MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

 P A R T E A  I

Anul XII - Nr. 628    LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE     Marti, 5 decembrie 2000

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

214. - Lege privind ratificarea Acordului de cooperare economică si tehnică dintre Guvernul României si Guvernul Regatului Maroc, semnat la Bucuresti la 11 octombrie 1999

 

Acord de cooperare economică si tehnică între Guvernul României si Guvernul Regatului Maroc

 

478. - Decret pentru promulgarea Legii privind ratificarea Acordului de cooperare economică si tehnică dintre Guvernul României si Guvernul Regatului Maroc, semnat la Bucuresti la 11 octombrie 1999

 

HOTĂRÂRI ALE SENATULUI

 

44. - Hotărâre privind modificarea Hotărârii Senatului nr. 40/2000 referitoare la Raportul Comisiei de anchetă privind cercetarea conditiilor în care a fost privatizat ROMTELECOM si a consecintelor acestei privatizări în plan economic si al sigurantei nationale, înfiintată prin Hotărârea Senatului nr. 21 /1999

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

1.169. - Hotărâre pentru completarea Hotărârii Guvernului nr. 252/1996 privind regimul diferentelor de curs valutar aferente capitalului social în devize si alte operatiuni aplicabile începând cu bilantul contabil cu termen de depunere până la 15 aprilie 1996

 

1.170. - Hotărâre privind strategia de privatizare a Societătii Comerciale "Sidermet" - S.A. Călan, inclusă în componenta "Privatizarea a 50 de societăti comerciale cu capital majoritar de stat, grupate în pachete", din cadrul PSAL (Programul pentru Ajustarea Sectorului Privai)

 

1.171. - Hotărâre privind înfiintarea Biroului Comercial propriu al Ministerului Industriei si Comertului în orasul Port Said din Republica Arabă Egipt

 

1.173. - Hotărâre pentru modificarea art. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 581/1997 privând stabilirea regimului unor formulare tipizate din domeniul financiar si al timbrelor fiscale

 

1.175. - Hotărâre privind unele măsuri referitoare la functionarea Biroului consilierului economic din cadrul misiunilor diplomatice ale României din străinătate

 

1.176. - Hotărâre privind modificarea Hotărârii Guvernului nr. 469/1999 pentru constituirea Comisiei de privatizare a Băncii Comerciale Române - S.A

 

1.194. - Hotărâre privind unele măsuri în legătură cu asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse tertilor prin accidente de autovehicule

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

privind ratificarea Acordului de cooperare economică si tehnică dintre Guvernul României

si Guvernul Regatului Maroc, semnat la Bucuresti la 11 octombrie 1999

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se ratifică Acordul de cooperare economică si tehnică dintre Guvernul României si Guvernul Regatului Maroc, semnat la Bucuresti la 11 octombrie 1999.

Această lege a fost adoptată de Senat în sedinta din 11 septembrie 2000, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

 

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

DORU IOAN TĂRĂCILĂ

 

Această lege a fost adoptată de Camera Deputatilor în sedinta din 23 octombrie 2000, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

 

p. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTAI'ILOR,

VASILE LUPU

 

Bucuresti, 28 noiembrie 2000.

Nr. 214.

 

ACORD

de cooperare economică si tehnică între Guvernul României si Guvernul Regatului Maroc

 

Guvernul României si Guvernul Regatului Maroc, denumite în continuare părti,

animate de dorinta de a continua si de a dezvolta legăturile de prietenie existente între cele două tări,

având în vedere interesul comun de a promova dezvoltarea economică si tehnică pe baza respectului principiilor egalitătii în drepturi si ale avantajului reciproc,

convinse de potentialul economic al celor două tări oferă largi posibilităti pentru dezvoltarea si diversificarea cooperării economice si tehnice,

au convenit următoarele:

 

ARTICOLUL I

Părtile, în conformitate cu legile si cu reglementările în vigoare din tările lor, vor lua măsurile necesare, menite să încurajeze si să promoveze dezvoltarea continuă si diversificată a cooperării economice si tehnice.

 

ARTICOLUL II

Părtile vor încuraja persoanele fizice si juridice denumite în continuare operatori economici, în conformitate cu legile si cu reglementările în vigoare în fiecare dintre cele două tări, să intre în relatii pentru a realiza operatiuni de cooperare economică si tehnică.

 

ARTICOLUL III

Părtile se angajează să studieze toate măsurile în vederea dezvoltării, cresterii si întăririi cooperării; în special prin:

a) realizarea în comun de obiective cu caracter economic si tehnic între organisme, institutii si societăti publice si private din cele două tări;

b) organizarea de întâlniri între responsabilii diferitelor sectoare, întreprinzători si operatori economici din cele două tări;

c) constituirea de societăti mixte de productie si comercializare, de agentii comerciale, centre de service si asistentă tehnică si de alte forme de actiuni care vor fi convenite între organismele economice, societătile publice si private din cele două tări;

d) transferul de tehnologii, know-how, documentatii, publicatii, informatii tehnice, precum si schimbul de experientă în domeniul formării de personal, respectând reglementările internationale în materie de proprietate intelectuală.

Aceste forme de cooperare nu sunt limitate, părtile putând să încheie, de asemenea, aranjamente specifice în domenii specifice de cooperare economică si tehnică.

 

ARTICOLUL IV

Conditiile de livrare a echipamentelor, de executare a lucrăritor si de prestare a serviciilor necesare în vederea realizării obiectivelor de cooperare economică si tehnică vor fi convenite si stabilite prin contracte sau conventii ce urmează să fie încheiate între organismele economice si întreprinderile publice si private în cauză, conform legislatiei  în vigoare din cele două tări.

 

ARTICOLUL V

Părtile vor putea, de comun acord, să caute finantare si participări ale organismelor internationale sau ale unor tări interesate pentru proiectele care decurg din prezentul acord.

 

ARTICOLUL VI

Cele două părti au convenit să instituie o comisie mixtă interguvernamentală de cooperare economică si tehnică, denumită în continuare comisia mixtă.

Atributiile acestei comisii mixte sunt:

- promovarea cooperării economice, comerciale, tehnice, stiintifice si culturale în cadrul ansamblului de acorduri încheiate între cele două tări;

- identificarea de noi posibilităti în vederea dezvoltării acestei cooperări si analizarea oricărei probleme de interes reciproc;

- încurajarea relatiilor dintre organisme si societăti economice din cele două tări, mai ales prin schimb de informatii si documentatii;

- urmărirea aplicării acordurilor încheiate între cele două părti si analizarea problemelor care pot decurge din acestea.

 

ARTICOLUL VII

Comisia mixtă se va întruni la nivel ministerial. Fiecare dintre cele două delegatii va fi condusă de ministrul afacerilor externe sau, în caz de imposibilitate, de un alt membru al Guvernului.

Cele două părti convin să înfiinteze un comitet de urmărire a recomandărilor comisiei mixte, care se va întruni între două sesiuni succesive pentru a analiza stadiul realizării recomandărilor adoptate în cadrul sesiunilor comisiei mixte si pentru a pregăti următoarea sesiune a acesteia.

 

ARTICOLUL VIII

Comisia mixtă, în conformitate cu acordul celor 2 presedinti, se va întruni în sesiuni ordinare sau extraordinare.

În scopul îndeplinirii sarcinilor sale si în functie de necesităti comisia mixtă va putea crea organe temporare de lucru (subcomisii, grupe de lucru).

Sesiunile ordinare ale comisiei mixte vor avea loc o dată pe an, alternativ în România si Maroc.

Data sesiunii comisiei mixte si ordinea de zi vor fi stabilite de comun acord de presedintii celor două pării în comisia mixtă.

În functie de necesităti si de comun acord, participarea la sesiunile comisiei mixte poate fi extinsă prin reprezentantii altor ministere si organisme din cele două tări, în functie de ordinea de zi stabilită.

 

ARTICOLUL IX

În cadrul sesiunilor comisia mixtă, cu acordul celor două părti, adoptă recomandări si propuneri pentru solutionarea problemelor din domeniile cooperării economice si tehnice dintre cele două tări.

Aceste recomandări si propuneri vor face obiectul unui proces-verbal care va fi semnat de cei 2 presedinti ai comisiei mixte.

În cazul în care este necesară adoptarea unor propuneri si recomandări între sesiunile ordinare ale comisiei mixte acestea vor fi adoptate după confirmarea lor, în scris, de către cei 2 presedinti ai comisiei mixte.

 

ARTICOLUL X

Drepturile si obligatiile ce decurg din conventiile multilaterale la care cele două tări sunt parte nu vor fi afectate de dispozitiile prezentului acord.

 

ARTICOLUL XI

Părtile vor lua măsurîle necesare destinate să asigure protectia mărcilor comerciale, a drepturilor de autor si a altor drepturi similare, conform legilor si reglementărilor în vigoare în fiecare dintre cele două tări, precum si acordurilor si conventiilor internationale la care ele sunt parte.

 

ARTICOLUL XII

Dispozitiile prezentului acord nu vor limita drepturile fiecărei părti de a adopta si de a aplica măsurile necesare pentru a asigura protectia sănătătii, vietii oamenilor, animalelor si plantelor, precum si a patrimoniului national, artistic, istoric si arheologic.

 

ARTICOLUL XIII

Prezentul acord este încheiat pentru o perioadă de 5 ani, cu posibilitatea prelungirii prin tacită reconductiune pe perioade succesive de un an, dacă nici una dintre cele două părti nu notifică în scris intentia sa de a-l denunta, cu 6 luni înainte de expirarea sa. Această denuntare nu va afecta îndeplinirea obiectivelor în curs de executie.

 

ARTICOLUL XIV

Orice litigiu care s-ar naste din interpretarea sau din aplicarea prezentului acord între cele două părti va fi examinat în cadrul Comisiei mixte de cooperare economică si tehnică.

 

ARTICOLUL XV

Prezentul acord va intra în vigoare la data primirii ultimei notificări prin care se tconstată îndeplinirea de către cele două părti a formalitătilor cerute pentru intrarea sa în vigoare, conform procedurilor aplicabile în fiecare dintre cele două tări.

Acordul poate fi modificat prin consimtământul scris al celor două părti. Modificările vor intra în vigoare conform dispozitiilor mentionate mai sus:

 

ARTICOLUL XVI

La intrarea în vigoare a prezentului acord se abrogă Acordul de cooperare economică si tehnică, semnat la Bucuresti la 28 iunie 1978, precum si Acordul pe termen lung de cooperare economică si tehnică dintre Guvernul Republicii Socialiste România si Guvernul Regatului Maroc, semnat la Rabat la 25 septembrie 1987.

Totusi dispozitiile acestor două acorduri vor continua, să fie aplicate după abrogarea lor tuturor contractelor sau aranjamentelor încheiate pe baza acestor acorduri.

Încheiat la Bucuresti la 11 octombrie 1999, în două exemplare originale, fiecare în limbile română, arabă si franceză, cele trei texte având aceeasi valabilitate. În caz de divergentă de interpretare textul în limba franceză va prevala.

 

Pentru Guvernul României,

Radu Berceanu,

ministrul industriei si comertului

 

Pentru Guvernul Regatului Maroc,

Alami Tazi,

ministrul comertului, industriei si artizanatului

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind ratificarea

Acordului de cooperare economică si tehnică

dintre Guvernul României si Guvernul Regatului Maroc,

semnat la Bucuresti la 11 octombrie 1999

 

În temeiul art. 77 alin. (1) si al art. 99 alin. (1) din Constitutia României,

 

Presedintele României d e c r e t e a z ă :

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind ratificarea Acordului de cooperare economică si tehnică dintre Guvernul României si Guvernul Regatului Maroc, semnat la Bucuresti la 11 octombrie 1999, si se dispune publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

                                                         PRESEDINTELE ROMÂNIEI

EMIL CONSTANTINESCU

 

Bucuresti, 24 noiembrie 2000.

Nr. 478.

 

HOTĂRÂRI ALE SENATULUI

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

SENATUL

 

HOTĂRĂRE

privind modificarea Hotărârii Senatului nr. 40/2000 referitoare

la Raportul Comisiei de anchetă privind cercetarea conditiilor

în care a fost privatizat ROMTELECOM si a consecintelor

acestei privatizări în plan economic si al sigurantei nationale,

înfiintată prin Hotărârea Senatului nr. 21/1999

 

Senatul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Hotărârea Senatului nr. 40/2000 referitoare la Raportul Comisiei de anchetă privind cercetarea conditiilor în care a fost privatizat ROMTELECOM si a consecintelor acestei privatizări în plan economic si al sigurantei nationale, înfiintată prin Hotărârea Senatului nr. 21/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 6 noiembrie 2000, se modifică astfel:

- Alineatul 2 al articolului 9 va avea următorul cuprins:

"Concluziile acestor anchete, măsurile adoptate si solutiile de rezolvare a problemelor ridicate vor fi prezentate Senatului în termen de 60 de zile de la data publicării prezentei hotărâri în Monitorul Oficial al României, Partea I."

 

Această hotărâre a fost adoptată de Senat în sedinta din 30 noiembrie 2000, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

 

PRESEDINTELE SENATULUI

MIRCEA IONESCU-QUINTUS

 

Bucuresti, 30 noiembrie 2000.

Nr. 44.

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru completarea Hotărârii Guvernului nr. 252/1996 privind regimul diferentelor de curs valutar aferente capitalului social în devize si alte operatiuni aplicabile începând cu bilantul contabil cu termen de depunere până la 15 aprilie 1996

 

În temeiul prevederilor art. 107 din Constitutia României,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - După alineatul 3 al articolului 1 din Hotărârea Guvernului nr. 252/1996 privind regimul diferentelor de curs valutar aferente capitalului social în devize si alte operatiuni aplicabile începând cu bilantul contabil cu termen de depunere până la 15 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 11 aprilie 1996, cu modificările ulterioare, se introduce alineatul 4 cu următorul cuprins:

"Începând cu data de 15 decembrie 2000, prevederile alin. 1 se aplică în mod corespunzător si diferentelor de curs valutar aferente primelor de emisiune plătite în valută al căror echivalent în lei este evidentiat în contul «Prime de emisiune sau de aport», analitic distinct, sau care, a fost utilizat pentru majorarea capitalului social."

 

PRIM-MINISTRU

MUGUR CONSTANTIN ISĂRESCU

Contrasemnează:

Ministrul finantelor,

Decebal Traian Remes

 

Bucuresti, 28 noiembrie 2000.

Nr. 1.169.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind strategia de privatizare a Societătii Comerciale "Sidermet" - S.A. Călan, inclusă în componenta "Privatizarea a 50 de societăti comerciale cu capital majoritar de stat,

grupate în pachete", din cadrul PSAL (Programul pentru Ajustarea Sectorului Privat)

 

În temeiul prevederilor art. 107 din Constitutia României si ale art. 41 alin. (2) lit. b) si c) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societătilor comerciale, aprobată, prin Legea nr. 44/1998, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se mandatează Fondul Proprietătii de Stat să implementeze strategia de privatizare a Societătii Comerciale "Sidermet" - S.A. Călan, respectiv vânzarea pachetului majoritar de actiuni detinut în proportie de 98,18% din capitalul social, către un investitor strategic/consortiu de investitori, prin metoda de negociere.

Art. 2. - Se aprobă esalonarea la plată a obligatiilor bugetare restante si scutirea de la plata penalitătilor si/sau a majorărilor de întârziere aferente acestora, în cuantumurile existente la data emiterii certificatelor de obligatii bugetare de către creditorii bugetari, conform legii, pentru Societatea Comercială "Sidermet" - S.A. Călan, în vederea sporirii atractivitătii societătii comerciale la privatizare.

Art. 3. - Se mandatează Fondul Proprietătii de Stat să contracteze pe bază de licitatie serviciile unui expert de mediu pentru elaborarea Bilanturilor de mediu de nivel I si II si a Studiului de evaluare a riscului la Societatea Comercială "Sidermet" - S.A. Călan care se va finanta din bugetul de venituri si cheltuieli al Fondului Proprietătii de Stat pentru anul 2000, în conformitate cu prevederile art. 9 alin. (2) si (3) din Ordonanta de urgeniă a Guvernului nr. 88/1997, aprobată prin Legea nr. 44/1998, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 4. - Ministerul Industriei si Comertului va initia, în termen de 30 de zile de la data publicării prezentei hotărâri, un act normativ de amendare a legislatiei privind reglementarea utilizării ca materie primă a fierului vechi rezultat din dezafectarea/dezmembrarea unor active din Societatea Comercială "Sidermet" - S.A. Călan.

 

PRIM-MINISTRU

MUGUR CONSTANTIN ISĂRESCU

Contrasemnează:

Presedintele Agentiei Nationale

pentru Dezvoltare Regională,

Mihai David

Ministrul finantelor,

Decebal Traian Remes

Ministrul muncii si protectiei sociale,

Liviu Lucian Albu

Ministru de stat, ministrul sănătătii,

Hajdú Gábor

p. Presedintele Consiliului de administratie

al Fondului Proprietătii de Stat,

Victor Eros

 

Bucuresti, 28 noiembrie 2000.

Nr. 1.170.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind înfiintarea Biroului Comercial propriu al Ministerului Industriei si Comertului

în orasul Port Said din Republica Arabă Egipt

 

În temeiul prevederilor art. 107 din Constitutia României,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă înfiintarea, începând cu data de 1 decembrie 2000, a Biroului Comercial propriu al Ministerului Industriei si Comertului la Port Said Republica Arabă Egipt, care va functiona sub îndrumarea Ambasadei României de la Cairo.

Art. 2. - Bunurile materiale necesare dotării Biroului Comercial de la Port Said vor fi asigurate din patrimonial existent al Ministerului Industriei si Comertului.

Art. 3. - Cheltuielile de întretinere si functionare pănă la 31 decembrie 2000, aferente Biroului Comercial de la Port Said, se suportă din bugetul actual al Ministerului Industriei si Comertului, iar începând cu anul 2001, acestea vor fi prevăzute anual în bugetul acestui minister.

 

PRIM-MINISTRU

MUGUR CONSTANTIN ISĂRESCU

Contrasemnează:

p. Ministru de stat,

ministrul afacerilor externe,

Eugen Dijmărescu,

secretar de stat

Ministrul industriei si comertului,

Radu Berceanu

Ministrul finantelor,

Decebal Traian Remes

 

Bucuresti, 28 noiembrie 2000.

Nr. 1.171.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru modificarea art. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 581/1997 privind stabilirea regimului unor formulare tipizate din domeniul financiar si al timbrelor fiscale

 

În temeiul prevederilor art. 107 din Constitutia României,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. I. - Articolul 4 din Hotărârea Guvernului nr. 581/1997 privind stabilirea regimului unor formulare tipizate din domeniul financiar si al timbrelor fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 7 octombrie 1997, astfel cum a fost modificată si completată prin Hotărârea Guvernului nr. 407/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 275 din 23 iulie 1998, se modifică după cum urmează:

"Art. 4. - Prezenta hotărâre se aplică pe o perioadă de 6 ani, cu începere de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României."

Art. II. - Hotărârea Guvernului nr. 581/1997 privind stabilirea regimului unor formulare tipizate din domeniul financiar si al timbrelor fiscale, cu modificările ulterioare si cu cele aduse prin prezenta hotărâre, va fi republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRIM-MINISTRU

MUGUR CONSTANTIN ISĂRESCU

Contrasemnează:

Ministrul finantelor,

Decebal Traian Remes

 

Bucuresti, 28 noiembrie 2000.

Nr. 1.173.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind unele măsuri referitoare la functionarea Biroului consilierului economic

din cadrul misiunilor diplomatice ale României din străinătate

 

În temeiul prevederilor art. 107 din Constitutia României,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Începând cu data de 1 ianuarie 2001 Biroul consilierului economic din cadrul misiunilor diplomatice ale României din străinătate va functiona în administrarea Ministerului Industriei si Comertului.

Art. 2. - Începând cu anul 2001 cheltuielile aferente functionării Biroului consilierului economic din cadrul misiunilor diplomatice ale României în străinătate vor fi prevăzute anual în bugetul acestui minister.

Art. 3. - Se autorizează Ministerul Finantelor să introducă modificările corespunzătoare în bugetele Ministerului Industriei si Comertului si Ministerului Afacerilor Externe pe anul 2001, conform protocolului încheiat între cele două ministere.

 

PRIM-MINISTRU

MUGUR CONSTANTIN ISĂRESCU

Contrasemnează:

p. Ministru de stat,

ministrul afacerilor externe,

Eugen Dijmărescu,

secretar de stat

Ministrul industriei si comertului,

Radu Berceanu

Ministrul finantelor,

Decebal Traian Remes

 

Bucuresti, 28 noiembrie 2000.

Nr. 1.175.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind modificarea Hotărârii Guvernului nr. 469/1999 pentru constituirea

Comisiei de privatizare a Băncii Comerciale Române - S.A.

 

În temeiul prevederilor art. 107 din Constitutia României si ale art. 6 din Legea nr. 83/1997 pentru privatizarea societătilor comerciale bancare la care statul este actionar, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Hotărârea Guvernului nr. 469/1999 pentru constituirea Comisiei de privatizare a Băncii Comerciale Române - S.A., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 273 din 16 iunie 1999, cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

- Punctul 7 al articolului 1 va avea următorul cuprins:

"7. Corneliu Mandrescu – reprezentant al Fondului Proprietătii de Stat."

 

PRIM-MINISTRU

MUGUR CONSTANTIN ISĂRESCU

Contrasemnează:

Presedintele Agentiei Nationale

pentru Dezvoltare Regională,

Mihai David

Ministrul finantelor,

Decebal Traian Remes

Presedintele Consiliului de administratie

al Fondului Proprietătii de Stat,

Radu Sârbu

Guvernatorul Băncii Nationale a României,

Emil Iota Ghizari

 

Bucuresti, 28 noiembrie 2000.

Nr. 1.176.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind unele măsuri în legătură cu asigurarea obligatorie de răspundere civilă

pentru pagube produse tertilor prin accidente de autovehicule

 

În temeiul prevederilor art. 107 din Constitutia României si ale art. 53 si 67 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările si reasigurările în România, cu modificările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Nivelul primelor de asigurare pentru anul 2001 este cel prevăzut în anexa nr. 1.

Art. 2. - (1) În cazul persoanelor care detin autovehicule înmatriculate sau supuse înmatriculării în România primele de asigurare se plătesc astfel:

a) la data eliberării autorizatiei provizorii de circulatie;

b) la data înmatriculării autovehiculului în circulatie, pentru autovehiculele care se înmatriculează/reînmatriculează în perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2001;

c) pentru autovehiculele care sunt deja înmatriculate la data de 31 decembrie 2000 primele se plătesc pentru întregul an 2001 sau fractionat, aferent perioadelor:

- 1 ianuarie - 31 decembrie 2001, până la data de 31 decembrie 2000;

- 1 ianuarie - 31 mai 2001, până la data de 31 decembrie 2000;

- 1 iunie - 31 decembrie 2001, până la data de 31 mai 2001.

(2) În cazul plătii anticipate si integrale până la data de 31 decembrie 2000 a primelor de asigurare aferente perioadei 1 ianuarie - 31 decembrie 2001 toate categoriile de asigurati beneficiază de o reducere cu 10% a primelor de asigurare.

(3) În cazul neachitării la scadentă a primelor de asigurare prevăzute la art. 1 detinătorul autovehiculului este neasigurat până în momentul încheierii asigurării.

Art. 3. - Pentru autovehiculele care se înmatriculează temporar, respectiv cele ce urmează să fie scoase definitiv din tară, pentru cele la care s-a operat transferul dreptului de proprietate si sunt neînmatriculate pe numele noilor proprietari, precum si în cazul eliberării unei autorizatii provizorii de circulatie primele de asigurare se calculează lunar si reprezintă 1/12 din prima de asigurare anuală prevăzută în anexa nr. 1.

Art. 4. - Pentru autovehiculele care se înmatriculează/reînmatriculează permanent în perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2001 prima de asigurare pentru fiecare lună sau fractiune de lună cuprinsă între data începerii răspunderii asigurătorului si data de 31 decembrie 2001 reprezintă 1/12 din prima de asigurare anuală prevăzută în anexa nr. 1.

Art. 5. - (1) Pentru autovehiculele apartinând agentilor economici care desfăsoară o activitate sezonieră în agricultură sau constructii si care nu sunt utilizate timp de cel putin 3 luni consecutive, primele de asigurare se calculează lunar si reprezintă 1/12 din prima de asigurare anuală prevăzută în anexa nr. 1.

(2) Detinătorii de parcuri auto formate din cel putin 20 de autovehicule înmatriculate pot negocia cu societătile comerciale de asigurare autorizate plata fractionată a primelor de asigurare prevăzute în anexa nr. 1.

Art. 6. - În cazul persoanelor care intră pe teritoriul României cu autovehicule înmatriculate în străinătate, dar neasigurate sau ale căror asigurări expiră în timpul în care se află pe teritoriul României, primele de asigurare aferente perioadei în care autovehiculul neasigurat se află în România se plătesc anticipat si integral, astfel:

a) în mod obligatoriu, la intrarea autovehiculului pe teritoriul României, la punctele de trecere a frontierei, în cazul persoanelor care intră pe teritoriul României cu autovehicule înmatriculate în străinătate, dar neasigurate;

b) cel mai târziu în ultima zi de valabilitate a documentelor de asigurare, la unitătile teritoriale ale asigurătorilor autorizati, în cazul persoanelor care se află pe teritoriul României cu autovehicule înmatriculate în străinătate si ale căror asigurări expiră în perioada în care se află în România.

Art. 7. - Răspunderea asigurătorului începe:

a) după 48 de ore de la expirarea zilei în care s-a plătit asigurătorului prima de asigurare în numerar, respectiv s-a prezentat ordinul de plată vizat de banca la care asiguratul are deschis contul de disponibil si s-a eliberat documentul care atestă încheierea asigurării, pentru asiguratul care nu si-a îndeplinit obligatiile de plată a primei de asigurare prevăzute la art. 2 si 6, respectiv pentru asiguratul care nu a plătit la scadenta prima de asigurare aferentă perioadei respective;

b) din momentul plătii primei de asigurare în numerar, respectiv al prezentării ordinului de plată vizat de banca la care asiguratul are deschis contul de disponibil si al eliberării documentului de asigurare, dar nu mai devreme de data intrării în vigoare a asigurării, înscrisă în document, pentru asiguratul care îsi îndeplineste obligatiile de plată a primei de asigurare prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. c) si la art. 6 sau pentru asiguratul care a plătit la scadentă prima de asigurare aferentă perioadei respective;

c) din momentul plătii primei de asigurare în numerar, respectiv al prezentării ordinului de plată vizat de banca la care asiguratul are deschis contul de disponibil si al eliberării documentului de asigurare, dar nu mai devreme de data intrării în vigoare a asigurării, înscrisă în document, si de data eliberării autorizatiei provizorii de circulatie sau a înmatriculării/reînmatriculării autovehiculului pe numele detinătorului, pentru asiguratul care îsi îndeplineste obligatiile de plată a primei de asigurare prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a) si b).

Art. 8. - (1) Răspunderea asigurătorului încetează la ora 24,00 a ultimei zile de valabilitate înscrise în tichetul de asigurare pentru care s-a plătit prima de asigurare datorată sau, anterior acestei date, în momentul radierii autovehiculului.

(2) Dovada plătii primelor de asigurare revine asiguratului, înscrisul constatator fiind chitanta, ordinul de plată sau alt document probator al plătii.

(3) Nu este angajată răspunderea asigurătorului în cazul documentelor de asigurare sau de încasare falsificate ori care au fost sustrase din gestiunea acestuia.

Art. 9. - (1) Pentru autovehiculele care se radiază din circulatie în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2001 prima de asigurare pentru fiecare lună sau fractiune de lună cuprinsă între data începerii si data încetării răspunderii asigurătorului reprezintă 1/12 din prima de asigurare anuală.

(2) Diferenta dintre prima de asigurare plătită si cea calculată conform alin. (1) se restituie asiguratului, la cererea scrisă a acestuia, însotită de documentele doveditoare, si numai în cazurile în care nu s-au plătit sau nu se datorează despăgubiri pentru evenimente produse în perioadă de valabilitate a asigurării.

Art. 10. - (1) În unul si acelasi accident, indiferent de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea pagubelor, asigurătorul acordă despăgubiri, inclusiv pentru cheltuielile făcute de asigurati în procesul civil, în următoarele limite:

a) de la 900.000 lei până la maximum 300.000.000 lei, indiferent de numărul persoanelor păgubite, în caz de avariere ori de distrugere a bunurilor, pentru pagube materiale directe si indirecte de peste 900.000 lei;

b) până la 80.000.000 lei pentru fiecare persoană, dar nu mai mult de 400.000.000 lei, indiferent de numărul persoanelor accidentate, în caz de vătămări corporale sau de deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial.

(2) Limitele despăgubirilor mentionate mai sus se aplică în cazul daunelor, drept consecintă a accidentelor de autovehicule survenite în anul 2001.

Art. 11. - (1) Dovada existentei asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse tertilor prin accidente de autovehicule, în cazul controalelor efectuate de ofiterii si subofiterii de politie, în conformitate cu prevederile art. 64 din Legea nr. 136/1995, o constituie tichetul de asigurare emis de asigurătorii autorizati să practice această asigurare în România sau documentele internationale de asigurare de răspundere civilă auto, eliberate de societăti de asigurare din străinătate, cu valabilitate pe teritoriul României si numai pentru perioada mentionată în acestea.

(2) În vederea identificării de către organele abilitate a autovehiculelor pentru care a fost încheiată asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse tertilor prin accidente de autovehicule, asigurătorii vor elibera o vinietă de aceeasi culoare cu tichetul de asigurare, eare va fi aplicată pe parbrizul autovehiculului.

Art. 12. - Nivelul amenzilor stabilite la art. 63 si 64 din Legea nr. 136/1995 se actualizează după cum urmează:

a) refuzul societătii comerciale autorizate de a încheia asigurarea obligatorie se sanctionează cu amendă de la 5.000.000 lei la 20.000.000 lei;

b) încălcarea de către persoanele fizice si juridice a obligatiei de asigurare prevăzute la art. 48 si 56 din lege se sanctionează cu amendă de la 1.000.000 lei la 2.000.000 lei.

Art. 13. - Pentru obtinerea autorizatiei de a practica asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse tertilor prin accidente de autovehicule, în conformitate cu prevederile Legii nr. 136/1995, asigurătorii solicitanti trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele conditii:

a) să dispună de un capital social vărsat de cel putin 22 miliarde lei;

b) să dispună de o retea teritorială formată din cel putin o unitate: sucursală, reprezentantă, agentie, punct de lucru etc., în fiecare judet si în municipiul Bucuresti;

c) să dispună la fiecare sucursală sau reprezentantă de personal propriu specializat în activitatea de constatare si de lichidare a daunelor auto, respectiv ingineri, subingineri, tehnicieni cu pregătire profesională de profil;

d) să practice de cel putin 2 ani asigurări facultative de autovehicule;

e) să dispună de rezerve de daune suficiente pentru îndeplinirea obligatiilor asumate prin activitatea de asigurare desfăsurată în anii anteriori celui pentru care se solicită autorizatia respectivă.

Art. 14. - (1) În cadrul activitătii desfăsurate pentru contractarea asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse tertilor prin accidente de autovehicule, cuantumul comisionului, precum si al altor facilităti financiare oferite asiguratilor, agentilor de intermediere ori agentilor de asigurare, persoane fizice sau juridice, nu va putea fi mai mare de 10% din volumul primelor efectiv încasate pentru fiecare autovehicul, respectiv parc de autovehicule cuprins în asigurare.

(2) Nerespectarea dispozitiilor alineatului precedent se va sanctiona cu retragerea autorizatiei de a practica asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pe a perioadă de 3 ani.

Art. 15. - Se aprobă Normele cu privire la aplicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse tertilor prin accidente de autovehicule, prevăzute în anexa nr. 2.

Art. 16. - Pe data de 31 decernbrie 2000 se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 1.054/1999 privind unele măsuri în legătură cu asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse tertilor prin accidente de autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 640 din 29 decembrie 1999.

Art. 17. - Anexele nr. 1 si 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

MUGUR CONSTANTIN ISĂRESCU

Contrasemnează:

Ministrul finantelor,

Decebal Traian Remes

 

Bucuresti, 29 noiembrie 2000.

Nr. 1.194.

 

ANEXA Nr. l

 

Nivelul primelor de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse tertilor

prin accidente de autovehicule pentru anul 2001

 

I. *) În cazul persoanelor care detin autovehicule înmatriculate în România: (lei) 

           

Felul autovehiculului

1 ianuarie –

31 decembrie

1 ianuarie – 31 mai

1 iunie - 31 decembrie

persoane fizice

persoane juridice

persoane fizice

persoane juridice

persoane fizice

persoane juridice

1. Autoturisme (inclusiv autoturisme de teren si automobile mixte a căror masă totală maximă autorizată nu depăseste 3,5 t), autosanitare, autorulote, având capacitatea cilindrică:

 

 

 

 

 

 

 

a) până la 1.200 cm3

500.000

 595.000

 213.000

 252.000

 287.000

 343.000

b) între 1.201-1.400 cm3

572.000

 740.000

 239.000

 311.000

 333.000

 429.000

c) între 1.401-1.600 cm3

683.000

 999.000 

 292.000

 425.000

 391.000

 574.000

d) între 1.601-1.800 cm3

742.000

1.082.000

 317.000

 460.000

 425.000

 622.000

e) între 1.801 -2.000 cm3

956.000

1.303.000

 397.000

 548.000

 559.000

 755.000

f) peste 2.000 cm3

1.143.000

1.578.000

 480.000

 668.000

 663.000

 910.000

2. Autovehicule pentru transport de persoane (inclusiv autospecializate pentru transport de persoane):

 

 

 

 

 

 

a) având cel putin 10, dar nu mai mult de 17 locuri exclusiv pe scaune, inclusiv cel al conducătorului

1.515.000

1.795.000

 635.000

 748.000

 880.000

1.047.000

b) având cel putin 18 locuri pe scaune, inclusiv cel al conducătorului

1.957.000

3.254.000

 818.000

1.360.000

1.139.000

1.894.000

c) tramvaie, troleibuze

0

2.608.000

 0

1.086.000

 0

1.522.000

3. Motocicluri cu sau fără atas

399.000

 652.000

 170.000

 268.000 

 229.000

 384.000

4. Tractoare rutiere având puterea motorului:

336.000

 336.000

 139.000

 139.000

 197.000

 197.000

a) până la 45 CP inclusiv b) peste 45 CP

1.628.000

1.628.000

685.000

685.000

943.000

943.000

5. Alte autovehicule decât cele mentionate la pct. 1-4, a căror masă totală maximă autorizată este de:

 

 

 

 

 

 

a) până la 2.300 kg

988.000

1.423.000

 417.000

 596.000

 571.000

 827.000

b) între 2.301 -3.500 kg

1.554.000

1.957.000

652.000

818.000

902.000

1.139.000

c) între 3.501 -7.500 kg

2.124.000

2.446.000

902.000

1.019.000

1.222.000

1.427.000

d) între 7.501 -16.000 kg

2.608.000

3.254.000

1.086.000

1.360.000

1.522.000

1.894.000

e) peste 16.000 kg

3.254.000

4.232.000

1.360.000

1.771.000

1.894.000

2.461.000

 

*) a) Primele de asigurare se plătesc numai pentru autovehicule. Pentru remorci semiremorci si atase nu se plătesc prime de asigurare.

b) Primele de asigurare prevăzute mai sus se plătesc si pentru fiecare număr de circulatie de probă.

c) Pentru persoanele cu deficiente locomotorii, detinătoare de motocicluri si de autoturisme adaptate infirmitătii lor, inclusiv pentru cele primite de acestea în folosintă, primele de asigurare se reduc cu 50%.

d) Primele de asigurare aferente perioadelor stabilite mai sus se încasează în cuantumul prevăzut fără a fi posibilă fractionarea acestuia, cu exceptia cazurilor prevăzute la art. 5 alin. (2).

e) Pentru toate autovehiculele care nu sunt mentionate expres la pct. 1 se vor aplica tarifele prevăzute la pct. 5 (autoutilitare, autofurgoane, autocamioane, autospeciale).

 

II. *) În cazul persoanelor care intră pe teritoriul României cu autovehicule înmatriculate în străinătate, dar neasigurate sau ale căror asigurări expiră în perioada în care se află pe teritoriul României:

- lei -

 

Felul autovehiculului

Prima de asigurare pentru fiecare lună sau fractiune de lună, în perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2001, pentru fiecare autovehicul înmatriculat în străinătate

1. Autoturisme

1.345.000

2. Motocicluri

518.000

3. Alte autovehicule si motocicluri decât autoturisme

3.310.000

 

*) Primele de asigurare se plătesc numai pentru autovehicule. Pentru remorci, semiremorci si atase nu se plătesc prime de asigurare.

 

ANEXA Nr. 2

 

NORME

cu privire la aplicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse tertilor prin accidente de autovehicule

 

CAPITOLUL I

Generalităti

 

1. - Asigurătorii autorizati de autoritatea competentă din domeniul supravegherii activitătii de asigurare si reasigurare să practice asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube cauzate tertilor prin accidente de autovehicule acordă, în baza primelor de asigurare plătite, despăgubiri pentru prejudiciile de care asiguratii acestora răspund, în baza legii, fată de terte persoane păgubite prin accidente de autovehicule, care au loc pe teritoriul României, precum si pentru cheltuielile făcute de asigurati în procesul civil.

2. - Asigurătorii acordă despăgubiri:

(1) indiferent de locul în care a fost produs accidentul de autovehicul (pe drumuri publice, pe drumuri care nu sunt deschise circulatiei publice, în incinte si în oricare alte locuri) atât în timpul, deplasării, cât si în timpul stationării autovehicului asigurat;

(2) pentru pagubele produse de dispozitivele sau instalatiile montate pe autovehicule, dar numai atâta timp cât acestea sunt montate pe autovehicul, precum si pentru pagubele cauzate de remorci, semiremorci ori atase, dar numai în timpul cât acestea sunt atasate unui autovehicul asigurat, inclusiv pentru pagubele produse din cauza desprinderii accidentale a acestora de autovehicule;

(3) dacă paguba a fost cauzată: de culpa conducătorului autovehiculului; prin fapta lucrului; prin intermediul altul lucru antrenat de deplasarea autovehiculului; prin scurgerea, risipirea ori căderea accidentală a substantelor sau produselor transportate.

3. - (1) În situatia în care producerea accidentului sau mărirea pagubei este imputabilă si culpei celui păgubit, cel chemat să răspundă va fi tinut numai pentru partea din paguba care este imputabilă. În astfel de situatii întinderea răspunderii fiecărei persoane va fi cea rezultată din probele administrate.

(2) În cazul în care din acte nu rezultă contributia cauzală a fiecărei persoane, aceasta se va stabili în cote egale, în raport cu numărul părtilor implicate în accident.

4. - Asigurătorii nu acorda despăgubiri pentru:

(1) cazurile în care detinătorul sau conducătorul autovehiculului asigurat nu are răspundere civilă, dacă accidentul a fost produs:

a) dintr-un caz de fortă majoră;

b) din culpa exclusivâ a persoanei păgubite;

c) din culpa exclusivă a unei terte persoane;

(2) pagubele cauzate bunurilor apartinând persoanelor fizice sau persoanelor juridice asigurate, dacă au fost produse de un alt autovehicul apartinând aceleiasi persoane fizice sau juridice, condus de un prepus al aceleiasi persoane juridice ori de o altă persoană pentru care răspunde persoana fizică sau persoana juridică asigurată;

(3) pagubele cauzate în cazul în care detinătorul autovehiculului nu face dovada valabilitătii asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube cauzate tertilor prin accidente de autovehicule, la data accidentului;

(4) pagubele situate sub limita minimă a despăgubirilor de asigurare prevăzute în hotărârea Guvernului în vigoare la data producerii accidentului, pentru avarierea ori distrugerea bunurilor în unul si acelasi accident, indiferent de numărul persoanelor păgubite si de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea pagubei;

(5) partea din prejudiciu care depăseste limitele maxime ale despăgubirilor de asigurare prevăzute în hotărârea Guvernului în vigoare la data producerii accidentului produs în unul si acelasi accident, indiferent de numărul persoanelor păgubite si de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea pagubei;

(6) amenzile de orice fel si cheltuielile penale la care ar fi obligat detinătorul sau conducătorul autovehiculului asigurat răspunzător de producerea pagubei, precum si cheltuielile de executare a hotărârilor penale privind plata despăgubirilor;

(7) cheltuielile făcute în procesul penal de detinătorul sau conducătorul autovehiculului asigurat, răspunzător de producerea pagubei, chiar dacă în cadrul procesului penal s-a solutionat si latura civilă;

(8) sumele pe care conducătorul autovehiculului, răspunzător de producerea pagubei, este obligat să le plătească detinătorului care i-a încredintat autovehiculul asigurat, pentru avarierea ori distrugerea acestui autovehicul;

(9) pagubele produse persoanelor sau bunurilor transportate, dacă între detinătorul autovehiculului care a cauzat accidentul sau conducătorul auto răspunzător si persoanele păgubite a existat un raport contractual (civil, comercial, de muncă etc., cu titlu oneros sau gratuit);

(10) pagubele produse la locul de muncă de dispozitivele sau instalatiile montate pe autovehicule, atunci când acestea sunt utilizate că utilaje sau instalatii de lucru;

(11) pagubele cauzate prin accidente survenite în timpul operatiunilor de încărcare si de descărcare, acestea constituind riscuri ale activitătii profesionale;

(12) pagubele cauzate ca urmare a transportului de produse periculoase (radioactive, ionizante, inflamabile, explozive, corosive, combustibile), cu ocazia căruia aceste produse au determinat sau au agravat producerea pagubei;

(13) pretentiile referitoare la reducerea valorii bunurilor după reparatie.

 

CAPITOLUL II

Stabilirea despăgubirilor

 

5. - (1) Stabilirea despăgubirilor pe baza conventiei dintre asigurati, persoanele păgubite si asigurători se poate face în cazurile în care, din actele încheiate de organele de politie, de unitătile de pompieri sau de celelalte autorităti publice competente să constate si să cerceteze accidentele de autovehicule, precum si din înstiintarea asiguratilor, respectiv a conducătorilor auto vinovati, rezultă răspunderea civilă a detinătorului sau conducătorului autovehiculului asigurat în producerea pagubei, iar persoana păgubită face dovada prejudiciului material suferit.

(2) În cazul avarierii sau distrugerii bunurilor, dacă autoritătile publice nu au retinut elemente determinante cu privire la cauzele si la împrejurările producerii accidentului de autovehicul ori la pagubele cauzate, acestea pot fi dovedite prin orice mijloc legal de probă.

(3) La primirea despăgubirii pe baza conventiei persoana păgubită îsi ia un angajament scris, prin care se obligă să restituie de îndată despăgubirea primită, în cazul în care actele încheiate de organele de politie, de unitătile de pompieri sau de alte autorităti competente să cerceteze accidentele de autovehicule sunt anulate.

6. - La stabilirea despăgubirii, în cazul avarierii sau distrugerii bunurilor, se iau ca bază de calcul pretentiile formulate de persoanele păgubite, avându-se în vedere prevederile legale privind acoperirea cuantumului pagubelor aduse bunurilor, fără a depăsi diferenta dintre valoarea acestora din momentul producerii accidentului si valoarea rămasă si nici limita maximă a despăgubirilor de asigurare, prevăzută în hotărârea Guvernului în vigoare la data producerii accidentului.

A. În cazul avarierii sau distrugerii autovehiculelor, cu exceptia celor înmatriculate în străinătate si care apartin persoanelor străine sau cetătenilor români cu resedinta în străinătate

7. - (1) Despăgubirile pentru autovehicule nu pot depăsi cuantumul pagubei si nici diferenta dintre valoarea autovehiculului la data producerii accidentului si valoarea rămasă.

(2) Prin valoare rămasă se întelege valoarea acelor părti din autovehicul neavariate, fără a se putea depăsi 25% din valoarea stabilită conform prevederilor pct. 10 alin. (1).

(3) Cuantumul pagubei la autovehicule este egal cu costul reparatiilor părtilor componente sau pieselor avariate ori cu costul de înlocuire al acestora, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum si cele de demontare si montare aferente reparatiilor si înlocuirilor, necesare ca urmare a pagubelor produse prin accidentul de autovehicul respectiv din care se scade valoarea eventualelor deseuri stabilită la preturile practicate de unitătile de achizitie.

(4) La avarierea unui ansamblu sau subansamblu se ia în considerare înlocuirea numai a părtilor componente sau a pieselor care au fost avariate.

(5) Prin părti componente sau piese care necesită înlocuirea se întelege numai cele a căror reparare sau folosire, chiar reparate, nu mai este posibilă din punct de vedere tehnic datorită gradului de avariere a acestora ori cu toate că repararea este posibilă, costul reparatiei, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum si cele de demontare si montare aferente, depăseste valoarea de nou a părtii componente sau a piesei respective inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum si cele de demontare si montare aferente.

(6) Se consideră că a fost necesară revopsirea integrală a autovehiculului atunci când părtile avariate din cauza accidentului reprezintă cel putin 50% din suprafata totală exterioară a autovehiculului respectiv.

(7) Preturile părtilor componente, ale pieselor înlocuitoare noi si ale materialelor sunt cele practicate de unitătile de specialitate la data producerii accidentului. Prin unitătile de specialitate se întelege persoanele juridice (cu exceptia celor în regim de consignatie) care au în obiectul lor de activitate comercializarea de autovehicule, părti componente, piese înlocuitoare si materiale pentru autovehicule si/sau executarea lucrărilor de întretinere si reparatii la autovehicule.

(8) În cazurile în care pentru repararea autovehiculelor a fost necesară procurarea unor părti componente, piese sau materiale, cu plata în valută, costul acestora este cel prevăzut în documentele justificative prezentate (inclusiv cheltuieli de transport si taxe vamale, exclusiv T.V.A. aferentă), transformat în lei la cursul de schimb valutar al Băncii Nationale a României în vigoare la data efectuării plătii facturii de către păgubit, fără a se putea depăsi 90 de zile de la data accidentului. În aceste cazuri costul părtilor componente, al pieselor sau materialelor nu va depăsi preturile de vânzare practicate de unitătile de specialitate din România dacă acestea sunt comercializate si în România.

(9) Cheltuielile cu manopera, inclusiv de demontare si montare, sunt cele prevăzute în tarifele practicate de unitătile de specialitate la data producerii accidentului.

(10) Costul reparatiilor efectuate la autovehicule, inclusiv costul de înlocuire a părtilor componente si a pieselor avariate, se stabileste pe baza actelor unitătilor de specialitate, dacă reparatia se execută în cel mult 60 de zile de la data producerii accidentului.

(11) În cazul în care reparatiile autovehiculului s-au efectuat în regie proprie sau se solicită plata despăgubirii înainte de efectuarea reparatiilor, costul acestora se stabileste pe baza evaluării asigurătorului si a documentelor justificative privind plătile efectiv făcute. În astfel de cazuri costul reparatiilor nu poate depăsi însă, pentru părti componente, piese sau materiale, preturile de vânzare practicate de unitătile de specialitate, iar pentru cheltuielile de manoperă care nu se justifică cu acte, potrivit prevederilor alin. (10), tarifele practicate de aceste unităti.

(12) Dacă pentru unele părti componente sau piese ale autovehiculului nu există preturi practicate de unitătile de specialitate, valoarea de nou a acestora se poate stabili prin asimilare cu preturile de vânzare practicate de unitătile de specialitate pentru părti componente sau piese ale unor autovehicule similare ori pe baza preturilor din cataloagele pentru piese de schimb. În cazul în care preturile din cataloage sunt exprimate în valută, acestea se vor transforma în lei la cursul de schimb valutar al Băncii Nationale a României în vigoare la data efectuării plătii sumei cu titlu de despăgubire.

(13) În situatiile licării prevederilor alin. (11) dacă se prezintă acte justificative de la unitătile de specialitate pentru cheltuielile efectiv făcute într-un termen de 60 de zile de la data plătii despăgubirii, la cererea persoanei păgubite se va putea acorda diferenta dintre sumele efectiv plătite si preturile avute în vedere la calculul despăgubirii pe baza evaluării asigurătorului (pentru fiecare element).

8. - (1) Valoarea autovehiculului la data producerii accidentului se stabileste scăzându-se din valoarea de nou a acestuia uzura corespunzătoare.

(2) Modalitatea de stabilire a valorii de nou si a uzurii corespunzătoare prevăzute de prezentele norme se aplică inclusiv în cazul despăgubirii stabilite prin hotărâre judecătorească.

9. - Prin valoarea de nou a autovehiculelor avariate se întelege:

a) pentru autovehiculele înmatriculate în România, apartinând persoanelor fizice si persoanelor juridice, române sau străine, precum si pentru autovehiculele înmatriculate în străinătate apartinând persoanelor fizice (cu exceptia cetătenilor români cu resedinta în străinătate) si persoanelor juridice române, care se comercializează în România, preturile practicate de unitătile de specialitate la data producerii accidentului;

b) pentru autovehiculele înmatriculate în România, apartinând persoanelor fizice si persoanelor juridice, române sau străine, precum si pentru autovehiculele înmatriculate în străinătate apartinând persoanelor fizice (cu exceptia cetătenilor români cu resedinta în străinătate) si persoanelor juridice române, care nu se comercializează în România, preturile de vânzare practicate la data accidentului în tara în care s-a fabricat autovehiculul respectiv), transformate în lei la cursul de schimb valutar al Băncii Nationale a României în vigoare la data producerii accidentului;

c) pentru autovehiculele de tipuri la care nu există preturi stabilite sau pentru tipuri ori modele care nu se mai fabrică, valorile stabilite prin asimilare cu preturile de vânzare, practicate la data accidentului, ale unor autovehicule care au caracteristici tehnice similare, din productie internă sau externă 1).


1)      în lipsa acestor preturi se pot avea în vedere preturile corespunzătoare din cataloagele de specialitate.

10. - (1) Uzura autovehiculului avariat se stabileste în raport cu vechimea si starea de întretinere a acestuia la data producerii accidentului. La stabilirea uzurii se tine seama de costul reparatiilor curente sau capitale, inclusiv de înlocuire a părtilor componente sau a pieselor executate înainte de accident, pentru mentinerea stării tehnice corespunzătoare a autovehiculului. Valoarea acestora se stabileste în baza documentelor justificative privind costul a efectiv al reparatiilor sau al înlocuirilor respective.

(2) Criteriile de stabilire a uzurii în cazul pagubelor produse la autovehicule sunt prevăzute în anexa la prezentele norme.

11. - Se acordă despăgubiri si pentru:

(1) acoperirea cheltuielilor făcute în vederea limitării pagubelor, dacă sunt necesare în urma accidentului, justificate cu acte;

(2) acoperirea cheltuielilor de transport al autovehiculului (justificate cu acte) la atelierul de reparatii din România care poate face reparatia si care este cel mai apropiat de locul accidentului sau pâna la adresa mentionată în certificatul de înmatriculare a autovehiculului.

B. În cazul vătămării sau pieirii animalelor

12. - Despăgubirile pentru animale se stabilesc pe baza valorii pe piata locală a animalului respectiv la data producerii risculul asigurat.

C. În cazul avarierii sau distrugerii bunurilor, altele decât cele mentionate la lit. A si B

13. - (1) Despăgubirile pentru clădiri, constructii sau alte bunuri se stabilesc pe baza preturilor în vigoare la data producerii riscului asigurat.

(2) În cazul în care persoanele păgubite prezintă documentatii tehnice (devize de reparatii sau alte evaluări), acestea pot fi luate în considerare la stabilirea despăgubirii, după verificarea prealabilă făcută de asigurător.

D. În cazul avarierii sau distrugerii bunurilor apartinând persoanelor străine sau cetătenilor români cu resedinta în străinătate

14. - La stabilirea despăgubirii pe baza conventiei dintre asigurati, asigurători si aceste persoane, în cazul avarierii sau distrugerii bunurilor se vor avea în vedere:

(1) în cazul autovehiculelor înmatriculate în străinătate despăgubirile acordate de asigurători nu pot depăsi diferenta dintre valoarea acestora la data producerii accidentului si valoarea rămasă;

(2) în cazul autovehiculelor înmatriculate în străinătate valoarea acestora la data producerii accidentului se stabileste în baza preturilor practicate în tara în care este înmatriculat autovehiculul ori în tara unde a fost fabricat autovehiculul în cauză. În lipsa acestor preturi se vor avea în vedere valorile reale conform cataloagelor de specialitate;

(3) prin valoare rămasă se întelege valoarea acelor părti din autovehicul neavariate, fără a se putea depăsi 25% din valoarea stabilită conform celor prevăzute la alin. (2);

(4) în cazul în care reparatia se efectuează în străinătate, despăgubirile urmând să  fie plătite în valută, costul reparatiei este cel prevăzut în documentatia de reparatie, avându-se în vedere avariile constatate, precum si eventualele avarii suplimentare stabilite cu ocazia efectuării reparatiei, dacă producerea acestora se justifică prin dinamica accidentului;

(5) în cazul în care reparatiile nu s-au efectuat în România si se solicită plata în valută a despăgubirii înainte de efectuarea reparatiilor în străinătate, costul pagubelor se stabileste pe baza evaluării efectuate de către asigurători, avându-se în vedere: constatările retinute de autoritătile publice competente, cercetările efectuate de asigurători  în legătură cu dinamica accidentului si întinderea prejudiciului, precum si documentele justificative privind plătile efectiv făcute de cel păgubit;

(6) în cazul autovehiculelor înmatriculate în străinătate si avariate care nu se pot deplasa prin fortă proprie, se plătesc despăgubiri si pentru:

a) 75% din cheltuielile de transport al persoanelor care au efectuat voiajul în autovehiculul avariat, fără a se putea depăsi 75% din tariful prevăzut pentru transportul cu avionul clasa "Economic";

b) transportul autovehicului respectiv, inclusiv al remorcii tractate de acesta, de la locul accidentului până la cel mult, atelierul de reparatii din tara de domiciliu, cu exceptia cazurilor de daună totală;

c) 75% din cheltuielile de transport al mărfurilor aflate în autovehicul, inclusiv în remorca tractată de acesta, până la locul de destinatie;

(7) cheltuielile prevăzute la alin. (6) trebuie justificate cu acte de la societătile de transport specializate;

(8) calcularea în valută a limitelor privind cuantumul despăgubirilor se face la cursul de schimb valutar al Băncii Nationale a României în vigoare la data producerii accidentului.

15. - În cazul în care reparatia s-a făcut în România si se solicită plata în valută, calcularea în valută a despăgubirilor stabilite în lei se face la cursul de schimb valutar al Băncii Nationale a României în vigoare la data la care păgubitul a efectuat plata facturii de reparatii.

16. - În cazurile în care despăgubirile urmează să fie recuperate potrivit art. 58 din Legea nr. 136/1995, suma de recuperat reprezintă:

a) despăgubirea stabilită în lei, dacă reparatia a fost efectuată total sau partial în România;

b) despăgubirea plătită în valută transformată în lei la cursul de schimb valutar al Băncii Nationale a României în vigoare la data efectuării plătii externe, dacă reparatia a fost efectuată în străinătate.

E. În cazul vătămării corporale sau al decesului persoanelor

17. - La stabilirea despăgubirilor pe baza conventiei dintre asigurati; persoanele păgubite si asigurători, în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane, se au în vedere următoarele:

(1) în caz de vătămare corporală:

a) diferenta dintre veniturile salariale nete ale persoanei vătămate si indemnizatia primită din fondurile persoanei juridice sau fizice la care salariatul îsi desfăsoară activitatea si/sau, după caz, din fondurile bugetului asigurărilor sociale de stat, pe perioada spitalizării si a concediului medical;

b) venitul mediu lunar net realizat din activităti desfăsurate de persoana vătămată, dovedit cu documente de evidentă fiscală, în cazul persoanelor care nu au calitatea de salariat;

c) salariul de bază minim lunar pe tară în cazul persoanelor păgubite aflate la data producerii accidentulm în ultimul an de studii sau calificare;

d) eventualele cheltuieli prilejuite de accident (cheltuieli ocazionate de transportul persoanei accidentate, de tratament, de spitatizare, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentatie suplimentară; conform prescriptiilor medicale), justificate cu acte si care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de lege;

e) cheltuieli cu îngrijitorii pe perioada incapacitătii de muncă, dacă prin certificat medical se recomandă acest lucru, însă nu mai mult de salariul de bază minim lunar pe tară;

(2) în caz de deces:

a) cheltuielile de înmormântare, inclusiv piatra funerară, precum si cele efectuate cu ocazia îndeplinirii ritualurilor religioase, pe baza înscrisurilor doveditoare;

b) cheltuielile de transport al cadavrului, inclusiv cele de îmbălsămare, justificate cu acte, de la localitatea unde a avut loc decesul până la localitatea în care se face înmormântarea;

c) veniturile nete nerealizate si eventuale alte cheltuieli făcute în perioada de la data producerii accidentului si pănă la data decesului, prevăzute la alin. (1) lit. a)-e), dacă acestea au fost cauzate de producerea accidentului.

 

CAPITOLUL III

Avizarea si constatarea pagubelor

 

18. - Pentru recuperarea pagubelor produse ca urmare a accidentelor de autovehicule persoanele păgubite se vor adresa societătii de asigurare la care detinătorul autovehiculului răspunzător de producerea accidentului are încheiat un contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto.

19. - (1) În cazul în care cuantumul despăgubirilor ca urmare a avarierii ori distrugerii bunurilor apartinând mai multor persoane, în unul si acelasi accident de autovehicul, depăseste limita maximă prevăzută în hotărârea Guvernului, în vigoare la data producerii accidentului (în care se cuprind si cheltuielile făcute în procesul civil), indiferent de numărul persoanelor păgubite si de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea pagubei, despagubirile se acordă, în cadrul acestei limite, fiecărei persoane păgubite, proportional cu raportul dintre limita maximă si totalul cuantumului despăgubirilor.

(2) În cazul în care cuantumul despăgubirilor ca urmare a vătămărilor corporale sau a decesului mai multor persoane, în unul si acelasi accident de autovehicul, depăseste limita maximă prevăzută în hotărârea Guvernului, în vigoare la data producerii accidentului (în care se cuprind si cheltuielile făcute în procesul civil), indiferent de numărul persoanelor păgubite si de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea pagubei, despăgubirile se acordă în limita acestei sume, proportional cu prejudiciul suferit de fiecare persoană păgubită, fără însă a se depăsi pentru fiecare persoană vătămată limita/persoana, prevăzută în hotărârea Guvernului, în vigoare la data producerii accidentului.

20. - (1) Încuviintarea cu privire 1a stabilirea despăgubirii pe baza conventiei dintre asigurati, persoanele păgubite si asigurători se dă:

a) pe actele eliberate de autoritătile publice competente să constate si să cerceteze accidentele de autovehicule, pe înstiintare sau pe procesul-verbal de constatare a pagubelor întocmit de asigurător, de detinătorul autovehiculului, iar în cazul în care despăgubirile nu urmează să fie recuperate potrivit prevederilor art. 58 din Legea nr. 136/1995, si de conducătorul auto răspunzător de producerea pagubei;

b) pe procesul-verbal de constatare a pagubelor întocmit de asigurător, de către persoana păgubită (în cazul persoanelor juridice, de reprezentantul acestora).

(2) În situatiile prevăzute la alin. (1), în cazul persoanelor fizice încuviintarea poate fi dată de sotia (sotul) asiguratului, respectiv a (al) persoanei păgubite ori, în caz de imposibilitate a ambilor soti (spitalizare deces, detentie, lipsă îndelungată din localitate etc.), de oricare dintre următoarele persoane majore: copii, părinti, surori sau frati ai asiguratului, respectiv ai persoanei păgubite ori ai sotiei (sotului) acestora.

21. - Constatarea pagubelor se efectuează si în cazurile în care nu s-a primit încă înstiintarea de la asiguratul răspunzător de producerea pagubei, însă persoanele păgubite se prezintă la asigurătorul acestuia cu dovezi privind răspunderea asiguratului, cauzele si împrejurările accidentului.

22. - (1) Procesul-verbal de constatare a pagubelor întocmit de asigurător se semnează de toate persoanele care iau parte la întocmirea acestuia.

(2) Eventualele obiectii ale părtilor cu privire la pagubele constatate vor fi mentionate în procesul-verbal sau într-o anexă la acesta.

(3) Eventualele modificări în cuprinsul procesului-verbal trebuie certificate sub semnătura acelorasi persoane care l-au semnat.

(4) Dacă, cu ocazia demontării sau reparării bunului avariat, au rezultat si alte pagube produse ca urmare a accidentului, ce nu au putut fi constatate initial, se va întocmi un proces-verbal suplimentar de constatare a pagubelor, cu participarea acelorasi persoane care au luat parte la constatarea initială.

23. - Asigurătorii pot acorda despăgubiri si în cazul în care persoana păgubită a procedat la repararea autovehiculului avariat înainte ca asigurătorii să efectueze constatarea pagubei, dacă împrejurările si cauzele producerii evenimentului asigurat, precum si cuantumul pagubei rezultă din actele aflate la dosar. În asemenea situatii stabilirea mărimii avariilor, precum si a cuantumului pagubelor se va face în baza datelor consemnate în actele autoritătilor publice competente, a documentelor justificative privind costul efectiv al reparatiilor efectuate a declaratiilor scrise ale păgubitului si ale martorilor si a altor dovezi prezentate, coroborate cu propriile constatări ale asigurătorului, rezultate în urma examinării reparatiilor executate autovehiculului si, după caz, a părtilor componente sau pieselor avariate înlocuite, precum si cu investigatiile în legătură cu dinamica accidentului, localizarea acestuia etc. Si în aceste cazuri datele constatate vor fi consemnate în procesul-verbal de constatare a pagubelor la autovehicule, care va fi semnat de toate persoanele care iau parte la întocmirea acestuia.

24. - (1) O dată cu plata despăgubirii persoana păgubită va mentiona în scris, că a fost integral despăgubită pentru pagubele suferite si că nu mai are nici o pretentie de la asigurător în legătură cu paguba respectivă.

(2) În situatia efectuării plătii de către asigurător direct în contul bancar al persoanei păgubite, aceasta se consideră a fi integral despăgubită dacă, în termen de 30 de zile de la data plătii nu a notificat asiguratorului eventualele obiectii referitoare la cuantumul despăgubirii.

 

CAPITOLUL IV

Dispozitii finale

 

25. - (1) În cazurile în care nu s-a realizat conventia si despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească asigurătorul va acorda despăgubiri fără a mai fi necesară încuviintarea asiguratului, în baza hotărârii judecătoresti rămase definitive si învestite cu formulă executorie, cu respectarea prevederîlor Legii nr. 136/1995 si ale prezentelor norme.

(2) În cazul obligării la prestatii bănesti periodice sumele stabilite potrivit alin. (1) se vor plăti până la reducerea sau încetarea stării de nevoie sau a incapacitătii de muncă, tinându-se seama de deciziile de pensionare, certificatele medicale si alte dovezi care stabilesc aceste situatii, cu respectarea limitelor maxime de indemnizare prevăzute de reglementările în vigoare la data producerii prejudiciului.

26. - În cazul în care după plata despăgubirilor pentru vătămări corporale, stabilite prin hotărârea organului de jurisdictie competent, intervine decesul victimei ca urmare a aceluiasi accident se pot stabili despăgubiri pe baza conventiei dintre părti pentru cheltuielile prevăzute la pct. 19 alin. (2).

27. - Conventia dintre asigurati, persoanele păgubite si asigurători are caracter total, neconditionat, definitiv si stinge toate pretentiile decurgând din pagubele care erau sau puteau fi cunoscute la data realizării conventiei, pentru pagubele ce s-au acoperit pe această cale, cu exceptia situatiei în care ulterior plătii despăgubirii pentru vătămări corporale starea persoariei păgubite s-a agravat ori a intervenit decesul acesteia ca urmare a aceluiasi accident.

 

ANEXĂ la norme

 

CRITERII PENTRU STABILIREA UZURII ÎN CAZUL PAGUBELOR PRODUSE LA AUTOVEHICULE

 

1. Pentru stabilirea valorii autovehiculelor la data producerii evenimentului asigurat din valoarea de nou a acestora se scade uzura valorică.

Uzura valorică se calculează prin aplicarea coeficientului de uzură asupra valorii de nou a autovehiculului la data producerii evenimentului asigurat.

Coeficientul de uzură se stabileste în functie de gradul de întrebuintare (parcurs) a autovehiculului, exprimat în kilometri, precum si de vechimea în exploatare, exprimată în unităti de timp (ani), diferentiată pe categorii de autovehicule, potrivit tabelelor coeficientilor de uzură nr. 1 si 2.

Pentru stabilirea coeficientului de uzură a unui autovehicul sunt necesare:

a) data introducerii în exploatare de nou a autovehiculului respectiv, mentionată în documentele de identificare ale acestuia (carte de identitate, certificat de înmatriculare etc.) sau, în lipsa acestora, anul de fabricatie de pe placa de origine a autovehiculului;

b) parcursul în kilometri realizat de autovehiculul respectiv de la data introducerii lui în exploatare de nou si până la data producerii evenimentului asigurat.

2. Pentru autovehiculele la care se cunosc datele mentionate la pct. 1, lit. a) si b), pentru stabilirea coeficientului de uzură a autovehiculului avariat se caută în tabelul coeficientilor de uzură linia corespunzătoare vechimii în exploatare (în ani) si coloana corespunzătoare stării de întretinere medie (determinată pentru un parcurs mediu annual de 10.000 km) la intersectia cărora se va găsi coeficientul de uzură respectiv.

În cazul în care există diferente între parcursul real si cel rezultat utilizând media anuală, coeficientul corespunzător stării de întretinere medie se va corecta cu 0,6% pentru fiecare 1.000 km*), fără a putea depăsi coeficientii corespunzători stărilor de întretinere bună sau satisfăcătoare.

*) Corectia se va face prin adunare, dacă parcursul real este mai mare de 10.000 km/an, ori prin scădere, dacă este mai mic.

3. Pentru autovehiculele la care nu se cunoaste parcursul (km) realizat până la data producerii evenimentului asigurat sau acesta nu este în concordantă cu starea tehnică a autovehiculului respectiv, coeficientul de uzură a autovehiculului avariat se stabileste în functie de vechimea în exploatare si starea de întretinere a acestuia, prevăzute în tabelele coeficientilor de uzură nr. 1 si 2 anexate.

Starea de întretinere a unui autovehicul se clasifică în: bună, medie si satisfăcătoare.

Stabilirea stării de întretinere a autovehiculului se face potrivit stării acestuia dinainte de producerea evenimentului asigurat, pe baza criteriilor de mai jos:

a) stare de întretinere bună:

Autovehiculul prezintă: integritatea elementelor caroseriei, a barelor de protectie si a capacelor de roti; vopseaua intactă, fără exfolieri sau urme aparente de rugină a tablei; tapiteria fără pete, urme de uzură prematură sau rupturi; cauciucuri uzate uniform, fără să prezinte uzuri accentuate pe flancuri, ca urmare a unui reglaj necorespunzător al directiei; motorul fără scurgeri de ulei pe părtile laterale sau pe capotajele interioare ale spatiului afectat acestuia;

b) stare de întretinere medie:

Autovehiculul prezintă: deformări ale caroseriei, ale barelor de protectie sau ale capacelor de roti până la 10 dm2 însumat pe întreaga suprafată exterioară; degradări ale vopselei în ceea ce priveste luciul, cu urme de rugină aparentă pe o suprafată totală până  la 10 dm2, cu exfolieri pe o suprafată totală până la 0,5 cm sau orice alte zgârieturi; pete pe tapiteria scaunelor;

c) stare de întretinere satisfăcătoare:

Autovehiculul prezintă: deformări ale caroseriei, ale barelor de protectie si ale capacelor de roti mai mari de 10 dm2 însumat pe întreaga suprafată exterioară; degradări ale vopselei, pierderea totală a luciului, cu exfolieri pe o suprafată totală mai mare de 0,5 cm, cu urme pronuntate de rugină aparentă si zgârieturi; tapiteria deteriorată si murdară; cauciucurile uzate neuniform cu accentuări pe unul dintre flancuri, ca urmare a unui reglaj necorespunzător al directiei; motorul cu urme de ulei pe părtile superioare si laterale, ca urmare a scurgerilor la capacul distributiei, al chiulasei sau pe lângă garniturile de etansare; joc mare la volanul directiei.

Cunoscând data introducerii în exploatare de nou si starea sa de întretinere, justificată tehnic, pentru stabilirea coeficientului de uzură a autovehiculului avariat se caută în tabelul coeficientilor de uzură linia orizontală corespunzătoare vechimii în exploatare (în ani) a acestuia si se stabileste un coeficient de uzură cuprins între cei corespunzători stării de întretinere bună si satisfăcătoare.

4. Pentru autovehiculele care aveau executate înainte de data producerii evenimentului asigurat reparatii curente, inclusiv înlocuiri ale părtilor componente sau ale pieselor originale, pentru mentinerea stării tehnice corespunzătoare a autovehiculului stabilirea coeficientului de uzură se face pe baza relatiei:

 

Ur = U x K, în care:

Ur = coeficentul de uzură recalculat al autovehiculului;

U = coeficientul de uzură rezultat din tabelele coeficientilor de uzură, în baza datelor mentionate mai sus;

K = coeficientul de corectie a uzurii (A-a)/A , în care: A = valoarea de nou a autovehiculului avariat;

a = costul total al reparatiilor curente, inclusiv al înlocuirilor de părti componente sau de piese originale executate înainte de data producerii evenimentului asigurat, pentru mentinerea stării tehnice corespunzătoare a autovehiculului, în baza documentatiilor privind costul efectiv al acestora.

 

* * *

În nici un caz nu se pot lua în calcul coeficienti de uzură inferiori coeficientilor minimali sau superiori celor maximali, pentru vechimea în exploatare, parcursul realizat si starea de întretinere a autovehiculului avariat, prevăzuti în tabelele coeficientilor de uzură nr. 1 si 2.

 

TABELUL COEFICIENTILOR DE UZURĂ Nr. 1

pentru autovehicule a căror masă totală maximă

autorizată nu depăseste 3,5 t si pentru cele

al căror număr de locuri pe scaune nu este mai mare de 9

 

Ani

Coeficient de uzură (%)

Stare de intretinere bună

Stare de întretinere medie

Stare de întretinere satisfăcătoare

1

0

7

10

7

15

20

2

15

23

30

18

28

35

3

23

33

40

26

37

45

4

30

42

50

34

45

53

5

37

48

56

41

52

59

6

45

55

62

48

58

65

7

51

62

69

53

65

72

8

56

67

75

58

70

78

9

60

72

80

61

73

82

10

62

74

84

63

75

85

peste    10

63

75

85

                                                                                                                                                           

NOTĂ: Coeficientii de uzură din tabel, corespunzători anilor de vechime, sunt stabiliti diferentiat pe acesti ani, pentru jumătate de an si pentru un an întreg de vechime.

 

TABELUL COEFICIENTILOR DE UZURĂ Nr. 2

pentru autovehicule a căror masă totală maximă

autorizată depăseste 3,5 t si pentru cele

al căror număr de locuri pe scaune este mai mare de 9

 

Ani

Coeficient de uzură (%)

Stare de intretinere bună

Stare de întretinere medie

Stare de întretinere satisfăcătoare

1

0

7

10

8

15

20

2

13

20

27

18

25

34

3

23

30

39

28

35

44

4

33

40

48

37

45

52

5

41

49

56

44

52

60

6

47

55

63

50

58

65

7

53

60

68

55

64

70

8

58

66

72

60

68

74

9

63

70

76

65

71

77

10

66

73

79

67

74

80

11

68

75

82

69

76

83

12

70

77

84

71

78

85

peste    12

71

78

85

                                                           

NOTĂ: Coeficientii de uzură din tabel, corespunzători anilor de vechime, sunt stabiliti diferentiat pe acesti ani, pentru jumătate de an si pentru un an întreg de vechime.