicerea reprezentării lui în instantă trebuie privită ca o încălcare a dreptului său la apărare.
Aceste argumente au determinat
Curtea sa îsi reconsidere jurisprudenta anterioară. Astfel, prin Decizia nr.
145 din 14 iulie 2000 Curtea a admis exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală si a decis
că dispozitia "numai dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta supusă
judecătii este amenda sau închisoarea de cel mult un an" este
neconstitutională.
Cu acel prilej Curtea a retinut că,
potrivit art. 20 alin. (1) din Constitutie, "Dispozitiile
constitutionale privind drepturile si libertătile cetătenilor vor fi
interpretate si aplicate în concordantă cu Declaratia Universală a Drepturilor
Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care România este parte”. Din
această perspectivă Curtea a stabilit că realizarea dreptului la apărare al
inculpatului în orice proces penal - în sensul prevederilor art. 6 pct. 3 lit.
c) din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor
fundamentale, asa cum acestea sunt interpretate si aplicate în jurisprudenta
Curtii Europene a Drepturilor Omului - presupune asigurarea posibilitătii
reprezentării sale de către un avocat în fata tuturor instantelor
judecătoresti.
De asemenea, în aceeasi decizie
Curtea a retinut că dispozitiile art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de
procedură penală sunt contrare si principiului egalitătii în drepturi a
cetătenilor, prevăzut la art. 16 alin. (1) din Constitutie, întrucât inculpatul
este singura parte din proces care nu poate fi reprezentată în toate
situatiile.
Solutia adoptată si considerentele
cuprinse în Decizia Curtii Constitutionale nr. 145 din 14 iulie 2000 sunt
valabile si în prezenta cauză.
Întrucât la data sesizării Curtii
Constitutionale mentionata decizie nu fusese încă pronuntată, în spetă nu sunt
aplicabile prevederile art. 23 alin. (3) si (6) din Legea nr. 47/1992,
republicată, referitoare la inadmisibilitatea exceptiilor de
neconstitutionalitate având ca obiect dispozitii legale constatate ca fiind
neconstitutionale printr-o decizie anterioară a Curtii Constitutionale. În
consecintă, exceptia de neconstitutionalitate ce face obiectul prezentei
decizii urmează să fie admisă.
Pentru considerentele expuse, în
temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al
art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1)
din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Admite exceptia de
neconstitutionalitate ridicată de Marian Gîrleanu în Dosarul nr. 8.778/1999 al
Judecătoriei Focsani, judetul Vrancea, si constată că dispozitia "numai
dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta supusă judecătii este amenda sau
închisoarea de cel mult un an”, prevăzută la art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul
de procedură penală, este neconstitutională.
Decizia se comunică celor două
Camere ale Parlamentului si Guvernului.
Definitivă si obligatorie.
Pronuntată în sedinta publică din
data de 16 noiembrie 2000.
PRESEDINTELE CURTII
CONSTITUTIONALE,
Magistrat-asistent,
din 23 noiembrie 2000
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silită a creantelor bancare neperformante preluate la datoria publică internă
Lucian Mihai - presedinte
Costică Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Ioan Muraru - judecător
Lucian Stângu - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Gabriela Ghită - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol se află solutionarea
exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr.
55/1999 privind executarea silită a creantelor bancare neperformante preluate
la datoria publică internă, exceptie ridicată de Societatea Comercială
"General Consulting and Procurement" - S.A. din Bucuresti în Dosarul
nr. 2.110/1998 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia comercială.
La apelul nominal Agentia de
Valorificare a Activelor Bancare din Bucuresti este reprezentată de avocat
Mihai Constantinescu. Lipseste autorul exceptiei, Societatea Comercială
"General Consulting and Procurement" - S.A. din Bucuresti, fată de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Agentia de Valorificare a Activelor
Bancare din Bucuresti, prin avocat, considerănd că exceptia ridicată în cauza
de fată constituie o reiterare - atât ca formă, cât si ca fond - a exceptiilor
de neconstitutionalitate solutionate prin deciziile Curtii Constitutionale nr.
126 din 4 iulie 2000 si nr. 155 din 19
septembrie 2000, solicită respingerea exceptiei ca fiind inadmisibilă.
Reprezentantul Ministerului Public,
având în vedere jurisprudenta Curtii Constitutionale, solicită respingerea
exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 2 februarie
2000, pronuntată în Dosarul nr. 2.110/1998, Curtea de Apel Bucuresti -
Sectia comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 55/1999 privind
executarea silită a creantelor bancare neperformante preluate la datoria
publică internă. Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială
"General Consulting and Procurement" - S.A. din Bucuresti cu ocazia
solutionării apelului declarat împotriva Deciziei civile nr. 3.188 din 10
august 1998, pronuntată de Tribunalul Bucuresti - Sectia comercială în Dosarul
nr. 539/1998.
În motivarea exceptiei de
neconstitutionalitate se sustine că ordonanta criticată, în întregul său si, în mod
special, dispozitiile art. 4, 5, 8, 9 art. 11 alin. (2) art. 12 13, 18, 23,
art. 28 alin. (1), art. 32, art. 33 alin. (2), art. 34 alin. (1) si (2), precum
si ale art. 40 încalcă prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (2)
referitoare la egalitatea în drepturi a cetăienilor, ale art. 21 privind
accesul liber la justitie, ale art. 24 alin. (1) care consacră dreptul la
apărare si ale art. 125 referitoare la înfăptuirea justitiei, deoarece
instituie o procedură specială de recuperare a creantelor bancare
neperformante, care derogă de la dreptul comun.
Curtea de Apel Bucuresti - Sectia
comercială, exprimându-si opinia, apreciază că exceptia ridicată este neîntemeiată, deoarece
Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 si, in concret, dispozitiile legale mentionate
"nu constituie o încălcare a principiilor constitutionale, legiuitorul
având dreptul să deroge de la alte legi, printr-un alt act normativ special, în
privinta reglementării unor institutii juridice".
Potrivit art. 24 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată
presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si
exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul său de vedere, consideră că exceptia
este neîntemeiată, deoarece dispozitiile legale criticate nu contravin
prevederilor constitutionale invocate.
Presedintii celor două Camere ale
Parlamentului
nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare,
punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauză de
judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului,
dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si
dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:
Curtea Constitutională constată că
a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit.
c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din
Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicată.
Obiectul
exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile Ordonantei
Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silită a creantelor bancare
neperformante preluate la datoria publică internă, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 27 august 1999. Astfel cum a fost
formulată, exceptia de neconstitutionalitate se referă la ansamblul
dispozitiilor ordonantei si, în mod special, la cele ale art. 4, 5, 8, 9, art.
11 alin. (2), art. 12, 13, 18, 23, art. 28 alin. (1), art. 32, art. 33 alin.
(2), art. 34 alin. (1) si (2) si ale art. 40.
Ulterior sesizării Curtii
Constitutionale, actul normativ criticat a fost modificat prin Ordonanta de
urgentă a Guvernului nr. 25/2000, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 141 din 3 aprilie 2000, însă modificările operate nu vizează
textele constitutionale invocate.
Autorul exceptiei consideră că
actul normativ criticat încalcă următoarele prevederi constitutionale:
- Art. 16 alin. (2): “Nimeni nu
este mai presus de lege. ”;
- Art. 21 : "(1) Orice
persoană se poate adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor
si a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrădi
exercitarea acestui drept.”;
- Art. 24 alin. (1): “Dreptul la
apărare este garantat.”;
- Art. 125: "(1) Justitia
se realizează prin Curtea Supremă de Justitie si prin celelalte instante
judecătoresti stabilite de lege.
(2) Este interzisă înfiintarea de
instante extraordinare:
(3) Competenta si procedura de
judecată sunt stabilite de lege. "
Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 a mai fost supusă controlului de constitutionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 126 din 4 iulie 2000 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 11 septembrie 2000, s-a retinut, în esentă, că această ordonantă, emisă în baza unei legi de abilitare, si anume Legea nr. 140/1999, reglementează o procedură specială pentru realizarea creantelor bancare neperformanfe preluate de Agentia de Valorificare a Activelor Bancare si pentru solutionarea litigiilor si cererilor de orice natură în legătură cu aceste creante, precum si pentru executarea silită. Din această perspectivă Curtea a constatat, pe de o parte, că Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 are în vedere o categorie specială de creante, pentru care prevede o procedură executională specială, si anume creantele bancare neperformante preluate la datoria publică, iar pe de altă parte, că există o strânsă legătură între datoria publică internă si bugetul de stat, ceea ce este de natură să constituie o justificare suficientă pentru diferenta de tratament juridic în ceea ce priveste procedura executională a creantelor preluate la datoria publică internă. De asemenea, s-a retinut că, inclusiv în situatia în care ordonanta criticată cuprinde norme de procedură privind executarea, precum si unele norme de competentă care derogă de la dispozitiile Codului de procedură civilă, precum si de la alte dispozitii cuprinse în legi speciale, aceasta nu contravine sub nici un aspect, prevederilor constitutionale invocate, criticile de neconstitutionalitate fiind neîntemeiate.
Deoarece nu au intervenit elemente
noi care să justifice schimbarea jurisprudentei Curtii, solutia se aplică si în
cauza de fată, astfel că exceptia urmează să fie respinsă.
Pentru considerentele expuse, în
temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al
art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstituiionalitate
a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silită a
creantelor bancare neperformante preluate la datoria publică internă, exceptie
ridicată de Societatea Comsrcială "General Consulting and Procurement"
- S.A. din Bucuresti în Dosarul nr. 2.110/1998 al Curtii de Apel Bucuresti
Sectia comercială.
Definitivă si obligatorie.
Pronuntată în sedinta publică din
data de 23 noiembrie 2000.
PRESEDINTELE CURTII
CONSTITUTIONALE,
Magistrat-asistent,
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
din 5 decembrie 2000
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind
solutionarea conflictelor de muncă
Lucian Mihai - presedinte
Costică Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Ioan Muraru - judecător
Nicolae Popa - judecător
Lucian Stângu - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Gabriela Ghită - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol se află solutionarea
exceptiei de neconstitutionaliate a dispozitiilor art. 80 din Legea nr.
168/1999 privind solutionarea conflictelor de muncă, exceptie ridicată de
Valentin Dunoiu în Dosarul nr. 1.390/2000 al Tribunalului Constanta - Sectia
civilă.
La apelul nominal lipsesc părtile
(Valentin Dunoiu si Societatea Comercială "Petromar" - S.A. din
Constanta), fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public,
având în vedere jurisprudenta Curtii Constitutionale, solicită respingerea
exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 21 martie 2000,
pronuntată în Dosarul nr. 1.390/2000, Tribunalul Constanta - Sectia civilă a
sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor
de muncă. Exceptia a fost ridicată de Valentin Dunoiu, reclamant-recurent
într-un litigiu de muncă ce are ca obiect pretentii bănesti fprmulate împotriva
Societătii Comerciale "Petromar S.A. din Constanta.
În motivarea exceptiei de
neconstitutionalitate se sustine că dispozitiile art. 80 din Legea nr. 168/1999 încalcă
principiul neretroactivitătii legii stabilit la art. 15 alin. (2) din
Constitutie, întrucât, chiar si în cazul litigiilor judecate în perioada în
care erau în vigoare reglementările anterioare, dar în care pronuntarea s-a
făcut după intrarea în vigoare a noii reglementări, în privinta -căilor de atac
se aplică aceasta din urmă, care elimină calea de atac a apelului si reduce
termenul de declarare a recursului. Autorul exceptiei arată însă că el nu a
beneficiat de prevederile Legii nr. 168/1999 referitoare la solutionarea cu
celeritate a litigiului de muncă. "
Tribuanlul Constanta - Sectia
civilă, exprimăndu-si opinia, apreciază că exceptia este neîntemeiată, întrucât, pe de o parte,
dispozitiile art. 80 din Legea nr. 168/1999, având caracter procedural, sunt,
în principiu, de imediată aplicare, iar pe de altă parte, aceste dispozitii
legale nu stabilesc ca noile termene referitoare la calea de atac să fie
aplicate si hotărârilor pronuntate anterior intrării lor în vigoare.
Potrivit dispozitiilor art. 24
alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost
comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului,
pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de
neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul său de vedere, consideră că exceptia
de neconstitutionalitate ridicată este nefondată, întrucât, potrivit
dispozitiilor art. 80 din Legea nr. 168/1999, termenul de recurs în conflictele
de drepturi curge de la data comunicării hotărârii instantei de fond, iar legea
nu prevede că dispozitiile sale se aplică si hotărârilor pronuntate anterior
intrării ei în vigoare. Se mai precizează că, desi a fost publicată la 29
noiembrie 1999 Legea nr. 168/1999 a intrat în vigoare de la 1 ianuarie 2000.
Presedintii celor două Camere ale
Parlamentului
nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de
neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare,
punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauză de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.
47/1992, retine următoarele:
Curtea Constitutională constată că
a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 144 lit.
c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 si 23 din
Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicată.
Obiectul exceptiei de
neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 80 din Legea nr. 168/1999
privind solutionarea conflictelor de muncă, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999.Textul de lege criticat are
următorul cuprins: "Termenul de recurs este de 10 zile de la data
comunicării hotărârii pronuntate de instanta de fond. "
Autorul exceptiei consideră că
aceste dispozitii legale contravin principiului neretroactivitătii legii
civile, consfintit prin art. 15 alin. (2) din Constitutie potrivit căruia "Legea
dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile”.
Examinând exceptia de
neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile legale criticate nu
contravin normei cuprinse în art. 15 alin. (2) din Constitutie, întrucât ele nu
dispun pentru trecut, ci doar pentru viitor. Dispozitiile art. 80 din Legea nr.
168/1999, constituind reguli procedurale, sunt de imediată aplicare, fără să
producă însă efecte retroactive. În acest sens sunt semnificative si
dispozitiile art. IV din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 179/1999 privind
modificarea si completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească,
ordonantă publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 17
noiembrie 1999, potrivit cărora "Cauzele care au ca obiect judecarea în
fond a unor litigii de muncă, aflate pe rolul judecătoriilor, vor fi trecute la
completele care judecă conflictele de muncă si litigiile de muncă din cadrul
judecătoriei respective imediat după înfiintarea acestora.
Apelurile declarate până la data
înfiintării noilor instante, precum si cele aflate în curs de judecată vor fi
solutionate de instantele legal sesizate.
Recursurile declarate sau aflate în
curs de judecată vor fi trecute la sectiile care judecă conflicte de muncă si
litigii de muncă din cadrul tribunalelor”.
Prevederile legale referitoare la căile de atac trebuie aplicate, evident, tuturor hotărârilor pronuntate după intrarea în vigoare a acestor prevederi.
De altfel, Curtea Constitutională a
statuat în mod constant că "este de competenta exclusivă a organului
legislativ instituirea regulilor de desfăsurare a procesului în fata
instantelor judecătoresti si a modalitătii de exercitare a căilor de atac, iar
principiul accesului liber la justitie presupune tocmai posibilitatea celor
interesati de a le exercita". În acest sens este, de exemplu, Decizia
nr. 45 din 23 martie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 222 din 20 mai 1999.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de muncă, exceptie ridicată de Valentin Dunoiu în Dosarul nr. 1.390/2000 al Tribunalului Constanta - Sectia civilă.
Definitivă si obligatorie.
Pronuntată în sedinta publică din data de 5 decembrie 2000.
PRESEDINTELE CURTII
CONSTITUTIONALE,
Magistrat-asistent,
ORDONANTE SI HOTĂRÂRI ALE
GUVERNULUI ROMÂNIEI
GUVERNUL ROMÂNIEI
pentru modificarea si completarea
art. 10 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de
stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar
În temeiul prevederilor art. 114
alin. (4) din Constitutia României,
Guvernul României adoptă prezenta
ordonantă de urgentă.
Articol unic - Articolul 10 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 138 din 31 martie 2000, cu modificările si completările ulterioare, se completează cu alineatul (5) cu următorul cuprins:
"(5) Prin derogare de la
prevederile alin. (4), începând cu luna decembrie a anului 2000 salariile de
bază ale personalului din unitătile de cultură vor putea fi majorate în mod
suplimentar, până la nivelul rezultat din evaluarea performantelor profesionale
individuale, efectuată în cursul anului 2000, cu încadrarea în bugetul aprobat
pentru anul 2000."
PRIM-MINISTRU
Contrasemnează:
Ministrul culturii,
p. Ministrul finantelor,
Valentin Lazea,
secretar de stat
p. Ministrul muncii si protectiei
sociale,
Alexandru Gheorghe Man,
secretar de stat
Bucuresti,
20 decembrie 2000.
Nr.
282.
pentru modificarea anexei la
Hotărârea Guvernului nr. 642/2000
privind alocatiile de hrană pentru
consumurile colective din unitătile bugetare de asistentă socială pentru copii
În temeiui prevederilor art. 107 din Constitutia României si ate art. 4 din Ordonanta Guvernului nr. 63/1994 privind actualizarea unor normative de cheltuieli pentru autoritătile si institutiile publice, cu modificările si completările ulterioare,
Guvernul României adoptă prezenta
hotărâre.
Art. I. - Anexa la Hotărârea Guvernului
nr. 642/2000 privind alocatiile de hrană pentru consumurile colective din
unitătile bugetare de asistentă socială pentru copii, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 7 august 2000, se modifică si se
înlocuieste cu anexa la prezenta hotărâre.
Art. II. - Hotărârea Guvernului nr.
642/2000, cu modificările aduse prin prezenta hotărâre, va fi republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I.
PRIM-MINISTRU
Contrasemnează:
Presedintele Agentiei Nationale
pentru Protectia Drepturilor
Copilului,
Ministrul muncii si protectiei
sociale,
Ministrul educatiei nationale,
p. Ministrul functiei publice,
p. Ministrul finantelor,
Valentin Lazea,
secretar de stat
Bucuresti,
14 decembrie 2000.
Nr.
1.333.
ALOCATIA DE HRANĂ
pentru consumurile colective din
unitătile bugetare de asistentă socială pentru copii
- lei/asistat/zi -
1.
Centre de plasament pentru: |
|
a)
copii între 0-6 luni inclusiv |
22.000 |
b)
copii între 6-12 luni inclusiv |
24.000
|
c)
copii între 1 -4 ani inclusiv |
23.000 |
d)
copii între 4-18 ani inclusiv |
32.000 |
e)
tineri între 18-26 ani inclusiv |
32.000 |
2.
Centre de recuperare si reabilitare pentru minori cu handicap |
32.000 |
3.
Centre de primire pentru minori |
32.000 |
4.
Centre-pilot de recuperare si reabilitare pentru minori |
32.000 |
5.
Centre de recuperare si reabilitare neuropsihiatrică |
32.000 |
6.
Centre de integrare si terapie ocupatională |
32.000 |
7.
Centre maternale (mama protejată) |
32.000 |
8.
Centre de zi |
21.000 |
9.
Asistati bolnavi TBC stabilizat, cancer si neoplazii, hepatită |
64.000 |
10.
Asistati bolnavi SIDA si infectie HIV |
64.000 |
GUVERNUL ROMÂNIEI
privind limitarea continutului de
sulf din motorină
În temeiul prevederilor art. 107
din Constitutia României si ale art. 6 si 43 din Legea protectiei mediului nr.
137/1995, republicată,
Guvernul României adoptă prezenta
hotărâre.
Art. 1. - Agentii economici care produc introduc pe piată si/sau utilizează motorină la motoarele Diesel, identificată conform Tarifului vamal de import al României la pozitiile tarifare 2710 0067 si 2710 0068, sunt obligati să introducă pe piată si/sau să utilizeze motorină în următoarele conditii:
a) în perioada 1 ianuarie 2001 - 1
ianuarie 2005, motorină cu continut al compusilor cu sulf, exprimat în sulf,
mai mic de 0,2% din greutate;
b) după 1 ianuarie 2005, motorină
cu continut al compusilor cu sulf, exprimat în sulf, mai mic de 0,05% din
greutate.
Art. 2. - Metodele de referintă
pentru determinarea continutului de sulf al tipurilor de motorină introduse pe
piată si utilizate sunt prevăzute în EN 2460 si ISO 8754, mentionate în
standardul SR-EN 590/1997.
Art. 3. - Prevederile prezentei
hotărâri nu se aplică tipurilor de motorină destinate unei transformări
prealabile combustiei finale, identificate conform Tarifului vamal de import al
României la pozitiile tarifare 2710 0061 si 2710 0065, si nici tipurilor de
motorină continute în rezervoarele proprii ale navelor, aeronavelor sau
vehiculelor cu motor care tranzitează România.
Art. 4. - (1) Nerespectarea
prevederilor art. 1 cu privire la introducerea pe piată si/sau utilizarea
motorinei constituie contraventie în măsura în care, potrivit legii penale, nu
este considerată infractiune, si se sanctionează cu amendă între 50.000.000 lei
si 80.000.000 lei.
(2) Agentiile teritoriale pentru
protectia mediului, în cadrul procedurii de autorizare si în activitatea de
inspectie, controlează la agentii economici care produc si/sau utilizează
motorină modul de respectare a prevederilor prezentei hotărâri si aplică, după
caz, sanctiunile prevăzute de lege.
Art. 5. - Constatarea
contraventiilor privind încălcarea prevederilor prezentei hotărâri referitoare
la introducerea pe piată a motorinei si aplicarea sanctiunilor se fac de către
personalul împuternicit al Oficiului pentru Protectia Consumatorilor, în
conditiile legii.
PRIM-MINISTRU
Contrasemnează:
Ministrul industriei si comertului,
Ministrul apelor, pădurilor si
protectiei mediului,
Seful Oficiului pentru Protectia
Consumatorilor,
Bucuresti,
14 decembrie 2000.
Nr.
1.336.