MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

P A R T E A  I

Anul X - Nr. 146    LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE    9 aprilie 1998

SUMAR

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE
ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

            772 . - ORDIN privind prospectul de emisiune al obligatiunilor de tezaur seria VAL. 4 2000

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

            DECIZIA Nr. 47*) din 5 martie 1997 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a Legii nr. 76/1994 pentru modificarea si completarea Legii nr. 85/1992 privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat

            DECIZIA Nr. 2 din 3 februarie 1998 privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. 1, art. 5, art. 12, art. 13 alin. 2, 4 si 5 si ale art. 24 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute in proprietatea statului

            DECIZIA Nr. 26 din 10 februarie 1998 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 lit. c) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 10 din 19 aprilie 1997 cu privire la diminuarea blocajului financiar si a pierderilor din economie, aprobata prin Legea nr. 151 din 24 iulie 1997

            DECIZIA Nr. 27 din 10 februarie 1998 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 lit. c) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 10 din 19 aprilie 1997 cu privire la diminuarea blocajului financiar si a pierderilor din economie, aprobata prin Legea nr. 151 din 24 iulie 1997

            DECIZIA Nr. 28 din 10 februarie 1998 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 din Codul de procedura penala

            DECIZIA Nr. 29 din 10 februarie 1998 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a art. 26 alin. 2 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute in proprietatea statului

            DECIZIA Nr. 31 din 10 februarie 1998 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a Legii nr. 76/1994 pentru modificarea si completarea Legii nr. 85/1992 privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat

            DECIZIA Nr. 32 din 10 februarie 1998 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 15/1996 privind intarirea disciplinei financiar-valutare

            DECIZIA Nr. 36 din 17 februarie 1998 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 41/1997 pentru modificarea si completarea Decretului-lege nr. 118/1990 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL FINANTELOR

ORDIN
privind prospectul de emisiune al obligatiunilor de tezaur seria VAL. 4 2000

            Ministrul finantelor,
            in baza Hotararii Guvernului nr. 447/1997 privind organizarea si functionarea Ministerului Finantelor, cu modificarile ulterioare,
            in baza prevederilor art. 28 din Legea bugetului de stat pe anul 1997 nr. 72/1997, ale art. 7 din Legea nr. 91/1993 privind datoria publica, ale Conventiei nr. 16.813/1998, incheiata intre Ministerul Finantelor si Banca Nationala a Romaniei, precum si ale Ordonantei Guvernului nr. 18/1996 privind angajarea de imprumuturi guvernamentale prin emisiunea de obligatiuni de stat in valuta pe piata interna,
            emite urmatorul ordin:
            Art. 1. — Ministerul Finantelor anunta lansarea unor emisiuni de titluri de stat, numite obligatiuni de tezaur cu dobanda exprimate in dolari S.U.A., seria VAL. 4 2000, in valoare de 100.000.000 dolari S.U.A.
            Valorile imprumutate pot fi majorate sau micsorate, pana la anularea emisiunii, in functie de necesitatile de finantare a contului general al trezoreriei statului, comunicate de Ministerul Finantelor in preziua subscrierii.
            Valoarea nominala individuala a unei obligatiuni de tezaur cu dobanda este de 10.000 dolari S.U.A.
            Art. 2. — Data emisiunii (data decontarii) obligatiunilor de tezaur cu dobanda, seria VAL. 4 2000, este 17 aprilie 1998.
            Art. 3. — Data scadentei (data rascumpararii) obligatiunilor de tezaur cu dobanda, seria VAL. 4 2000, este 16 aprilie 2000.
            Art. 4. — Metoda de vanzare este subscriptia publica, obligatiunile de tezaur cu dobanda putand fi cumparate de banci autorizate sa functioneze in Romania.
Cererile de subscriere in nume propriu si al clientilor lor, persoane juridice rezidente, se depun la Banca Nationala a Romaniei la data subscrierii (data vanzarii), respectiv 15 aprilie 1998, pana la ora 14,00.
            Dupa inchiderea subscrierii, dar in aceeasi zi, participantii vor fi informati asupra acceptarii sau neacceptarii, totale sau partiale, a cererilor depuse.
            Art. 5. — Adjudecarea emisiunii de obligatiuni de tezaur cu dobanda, seria VAL. 4 2000, se va face in conformitate cu prevederile Regulamentului Bancii Nationale a Romaniei nr. 2/1997 privind operatiunile cu titluri de stat derulate prin Banca Nationala a Romaniei, in calitatea sa de agent al statului.
            Art. 6. — Rata dobanzii obligatiunilor de tezaur cu dobanda este de 7,5% pe an.
            Dobanda se va plati la datele de 16 octombrie 1998, 17 aprilie 1999, 16 octombrie 1999 si 16 aprilie 2000, prin creditarea contului de corespondent in dolari S.U.A. al detinatorului inregistrat, comunicat oficial de catre acesta Bancii Nationale a Romaniei cu cel putin doua zile lucratoare inainte de data platii dobanzii. Dobanda se va determina conform formulei:
                              N x r x z
            D = -------------------------,
                                  365
            in care:
            D = dobanda;
            N = valoarea nominala;
            r = rata dobanzii;
            z = numarul de zile de detinere de la ultima scadenta.
            In situatia in care una dintre aceste date este o zi nelucratoare, plata se va efectua in ziua lucratoare urmatoare.
            Art. 7. — Plata obligatiunilor de tezaur cu dobanda se vaefectua la data emisiunii,prin transferarea de catre cumparator in contul de dolari S.U.A. al Bancii Nationale a Romaniei, deschis la Federal Reserve Bank of New York, a sumei reprezentand valoarea nominala a obligatiunilor de tezaur cu dobanda cumparate.
            Art. 8. — Rascumpararea obligatiunilor de tezaur cu dobanda se va efectua la data scadentei, respectiv 16 aprilie 2000, prin creditarea contului de corespondent in dolari S.U.A. al detinatorului inregistrat, comunicat oficial Bancii Nationale a Romaniei de catre acesta, la data inregistrarii curente, cu suma reprezentand valoarea nominala a obligatiunilor de tezaur cu dobanda, exprimate in dolari S.U.A.
            Art. 9. — Obligatiunile de tezaur cu dobanda sunt negociabile pe piata secundara si nu se emit in forma fizica. Proprietatea asupra acestora va fi inregistrata la Banca Nationala a Romaniei, iar orice schimbare a titularului dreptului de proprietate va fi anuntata acesteia conform prevederilor Regulamentului Bancii Nationale a Romaniei nr. 2/1997.
            Art. 10. — Tranzactionarea obligatiunilor de tezaur cu dobanda pe piata secundara nu va fi permisa:
            — in ultimele doua zile lucratoare, anterior primei plati a dobanzii, precum si;
            — in ultimele doua zile lucratoare, anterior datei scadentei.
            Art. 11. — Prezenta emisiune nu beneficiaza de facilitati fiscale.
            Art. 12. — Directia generala a datoriei publice va aduce la indeplinire prevederile prezentului ordin.

Ministrul finantelor,
Daniel Daianu

Bucuresti, 10 aprilie 1998.
Nr. 772.  
 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 47*) din 5 martie 1997
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a Legii nr. 76/1994 pentru modificarea si completarea
Legii nr. 85/1992 privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat

*) A se vedea si Decizia Curtii Constitutionale nr. 31 din 10 februarie 1998.

            Florin Bucur Vasilescu — presedinte
            Mihai Constantinescu — judecator
            Lucian Stangu — judecator
            Valer-Vasilie Bica — magistrat-asistent

            Completul de judecata, convocat potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, constata urmatoarele:
            Prin incheierile nr. 2 din 15 octombrie 1996 Judecatoria Medias a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a Legii pentru modificarea si completarea Legii nr. 85/1992, invocata in litigiul cu Societatea Comerciala Duseri — S.A. Dumbraveni de paratii Sas Bazil in Dosarul nr. 2.847/1996, Szempetéry Gertrud in Dosarul nr. 2.848/1996 si de Pop Florica in Dosarul nr. 2.849/1996.
            Instanta arata ca motivul ridicarii exceptiei ar fi incalcarea dispozitiilor art. 15 alin. (2) din Constitutie si, avand in vedere cererea formulata de reprezentantii paratului in baza exceptiei de neconstitutionalitate a Legii nr. 85/1992i, dispune, prin fiecare incheiere in parte, trimiterea la Curte a cauzei, pentru pronuntarea asupra exceptiei invocate impotriva Legii nr. 85/1992i.
            Incheierile de sesizare, impotriva prevederilor art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, nu contin opinia instantei, iar solicitarea Curtii Constitutionale ca acestea sa fie completate si sa-i fie astfel comunicate a ramas fara nici un rezultat.
            In temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 s-au solicitat puncte de vedere Guvernului si celor doua Camere ale Parlamentului.
            In punctul sau de vedere, Guvernul considera exceptia ca fiind vadit nefondatai, deoarece motivul de neconstitutionalitate invocat — incalcarea principiului neretroactivitatii legii — ar putea fi discutat numai in legatura cu prevederile art. 7 din Legea nr. 85/1992, care insa nu are caracter retroactiv, deoarece se refera la indexarea pretului numai pentru contractele de vanzare-cumparare incheiate dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 76/1994i. De asemenea, Guvernul arata ca este de competenta instantei sa stabileasca legea aplicabila, in ceea ce priveste pretul, in functie de motivele care au condus la neincheierea contractelor pana la modificarea Legii nr. 85/1992.
            Camera Deputatilor si Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.
            Exceptia de neconstitutionalitate invocata formeaza obiectul dosarelor Curtii Constitutionale nr. 373 C/1996, nr. 374 C/1996 si nr. 375 C/1996.
            CURTEA,
            avand in vedere actele si lucrarile dosarelor, incheierile de sesizare, raportul intocmit in cauza, punctul de vedere al Guvernului, prevederile Legii nr. 76/1994 si ale Legii nr. 85/1992, raportate la dispozitiile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
            Analizand exceptia de neconstitutionalitate invocata, se constata ca, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutionala este competenta sa o solutioneze, fiind legal sesizata.
            Lipsa opiniei instantei judecatoresti din incheierile de sesizare nu poate opri Curtea sa judece cauzele ce i-au fost deduse, deoarece incalcarea de catre Judecatoria Medias a obligatiei de a-si exprima opinia nu poate paraliza exercitarea dreptului conferit de Constitutie autorilor exceptiei de a o invoca si, in mod corelativ, de a primi solutia rezultata din controlul legii de catre Curtea Constitutionala. De principiu, exercitiul unui drept constitutional nu poate fi impiedicat de neindeplinirea unei obligatii in sarcina unei autoritati publice, chiar daca aceasta este o instanta judecatoreasca.
            Intrucat toate exceptiile privesc dispozitiile Legii pentru modificarea si completarea Legii nr. 85/1992i, au fost ridicate in fata aceleiasi instante si de paratii aflati in litigiu cu acelasi reclamant, pentru o mai buna administrare a justitiei, urmeaza ca dosarele Curtii sa fie conexate.
            In fond se constata ca, desi cauza a fost trimisa la Curtea Constitutionala pentru ca aceasta sa se pronunte asupra exceptiei de neconstitutionalitate a Legii nr. 85/1992 in totalitatea sa, in incheierea de sesizare si in intampinarile la care aceasta face trimitere se face referire la Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 85/1992i, adica la Legea nr. 76/1994, si, in cele din urma, la art. 7 din Legea nr. 85/1992, astfel cum a fost modificat prin legea sus-mentionata, prevedere care ar contraveni principiului neretroactivitatii legilor, instituit prin art. 15 alin. (2) din Constitutie.
            Prin actiune, reclamanta Societatea Comerciala Duseri — S.A. Dumbraveni a solicitat obligarea paratilor la plata unor sume reprezentand contravaloarea apartamentelor ce li s-au atribuit pe baza unor hotarari judecatoresti, in temeiul prevederilor art. 7 din Legea nr. 85/1992, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 76/1994. Rezulta deci ca dintre modificarile aduse Legii nr. 85/1992 prin Legea nr. 76/1994, singura prevedere legata nemijlocit de obiectul litigiului — pretentii privind diferenta de pret — il constituie art. 7 in noua sa redactare. De altfel si din cuprinsul intampinarilor autorilor exceptiei se poate constata ca singurul text din Legea nr. 76/1994 care, din acest punct de vedere, ar putea fi vizat este cel al art. I pct. 4 prin care se modifica si se completeaza art. 7 din Legea nr. 85/1992.
            In consecinta, deoarece nu toate dispozitiile Legii nr. 76/1994 atacate ca neconstitutionale sunt incidente in cauza, facand aplicarea prevederilor art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit carora exceptia de neconstitutionalitate poate viza numai acele dispozitii legale de care depinde judecarea cauzei, rezulta ca exceptia privind dispozitiile Legii nr. 76/1994, in afara art. I pct. 4 prin care se modifica si se completeaza art. 7 din Legea nr. 85/1992, este irelevanta, solutionarea exceptiei urmand a fi restransa numai la aceasta din urma prevedere.
            Art. 7 din Legea nr. 85/1992 prevede ca locuintele construite din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat, pana la data intrarii in vigoare a legii, altele decat locuintele de interventie, vor fi vandute titularilor contractelor de inchiriere, la cererea acestora, cu plata integrala sau in rate a pretului, in conditiile Decretului-lege nr. 61/1990 si ale prezentei legii.
            Prin Legea nr. 76/1994, art. 7 din Legea nr. 85/1992 a fost modificat si completat cu doua alineate care au devenit alin. 2 si alin. 3. Potrivit art. 7 alin. 3 din Legea nr. 85/1992, astfel cum a fost modificat, evaluarea si vanzarea locuintelor prevazute la alin. 1 si 2 si la art. 1 alin. 1, pentru care nu s-au incheiat contracte de vanzare-cumparare pana la data intrarii in vigoare a legii, se vor face in conditiile Decretului-lege nr. 61/1990 si ale prezentei legi, completate cu prevederile referitoare la coeficientii de uzura din Decretul nr. 93/1977, la un pret indexat in functie de cresterea salariului minim brut pe tara la data cumpararii, fata de cel existent la data intrarii in vigoare a Legii nr. 85/1992i.
            Din redactarea textului rezulta ca acesta nu incalca principiul constitutional al neretroactivitatii legilor, deoarece indexarea pretului urmeaza sa se faca numai pentru contractele de vanzare-cumparare incheiate dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 76/1994.
            De altfel, chiar in intampinarile paratilor, identice, se sustine ca prevederile art. 7 sunt constitutionale si numai interpretarea data acestor reglementari de catre reclamant ar fi nelegala.
            In aceasta situatie insa, nu Curtea Constitutionala, ci instanta judecatoreasca este competenta ca, o data cu solutionarea litigiului dintre parati si Societatea Comerciala Duseri — S.A. Dumbraveni, sa stabileasca si dispozitiile legale aplicabile in legatura cu pretul, in functie de motivele care au condus la neincheierea contractelor pana la modificarea Legii nr. 85/1992. Dupa cum, in mod consecvent, s-a statuat in practica jurisdictionala a Curtii, controlul interpretarii judecatoresti a dispozitiilor legale, in vederea solutionarii litigiilor de catre instantele judecatoresti, nu este de competenta Curtii Constitutionale.
            Cum autorii exceptiilor se refera expres la aplicarea legii in timp, care este o problema de interpretare curenta, ca in cazul oricarei legi, iar prin exceptiile respective nu se indica nici o prevedere a Legii nr. 76/1994 sau a Legii nr. 85/1992, care ar infrange principiul constitutional al neretroactivitatii legii, urmeaza ca Judecatoria Medias sa se pronunte asupra aplicarii in timp a prevederilor art. 7 din Legea nr. 85/1992, astfel cum au fost modificat prin Legea nr. 76/1994.
            Pentru toate aceste considerente, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) si al art. 25 din Legea nr. 47/1992, in unanimitate,
            CURTEA
            In numele legii
            DECIDE:
            1. Conexeaza dosarele nr. 375 C/1996 si nr. 374 C/1996 la Dosarul nr. 373 C/1996.
            2. Respinge ca vadit nefondata exceptia de neconstitutionalitate a art. I pct. 4 din Legea nr. 76/1994, prin care se modifica si se completeaza art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat, invocata in fata Judecatoriei Medias de Sas Bazil in Dosarul nr. 2.847/1996, Szempetéry Gertrud in Dosarul nr. 2.848/1996 si de Pop Florica in Dosarul nr. 2.849/1996.
            Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
            Pronuntata in sedinta din 5 martie 1997.

PRESEdinTE,
conf. univ. dr. Florin Bucur Vasilescu
Magistrat-asistent,
Valer-Vasilie Bica

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 2 din 3 februarie 1998
privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. 1, art. 5, art. 12, art. 13 alin. 2, 4 si 5 si ale art. 24 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte,
trecute in proprietatea statului

            Ioan Muraru — presedinte
            Costica Bulai — judecator
            Viorel Mihai Ciobanu — judecator
            Mihai Constantinescu — judecator
            Nicolae Popa — judecator
            Lucian Stangu — judecator
            Florin Bucur Vasilescu — judecator
            Romul Petru Vonica — judecator
            Victor Dan Zlatescu — judecator
            Paula C. Pantea — procuror
            Claudia Miu — magistrat-asistent

            Pe rol, pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. 1, art. 5, art. 12, art. 13 alin. 2, 4 si 5 si ale art. 24 din Legea nr. 112/1995, ridicata de Schipor Ioana Lucretia in Dosarul nr. 5.185/1997 al Judecatoriei Cluj-Napoca.
            Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 27 ianuarie 1998, in prezenta reprezentantului Ministerului Public si in lipsa partilor legal citate, si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 3 februarie 1998.
            CURTEA,
            avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
            Judecatoria Cluj-Napoca, prin Incheierea din 6 iunie 1997, pronuntata in Dosarul nr. 5.185/1997 al acestei instante, a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. 1, art. 5, art. 12, art. 13 alin. 2, 4 si 5 si ale art. 24 din Legea nr. 112/1995, ridicata de Schipor Ioana Lucretia in cadrul unui proces avand ca obiect, pe de o parte, contestarea hotararii Comisiei judetene de aplicare a Legii nr. 112/1995, prin care i se respinsese cererea de restituire in natura a unui imobil, iar pe de alta parte, restituirea proprietatii acestui imobil sau, in subsidiar, acordarea integrala a despagubirii cuvenite.
            Din cuprinsul cererii adresate instantei rezulta ca temeiul constitutional invocat in sprijinul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie prevederile art. 41 din Constitutie: alin. (1) privind garantia dreptului de proprietate, alin. (3) referitor la trecerea in proprietate publica a unui bun numai prin expropriere si alin. (7) referitor la interdictia privind confiscarea averii dobandite licit, precum si prevederile art. 135 alin. (6) din Constitutie privind inviolabilitatea proprietatii private.
            In temeiul art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, s-au cerut puncte de vedere presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
            In punctul de vedere al Guvernului se arata, in legatura cu prevederile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 112/1995, ca nu se poate retine neconstitutionalitatea acestorai, deoarece imobilele la care se refera dispozitiile respective se aflau, legal, in proprietatea statului, iar fostilor proprietari sau mostenitorilor acestora li s-a recunoscut dreptul de a obtine reparatia ce li se cuvinei in natura sau prin despagubiri. Se precizeaza ca Toate aceste masuri sunt prevazute ca o garantie a dreptului de proprietatei. Guvernul arata ca nici cu privire la celelalte articole care formeaza obiectul exceptiei nu se poate retine ca ar fi neconstitutionale, tinand seama de jurisdictia Curtii si de faptul ca prevederile legale atacate nu contravin unei norme constitutionale, art. 5 reglementand reparatia in natura, art. 12, reparatia prin echivalent, iar art. 13, modul de calcul al despagubirii.
            Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
            CURTEA,
            examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale atacate, raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, republicata, constata urmatoarele:
            In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competenta sa se pronunte asupra exceptiilor de neconstitutionalitate cu care a fost legal sesizata.
            In legatura cu prevederile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 112/1995, Curtea a statuat, prin Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995, ca aceste prevederi sunt constitutionale. Din considerentele deciziei rezulta ca motivele invocate in sustinerea exceptiei examinate au fost avute in vedere si la pronuntarea deciziei respective. Prin exceptia ce face obiectul prezentei decizii nu au fost invocate motive noi de natura sa justifice o alta solutie, astfel incat, avand in vedere obligativitatea deciziilor Curtii Constitutionale, potrivit art. 145 alin. (2) din Constitutie, urmeaza ca exceptia de fata referitoare la dispozitiile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 sa fie respinsa.
            Cu referire la prevederile art. 24 din Legea nr. 112/1995, Curtea constata ca solutionarea cauzei nu depinde de dispozitiile acestui articol. De aceea, in temeiul art. 23 alin. (1) si (3) din Legea nr. 47/1992, exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibila, urmand sa fie respinsa.
            In ceea ce priveste art. 5 din Legea nr. 112/1995, care consacra restituirea in natura a imobilelor proprietate de stat, tinand seama de insusi temeiul constitutional invocat in motivarea exceptiei — art. 41 privind protectia proprietatii private si art. 135 alin. (6) privind inviolabilitatea acestei proprietati, din Constitutie —, rezulta ca exceptia, in mod evident, este nefondata. Apare contradictoriu sa se sustina ca garantia constitutionala a dreptului de proprietate a fost incalcata de o dispozitie legala ce asigura restituirea in natura a proprietatii fostului proprietar.
            Pentru aceleasi motive, exceptia este nefondata si in ceea ce priveste contestarea constitutionalitatii prevederilor art. 12 din Legea nr. 112/1995, care reglementeaza, de principiu, dreptul fostilor proprietari de a fi despagubiti pentru imobilele ce nu le sunt restituite in natura, deoarece despagubirea are semnificatia unei restituiri prin echivalent. De aceea, exceptia nu este fondata nici in ceea ce priveste contestarea legitimitatii art. 13 alin. 4 si 5, care reglementeaza modul in care se asigura plata despagubirilor si actualizarea acestora in functie de salariul mediu pe economie. Aceste reglementari sunt consecinte ale dreptului la despagubire, avand semnificatia unor garantii pentru reali zarea efectiva a acestui drept, astfel incat, in nici un fel, nu pot fi considerate ca incalcand garantia constitutionala a dreptului de proprietate si caracterul inviolabil al acestui drept, ce constituie temeiul constitutional invocat in justificarea exceptiei.
            Asupra dispozitiilor alin. 2 al art. 13 din Legea nr. 112/1995, Curtea s-a pronuntat prin Decizia nr. 73/1995 si a statuat ca aceste prevederi sunt constitutionale.
            Cat priveste invocarea, in motivarea exceptiei, a dispozitiilor art. 41 din Constitutie, urmeaza a se tine seama ca autoarea exceptiei a avut in vedere, in principal, alin. 1 al acestui text, precizand, expres, ca se refera la garantarea, prin aceasta prevedere constitutionala, a dreptului de proprietate.
            Or, astfel cum s-a precizat in Decizia Curtii nr. 73/1995, exista deplina concordanta intre prevederile art. 13 alin. 2 din Legea nr. 112/1995 si dispozitiile art. 41 alin. (1) din Constitutie, care garanteaza dreptul de proprietate, precum si cu reglementarile internationale in materie.
            Dispozitia cuprinsa in art. 13 alin. 2 din Legea nr. 112/1995 nu a fost atacata in raport cu art. 41 alin. (2) din Constitutie; intr-adevar autoarea exceptiei nu face nici un fel de referire la faptul ca dispozitia legala atacata ar infrange principiul ocrotirii egale a dreptului de proprietate consacrat prin art. 41 alin. (1) din Constitutie. Curtea nu este competenta sa se pronunte asupra unor temeiuri de neconstitutionalitate pe care autoarea exceptiei nu le invoca si care nu rezulta implicit sau explicit din motivele folosite in sprijinul exceptiei.
            Textul art. 13 alin. 2 din Legea nr. 112/1995 nu priveste ocrotirea dreptului de proprietate asupra locuintelor — bunuri ce au fost trecute in proprietatea statului sub imperiul altui regim constitutional —, ci acordarea unor reparatii, intr-un cuantum limitat, celor care nu se afla in situatiile prevazute de lege care sa le confere vocatia la restituirea in natura a locuintelor. Asa fiind, reglementarea reparatiilor prevazuta la art. 13 alin. 2 din Legea nr. 112/1995 nu restrange exercitiul dreptului de proprietate al celor in cauza, ci limiteaza cuantumul unor reparatii pe care le prevede legea, in raport cu posibilitatile economice si financiare ale tarii.
            In fine, chiar in ceea ce priveste aplicarea principiului egalitatii si nediscriminarii, este de observat ca aceasta nu poate avea un caracter nediferentiat si formal, care, in cazul Legii nr. 112/1995, ar face imposibila chiar si acordarea unor reparatii partiale, atata vreme cat, sub aspect economic, nu se pot acorda reparatii integrale. Astfel, Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 107 din 1 noiembrie 1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996, a statuat ca violarea principiului egalitatii si nediscriminarii exista atunci cand se aplica un tratament diferentiat unor cazuri egale, fara sa existe o motivare obiectiva si rezonabila sau daca exista o disproportie intre scopul urmarit prin tratamentul inegal si mijloacele folositei.
            Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, cu majoritate de voturi si cu opinia separata a domnului judecator Mihai Constantinescu, cat priveste prevederile art. 13 alin. 2 din Legea nr. 112/1995, si, in unanimitate, in privinta art. 1 alin. 1, art. 5, art. 12, art. 13 alin. 4 si 5 si art. 24 din aceeasi lege,
            CURTEA
            In numele legii
            DECIDE:
            Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. 1, art. 5, art. 12, art. 13 alin. 2, 4 si 5 si ale art. 24 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute in proprietatea statului, ridicata de Schipor Ioana Lucretia in Dosarul nr. 5.185/1997 al Judecatoriei Cluj-Napoca.
            Definitiva.
            Pronuntata in sedinta publica din 3 februarie 1998.

PRESEdinTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Claudia Miu

OPINIE SEPARATA
privind neconstitutionalitatea art. 13 alin. 2 din Legea nr. 112/1995
pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute in proprietatea statului

            Potrivit art. 13 alin. 2 din Legea nr. 112/1995, se limiteaza despagubirea cuvenita fostilor proprietari, in cazul neretrocedarii locuintelor trecute in proprietatea statului, la suma veniturilor salariale medii pe economie ale unei persoane pe o perioada de 20 de ani, calculata la data stabilirii despagubiriii.
            Plafonul instituit prin aceasta prevedere legala este neconstitutional pentru urmatoarele motive:
            Potrivit art. 1 si 2 din Legea nr. 112/1995, fostii proprietari, persoane fizice, ai locuintelor trecute in proprietatea statului beneficiaza de restituirea acestora in natura, prin redobandirea dreptului de proprietate, sau de dreptul de a fi despagubiti, in cazul nerestituirii, in conditiile si in limitele prevazute de legea respectiva.
            Restituirea proprietatii constituie o modalitate de satisfacere maxima a pretentiilor fostilor proprietari, dand expresie, in limitele restituirii, principiului restitutio in integrum.
            Despagubirea nu asigura satisfacerea in intregime a exigentelor acestui principiu, intrucat, potrivit art. 13 alin. 1 din lege, ea nu se determina pe baza valorii de piata de la data despagubirii, ci a unui mod de calcul prestabilit de legiuitor.
            Evident ca astfel se creeaza o diferenta de tratament intre fostii proprietari carora li se restituie proprietatea si ceilalti fosti proprietari, care nu primesc o despagubire echivalenta cu valoarea reala, de piata, a locuintei nerestituite.
            Aceasta diferenta de tratament este insa justificata pentru considerentele mentionate in Decizia Curtii Constitutionale nr. 73/1995.
            In cadrul celor indreptatiti la despagubire, alin. 2 al art. 13 creeaza o discriminare neconstitutionala, prevazand ca valoarea despagubirii ce urmeaza a fi acordata nu poate depasi un anumit plafon. Este o discriminare, deoarece, ca efect al plafonarii despagubirii, unii o vor primi integral, pentru ca ea se situeaza sub plafon, iar altii o vor primi doar partial, intrucat nu li se va acorda ceea ce depaseste plafonul, desi pentru toti despagubirea a fost la fel calculata. Dreptul la despagubire este, astfel, pe de o parte, egal fata de toti cei indreptatiti, prin modul sau de calcul, iar pe de alta parte, inegal, intrucat, in functie de plafon, despagubirea li se acorda unora integral, iar altora, partial. Aceasta discriminare, fiind in functie de cuantumul despagubirii acordate, incalca prevederile art. 4 alin. (2) din Constitutie, conform carora discriminarile pe criteriul averii sau al originii sociale sunt interzise, cat si ale art. 16 din Constitutie, privind egalitatea cetatenilor in fata legii. Este consecinta faptului ca plafonul instituit de art. 13 alin. 2 din Legea nr. 112/1995 are in vedere marimea averii fostilor proprietari, sanctionand pe cei care aveau o avere mai mare, ce depaseste valoric plafonul, asa incat el creeaza o discriminare nu numai pe temeiul averii, dar si — in mod necesar si inevitabil — pe temeiul originii sociale a fostilor proprietari, adica al apartenentei lor la fosta burghezie.
            Incontestabil ca, in realizarea politicii sale legislative, autoritatea legiuitoare poate stabili limite, plafoane sau baremuri. Aceasta nu inseamna insa ca aceste limite, plafoane sau baremuri sunt sustrase controlului constitutionalitatii legii, deoarece semnificatia lor poate fi diferita, cum ar fi pentru realizarea unei masuri de protectie sociala, pentru asezarea justa a sarcinilor fiscale ori in alte scopuri, care, in toate cazurile, nu pot fi decat in respectul dispozitiilor si principiilor Constitutiei. Altminteri, astfel cum dispune art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, ele sunt neconstitutionale. De aceea, a justifica plafonul instituit de art. 13 alin. 2 din Legea nr. 112/1995 exclusiv pe vointa legiuitorului constituie o incalcare a principiului suprematiei Constitutiei, prevazut la art. 51 al acesteia. Totodata plafonul respectiv nu ar putea fi justificat nici pe considerente legate de insuficienta resurselor bugetare pentru asigurarea platii integrale a despagubirilor cuvenite, intrucat plata lor nu se face, potrivit art. 13 alin. 6 din lege, din resurse bugetare, ci dintr-un fond extrabugetar, alimentat in conditiile prevazute de acest alineat, ce nu afecteaza in nici un mod bugetul de stat.
            In concluzie, prevederea art. 13 alin. 2 din Legea nr. 112/1995 este neconstitutionala, constituind o discriminare contrara prevederilor art. 4 alin. (2) si ale art. 16 din Constitutie.
            Prin Decizia nr. 73/1995, Curtea Constitutionala, in cadrul controlului constitutionalitatii Legii nr. 112/1995 anterior promulgarii, a constatat ca art. 13 alin. 2 din aceasta lege este constitutional. Pentru a pronunta aceasta decizie, Curtea a avut in vedere art. 20 si 49 din Constitutie. Obligativitatea deciziei mentionate nu impiedica insa exercitarea controlului in functie de noul temei constitutional invocat, legat de egalitatea cetatenilor in fata legii si de interdictia discriminarii pe temeiul averii si al originii sociale, deoarece in jurisdictia Curtii s-a statuat, in mod constant, ca o exceptie de neconstitutionalitate respinsa poate fi reiterata ulterior de catre alte parti si pentru alte temeiuri, iar pentru identitate de ratiune, aceasta solutie este aplicabila si in cazul in care decizia initiala a fost pronuntata in cadrul controlului anterior promulgarii. De altfel aceasta solutie este conforma si cu practica jurisdictionala a Curtii, asa cum rezulta din Decizia nr. 72/1995, pronuntata in cadrul controlului anterior promulgarii Legii invatamantului nr. 84/1995, prin care s-a statuat, avandu-se in vedere anumite temeiuri constitutionale, ca art. 166 alin. (3) din aceasta lege este constitutional, pentru ca, ulterior, admitandu-se in parte, prin Decizia nr. 64/1997, o exceptie de neconstitutionalitate, in baza altor temeiuri constitutionale s-a constatat ca aceasta prevedere este constitutionala numai in masura in care nu se refera la imobilele apartinand societatilor comerciale care s-au privatizat. Similara este si situatia juridica in cazul exceptiei de fata in care, invocandu-se, in ceea ce priveste critica art. 13 alin. 2 din Legea nr. 112/1995, prevederile art. 41 din Constitutie, ca efect al principiului egalei ocrotiri a proprietatii, indiferent de titular, prevazut la alin. (2) al acestui articol, presupune, intr-o interpretare sistematica a normelor constitutionale, incidenta si a dispozitiilor art. 4 alin. (2) si ale art. 16 din Constitutie, la care m-am referit. In mod expres, in cuprinsul exceptiei se face referire la alin. (1) al art. 41. Insa, in insasi actiune, partea, in subsidiar, a solicitat acordarea integrala a despagubirii cuvenite, ceea ce, indubitabil, atrage, in solutionarea exceptiei invocate, aplicabilitatea alin. (2) al art. 41 si, pe cale de consecinta, a art. 4 alin. (2) si a art. 16 din Constitutie, cadrul sesizarii fiind, fata de cele aratate, in mod incontestabil, si cu referire la aceste aspecte.

Judecator,
dr. Mihai Constantinescu

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 26 din 10 februarie 1998
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 lit. c) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 10 din 19 aprilie 1997 cu privire la diminuarea blocajului financiar si a pierderilor din economie, aprobata prin Legea nr. 151 din 24 iulie 1997

            Ioan Muraru — presedinte
            Costica Bulai — judecator
            Viorel Mihai Ciobanu — judecator
            Mihai Constantinescu — judecator
            Nicolae Popa — judecator
            Lucian Stangu — judecator
            Florin Bucur Vasilescu — judecator
            Romul Petru Vonica — judecator
            Victor Dan Zlatescu — judecator
            Paula C. Pantea — procuror
            Gabriela Dragomirescu — magistrat-asistent

            Pe rol, pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 lit. c) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 10/1997, ridicata de Societatea Comerciala BDS Balescu & Comp.i — S.N.C. Buzau in Dosarul nr. 667/1997 al Tribunalului Buzau.
            Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 3 februarie 1998, in prezenta reprezentantului Ministerului Public si in lipsa partilor legal citate, fiind consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 10 februarie 1998.
            CURTEA,
            avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
            Prin Incheierea din 12 iunie 1997, pronuntata in Dosarul nr. 667/1997, Tribunalul Buzau a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 10/1997, ridicata de Societatea Comerciala BDS Balescu & Comp.i — S.N.C. Buzau.
            In motivarea exceptiei se sustine ca aceasta ordonanta este neconstitutionala, deoarece abroga art. 11 din Legea nr. 76/1992, incalcandu-se astfel dispozitiile art. 138 si ale art. 107 alin. (3) din Constitutie, potrivit carora impozitele si orice alte venituri ale bugetului de stat se stabilesc numai prin lege, iar ordonantele se emit in temeiul unei legi speciale de abilitare, in limitele si in conditiile prevazute de aceasta.
            Exprimandu-si opinia, instanta de judecata considera exceptia nefondata, iar dispozitiile art. 11 lit. c) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 10/1997, prin care se abroga Legea nr. 76/1992, ca fiind constitutionale. In acest sens, apreciaza ca abrogarea art. 11 din Legea nr. 76/1992, prin care se limita taxa de timbru la 10.000 lei, are ca efect inlaturarea unei inechitati ce se crease prin exceptarea agentilor economici de la plata integrala a taxelor de timbru pentru actiunile introduse la instantele judecatorestii.
            In scopul solutionarii cauzei, conform art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, s-au solicitat puncte de vedere presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
            In punctul de vedere al Guvernului se apreciaza ca nu se poate retine neconstitutionalitatea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 10/1997i, intrucat aceasta ordonanta a fost emisa in temeiul delegarii legislative prevazute la art. 114 alin. (4) din Constitutie, care implica, in mod necesar, si posibilitatea modificarii sau abrogarii legilor in vigoare. De asemenea, arata ca abrogarea Legii nr. 76/1992 a fost necesara pentru evitarea unor reglementari paralele, care au, in esenta, acelasi scop de prevenire si inlaturare a blocajului financiar, si ca din motivarea exceptiei nu rezulta ca s-ar contesta masurile adoptate prin ordonanta de urgenta respectiva.
            Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
            CURTEA,
            examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale atacate, raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, republicata, constata urmatoarele:
            In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competenta sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate invocata.
            Prin aceasta exceptie Societatea Comerciala BDS Balescu & Comp.i — S.N.C. Buzau invoca neconstitutionalitatea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 10/1997, dar din motivare rezulta ca se refera la dispozitiile art. 11 lit. c) din ordonanta, prin care se abroga art. 11 din Legea nr. 76/1992. In consecinta, prin prezenta decizie Curtea urmeaza sa se pronunte cu privire la dispozitiile art. 11 lit. c) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 10/1997, aprobata, fara modificari sau completari ale acestui articol, prin Legea nr. 151/1997.
            Prin exceptia invocata se sustine ca abrogarea Legii nr. 76/1992 prin art. 11 lit. c) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 10/1997 este neconstitutionala, deoarece, de principiu, abrogarea unei legi este de competenta exclusiva a Parlamentului.
            Acest motiv de neconstitutionalitate nu poate fi retinut. Potrivit art. 114 din Constitutie, ordonanta fiind expresia unei delegari legislative, in mod necesar implica si posibilitatea modificarii sau abrogarii legilor in vigoare, in functie de limitele abilitarii legislative care, in cazul ordonantelor de urgenta, este prevazuta la alin. (4) al art. 114 din Constitutie. In acest sens este si Decizia Curtii Constitutionale nr. 102 din 31 octombrie 1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 287 din 11 decembrie 1995, in care s-a statuat ca, prin ordonante, Guvernul poate sa reglementeze primar, sa modifice sau sa abroge reglementarea existentai.
            Nici motivul de neconstitutionalitate, potrivit caruia ordonanta atacata incalca art. 138 alin. (1) din Constitutie, care prevede ca impozitele, taxele si orice alte venituri ale bugetului de stat si ale bugetului asigurarilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege, nu poate fi retinut. In practica jurisdictionala a Curtii s-a statuat ca reglementarea taxei de timbru este de domeniul legii ordinare si, de aceea, de principiu, o asemenea reglementare poate face obiectul unei delegari legislative. In acest sens sunt deciziile Curtii Constitutionale nr. 5 din 14 iulie 1992 si nr. 75 din 13 iulie 1994, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 173 din 22 iulie 1992 si, respectiv, nr. 190 din 25 iulie 1994.
            Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si al art. 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata,
            CURTEA
            In numele legii
            DECIDE:
            Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 lit. c) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 10/1997, aprobata prin Legea nr. 151/1997, ridicata de Societatea Comerciala BDS Balescu & Comp.i — S.N.C. Buzau in Dosarul nr. 667/1997 al Tribunalului Buzau.
            Definitiva.
            Pronuntata in sedinta publica din 10 februarie 1998.

PRESEdinTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 27 din 10 februarie 1998
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 lit. c)
din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 10 din 19 aprilie 1997 cu privire la diminuarea blocajului financiar
si a pierderilor din economie, aprobata prin Legea nr. 151 din 24 iulie 1997

            Ioan Muraru — presedinte
            Costica Bulai — judecator
            Viorel Mihai Ciobanu — judecator
            Mihai Constantinescu — judecator
            Nicolae Popa — judecator
            Lucian Stangu — judecator
            Florin Bucur Vasilescu — judecator
            Romul Petru Vonica — judecator
            Victor Dan Zlatescu — judecator
            Paula C. Pantea — procuror
            Gabriela Dragomirescu — magistrat-asistent

            Pe rol, pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 lit. c) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 10/1997, ridicata de Societatea Comerciala BDS Balescu & Comp. — S.N.C. Buzau in Dosarul nr. 636/1997 al Tribunalului Buzau.
            Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 3 februarie 1998, in prezenta reprezentantului Ministerului Public si in lipsa partilor legal citate, fiind consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 10 februarie 1998.
            CURTEA,
            avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
            Prin Incheierea din 12 iunie 1997, pronuntata in Dosarul nr. 636/1997, Tribunalul Buzau a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 10/1997, ridicata de Societatea Comerciala BDS Balescu & Comp. — S.N.C. Buzau.
            In motivarea exceptiei se sustine ca aceasta ordonanta este neconstitutionala, deoarece abroga art. 11 din Legea nr. 76/1992, incalcandu-se astfel dispozitiile art. 138 si ale art. 107 alin. (3) din Constitutie, potrivit carora impozitele si orice alte venituri ale bugetului de stat se stabilesc numai prin lege, iar ordonantele se emit in temeiul unei legi speciale de abilitare, in limitele si in conditiile prevazute de aceasta.
            Exprimandu-si opinia, instanta de judecata considera exceptia nefondata, iar dispozitiile art. 11 lit. c) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 10/1997, prin care se abroga Legea nr. 76/1992, ca fiind constitutionale. In acest sens apreciaza ca abrogarea art. 11 din Legea nr. 76/1992, prin care se limita taxa de timbru la 10.000 lei, are ca efect inlaturarea unei inechitati ce se crease prin exceptarea agentilor economici de la plata integrala a taxelor de timbru pentru actiunile introduse la instantele judecatorestii.
            In scopul solutionarii cauzei, conform art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, s-au solicitat puncte de vedere presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
            In punctul de vedere al Guvernului se apreciaza ca nu se poate retine neconstitutionalitatea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 10/1997i, intrucat aceasta ordonanta a fost emisa in temeiul delegarii legislative prevazute la art. 114 alin. (4) din Constitutie, care implica, in mod necesar, si posibilitatea modificarii sau abrogarii legilor in vigoare. De asemenea, arata ca abrogarea Legii nr. 76/1992 a fost necesara pentru evitarea unor reglementari paralele, care au, in esenta, acelasi scop de prevenire si inlaturare a blocajului financiar, si ca, din motivarea exceptiei, nu rezulta ca s-ar contesta masurile adoptate prin ordonanta de urgenta respectiva.
            Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
            CURTEA,
            examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale atacate, raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, republicata, constata urmatoarele:
            In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competenta sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate invocata.
            Prin aceasta exceptie, Societatea Comerciala BDS Balescu & Comp.i — S.N.C. Buzau invoca neconstitutionalitatea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 10/1997, dar din motivare rezulta ca se refera la dispozitiile art. 11 lit. c) din ordonanta, prin care se abroga art. 11 din Legea nr. 76/1992. In consecinta, prin prezenta decizie Curtea urmeaza sa se pronunte cu privire la dispozitiile art. 11 lit. c) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 10/1997, aprobata, fara modificari sau completari ale acestui articol, prin Legea nr. 151/1997.
            Prin exceptia invocata se sustine ca abrogarea Legii nr. 76/1992 prin art. 11 lit. c) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 10/1997 este neconstitutionala, deoarece, de principiu, abrogarea unei legi este de competenta exclusiva a Parlamentului.
            Acest motiv de neconstitutionalitate nu poate fi retinut. Potrivit art. 114 din Constitutie, ordonanta, fiind expresia unei delegari legislative, in mod necesar implica si posibilitatea modificarii sau abrogarii legilor in vigoare, in functie de limitele abilitarii legislative care, in cazul ordonantelor de urgenta, este prevazuta la alin. (4) al art. 114 din Constitutie. In acest sens este si Decizia Curtii Constitutionale nr. 102 din 31 octombrie 1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 287 din 11 decembrie 1995, in care s-a statuat ca, prin ordonante, Guvernul poate sa reglementeze primar, sa modifice sau sa abroge reglementarea existentai.
            Nici motivul de neconstitutionalitate, potrivit caruia ordonanta atacata incalca art. 138 alin. (1) din Constitutie, care prevede ca impozitele, taxele si orice alte venituri ale bugetului de stat si ale bugetului asigurarilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege, nu poate fi retinut. In practica jurisdictionala a Curtii s-a statuat ca reglementarea taxei de timbru este de domeniul legii ordinare si, de aceea, de principiu, o asemenea reglementare poate face obiectul unei delegari legislative. In acest sens sunt deciziile Curtii Constitutionale nr. 5 din 14 iulie 1992 si nr. 75 din 13 iulie 1994, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 173 din 22 iulie 1992 si, respectiv, nr. 190 din 25 iulie 1994.
            Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si al art. 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata,
            CURTEA
            In numele legii
            DECIDE:
            Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 lit. c) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 10/1997, aprobata prin Legea nr. 151/1997, ridicata de Societatea Comerciala BDS Balescu & Comp.i — S.N.C. Buzau in Dosarul nr. 636/1997 al Tribunalului Buzau.
            Definitiva.
            Pronuntata in sedinta publica din 10 februarie 1998.

PRESEdinTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 28 din 10 februarie 1998
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 din Codul de procedura penala

            Ioan Muraru — presedinte
            Costica Bulai — judecator
            Viorel Mihai Ciobanu — judecator
            Mihai Constantinescu — judecator
            Nicolae Popa — judecator
            Lucian Stangu — judecator
            Florin Bucur Vasilescu — judecator
            Romul Petru Vonica — judecator
            Victor Dan Zlatescu — judecator
            Ioan Griga — procuror
            Florentina Geangu — magistrat-asistent

            Pe rol, pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 din Codul de procedura penala, ridicata de Abrudan Adrian in Dosarul nr. 2.145/1996 al Judecatoriei Oradea.
            Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 5 februarie 1998, in prezenta reprezentantului Ministerului Public si in lipsa celorlalte parti legal citate, fiind consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 10 februarie 1998.
            CURTEA,
            avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
            Judecatoria Oradea, prin Incheierea din 8 ianuarie 1997, a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 din Codul de procedura penala, invocata de Abrudan Adrian.
            In motivarea exceptiei se sustine ca dispozitiile art. 4 din Codul de procedura penala, care reglementeaza rolul activ al judecatorului, sunt neconstitutionale si incompatibile cu principiul inamovibilitatii judecatorului, deoarece permit acestuia sa devina parte in proces, depasindu-si rolul de arbitru impartial. In concluzie, se precizeaza ca, atata vreme cat s-a introdus inamovibilitatea, trebuie reintrodus si principiul rolului pasiv al judecatorului, singurul de natura sa asigure respectarea art. 21 din Constitutie, privind accesul liber la justitie, si a art. 23 din legea fundamentala, referitor la libertatea individuala.
            Exprimandu-si opinia asupra exceptiei invocate, instanta de judecata apreciaza ca aceasta este neintemeiata si ca textul de lege criticat este constitutional.
            In scopul solutionarii cauzei, conform prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 138/1997, s-au solicitat puncte de vedere presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
            In punctul de vedere al Guvernului se apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece intreaga activitate procesuala este calauzita de anumite principii fundamentale, intre care si principiul rolului activ al organelor judiciare.Se precizeaza, de asemenea, ca rolul activ al instantei in desfasurarea procesului penal trebuie discutat impreuna cu dispozitiile art. 3 din Codul de procedura penala, referitoare la aflarea adevarului, pe considerentul ca ele se completeaza si interconditioneaza, aflarea adevarului nefiind posibila fara exercitarea rolului activ al instantei judecatoresti in desfasurarea procesului penal.
            In concluzie, se arata ca dispozitiile art. 4 din Codul de procedura penala nu contravin prevederilor art. 21 si 23 din Constitutie, care reglementeaza situatii total diferite de cele aflate in discutie, si nici altor prevederi constitutionale.
            Se mentioneaza ca si legislatia penala din Romania dintre cele doua razboaie mondiale continea dispozitii privitoare la rolul activ al instantelor de judecata.
            Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
            CURTEA,
            examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, republicata, constata urmatoarele:
            In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competenta sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate invocata.
            Potrivit dispozitiilor art. 4 din Codul de procedura penala: Organele de urmarire penala si instantele de judecata sunt obligate sa aiba rol activ in desfasurarea procesului penali.
            Aceasta regula este in concordanta cu dispozitiile art. 1 din Codul de procedura penala, privitoare la scopul procesului penal, cu prevederile art. 2 din Codul de procedura penala, referitoare la oficialitatea procesului penal, si, de asemenea, cu dispozitiile art. 3 din acelasi cod, privind aflarea adevarului. Este greu de inteles cum s-ar putea asigura aflarea adevarului, daca organele judiciare ar asista pasiv la activitatea de probatiune desfasurata in fata lor, cu atat mai mult cu cat organele de urmarire penala au ca sarcina, potrivit art. 200 din Codul de procedura penala, tocmai strangerea probelor necesare cu privire la existenta infractiunilor, la identitatea faptuitorilor si la stabilirea raspunderii acestora.
            In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile legale criticate ar fi contrare prevederilor art. 23 din Constitutie, referitoare la libertatea persoanei. Prin Decizia nr. 143 din 21 noiembrie 1996, ramasa definitiva prin nerecurare si publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 49 din 21 martie 1997, Curtea Constitutionala a analizat dispozitiile art. 4 din Codul de procedura penala, prin raportare la prevederile art. 23 din Constitutie, considerand textul criticat ca fiind constitutional.
            Cele stabilite prin decizia mentionata isi mentin valabilitatea si in cauza de fata, deoarece nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea solutiei adoptate.
            Tot in motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se considera ca dispozitiile art. 4 din Codul de procedura penala incalca prevederile art. 21 din Constitutie, privind accesul liber la justitie. Or, este, de asemenea, greu de inteles cum acest drept fundamental este afectat prin rolul activ al organelor judiciare in descoperirea adevarului in cauza.
            In sustinerea exceptiei se mai arata ca, pentru a se asigura apararea intereselor inculpatului, judecatorul trebuie sa aiba un rol pasiv si ca el putea avea rol activ atunci cand era amovibil. Cu privire la acest aspect, prin decizia mentionata Curtea a retinut ca infaptuirea justitiei nu este posibila fara cunoasterea situatiei de fapt, iar aceasta cunoastere nu poate fi dobandita fara o preocupare speciala din partea organelor judiciare; or, in conditiile in care legea acorda inculpatului toate garantiile procesuale, inclusiv dreptul de a fi asistat de un aparator in tot cursul procesului penal, nu se poate vorbi de vreo prejudiciere a intereselor aparariii.
            Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata,
            CURTEA
            In numele legii
            DECIDE:
            Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 din Codul de procedura penala, invocata de Abrudan Adrian in Dosarul nr. 2.145/1996 al Judecatoriei Oradea.
            Definitiva.
            Pronuntata in sedinta publica din 10 februarie 1998.

PRESEdinTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 29 din 10 februarie 1998
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a art. 26 alin. 2 din Legea nr. 112/1995
pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute in proprietatea statului

            Ioan Muraru — presedinte
            Costica Bulai — judecator
            Viorel Mihai Ciobanu — judecator
            Mihai Constantinescu — judecator
            Nicolae Popa — judecator
            Lucian Stangu — judecator
            Florin Bucur Vasilescu — judecator
            Romul Petru Vonica — judecator
            Victor Dan Zlatescu — judecator
            Paula C. Pantea — procuror
            Florentina Geangu — magistrat-asistent

            Pe rol, pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 alin. 2 din Legea nr. 112/1995, invocata de Tudoras Mircea in Dosarul nr. 5.252/1996 al Judecatoriei Campulung Moldovenesc.
            Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 3 februarie 1998, in prezenta lui Tudoras Mircea, a reprezentantului Ministerului Public si in lipsa celorlalte parti legal citate, si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 10 februarie 1998.
            CURTEA,
            avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
            Prin actiunea formulata, Tudoras Mircea a chemat in judecata Comisia judeteana Suceava pentru aplicarea Legii nr. 112/1995, solicitand instantei obligarea paratei la anularea deciziei acestei comisii prin care i s-a refuzat restituirea in natura a unui imobil trecut in proprietatea statului in baza unei sentinte penale din anul 1958.
            La termenul de judecata din 2 decembrie 1997 Tudoras Mircea a invocat exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. 2 din Legea nr. 112/1995, sustinand ca acest text de lege trebuia sa faca o distinctie clara intre hotararile penale pronuntate pentru infractiunile de drept comun si cele pronuntate pentru infractiunile de uneltire contra ordinii sociale (art. 208–209 din Codul penal anterior si art. 166 alin. 2 din Codul penal actual)i.
            Prin Incheierea din 9 decembrie 1997 Judecatoria Campulung Moldovenesc a suspendat judecarea cauzei si, in temeiul art. 23 alin. (1) si (2) din Legea nr. 47/1992, republicata, a trimis dosarul Curtii Constitutionale pentru a se pronunta asupra exceptiei de neconstitutionalitate. Intrucat incheierea nu continea opinia instantei, Curtea a cerut indeplinirea acestei obligatii legale si, ca urmare, Judecatoria Campulung Moldovenesc si-a completat incheierea, exprimand opinia ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece persoanele condamnate pentru infractiuni politice sunt in drept sa ceara sesizarea Curtii Supreme de Justitie pentru anularea masurii.
            Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 138/1997, s-au solicitat puncte de vedere presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
            In punctul de vedere al Guvernului se apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este nefondata, intrucat art. 26 alin. 2 din Legea nr. 112/1995 nu contravine nici unui text constitutional. Daca legea mentionata ar interveni in situatii nascute in urma unor hotarari judecatoresti date in materie penala s-ar ajunge la incalcarea principiului separatiei puterilor in stat, respectiv la amestecul puterii legislative in activitatea puterii judecatoresti. In raspunsul Guvernului se precizeaza, de asemenea, ca desfiintarea masurii de confiscare a averii ca urmare a unei hotarari penale nu poate fi facuta decat tot printr-o hotarare judecatoreasca, reclamantul putand solicita procurorului general al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie declararea unui recurs in anulare impotriva hotararii penale si anularea masurii de confiscare a averii.
            Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
            CURTEA,
            examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, dispozitiile legale atacate, raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, republicata, retine urmatoarele:
            In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea este competenta sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate invocata.
            Potrivit art. 26 alin. 2 din Legea nr. 112/1995, masurile reparatorii prevazute de aceasta lege nu se aplica in cazul imobilelor cu destinatia de locuinte, trecute in proprietatea statului prin hotarari judecatoresti penale ori in temeiul Legii nr. 18/1968.
            In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate nu sunt indicate textele ori principiile constitutionale care ar fi incalcate prin dispozitiile art. 26 alin. 2 din Legea nr. 112/1995. Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicata, sunt neconstitutionale numai prevederile care incalca dispozitiile sau principiile Constitutiei, iar potrivit art. 144 lit. c) din legea fundamentala si art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea se pronunta asupra prevederii legale atacate numai in limitele sesizarii. In consecinta, constituie un motiv de respingere a exceptiei neindicarea dispozitiei constitutionale in raport cu care textul de lege atacat este neconstitutional. Controlul din oficiu este inadmisibil, cat timp controlul pe calea exceptiei de neconstitutionalitate nu se poate exercita decat la sesizare.
            In acest sens este si practica jurisdictionala a Curtii Constitutionale, asa cum rezulta din deciziile nr. 338 din 18 iulie 1997 si nr. 392 din 15 octombrie 1997, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 163 din 21 iulie 1997 si, respectiv, nr. 299 din 4 noiembrie 1997.
            De altfel, prin Decizia nr. 549 din 4 decembrie 1997, definitiva, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 64 din 11 februarie 1998, Curtea Constitutionala a constatat ca dispozitiile art. 26 alin. 2 din Legea nr. 112/1995 sunt constitutionale.
            Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata,
            CURTEA
            In numele legii
            DECIDE:
            Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 alin. 2 din Legea nr. 112/1995, invocata de Tudoras Mircea in Dosarul nr. 5.252/1996 al Judecatoriei Campulung Moldovenesc.
            Definitiva.
            Pronuntata in sedinta publica din 10 februarie 1998.

PRESEdinTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 31 din 10 februarie 1998
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a Legii nr. 76/1994 pentru modificarea si completarea
Legii nr. 85/1992 privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat

            Ioan Muraru — presedinte
            Costica Bulai — judecator
            Viorel Mihai Ciobanu — judecator
            Nicolae Popa — judecator
            Romul Petru Vonica — judecator
            Paula C. Pantea — procuror
            Maria Bratu — magistrat-asistent

            Pe rol, solutionarea recursului declarat de Sas Bazil, Szempetéry Gertrud si Pop Florica impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 47 din 5 martie 1997.
            Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 3 februarie 1998 si au fost consemnate in incheierea din aceeasi data, cand, avand nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amanat pronuntarea pentru data de 10 februarie 1998.
            CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
            Prin incheierile nr. 2 din 15 octombrie 1996 Judecatoria Medias a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a Legii nr. 76/1994 pentru modificarea si completarea Legii nr. 85/1992, ridicata in litigiile cu Societatea Comerciala Duseri — S.A. Dumbraveni de Sas Bazil in Dosarul nr. 2.847/1996, de Szempetéry Gertrud in Dosarul nr. 2.848/1996 si de Pop Florica in Dosarul nr. 2.849/1996.
            Prin Decizia nr. 47 din 5 martie 1997 Curtea Constitutionala a respins ca vadit nefondata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 4 din Legea nr. 76/1994, prin care se modifica si se completeaza art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat.
            Pentru a ajunge la aceasta solutie, Curtea a constatat ca, dintre modificarile aduse Legii nr. 85/1992 prin Legea nr. 76/1994, singura prevedere legala, legata nemijlocit de obiectul litigiului, si anume pretentii privind diferenta de pret, o constituie cea cuprinsa in art. 7 in noua sa redactare.
            Curtea a retinut ca textul in discutie nu incalca principiul constitutional al neretroactivitatii legilor, deoarece indexarea pretului urmeaza sa se faca numai pentru contractele de vanzare-cumparare incheiate dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 76/1994.
            Impotriva Deciziei nr. 47 din 5 martie 1997 au declarat recurs, in termen legal, Sas Bazil, Szempetéry Gertrud si Pop Florica, pe care o critica, deoarece s-a retinut in speta ca problema supusa solutionarii de catre instanta nu este de competenta Curtii Constitutionale, fiind o chestiune de aplicare a legii.
            CURTEA,
            avand in vedere decizia atacata, motivele de recurs invocate, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile Legii nr. 76/1994 pentru modificarea si completarea Legii nr. 85/1992, raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
            Singura critica formulata de recurenti, care se refera la faptul ca in mod gresit Curtea, prin decizia recurata, a retinut ca, in speta, nu este o problema de contencios constitutional, ci o chestiune de aplicare a legii, este neintemeiata.
            Curtea Constitutionala a constatat ca numai instanta judecatoreasca este competenta ca, o data cu solutionarea litigiilor dintre parti si Societatea Comerciala Duseri—S.A. Dumbraveni, sa stabileasca si dispozitiile legale aplicabile in legatura cu pretul, in functie de motivele care au condus la neincheierea contractelor pana la modificarea Legii nr. 85/1992. In mod consecvent s-a statuat in practica jurisdictionala a Curtii ca nu este de competenta sa controlul interpretarii judecatoresti a dispozitiilor legale, in vederea solutionarii litigiilor de catre instantele de judecata.
            Pentru motivele aratate, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 si al art. 26 din Legea nr. 47/1992,
            CURTEA
            In numele legii
            DECIDE:
            Respinge recursul declarat de Sas Bazil, Szempetéry Gertrud si Pop Florica impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 47 din 5 martie 1997.
            Definitiva.
            Pronuntata in sedinta publica din 10 februarie 1998.

PRESEdinTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Maria Bratu

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 32 din 10 februarie 1998
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 15/1996
privind intarirea disciplinei financiar-valutare

            Ioan Muraru — presedinte
            Costica Bulai — judecator
            Mihai Constantinescu — judecator
            Nicolae Popa — judecator
            Florin Bucur Vasilescu — judecator
            Paula C. Pantea — procuror
            Gabriela Dragomirescu — magistrat-asistent

            Pe rol, pronuntarea asupra recursului declarat de Societatea Comerciala 7 Icre Prodalimenti — S.R.L. impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 270 din 19 iunie 1997*).
            Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 3 februarie 1998, in prezenta reprezentantului Ministerului Public si in lipsa partilor legal citate, si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 10 februarie 1998.
            CURTEA,
            avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
            Judecatoria Cluj-Napoca, prin Incheierea din 25 octombrie 1996, a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 15/1996 privind intarirea disciplinei financiar-valutare, ridicata de Societatea Comerciala 7 Icre Prodalimenti — S.R.L. in Dosarul nr. 7.329/1996.
            Prin Decizia nr. 270 din 19 iunie 1997 Curtea Constitutionala a respins ca vadit nefondata exceptia de neconstitutionalitate. Pentru a pronunta aceasta solutie s-a retinut ca, potrivit art. 41 alin. (8) din Constitutie, bunurile folosite pentru savarsirea unei contraventii pot fi confiscate in conditiile legii.
            Impotriva Deciziei nr. 270 din 19 iunie 1997 a declarat recurs, in termen legal, Societatea Comerciala 7 Icre Prodalimenti — S.R.L., pentru urmatoarele motive:
            — confiscarea nu se poate aplica celui care a efectuat plata, intrucat suma platita nu se mai afla in patrimoniul sau, ci al celui care a incasat-o. In caz contrar, confiscarea incalca prevederile art. 41 alin. (1) si (2) din Constitutie, privind garantarea si ocrotirea legala a dreptului de proprietate, ale alin. (7) al aceluiasi articol, privind prezumtia dobandirii licite a bunurilor proprietatea unei persoane, precum si ale alin. (8) din acelasi articol, care dispune ca bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori contraventii pot fi confiscate numai in conditiile legii;
            — Ordonanta Guvernului nr. 26/1997 a modificat sanctiunile prevazute pentru savarsirea contraventiei respective, eliminand masura confiscarii, ceea ce ar insemna ca Guvernul si-a dat seama de neconstitutionalitatea masurii respectivei.
            Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, intrucat exceptia a fost respinsa ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
            Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 15/1996 este lipsita de obiect ca urmare a modificarii acestui articol prin Ordonanta Guvernului nr. 26/1997.
            Camera Deputatilor si Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.
            CURTEA,
            avand in vedere decizia atacata, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, concluziile procurorului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, prevederile legale atacate ca neconstitutionale, raportate la dispozitiile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine:
            Primul motiv de recurs este neintemeiat si urmeaza a fi respins.
            Recurenta sustine ca art. 6 alin. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 15/1996 este neconstitutional, intrucat masura confiscarii sumei de bani, platita in numerar de catre o persoana juridica altei persoane juridice, peste plafonul legal zilnic, nu poate fi aplicata celui care face plata, ci ar trebui suportata de cel care a incasat-o.
            Aceasta sustinere nu se justifica, deoarece, cat timp cel care a incasat suma respectiva s-a incadrat in plafonul legal zilnic, nu a savarsit contraventia si deci nu poate fi sanctionat nici prin aplicarea amenzii, nici prin confiscarea sumei incasate. Prin ipoteza, contraventia fiind savarsita doar de platitor, sanctiunea confiscarii prevazuta la art. 6 alin. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 15/1996 poate fi aplicata numai acestuia. In caz contrar, ar insemna ca masura confiscarii sa fie suportata de o persoana, in speta, de primitor, pentru contraventia savarsita de alta persoana, in cazul de fata, de platitor, ceea ce este contrar prevederilor art. 41 alin. (8) din Constitutie, potrivit carora Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori contraventii pot fi confiscate numai in conditiile legiii.
            Cel de-al doilea motiv de recurs, potrivit caruia modificarea textului criticat prin Ordonanta Guvernului nr. 26 din 22 august 1997 demonstreaza neconstitutionalitatea acestuia este intemeiat si urmeaza a fi admis, dar nu sub aspectul invocat de recurenta. Modificarea dispozitiilor art. 6 alin. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 15/1996 prin Ordonanta Guvernului nr. 26/1997, in sensul eliminarii masurii confiscarii, nu este consecinta neconstitutionalitatii textului inainte de modificare, ci a schimbarii politicii legislative de sanctionare a depasirii plafonului legal al platilor in numerar. Ca urmare insa a modificarii dispozitiei legale ce face obiectul exceptiei, in prezent aceasta a ramas fara obiect. Potrivit practicii constante a Curtii, controlul constitutionalitatii legii se exercita numai asupra unei dispozitii legale in vigoare.
            Rezulta ca motivul de recurs privind modificarea art. 6 alin. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 15/1996 urmeaza a fi admis, Decizia nr. 270 din 19 iunie 1997, desfiintata, si, pe fond, exceptia de neconstitutionalitate, respinsa.
            Pentru motivele aratate, in temeiul dispozitiilor art. 144 lit. c) si ale art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 25 si ale art. 26 din Legea nr. 47/1992,
            CURTEA
            In numele legii
            DECIDE:
            Admite recursul declarat de Societatea Comerciala 7 Icre Prodalimenti — S.R.L. impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 270 din 19 iunie 1997, pe care o desfiinteaza si, pe fond, respinge exceptia de neconstitutionalitate a art. 6 alin. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 15/1996.
            Definitiva.
            Pronuntata in sedinta publica din 10 februarie 1998.

PRESEdinTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu

*) Decizia Curtii Constitutionale nr. 270 din 19 iunie 1997 a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 83 din 20 februarie 1998.

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 36 din 17 februarie 1998
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 41/1997
pentru modificarea si completarea Decretului-lege nr. 118/1990

            Ioan Muraru — presedinte
            Costica Bulai — judecator
            Viorel Mihai Ciobanu — judecator
            Mihai Constantinescu — judecator
            Nicolae Popa — judecator
            Lucian Stangu — judecator
            Florin Bucur Vasilescu — judecator
            Romul Petru Vonica — judecator
            Victor Dan Zlatescu — judecator
            Paula C. Pantea — procuror
            Mihai Paul Cotta — magistrat-asistent

            Pe rol, pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 41/1997 pentru modificarea si completarea Decretului-lege nr. 118/1990, invocata de Bogdan Traian in Dosarul nr. 2.982/1997, aflat pe rolul Tribunalului Bucuresti — Sectia a IV-a civila.
            Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 10 februa rie 1998, in prezenta partilor si a reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 17 februarie 1998.
            CURTEA,
            avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
            Prin Incheierea din 24 octombrie 1997, pronuntata de Tribunalul Bucuresti — Sectia a IV-a civila in Dosarul nr. 2.982/1997, Curtea Constitutionala a fost sesizata cu exceptia de neconstitutionalitate a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 41 din 10 iulie 1997 pentru modificarea si completarea Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate in strainatate ori constituite in prizonieri, invocata de Bogdan Traian.
            In motivarea exceptiei se sustine ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 41/1997, care modifica si completeaza Decretul-lege nr. 118/1990, este neconstitutionala, deoarece incalca prevederile art. 16, 19, 21, 47, 48, 49, 125 si ale art. 128 din Constitutie.
            Opinia instantei de judecata este ca prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 41/1997 deroga de la principiile dreptului comun, in sensul ca retroactiveaza, aplicandu-se la cauzele aflate in curs de solutionare. In conditiile in care actul normativ nu prevede modul de solutionare a situatiilor tranzitorii, se lasa la latitudinea fiecarei instante solutia pronuntata, in cazul invocarii exceptiei de necompetenta materiala a tribunalului.
            In temeiul art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, s-au solicitat punctele de vedere presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului asupra exceptiei invocate.
            In punctul de vedere al Guvernului se arata ca exceptia ridicata nu priveste textele Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 41/1997, ci interpretarea data Decretului-lege nr. 118/1990 de catre comisia de aplicare a acestui decret. Deoarece Curtea Constitutionala nu se poate substitui instantelor judecatoresti, se apreciaza ca exceptia este nefondata.
            Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
            CURTEA,
            examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partilor si concluziile procurorului, prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 41/1997, raportate la dispozitiile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, republicata, retine:
            In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al prevederilor art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutionala este competenta sa solutioneze exceptia cu care a fost sesizata.
            Prin exceptia invocata se critica Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 41/1997 ca neconstitutionala in ansamblul sau, fara a se arata dispozitiile care contravin prevederilor constitutionale incalcate si nici un alt motiv de ordin juridic in justificarea acestei solicitari, incalcandu-se astfel prevederile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit carora orice sesizare adresata Curtii Constitutionale trebuie motivata. Textul fiind imperativ, incalcarea dispozitiilor sale are drept consecinta imposibilitatea exercitarii controlului, Curtea neputandu-se substitui autorului sesizarii, in ceea ce priveste invocarea unui motiv de neconstitutionalitate. In acest sens este si jurisprudenta Curtii, astfel cum rezulta din Decizia nr. 338 din 18 iulie 1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 163 din 21 iulie 1997, si din Decizia nr. 392 din 15 octombrie 1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 299 din 4 noiembrie 1997.
            In exceptie se sustine ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 41/1997 incalca prevederile art. 16, 19, 21, 47, 48, 49, 125 si ale art. 128 din Constitutie.
            Se constata, in subsidiar, ca dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 41/1997 nu sunt contrare normelor constitutionale invocate de autorul exceptiei. Acestea nu incalca principiul accesului liber la justitie, prevazut la art. 21 din Constitutie, chiar daca au fost abrogate dispozitiile art. 9 ale Decretului-lege nr. 118/1990, care reglementeaza calea de atac impotriva deciziilor date de comisia prevazuta la art. 8 din decretul-lege sus-mentionat.
            Potrivit jurisprudentei Curtii Constitutionale, instituirea unei proceduri administrativ-jurisdictionale nu este contrara principiului accesului liber la justitie, cat timp decizia organului administrativ poate fi atacata la instanta judecatoreasca. In acest sens mentionam Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994 si Decizia nr. 282 din 1 iulie 1997.
            In speta, decizia comisiei prevazute la art. 8 din Decretul-lege nr. 118/1990, ca si actul administrativ emis de directia de munca si protectie sociala pentru stabilirea perioadelor de persecutie politica, pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ, potrivit Legii nr. 29/1990, aceasta fiind in conformitate cu dispozitiile art. 48 din Constitutie.
            Celelalte dispozitii constitutionale invocate in sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate nu sunt incidente in cauza.
            Asa fiind, urmeaza ca exceptia de neconstitutionalitate sa fie respinsa.
            Fata de considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata,
            CURTEA
            In numele legii
            DECIDE:
            Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 41/1997 pentru modificarea si completarea Decretului-lege nr. 118/1990, invocata de Bogdan Traian in Dosarul nr. 2.982/1997 al Tribunalului Bucuresti — Sectia a IV-a civila.
            Definitiva.
            Pronuntata in sedinta publica din 17 februarie 1998.

PRESEdinTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta