MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI
P A R T E A I
Anul X - Nr. 146 LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE 9 aprilie 1998
SUMAR
ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE
ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE
772 . - ORDIN privind prospectul de emisiune al obligatiunilor de tezaur seria VAL. 4 2000
DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE
DECIZIA Nr. 47*) din 5 martie 1997 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a Legii nr. 76/1994 pentru modificarea si completarea Legii nr. 85/1992 privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat
DECIZIA Nr. 2 din 3 februarie 1998 privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. 1, art. 5, art. 12, art. 13 alin. 2, 4 si 5 si ale art. 24 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute in proprietatea statului
DECIZIA Nr. 26 din 10 februarie 1998 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 lit. c) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 10 din 19 aprilie 1997 cu privire la diminuarea blocajului financiar si a pierderilor din economie, aprobata prin Legea nr. 151 din 24 iulie 1997
DECIZIA Nr. 27 din 10 februarie 1998 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 lit. c) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 10 din 19 aprilie 1997 cu privire la diminuarea blocajului financiar si a pierderilor din economie, aprobata prin Legea nr. 151 din 24 iulie 1997
DECIZIA Nr. 28 din 10 februarie 1998 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 din Codul de procedura penala
DECIZIA Nr. 29 din 10 februarie 1998 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a art. 26 alin. 2 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute in proprietatea statului
DECIZIA Nr. 31 din 10 februarie 1998 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a Legii nr. 76/1994 pentru modificarea si completarea Legii nr. 85/1992 privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat
DECIZIA Nr. 32 din 10 februarie 1998 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 15/1996 privind intarirea disciplinei financiar-valutare
DECIZIA Nr. 36 din 17 februarie 1998 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 41/1997 pentru modificarea si completarea Decretului-lege nr. 118/1990
ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE
MINISTERUL FINANTELOR
ORDIN
privind prospectul de emisiune al obligatiunilor de tezaur seria VAL. 4 2000
Ministrul
finantelor,
in baza
Hotararii Guvernului nr. 447/1997 privind organizarea si functionarea
Ministerului Finantelor, cu modificarile ulterioare,
in baza
prevederilor art. 28 din Legea bugetului de stat pe anul 1997 nr. 72/1997, ale
art. 7 din Legea nr. 91/1993 privind datoria publica, ale Conventiei nr.
16.813/1998, incheiata intre Ministerul Finantelor si Banca Nationala a
Romaniei, precum si ale Ordonantei Guvernului nr. 18/1996 privind angajarea de
imprumuturi guvernamentale prin emisiunea de obligatiuni de stat in valuta pe
piata interna,
emite
urmatorul ordin:
Art. 1. —
Ministerul Finantelor anunta lansarea unor emisiuni de titluri de stat, numite
obligatiuni de tezaur cu dobanda exprimate in dolari S.U.A., seria VAL. 4 2000,
in valoare de 100.000.000 dolari S.U.A.
Valorile
imprumutate pot fi majorate sau micsorate, pana la anularea emisiunii, in
functie de necesitatile de finantare a contului general al trezoreriei
statului, comunicate de Ministerul Finantelor in preziua subscrierii.
Valoarea
nominala individuala a unei obligatiuni de tezaur cu dobanda este de 10.000
dolari S.U.A.
Art. 2. —
Data emisiunii (data decontarii) obligatiunilor de tezaur cu dobanda, seria
VAL. 4 2000, este 17 aprilie 1998.
Art. 3. —
Data scadentei (data rascumpararii) obligatiunilor de tezaur cu dobanda, seria
VAL. 4 2000, este 16 aprilie 2000.
Art. 4. —
Metoda de vanzare este subscriptia publica, obligatiunile de tezaur cu dobanda
putand fi cumparate de banci autorizate sa functioneze in Romania.
Cererile de subscriere in nume propriu si al clientilor lor, persoane juridice
rezidente, se depun la Banca Nationala a Romaniei la data subscrierii (data
vanzarii), respectiv 15 aprilie 1998, pana la ora 14,00.
Dupa
inchiderea subscrierii, dar in aceeasi zi, participantii vor fi informati
asupra acceptarii sau neacceptarii, totale sau partiale, a cererilor depuse.
Art. 5. —
Adjudecarea emisiunii de obligatiuni de tezaur cu dobanda, seria VAL. 4 2000,
se va face in conformitate cu prevederile Regulamentului Bancii Nationale a
Romaniei nr. 2/1997 privind operatiunile cu titluri de stat derulate prin Banca
Nationala a Romaniei, in calitatea sa de agent al statului.
Art. 6. —
Rata dobanzii obligatiunilor de tezaur cu dobanda este de 7,5% pe an.
Dobanda se
va plati la datele de 16 octombrie 1998, 17 aprilie 1999, 16 octombrie 1999 si
16 aprilie 2000, prin creditarea contului de corespondent in dolari S.U.A. al
detinatorului inregistrat, comunicat oficial de catre acesta Bancii Nationale a
Romaniei cu cel putin doua zile lucratoare inainte de data platii dobanzii.
Dobanda se va determina conform formulei:
N x r x z
D =
-------------------------,
365
in care:
D = dobanda;
N = valoarea
nominala;
r = rata
dobanzii;
z = numarul
de zile de detinere de la ultima scadenta.
In situatia
in care una dintre aceste date este o zi nelucratoare, plata se va efectua in
ziua lucratoare urmatoare.
Art. 7. —
Plata obligatiunilor de tezaur cu dobanda se vaefectua la data emisiunii,prin
transferarea de catre cumparator in contul de dolari S.U.A. al Bancii Nationale
a Romaniei, deschis la Federal Reserve Bank of New York, a sumei reprezentand
valoarea nominala a obligatiunilor de tezaur cu dobanda cumparate.
Art. 8. —
Rascumpararea obligatiunilor de tezaur cu dobanda se va efectua la data
scadentei, respectiv 16 aprilie 2000, prin creditarea contului de corespondent
in dolari S.U.A. al detinatorului inregistrat, comunicat oficial Bancii
Nationale a Romaniei de catre acesta, la data inregistrarii curente, cu suma
reprezentand valoarea nominala a obligatiunilor de tezaur cu dobanda, exprimate
in dolari S.U.A.
Art. 9. —
Obligatiunile de tezaur cu dobanda sunt negociabile pe piata secundara si nu se
emit in forma fizica. Proprietatea asupra acestora va fi inregistrata la Banca
Nationala a Romaniei, iar orice schimbare a titularului dreptului de
proprietate va fi anuntata acesteia conform prevederilor Regulamentului Bancii
Nationale a Romaniei nr. 2/1997.
Art. 10. —
Tranzactionarea obligatiunilor de tezaur cu dobanda pe piata secundara nu va fi
permisa:
— in
ultimele doua zile lucratoare, anterior primei plati a dobanzii, precum si;
— in
ultimele doua zile lucratoare, anterior datei scadentei.
Art. 11. —
Prezenta emisiune nu beneficiaza de facilitati fiscale.
Art. 12. —
Directia generala a datoriei publice va aduce la indeplinire prevederile
prezentului ordin.
Ministrul finantelor,
Daniel Daianu
Bucuresti, 10 aprilie 1998.
Nr. 772.
DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
DECIZIA Nr. 47*)
din 5 martie 1997
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a Legii nr. 76/1994 pentru
modificarea si completarea
Legii nr. 85/1992 privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie
construite din fondurile statului si din fondurile unitatilor economice sau
bugetare de stat
*) A se vedea si Decizia Curtii Constitutionale nr. 31 din 10 februarie 1998.
Florin
Bucur Vasilescu — presedinte
Mihai
Constantinescu — judecator
Lucian
Stangu — judecator
Valer-Vasilie Bica — magistrat-asistent
Completul
de judecata, convocat potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, constata
urmatoarele:
Prin
incheierile nr. 2 din 15 octombrie 1996 Judecatoria Medias a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a Legii pentru modificarea
si completarea Legii nr. 85/1992, invocata in litigiul cu Societatea Comerciala
Duseri — S.A. Dumbraveni de paratii Sas Bazil in Dosarul nr. 2.847/1996,
Szempetéry Gertrud in Dosarul nr. 2.848/1996 si de Pop Florica in Dosarul nr.
2.849/1996.
Instanta
arata ca motivul ridicarii exceptiei ar fi incalcarea dispozitiilor art. 15
alin. (2) din Constitutie si, avand in vedere cererea formulata de
reprezentantii paratului in baza exceptiei de neconstitutionalitate a Legii nr.
85/1992i, dispune, prin fiecare incheiere in parte, trimiterea la Curte a
cauzei, pentru pronuntarea asupra exceptiei invocate impotriva Legii nr.
85/1992i.
Incheierile
de sesizare, impotriva prevederilor art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, nu
contin opinia instantei, iar solicitarea Curtii Constitutionale ca acestea sa
fie completate si sa-i fie astfel comunicate a ramas fara nici un rezultat.
In temeiul
art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 s-au solicitat puncte de vedere
Guvernului si celor doua Camere ale Parlamentului.
In punctul
sau de vedere, Guvernul considera exceptia ca fiind vadit nefondatai, deoarece
motivul de neconstitutionalitate invocat — incalcarea principiului
neretroactivitatii legii — ar putea fi discutat numai in legatura cu
prevederile art. 7 din Legea nr. 85/1992, care insa nu are caracter retroactiv,
deoarece se refera la indexarea pretului numai pentru contractele de
vanzare-cumparare incheiate dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 76/1994i. De
asemenea, Guvernul arata ca este de competenta instantei sa stabileasca legea
aplicabila, in ceea ce priveste pretul, in functie de motivele care au condus
la neincheierea contractelor pana la modificarea Legii nr. 85/1992.
Camera
Deputatilor si Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.
Exceptia de
neconstitutionalitate invocata formeaza obiectul dosarelor Curtii
Constitutionale nr. 373 C/1996, nr. 374 C/1996 si nr. 375 C/1996.
CURTEA,
avand in
vedere actele si lucrarile dosarelor, incheierile de sesizare, raportul
intocmit in cauza, punctul de vedere al Guvernului, prevederile Legii nr.
76/1994 si ale Legii nr. 85/1992, raportate la dispozitiile Constitutiei si ale
Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Analizand
exceptia de neconstitutionalitate invocata, se constata ca, in temeiul art. 144
lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea
Constitutionala este competenta sa o solutioneze, fiind legal sesizata.
Lipsa
opiniei instantei judecatoresti din incheierile de sesizare nu poate opri
Curtea sa judece cauzele ce i-au fost deduse, deoarece incalcarea de catre
Judecatoria Medias a obligatiei de a-si exprima opinia nu poate paraliza
exercitarea dreptului conferit de Constitutie autorilor exceptiei de a o invoca
si, in mod corelativ, de a primi solutia rezultata din controlul legii de catre
Curtea Constitutionala. De principiu, exercitiul unui drept constitutional nu
poate fi impiedicat de neindeplinirea unei obligatii in sarcina unei autoritati
publice, chiar daca aceasta este o instanta judecatoreasca.
Intrucat
toate exceptiile privesc dispozitiile Legii pentru modificarea si completarea
Legii nr. 85/1992i, au fost ridicate in fata aceleiasi instante si de paratii
aflati in litigiu cu acelasi reclamant, pentru o mai buna administrare a
justitiei, urmeaza ca dosarele Curtii sa fie conexate.
In fond se
constata ca, desi cauza a fost trimisa la Curtea Constitutionala pentru ca
aceasta sa se pronunte asupra exceptiei de neconstitutionalitate a Legii nr.
85/1992 in totalitatea sa, in incheierea de sesizare si in intampinarile la
care aceasta face trimitere se face referire la Legea pentru modificarea si
completarea Legii nr. 85/1992i, adica la Legea nr. 76/1994, si, in cele din
urma, la art. 7 din Legea nr. 85/1992, astfel cum a fost modificat prin legea
sus-mentionata, prevedere care ar contraveni principiului neretroactivitatii
legilor, instituit prin art. 15 alin. (2) din Constitutie.
Prin
actiune, reclamanta Societatea Comerciala Duseri — S.A. Dumbraveni a solicitat
obligarea paratilor la plata unor sume reprezentand contravaloarea
apartamentelor ce li s-au atribuit pe baza unor hotarari judecatoresti, in temeiul
prevederilor art. 7 din Legea nr. 85/1992, astfel cum a fost modificat prin
Legea nr. 76/1994. Rezulta deci ca dintre modificarile aduse Legii nr. 85/1992
prin Legea nr. 76/1994, singura prevedere legata nemijlocit de obiectul
litigiului — pretentii privind diferenta de pret — il constituie art. 7 in noua
sa redactare. De altfel si din cuprinsul intampinarilor autorilor exceptiei se
poate constata ca singurul text din Legea nr. 76/1994 care, din acest punct de
vedere, ar putea fi vizat este cel al art. I pct. 4 prin care se modifica si se
completeaza art. 7 din Legea nr. 85/1992.
In
consecinta, deoarece nu toate dispozitiile Legii nr. 76/1994 atacate ca
neconstitutionale sunt incidente in cauza, facand aplicarea prevederilor art.
23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit carora exceptia de
neconstitutionalitate poate viza numai acele dispozitii legale de care depinde
judecarea cauzei, rezulta ca exceptia privind dispozitiile Legii nr. 76/1994,
in afara art. I pct. 4 prin care se modifica si se completeaza art. 7 din Legea
nr. 85/1992, este irelevanta, solutionarea exceptiei urmand a fi restransa
numai la aceasta din urma prevedere.
Art. 7 din
Legea nr. 85/1992 prevede ca locuintele construite din fondurile unitatilor
economice sau bugetare de stat, pana la data intrarii in vigoare a legii,
altele decat locuintele de interventie, vor fi vandute titularilor contractelor
de inchiriere, la cererea acestora, cu plata integrala sau in rate a pretului,
in conditiile Decretului-lege nr. 61/1990 si ale prezentei legii.
Prin Legea
nr. 76/1994, art. 7 din Legea nr. 85/1992 a fost modificat si completat cu doua
alineate care au devenit alin. 2 si alin. 3. Potrivit art. 7 alin. 3 din Legea
nr. 85/1992, astfel cum a fost modificat, evaluarea si vanzarea locuintelor
prevazute la alin. 1 si 2 si la art. 1 alin. 1, pentru care nu s-au incheiat
contracte de vanzare-cumparare pana la data intrarii in vigoare a legii, se vor
face in conditiile Decretului-lege nr. 61/1990 si ale prezentei legi,
completate cu prevederile referitoare la coeficientii de uzura din Decretul nr.
93/1977, la un pret indexat in functie de cresterea salariului minim brut pe
tara la data cumpararii, fata de cel existent la data intrarii in vigoare a
Legii nr. 85/1992i.
Din redactarea
textului rezulta ca acesta nu incalca principiul constitutional al
neretroactivitatii legilor, deoarece indexarea pretului urmeaza sa se faca
numai pentru contractele de vanzare-cumparare incheiate dupa intrarea in
vigoare a Legii nr. 76/1994.
De altfel,
chiar in intampinarile paratilor, identice, se sustine ca prevederile art. 7
sunt constitutionale si numai interpretarea data acestor reglementari de catre
reclamant ar fi nelegala.
In aceasta
situatie insa, nu Curtea Constitutionala, ci instanta judecatoreasca este
competenta ca, o data cu solutionarea litigiului dintre parati si Societatea
Comerciala Duseri — S.A. Dumbraveni, sa stabileasca si dispozitiile legale
aplicabile in legatura cu pretul, in functie de motivele care au condus la
neincheierea contractelor pana la modificarea Legii nr. 85/1992. Dupa cum, in
mod consecvent, s-a statuat in practica jurisdictionala a Curtii, controlul
interpretarii judecatoresti a dispozitiilor legale, in vederea solutionarii
litigiilor de catre instantele judecatoresti, nu este de competenta Curtii
Constitutionale.
Cum autorii
exceptiilor se refera expres la aplicarea legii in timp, care este o problema
de interpretare curenta, ca in cazul oricarei legi, iar prin exceptiile
respective nu se indica nici o prevedere a Legii nr. 76/1994 sau a Legii nr.
85/1992, care ar infrange principiul constitutional al neretroactivitatii
legii, urmeaza ca Judecatoria Medias sa se pronunte asupra aplicarii in timp a
prevederilor art. 7 din Legea nr. 85/1992, astfel cum au fost modificat prin
Legea nr. 76/1994.
Pentru toate
aceste considerente, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din
Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) si al
art. 25 din Legea nr. 47/1992, in unanimitate,
CURTEA
In numele
legii
DECIDE:
1. Conexeaza
dosarele nr. 375 C/1996 si nr. 374 C/1996 la Dosarul nr. 373 C/1996.
2. Respinge
ca vadit nefondata exceptia de neconstitutionalitate a art. I pct. 4 din Legea
nr. 76/1994, prin care se modifica si se completeaza art. 7 din Legea nr.
85/1992 privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite
din fondurile statului si din fondurile unitatilor economice sau bugetare de
stat, invocata in fata Judecatoriei Medias de Sas Bazil in Dosarul nr.
2.847/1996, Szempetéry Gertrud in Dosarul nr. 2.848/1996 si de Pop Florica in
Dosarul nr. 2.849/1996.
Cu recurs in
termen de 10 zile de la comunicare.
Pronuntata
in sedinta din 5 martie 1997.
PRESEdinTE,
conf. univ. dr. Florin Bucur Vasilescu
Magistrat-asistent,
Valer-Vasilie Bica
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
DECIZIA Nr. 2 din
3 februarie 1998
privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. 1,
art. 5, art. 12, art. 13 alin. 2, 4 si 5 si ale art. 24 din Legea nr. 112/1995
pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de
locuinte,
trecute in proprietatea statului
Ioan Muraru
— presedinte
Costica
Bulai — judecator
Viorel Mihai
Ciobanu — judecator
Mihai
Constantinescu — judecator
Nicolae Popa
— judecator
Lucian
Stangu — judecator
Florin Bucur
Vasilescu — judecator
Romul Petru
Vonica — judecator
Victor Dan
Zlatescu — judecator
Paula C.
Pantea — procuror
Claudia Miu
— magistrat-asistent
Pe rol,
pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1
alin. 1, art. 5, art. 12, art. 13 alin. 2, 4 si 5 si ale art. 24 din Legea nr.
112/1995, ridicata de Schipor Ioana Lucretia in Dosarul nr. 5.185/1997 al
Judecatoriei Cluj-Napoca.
Dezbaterile
au avut loc in sedinta publica din data de 27 ianuarie 1998, in prezenta
reprezentantului Ministerului Public si in lipsa partilor legal citate, si au
fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de
timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 3 februarie 1998.
CURTEA,
avand in
vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Judecatoria
Cluj-Napoca, prin Incheierea din 6 iunie 1997, pronuntata in Dosarul nr.
5.185/1997 al acestei instante, a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. 1, art. 5, art. 12, art. 13
alin. 2, 4 si 5 si ale art. 24 din Legea nr. 112/1995, ridicata de Schipor
Ioana Lucretia in cadrul unui proces avand ca obiect, pe de o parte,
contestarea hotararii Comisiei judetene de aplicare a Legii nr. 112/1995, prin
care i se respinsese cererea de restituire in natura a unui imobil, iar pe de
alta parte, restituirea proprietatii acestui imobil sau, in subsidiar, acordarea
integrala a despagubirii cuvenite.
Din
cuprinsul cererii adresate instantei rezulta ca temeiul constitutional invocat
in sprijinul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie prevederile art.
41 din Constitutie: alin. (1) privind garantia dreptului de proprietate, alin.
(3) referitor la trecerea in proprietate publica a unui bun numai prin
expropriere si alin. (7) referitor la interdictia privind confiscarea averii
dobandite licit, precum si prevederile art. 135 alin. (6) din Constitutie
privind inviolabilitatea proprietatii private.
In temeiul
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, s-au cerut puncte de
vedere presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
In punctul
de vedere al Guvernului se arata, in legatura cu prevederile art. 1 alin. 1 din
Legea nr. 112/1995, ca nu se poate retine neconstitutionalitatea acestorai,
deoarece imobilele la care se refera dispozitiile respective se aflau, legal,
in proprietatea statului, iar fostilor proprietari sau mostenitorilor acestora
li s-a recunoscut dreptul de a obtine reparatia ce li se cuvinei in natura sau
prin despagubiri. Se precizeaza ca Toate aceste masuri sunt prevazute ca o
garantie a dreptului de proprietatei. Guvernul arata ca nici cu privire la
celelalte articole care formeaza obiectul exceptiei nu se poate retine ca ar fi
neconstitutionale, tinand seama de jurisdictia Curtii si de faptul ca
prevederile legale atacate nu contravin unei norme constitutionale, art. 5
reglementand reparatia in natura, art. 12, reparatia prin echivalent, iar art.
13, modul de calcul al despagubirii.
Presedintii
celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinand
incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de
judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale atacate,
raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, republicata,
constata urmatoarele:
In temeiul
art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea
este competenta sa se pronunte asupra exceptiilor de neconstitutionalitate cu
care a fost legal sesizata.
In legatura
cu prevederile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 112/1995, Curtea a statuat, prin
Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 177 din 8 august 1995, ca aceste prevederi sunt constitutionale.
Din considerentele deciziei rezulta ca motivele invocate in sustinerea
exceptiei examinate au fost avute in vedere si la pronuntarea deciziei
respective. Prin exceptia ce face obiectul prezentei decizii nu au fost
invocate motive noi de natura sa justifice o alta solutie, astfel incat, avand
in vedere obligativitatea deciziilor Curtii Constitutionale, potrivit art. 145
alin. (2) din Constitutie, urmeaza ca exceptia de fata referitoare la
dispozitiile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 sa fie respinsa.
Cu referire
la prevederile art. 24 din Legea nr. 112/1995, Curtea constata ca solutionarea
cauzei nu depinde de dispozitiile acestui articol. De aceea, in temeiul art. 23
alin. (1) si (3) din Legea nr. 47/1992, exceptia de neconstitutionalitate este
inadmisibila, urmand sa fie respinsa.
In ceea ce
priveste art. 5 din Legea nr. 112/1995, care consacra restituirea in natura a
imobilelor proprietate de stat, tinand seama de insusi temeiul constitutional
invocat in motivarea exceptiei — art. 41 privind protectia proprietatii private
si art. 135 alin. (6) privind inviolabilitatea acestei proprietati, din
Constitutie —, rezulta ca exceptia, in mod evident, este nefondata. Apare
contradictoriu sa se sustina ca garantia constitutionala a dreptului de
proprietate a fost incalcata de o dispozitie legala ce asigura restituirea in
natura a proprietatii fostului proprietar.
Pentru
aceleasi motive, exceptia este nefondata si in ceea ce priveste contestarea
constitutionalitatii prevederilor art. 12 din Legea nr. 112/1995, care
reglementeaza, de principiu, dreptul fostilor proprietari de a fi despagubiti
pentru imobilele ce nu le sunt restituite in natura, deoarece despagubirea are
semnificatia unei restituiri prin echivalent. De aceea, exceptia nu este
fondata nici in ceea ce priveste contestarea legitimitatii art. 13 alin. 4 si
5, care reglementeaza modul in care se asigura plata despagubirilor si
actualizarea acestora in functie de salariul mediu pe economie. Aceste
reglementari sunt consecinte ale dreptului la despagubire, avand semnificatia
unor garantii pentru reali zarea efectiva a acestui drept, astfel incat, in
nici un fel, nu pot fi considerate ca incalcand garantia constitutionala a
dreptului de proprietate si caracterul inviolabil al acestui drept, ce
constituie temeiul constitutional invocat in justificarea exceptiei.
Asupra
dispozitiilor alin. 2 al art. 13 din Legea nr. 112/1995, Curtea s-a pronuntat
prin Decizia nr. 73/1995 si a statuat ca aceste prevederi sunt constitutionale.
Cat priveste
invocarea, in motivarea exceptiei, a dispozitiilor art. 41 din Constitutie,
urmeaza a se tine seama ca autoarea exceptiei a avut in vedere, in principal,
alin. 1 al acestui text, precizand, expres, ca se refera la garantarea, prin
aceasta prevedere constitutionala, a dreptului de proprietate.
Or, astfel
cum s-a precizat in Decizia Curtii nr. 73/1995, exista deplina concordanta
intre prevederile art. 13 alin. 2 din Legea nr. 112/1995 si dispozitiile art.
41 alin. (1) din Constitutie, care garanteaza dreptul de proprietate, precum si
cu reglementarile internationale in materie.
Dispozitia
cuprinsa in art. 13 alin. 2 din Legea nr. 112/1995 nu a fost atacata in raport
cu art. 41 alin. (2) din Constitutie; intr-adevar autoarea exceptiei nu face
nici un fel de referire la faptul ca dispozitia legala atacata ar infrange
principiul ocrotirii egale a dreptului de proprietate consacrat prin art. 41
alin. (1) din Constitutie. Curtea nu este competenta sa se pronunte asupra unor
temeiuri de neconstitutionalitate pe care autoarea exceptiei nu le invoca si
care nu rezulta implicit sau explicit din motivele folosite in sprijinul
exceptiei.
Textul art.
13 alin. 2 din Legea nr. 112/1995 nu priveste ocrotirea dreptului de
proprietate asupra locuintelor — bunuri ce au fost trecute in proprietatea
statului sub imperiul altui regim constitutional —, ci acordarea unor
reparatii, intr-un cuantum limitat, celor care nu se afla in situatiile
prevazute de lege care sa le confere vocatia la restituirea in natura a locuintelor.
Asa fiind, reglementarea reparatiilor prevazuta la art. 13 alin. 2 din Legea
nr. 112/1995 nu restrange exercitiul dreptului de proprietate al celor in
cauza, ci limiteaza cuantumul unor reparatii pe care le prevede legea, in
raport cu posibilitatile economice si financiare ale tarii.
In fine,
chiar in ceea ce priveste aplicarea principiului egalitatii si nediscriminarii,
este de observat ca aceasta nu poate avea un caracter nediferentiat si formal,
care, in cazul Legii nr. 112/1995, ar face imposibila chiar si acordarea unor
reparatii partiale, atata vreme cat, sub aspect economic, nu se pot acorda
reparatii integrale. Astfel, Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 107 din 1
noiembrie 1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 85
din 26 aprilie 1996, a statuat ca violarea principiului egalitatii si
nediscriminarii exista atunci cand se aplica un tratament diferentiat unor
cazuri egale, fara sa existe o motivare obiectiva si rezonabila sau daca exista
o disproportie intre scopul urmarit prin tratamentul inegal si mijloacele
folositei.
Pentru
considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din
Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea
nr. 47/1992, republicata, cu majoritate de voturi si cu opinia separata a
domnului judecator Mihai Constantinescu, cat priveste prevederile art. 13 alin.
2 din Legea nr. 112/1995, si, in unanimitate, in privinta art. 1 alin. 1, art.
5, art. 12, art. 13 alin. 4 si 5 si art. 24 din aceeasi lege,
CURTEA
In numele
legii
DECIDE:
Respinge
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. 1, art. 5, art.
12, art. 13 alin. 2, 4 si 5 si ale art. 24 din Legea nr. 112/1995 pentru
reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte,
trecute in proprietatea statului, ridicata de Schipor Ioana Lucretia in Dosarul
nr. 5.185/1997 al Judecatoriei Cluj-Napoca.
Definitiva.
Pronuntata
in sedinta publica din 3 februarie 1998.
PRESEdinTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Claudia Miu
OPINIE SEPARATA
privind neconstitutionalitatea art. 13 alin. 2 din Legea nr. 112/1995
pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de
locuinte, trecute in proprietatea statului
Potrivit
art. 13 alin. 2 din Legea nr. 112/1995, se limiteaza despagubirea cuvenita fostilor
proprietari, in cazul neretrocedarii locuintelor trecute in proprietatea
statului, la suma veniturilor salariale medii pe economie ale unei persoane pe
o perioada de 20 de ani, calculata la data stabilirii despagubiriii.
Plafonul
instituit prin aceasta prevedere legala este neconstitutional pentru
urmatoarele motive:
Potrivit
art. 1 si 2 din Legea nr. 112/1995, fostii proprietari, persoane fizice, ai
locuintelor trecute in proprietatea statului beneficiaza de restituirea acestora
in natura, prin redobandirea dreptului de proprietate, sau de dreptul de a fi
despagubiti, in cazul nerestituirii, in conditiile si in limitele prevazute de
legea respectiva.
Restituirea
proprietatii constituie o modalitate de satisfacere maxima a pretentiilor
fostilor proprietari, dand expresie, in limitele restituirii, principiului
restitutio in integrum.
Despagubirea
nu asigura satisfacerea in intregime a exigentelor acestui principiu, intrucat,
potrivit art. 13 alin. 1 din lege, ea nu se determina pe baza valorii de piata
de la data despagubirii, ci a unui mod de calcul prestabilit de legiuitor.
Evident ca
astfel se creeaza o diferenta de tratament intre fostii proprietari carora li
se restituie proprietatea si ceilalti fosti proprietari, care nu primesc o
despagubire echivalenta cu valoarea reala, de piata, a locuintei nerestituite.
Aceasta
diferenta de tratament este insa justificata pentru considerentele mentionate
in Decizia Curtii Constitutionale nr. 73/1995.
In cadrul
celor indreptatiti la despagubire, alin. 2 al art. 13 creeaza o discriminare
neconstitutionala, prevazand ca valoarea despagubirii ce urmeaza a fi acordata
nu poate depasi un anumit plafon. Este o discriminare, deoarece, ca efect al
plafonarii despagubirii, unii o vor primi integral, pentru ca ea se situeaza
sub plafon, iar altii o vor primi doar partial, intrucat nu li se va acorda
ceea ce depaseste plafonul, desi pentru toti despagubirea a fost la fel
calculata. Dreptul la despagubire este, astfel, pe de o parte, egal fata de
toti cei indreptatiti, prin modul sau de calcul, iar pe de alta parte, inegal,
intrucat, in functie de plafon, despagubirea li se acorda unora integral, iar
altora, partial. Aceasta discriminare, fiind in functie de cuantumul
despagubirii acordate, incalca prevederile art. 4 alin. (2) din Constitutie,
conform carora discriminarile pe criteriul averii sau al originii sociale sunt
interzise, cat si ale art. 16 din Constitutie, privind egalitatea cetatenilor
in fata legii. Este consecinta faptului ca plafonul instituit de art. 13 alin.
2 din Legea nr. 112/1995 are in vedere marimea averii fostilor proprietari,
sanctionand pe cei care aveau o avere mai mare, ce depaseste valoric plafonul,
asa incat el creeaza o discriminare nu numai pe temeiul averii, dar si — in mod
necesar si inevitabil — pe temeiul originii sociale a fostilor proprietari,
adica al apartenentei lor la fosta burghezie.
Incontestabil ca, in realizarea politicii sale legislative, autoritatea
legiuitoare poate stabili limite, plafoane sau baremuri. Aceasta nu inseamna
insa ca aceste limite, plafoane sau baremuri sunt sustrase controlului
constitutionalitatii legii, deoarece semnificatia lor poate fi diferita, cum ar
fi pentru realizarea unei masuri de protectie sociala, pentru asezarea justa a
sarcinilor fiscale ori in alte scopuri, care, in toate cazurile, nu pot fi
decat in respectul dispozitiilor si principiilor Constitutiei. Altminteri,
astfel cum dispune art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, ele sunt
neconstitutionale. De aceea, a justifica plafonul instituit de art. 13 alin. 2
din Legea nr. 112/1995 exclusiv pe vointa legiuitorului constituie o incalcare
a principiului suprematiei Constitutiei, prevazut la art. 51 al acesteia.
Totodata plafonul respectiv nu ar putea fi justificat nici pe considerente
legate de insuficienta resurselor bugetare pentru asigurarea platii integrale a
despagubirilor cuvenite, intrucat plata lor nu se face, potrivit art. 13 alin.
6 din lege, din resurse bugetare, ci dintr-un fond extrabugetar, alimentat in
conditiile prevazute de acest alineat, ce nu afecteaza in nici un mod bugetul
de stat.
In
concluzie, prevederea art. 13 alin. 2 din Legea nr. 112/1995 este
neconstitutionala, constituind o discriminare contrara prevederilor art. 4
alin. (2) si ale art. 16 din Constitutie.
Prin Decizia
nr. 73/1995, Curtea Constitutionala, in cadrul controlului constitutionalitatii
Legii nr. 112/1995 anterior promulgarii, a constatat ca art. 13 alin. 2 din
aceasta lege este constitutional. Pentru a pronunta aceasta decizie, Curtea a
avut in vedere art. 20 si 49 din Constitutie. Obligativitatea deciziei
mentionate nu impiedica insa exercitarea controlului in functie de noul temei
constitutional invocat, legat de egalitatea cetatenilor in fata legii si de
interdictia discriminarii pe temeiul averii si al originii sociale, deoarece in
jurisdictia Curtii s-a statuat, in mod constant, ca o exceptie de
neconstitutionalitate respinsa poate fi reiterata ulterior de catre alte parti
si pentru alte temeiuri, iar pentru identitate de ratiune, aceasta solutie este
aplicabila si in cazul in care decizia initiala a fost pronuntata in cadrul
controlului anterior promulgarii. De altfel aceasta solutie este conforma si cu
practica jurisdictionala a Curtii, asa cum rezulta din Decizia nr. 72/1995,
pronuntata in cadrul controlului anterior promulgarii Legii invatamantului nr.
84/1995, prin care s-a statuat, avandu-se in vedere anumite temeiuri
constitutionale, ca art. 166 alin. (3) din aceasta lege este constitutional,
pentru ca, ulterior, admitandu-se in parte, prin Decizia nr. 64/1997, o
exceptie de neconstitutionalitate, in baza altor temeiuri constitutionale s-a
constatat ca aceasta prevedere este constitutionala numai in masura in care nu
se refera la imobilele apartinand societatilor comerciale care s-au privatizat.
Similara este si situatia juridica in cazul exceptiei de fata in care,
invocandu-se, in ceea ce priveste critica art. 13 alin. 2 din Legea nr.
112/1995, prevederile art. 41 din Constitutie, ca efect al principiului egalei
ocrotiri a proprietatii, indiferent de titular, prevazut la alin. (2) al
acestui articol, presupune, intr-o interpretare sistematica a normelor
constitutionale, incidenta si a dispozitiilor art. 4 alin. (2) si ale art. 16
din Constitutie, la care m-am referit. In mod expres, in cuprinsul exceptiei se
face referire la alin. (1) al art. 41. Insa, in insasi actiune, partea, in
subsidiar, a solicitat acordarea integrala a despagubirii cuvenite, ceea ce,
indubitabil, atrage, in solutionarea exceptiei invocate, aplicabilitatea alin.
(2) al art. 41 si, pe cale de consecinta, a art. 4 alin. (2) si a art. 16 din
Constitutie, cadrul sesizarii fiind, fata de cele aratate, in mod incontestabil,
si cu referire la aceste aspecte.
Judecator,
dr. Mihai Constantinescu
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
DECIZIA Nr. 26
din 10 februarie 1998
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 lit.
c) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 10 din 19 aprilie 1997 cu privire
la diminuarea blocajului financiar si a pierderilor din economie, aprobata prin
Legea nr. 151 din 24 iulie 1997
Ioan
Muraru — presedinte
Costica
Bulai — judecator
Viorel Mihai
Ciobanu — judecator
Mihai
Constantinescu — judecator
Nicolae Popa
— judecator
Lucian
Stangu — judecator
Florin Bucur
Vasilescu — judecator
Romul Petru
Vonica — judecator
Victor Dan
Zlatescu — judecator
Paula C.
Pantea — procuror
Gabriela
Dragomirescu — magistrat-asistent
Pe rol,
pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 11
lit. c) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 10/1997, ridicata de
Societatea Comerciala BDS Balescu & Comp.i — S.N.C. Buzau in Dosarul nr.
667/1997 al Tribunalului Buzau.
Dezbaterile
au avut loc in sedinta publica din data de 3 februarie 1998, in prezenta
reprezentantului Ministerului Public si in lipsa partilor legal citate, fiind
consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp
pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 10 februarie 1998.
CURTEA,
avand in
vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin
Incheierea din 12 iunie 1997, pronuntata in Dosarul nr. 667/1997, Tribunalul
Buzau a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 10/1997, ridicata de
Societatea Comerciala BDS Balescu & Comp.i — S.N.C. Buzau.
In motivarea
exceptiei se sustine ca aceasta ordonanta este neconstitutionala, deoarece
abroga art. 11 din Legea nr. 76/1992, incalcandu-se astfel dispozitiile art.
138 si ale art. 107 alin. (3) din Constitutie, potrivit carora impozitele si
orice alte venituri ale bugetului de stat se stabilesc numai prin lege, iar
ordonantele se emit in temeiul unei legi speciale de abilitare, in limitele si
in conditiile prevazute de aceasta.
Exprimandu-si opinia, instanta de judecata considera exceptia nefondata, iar
dispozitiile art. 11 lit. c) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 10/1997,
prin care se abroga Legea nr. 76/1992, ca fiind constitutionale. In acest sens,
apreciaza ca abrogarea art. 11 din Legea nr. 76/1992, prin care se limita taxa
de timbru la 10.000 lei, are ca efect inlaturarea unei inechitati ce se crease
prin exceptarea agentilor economici de la plata integrala a taxelor de timbru
pentru actiunile introduse la instantele judecatorestii.
In scopul
solutionarii cauzei, conform art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, s-au solicitat puncte de vedere presedintilor celor doua Camere
ale Parlamentului si Guvernului.
In punctul
de vedere al Guvernului se apreciaza ca nu se poate retine
neconstitutionalitatea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 10/1997i,
intrucat aceasta ordonanta a fost emisa in temeiul delegarii legislative
prevazute la art. 114 alin. (4) din Constitutie, care implica, in mod necesar,
si posibilitatea modificarii sau abrogarii legilor in vigoare. De asemenea,
arata ca abrogarea Legii nr. 76/1992 a fost necesara pentru evitarea unor
reglementari paralele, care au, in esenta, acelasi scop de prevenire si
inlaturare a blocajului financiar, si ca din motivarea exceptiei nu rezulta ca
s-ar contesta masurile adoptate prin ordonanta de urgenta respectiva.
Presedintii
celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinand
incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de
judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale atacate,
raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, republicata,
constata urmatoarele:
In temeiul
art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea
este competenta sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate invocata.
Prin aceasta
exceptie Societatea Comerciala BDS Balescu & Comp.i — S.N.C. Buzau invoca
neconstitutionalitatea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 10/1997, dar din
motivare rezulta ca se refera la dispozitiile art. 11 lit. c) din ordonanta,
prin care se abroga art. 11 din Legea nr. 76/1992. In consecinta, prin prezenta
decizie Curtea urmeaza sa se pronunte cu privire la dispozitiile art. 11 lit.
c) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 10/1997, aprobata, fara modificari
sau completari ale acestui articol, prin Legea nr. 151/1997.
Prin
exceptia invocata se sustine ca abrogarea Legii nr. 76/1992 prin art. 11 lit.
c) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 10/1997 este neconstitutionala,
deoarece, de principiu, abrogarea unei legi este de competenta exclusiva a
Parlamentului.
Acest motiv
de neconstitutionalitate nu poate fi retinut. Potrivit art. 114 din
Constitutie, ordonanta fiind expresia unei delegari legislative, in mod necesar
implica si posibilitatea modificarii sau abrogarii legilor in vigoare, in
functie de limitele abilitarii legislative care, in cazul ordonantelor de
urgenta, este prevazuta la alin. (4) al art. 114 din Constitutie. In acest sens
este si Decizia Curtii Constitutionale nr. 102 din 31 octombrie 1995, publicata
in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 287 din 11 decembrie 1995, in
care s-a statuat ca, prin ordonante, Guvernul poate sa reglementeze primar, sa
modifice sau sa abroge reglementarea existentai.
Nici motivul
de neconstitutionalitate, potrivit caruia ordonanta atacata incalca art. 138
alin. (1) din Constitutie, care prevede ca impozitele, taxele si orice alte
venituri ale bugetului de stat si ale bugetului asigurarilor sociale de stat se
stabilesc numai prin lege, nu poate fi retinut. In practica jurisdictionala a
Curtii s-a statuat ca reglementarea taxei de timbru este de domeniul legii
ordinare si, de aceea, de principiu, o asemenea reglementare poate face
obiectul unei delegari legislative. In acest sens sunt deciziile Curtii
Constitutionale nr. 5 din 14 iulie 1992 si nr. 75 din 13 iulie 1994, publicate
in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 173 din 22 iulie 1992 si,
respectiv, nr. 190 din 25 iulie 1994.
Pentru
considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si
al art. 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992,
republicata,
CURTEA
In numele
legii
DECIDE:
Respinge
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 lit. c) din Ordonanta
de urgenta a Guvernului nr. 10/1997, aprobata prin Legea nr. 151/1997, ridicata
de Societatea Comerciala BDS Balescu & Comp.i — S.N.C. Buzau in Dosarul nr.
667/1997 al Tribunalului Buzau.
Definitiva.
Pronuntata
in sedinta publica din 10 februarie 1998.
PRESEdinTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
DECIZIA Nr. 27
din 10 februarie 1998
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 lit.
c)
din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 10 din 19 aprilie 1997 cu privire
la diminuarea blocajului financiar
si a pierderilor din economie, aprobata prin Legea nr. 151 din 24 iulie 1997
Ioan
Muraru — presedinte
Costica
Bulai — judecator
Viorel Mihai
Ciobanu — judecator
Mihai
Constantinescu — judecator
Nicolae Popa
— judecator
Lucian
Stangu — judecator
Florin Bucur
Vasilescu — judecator
Romul Petru
Vonica — judecator
Victor Dan
Zlatescu — judecator
Paula C.
Pantea — procuror
Gabriela
Dragomirescu — magistrat-asistent
Pe rol,
pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 11
lit. c) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 10/1997, ridicata de
Societatea Comerciala BDS Balescu & Comp. — S.N.C. Buzau in Dosarul nr.
636/1997 al Tribunalului Buzau.
Dezbaterile
au avut loc in sedinta publica din data de 3 februarie 1998, in prezenta
reprezentantului Ministerului Public si in lipsa partilor legal citate, fiind
consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp
pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 10 februarie 1998.
CURTEA,
avand in
vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin
Incheierea din 12 iunie 1997, pronuntata in Dosarul nr. 636/1997, Tribunalul
Buzau a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 10/1997, ridicata de
Societatea Comerciala BDS Balescu & Comp. — S.N.C. Buzau.
In motivarea
exceptiei se sustine ca aceasta ordonanta este neconstitutionala, deoarece
abroga art. 11 din Legea nr. 76/1992, incalcandu-se astfel dispozitiile art.
138 si ale art. 107 alin. (3) din Constitutie, potrivit carora impozitele si
orice alte venituri ale bugetului de stat se stabilesc numai prin lege, iar
ordonantele se emit in temeiul unei legi speciale de abilitare, in limitele si
in conditiile prevazute de aceasta.
Exprimandu-si opinia, instanta de judecata considera exceptia nefondata, iar
dispozitiile art. 11 lit. c) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 10/1997,
prin care se abroga Legea nr. 76/1992, ca fiind constitutionale. In acest sens
apreciaza ca abrogarea art. 11 din Legea nr. 76/1992, prin care se limita taxa
de timbru la 10.000 lei, are ca efect inlaturarea unei inechitati ce se crease
prin exceptarea agentilor economici de la plata integrala a taxelor de timbru
pentru actiunile introduse la instantele judecatorestii.
In scopul
solutionarii cauzei, conform art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, s-au solicitat puncte de vedere presedintilor celor doua Camere
ale Parlamentului si Guvernului.
In punctul
de vedere al Guvernului se apreciaza ca nu se poate retine
neconstitutionalitatea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 10/1997i,
intrucat aceasta ordonanta a fost emisa in temeiul delegarii legislative
prevazute la art. 114 alin. (4) din Constitutie, care implica, in mod necesar,
si posibilitatea modificarii sau abrogarii legilor in vigoare. De asemenea,
arata ca abrogarea Legii nr. 76/1992 a fost necesara pentru evitarea unor
reglementari paralele, care au, in esenta, acelasi scop de prevenire si
inlaturare a blocajului financiar, si ca, din motivarea exceptiei, nu rezulta
ca s-ar contesta masurile adoptate prin ordonanta de urgenta respectiva.
Presedintii
celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinand
incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de
judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale atacate,
raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, republicata,
constata urmatoarele:
In temeiul
art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea
este competenta sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate invocata.
Prin aceasta
exceptie, Societatea Comerciala BDS Balescu & Comp.i — S.N.C. Buzau invoca
neconstitutionalitatea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 10/1997, dar din
motivare rezulta ca se refera la dispozitiile art. 11 lit. c) din ordonanta,
prin care se abroga art. 11 din Legea nr. 76/1992. In consecinta, prin prezenta
decizie Curtea urmeaza sa se pronunte cu privire la dispozitiile art. 11 lit.
c) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 10/1997, aprobata, fara modificari
sau completari ale acestui articol, prin Legea nr. 151/1997.
Prin
exceptia invocata se sustine ca abrogarea Legii nr. 76/1992 prin art. 11 lit.
c) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 10/1997 este neconstitutionala,
deoarece, de principiu, abrogarea unei legi este de competenta exclusiva a
Parlamentului.
Acest motiv
de neconstitutionalitate nu poate fi retinut. Potrivit art. 114 din
Constitutie, ordonanta, fiind expresia unei delegari legislative, in mod
necesar implica si posibilitatea modificarii sau abrogarii legilor in vigoare,
in functie de limitele abilitarii legislative care, in cazul ordonantelor de
urgenta, este prevazuta la alin. (4) al art. 114 din Constitutie. In acest sens
este si Decizia Curtii Constitutionale nr. 102 din 31 octombrie 1995, publicata
in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 287 din 11 decembrie 1995, in
care s-a statuat ca, prin ordonante, Guvernul poate sa reglementeze primar, sa
modifice sau sa abroge reglementarea existentai.
Nici motivul
de neconstitutionalitate, potrivit caruia ordonanta atacata incalca art. 138
alin. (1) din Constitutie, care prevede ca impozitele, taxele si orice alte
venituri ale bugetului de stat si ale bugetului asigurarilor sociale de stat se
stabilesc numai prin lege, nu poate fi retinut. In practica jurisdictionala a
Curtii s-a statuat ca reglementarea taxei de timbru este de domeniul legii
ordinare si, de aceea, de principiu, o asemenea reglementare poate face
obiectul unei delegari legislative. In acest sens sunt deciziile Curtii
Constitutionale nr. 5 din 14 iulie 1992 si nr. 75 din 13 iulie 1994, publicate
in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 173 din 22 iulie 1992 si, respectiv,
nr. 190 din 25 iulie 1994.
Pentru
considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si
al art. 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992,
republicata,
CURTEA
In numele
legii
DECIDE:
Respinge
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 lit. c) din Ordonanta
de urgenta a Guvernului nr. 10/1997, aprobata prin Legea nr. 151/1997, ridicata
de Societatea Comerciala BDS Balescu & Comp.i — S.N.C. Buzau in Dosarul nr.
636/1997 al Tribunalului Buzau.
Definitiva.
Pronuntata
in sedinta publica din 10 februarie 1998.
PRESEdinTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
DECIZIA Nr. 28
din 10 februarie 1998
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 din
Codul de procedura penala
Ioan
Muraru — presedinte
Costica
Bulai — judecator
Viorel Mihai
Ciobanu — judecator
Mihai
Constantinescu — judecator
Nicolae Popa
— judecator
Lucian
Stangu — judecator
Florin Bucur
Vasilescu — judecator
Romul Petru
Vonica — judecator
Victor Dan
Zlatescu — judecator
Ioan Griga —
procuror
Florentina
Geangu — magistrat-asistent
Pe rol,
pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4
din Codul de procedura penala, ridicata de Abrudan Adrian in Dosarul nr.
2.145/1996 al Judecatoriei Oradea.
Dezbaterile
au avut loc in sedinta publica din data de 5 februarie 1998, in prezenta
reprezentantului Ministerului Public si in lipsa celorlalte parti legal citate,
fiind consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de
timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 10 februarie 1998.
CURTEA,
avand in
vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Judecatoria
Oradea, prin Incheierea din 8 ianuarie 1997, a sesizat Curtea Constitutionala
cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 din Codul de
procedura penala, invocata de Abrudan Adrian.
In motivarea
exceptiei se sustine ca dispozitiile art. 4 din Codul de procedura penala, care
reglementeaza rolul activ al judecatorului, sunt neconstitutionale si
incompatibile cu principiul inamovibilitatii judecatorului, deoarece permit
acestuia sa devina parte in proces, depasindu-si rolul de arbitru impartial. In
concluzie, se precizeaza ca, atata vreme cat s-a introdus inamovibilitatea,
trebuie reintrodus si principiul rolului pasiv al judecatorului, singurul de
natura sa asigure respectarea art. 21 din Constitutie, privind accesul liber la
justitie, si a art. 23 din legea fundamentala, referitor la libertatea
individuala.
Exprimandu-si opinia asupra exceptiei invocate, instanta de judecata apreciaza
ca aceasta este neintemeiata si ca textul de lege criticat este constitutional.
In scopul
solutionarii cauzei, conform prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 138/1997, s-au solicitat
puncte de vedere presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si
Guvernului.
In punctul
de vedere al Guvernului se apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este
neintemeiata, deoarece intreaga activitate procesuala este calauzita de anumite
principii fundamentale, intre care si principiul rolului activ al organelor
judiciare.Se precizeaza, de asemenea, ca rolul activ al instantei in
desfasurarea procesului penal trebuie discutat impreuna cu dispozitiile art. 3
din Codul de procedura penala, referitoare la aflarea adevarului, pe considerentul
ca ele se completeaza si interconditioneaza, aflarea adevarului nefiind
posibila fara exercitarea rolului activ al instantei judecatoresti in
desfasurarea procesului penal.
In
concluzie, se arata ca dispozitiile art. 4 din Codul de procedura penala nu
contravin prevederilor art. 21 si 23 din Constitutie, care reglementeaza
situatii total diferite de cele aflate in discutie, si nici altor prevederi
constitutionale.
Se
mentioneaza ca si legislatia penala din Romania dintre cele doua razboaie
mondiale continea dispozitii privitoare la rolul activ al instantelor de
judecata.
Presedintii
celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinand
incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de
judecatorul-raportor, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, republicata, constata urmatoarele:
In temeiul
art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea
este competenta sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate invocata.
Potrivit
dispozitiilor art. 4 din Codul de procedura penala: Organele de urmarire penala
si instantele de judecata sunt obligate sa aiba rol activ in desfasurarea
procesului penali.
Aceasta
regula este in concordanta cu dispozitiile art. 1 din Codul de procedura
penala, privitoare la scopul procesului penal, cu prevederile art. 2 din Codul
de procedura penala, referitoare la oficialitatea procesului penal, si, de
asemenea, cu dispozitiile art. 3 din acelasi cod, privind aflarea adevarului.
Este greu de inteles cum s-ar putea asigura aflarea adevarului, daca organele
judiciare ar asista pasiv la activitatea de probatiune desfasurata in fata lor,
cu atat mai mult cu cat organele de urmarire penala au ca sarcina, potrivit
art. 200 din Codul de procedura penala, tocmai strangerea probelor necesare cu
privire la existenta infractiunilor, la identitatea faptuitorilor si la
stabilirea raspunderii acestora.
In motivarea
exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile legale criticate
ar fi contrare prevederilor art. 23 din Constitutie, referitoare la libertatea
persoanei. Prin Decizia nr. 143 din 21 noiembrie 1996, ramasa definitiva prin
nerecurare si publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 49 din
21 martie 1997, Curtea Constitutionala a analizat dispozitiile art. 4 din Codul
de procedura penala, prin raportare la prevederile art. 23 din Constitutie,
considerand textul criticat ca fiind constitutional.
Cele
stabilite prin decizia mentionata isi mentin valabilitatea si in cauza de fata,
deoarece nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea solutiei
adoptate.
Tot in
motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se considera ca dispozitiile art.
4 din Codul de procedura penala incalca prevederile art. 21 din Constitutie,
privind accesul liber la justitie. Or, este, de asemenea, greu de inteles cum
acest drept fundamental este afectat prin rolul activ al organelor judiciare in
descoperirea adevarului in cauza.
In
sustinerea exceptiei se mai arata ca, pentru a se asigura apararea intereselor
inculpatului, judecatorul trebuie sa aiba un rol pasiv si ca el putea avea rol
activ atunci cand era amovibil. Cu privire la acest aspect, prin decizia
mentionata Curtea a retinut ca infaptuirea justitiei nu este posibila fara
cunoasterea situatiei de fapt, iar aceasta cunoastere nu poate fi dobandita
fara o preocupare speciala din partea organelor judiciare; or, in conditiile in
care legea acorda inculpatului toate garantiile procesuale, inclusiv dreptul de
a fi asistat de un aparator in tot cursul procesului penal, nu se poate vorbi
de vreo prejudiciere a intereselor aparariii.
Pentru
considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din
Constitutie, precum si al art. 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23
din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele
legii
DECIDE:
Respinge
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 din Codul de procedura
penala, invocata de Abrudan Adrian in Dosarul nr. 2.145/1996 al Judecatoriei
Oradea.
Definitiva.
Pronuntata
in sedinta publica din 10 februarie 1998.
PRESEdinTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
DECIZIA Nr. 29
din 10 februarie 1998
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a art. 26 alin. 2 din Legea
nr. 112/1995
pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de
locuinte, trecute in proprietatea statului
Ioan
Muraru — presedinte
Costica
Bulai — judecator
Viorel Mihai
Ciobanu — judecator
Mihai
Constantinescu — judecator
Nicolae Popa
— judecator
Lucian
Stangu — judecator
Florin Bucur
Vasilescu — judecator
Romul Petru
Vonica — judecator
Victor Dan
Zlatescu — judecator
Paula C.
Pantea — procuror
Florentina
Geangu — magistrat-asistent
Pe rol,
pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26
alin. 2 din Legea nr. 112/1995, invocata de Tudoras Mircea in Dosarul nr.
5.252/1996 al Judecatoriei Campulung Moldovenesc.
Dezbaterile
au avut loc in sedinta publica din data de 3 februarie 1998, in prezenta lui
Tudoras Mircea, a reprezentantului Ministerului Public si in lipsa celorlalte
parti legal citate, si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand
Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data
de 10 februarie 1998.
CURTEA,
avand in
vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin
actiunea formulata, Tudoras Mircea a chemat in judecata Comisia judeteana
Suceava pentru aplicarea Legii nr. 112/1995, solicitand instantei obligarea
paratei la anularea deciziei acestei comisii prin care i s-a refuzat
restituirea in natura a unui imobil trecut in proprietatea statului in baza
unei sentinte penale din anul 1958.
La termenul
de judecata din 2 decembrie 1997 Tudoras Mircea a invocat exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. 2 din Legea nr. 112/1995,
sustinand ca acest text de lege trebuia sa faca o distinctie clara intre
hotararile penale pronuntate pentru infractiunile de drept comun si cele
pronuntate pentru infractiunile de uneltire contra ordinii sociale (art.
208–209 din Codul penal anterior si art. 166 alin. 2 din Codul penal actual)i.
Prin
Incheierea din 9 decembrie 1997 Judecatoria Campulung Moldovenesc a suspendat
judecarea cauzei si, in temeiul art. 23 alin. (1) si (2) din Legea nr. 47/1992,
republicata, a trimis dosarul Curtii Constitutionale pentru a se pronunta
asupra exceptiei de neconstitutionalitate. Intrucat incheierea nu continea
opinia instantei, Curtea a cerut indeplinirea acestei obligatii legale si, ca
urmare, Judecatoria Campulung Moldovenesc si-a completat incheierea, exprimand
opinia ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece
persoanele condamnate pentru infractiuni politice sunt in drept sa ceara
sesizarea Curtii Supreme de Justitie pentru anularea masurii.
Potrivit
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, astfel cum a fost modificata prin
Legea nr. 138/1997, s-au solicitat puncte de vedere presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului si Guvernului.
In punctul
de vedere al Guvernului se apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este
nefondata, intrucat art. 26 alin. 2 din Legea nr. 112/1995 nu contravine nici
unui text constitutional. Daca legea mentionata ar interveni in situatii
nascute in urma unor hotarari judecatoresti date in materie penala s-ar ajunge
la incalcarea principiului separatiei puterilor in stat, respectiv la amestecul
puterii legislative in activitatea puterii judecatoresti. In raspunsul
Guvernului se precizeaza, de asemenea, ca desfiintarea masurii de confiscare a
averii ca urmare a unei hotarari penale nu poate fi facuta decat tot printr-o
hotarare judecatoreasca, reclamantul putand solicita procurorului general al
Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie declararea unui recurs in
anulare impotriva hotararii penale si anularea masurii de confiscare a averii.
Presedintii
celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinand
incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de
judecatorul-raportor, dispozitiile legale atacate, raportate la prevederile
Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, republicata, retine urmatoarele:
In temeiul
art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr. 47/1992,
republicata, Curtea este competenta sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate invocata.
Potrivit
art. 26 alin. 2 din Legea nr. 112/1995, masurile reparatorii prevazute de
aceasta lege nu se aplica in cazul imobilelor cu destinatia de locuinte,
trecute in proprietatea statului prin hotarari judecatoresti penale ori in
temeiul Legii nr. 18/1968.
In motivarea
exceptiei de neconstitutionalitate nu sunt indicate textele ori principiile
constitutionale care ar fi incalcate prin dispozitiile art. 26 alin. 2 din
Legea nr. 112/1995. Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992,
republicata, sunt neconstitutionale numai prevederile care incalca dispozitiile
sau principiile Constitutiei, iar potrivit art. 144 lit. c) din legea
fundamentala si art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea se pronunta asupra
prevederii legale atacate numai in limitele sesizarii. In consecinta, constituie
un motiv de respingere a exceptiei neindicarea dispozitiei constitutionale in
raport cu care textul de lege atacat este neconstitutional. Controlul din
oficiu este inadmisibil, cat timp controlul pe calea exceptiei de
neconstitutionalitate nu se poate exercita decat la sesizare.
In acest
sens este si practica jurisdictionala a Curtii Constitutionale, asa cum rezulta
din deciziile nr. 338 din 18 iulie 1997 si nr. 392 din 15 octombrie 1997,
publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 163 din 21 iulie 1997
si, respectiv, nr. 299 din 4 noiembrie 1997.
De altfel,
prin Decizia nr. 549 din 4 decembrie 1997, definitiva, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 64 din 11 februarie 1998, Curtea Constitutionala
a constatat ca dispozitiile art. 26 alin. 2 din Legea nr. 112/1995 sunt
constitutionale.
Pentru
considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si
al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992,
republicata,
CURTEA
In numele
legii
DECIDE:
Respinge
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 alin. 2 din Legea nr.
112/1995, invocata de Tudoras Mircea in Dosarul nr. 5.252/1996 al Judecatoriei
Campulung Moldovenesc.
Definitiva.
Pronuntata
in sedinta publica din 10 februarie 1998.
PRESEdinTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
DECIZIA Nr. 31
din 10 februarie 1998
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a Legii nr. 76/1994 pentru
modificarea si completarea
Legii nr. 85/1992 privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie
construite din fondurile statului si din fondurile unitatilor economice sau
bugetare de stat
Ioan
Muraru — presedinte
Costica
Bulai — judecator
Viorel Mihai
Ciobanu — judecator
Nicolae Popa
— judecator
Romul Petru
Vonica — judecator
Paula C.
Pantea — procuror
Maria Bratu
— magistrat-asistent
Pe rol,
solutionarea recursului declarat de Sas Bazil, Szempetéry Gertrud si Pop
Florica impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 47 din 5 martie 1997.
Dezbaterile
au avut loc in sedinta publica din data de 3 februarie 1998 si au fost
consemnate in incheierea din aceeasi data, cand, avand nevoie de timp pentru a
delibera, Curtea a amanat pronuntarea pentru data de 10 februarie 1998.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin
incheierile nr. 2 din 15 octombrie 1996 Judecatoria Medias a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a Legii nr. 76/1994 pentru
modificarea si completarea Legii nr. 85/1992, ridicata in litigiile cu
Societatea Comerciala Duseri — S.A. Dumbraveni de Sas Bazil in Dosarul nr.
2.847/1996, de Szempetéry Gertrud in Dosarul nr. 2.848/1996 si de Pop Florica
in Dosarul nr. 2.849/1996.
Prin Decizia
nr. 47 din 5 martie 1997 Curtea Constitutionala a respins ca vadit nefondata
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 4 din Legea nr.
76/1994, prin care se modifica si se completeaza art. 7 din Legea nr. 85/1992
privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din
fondurile statului si din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat.
Pentru a
ajunge la aceasta solutie, Curtea a constatat ca, dintre modificarile aduse
Legii nr. 85/1992 prin Legea nr. 76/1994, singura prevedere legala, legata
nemijlocit de obiectul litigiului, si anume pretentii privind diferenta de
pret, o constituie cea cuprinsa in art. 7 in noua sa redactare.
Curtea a
retinut ca textul in discutie nu incalca principiul constitutional al
neretroactivitatii legilor, deoarece indexarea pretului urmeaza sa se faca
numai pentru contractele de vanzare-cumparare incheiate dupa intrarea in
vigoare a Legii nr. 76/1994.
Impotriva
Deciziei nr. 47 din 5 martie 1997 au declarat recurs, in termen legal, Sas
Bazil, Szempetéry Gertrud si Pop Florica, pe care o critica, deoarece s-a
retinut in speta ca problema supusa solutionarii de catre instanta nu este de
competenta Curtii Constitutionale, fiind o chestiune de aplicare a legii.
CURTEA,
avand in
vedere decizia atacata, motivele de recurs invocate, raportul intocmit de
judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile Legii nr. 76/1994
pentru modificarea si completarea Legii nr. 85/1992, raportate la prevederile
Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Singura
critica formulata de recurenti, care se refera la faptul ca in mod gresit
Curtea, prin decizia recurata, a retinut ca, in speta, nu este o problema de
contencios constitutional, ci o chestiune de aplicare a legii, este
neintemeiata.
Curtea
Constitutionala a constatat ca numai instanta judecatoreasca este competenta
ca, o data cu solutionarea litigiilor dintre parti si Societatea Comerciala
Duseri—S.A. Dumbraveni, sa stabileasca si dispozitiile legale aplicabile in
legatura cu pretul, in functie de motivele care au condus la neincheierea
contractelor pana la modificarea Legii nr. 85/1992. In mod consecvent s-a statuat
in practica jurisdictionala a Curtii ca nu este de competenta sa controlul
interpretarii judecatoresti a dispozitiilor legale, in vederea solutionarii
litigiilor de catre instantele de judecata.
Pentru
motivele aratate, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din
Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 si al art. 26
din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
In numele
legii
DECIDE:
Respinge
recursul declarat de Sas Bazil, Szempetéry Gertrud si Pop Florica impotriva
Deciziei Curtii Constitutionale nr. 47 din 5 martie 1997.
Definitiva.
Pronuntata
in sedinta publica din 10 februarie 1998.
PRESEdinTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
DECIZIA Nr. 32
din 10 februarie 1998
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6
alin. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 15/1996
privind intarirea disciplinei financiar-valutare
Ioan
Muraru — presedinte
Costica
Bulai — judecator
Mihai
Constantinescu — judecator
Nicolae Popa
— judecator
Florin Bucur
Vasilescu — judecator
Paula C.
Pantea — procuror
Gabriela
Dragomirescu — magistrat-asistent
Pe rol,
pronuntarea asupra recursului declarat de Societatea Comerciala 7 Icre
Prodalimenti — S.R.L. impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 270 din 19
iunie 1997*).
Dezbaterile
au avut loc in sedinta publica din data de 3 februarie 1998, in prezenta
reprezentantului Ministerului Public si in lipsa partilor legal citate, si au
fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de
timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 10 februarie 1998.
CURTEA,
avand in
vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Judecatoria
Cluj-Napoca, prin Incheierea din 25 octombrie 1996, a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6
alin. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 15/1996 privind intarirea disciplinei
financiar-valutare, ridicata de Societatea Comerciala 7 Icre Prodalimenti —
S.R.L. in Dosarul nr. 7.329/1996.
Prin Decizia
nr. 270 din 19 iunie 1997 Curtea Constitutionala a respins ca vadit nefondata
exceptia de neconstitutionalitate. Pentru a pronunta aceasta solutie s-a
retinut ca, potrivit art. 41 alin. (8) din Constitutie, bunurile folosite
pentru savarsirea unei contraventii pot fi confiscate in conditiile legii.
Impotriva
Deciziei nr. 270 din 19 iunie 1997 a declarat recurs, in termen legal,
Societatea Comerciala 7 Icre Prodalimenti — S.R.L., pentru urmatoarele motive:
—
confiscarea nu se poate aplica celui care a efectuat plata, intrucat suma
platita nu se mai afla in patrimoniul sau, ci al celui care a incasat-o. In caz
contrar, confiscarea incalca prevederile art. 41 alin. (1) si (2) din
Constitutie, privind garantarea si ocrotirea legala a dreptului de proprietate,
ale alin. (7) al aceluiasi articol, privind prezumtia dobandirii licite a
bunurilor proprietatea unei persoane, precum si ale alin. (8) din acelasi
articol, care dispune ca bunurile destinate, folosite sau rezultate din
infractiuni ori contraventii pot fi confiscate numai in conditiile legii;
— Ordonanta
Guvernului nr. 26/1997 a modificat sanctiunile prevazute pentru savarsirea
contraventiei respective, eliminand masura confiscarii, ceea ce ar insemna ca
Guvernul si-a dat seama de neconstitutionalitatea masurii respectivei.
Potrivit
art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, intrucat exceptia a fost respinsa ca
vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor doua Camere ale
Parlamentului si Guvernului.
Guvernul, in
punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 6 alin. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 15/1996 este lipsita
de obiect ca urmare a modificarii acestui articol prin Ordonanta Guvernului nr.
26/1997.
Camera
Deputatilor si Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
avand in
vedere decizia atacata, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al
Guvernului, concluziile procurorului, raportul intocmit de
judecatorul-raportor, prevederile legale atacate ca neconstitutionale,
raportate la dispozitiile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine:
Primul motiv
de recurs este neintemeiat si urmeaza a fi respins.
Recurenta
sustine ca art. 6 alin. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 15/1996 este
neconstitutional, intrucat masura confiscarii sumei de bani, platita in numerar
de catre o persoana juridica altei persoane juridice, peste plafonul legal
zilnic, nu poate fi aplicata celui care face plata, ci ar trebui suportata de
cel care a incasat-o.
Aceasta
sustinere nu se justifica, deoarece, cat timp cel care a incasat suma
respectiva s-a incadrat in plafonul legal zilnic, nu a savarsit contraventia si
deci nu poate fi sanctionat nici prin aplicarea amenzii, nici prin confiscarea
sumei incasate. Prin ipoteza, contraventia fiind savarsita doar de platitor,
sanctiunea confiscarii prevazuta la art. 6 alin. 1 din Ordonanta Guvernului nr.
15/1996 poate fi aplicata numai acestuia. In caz contrar, ar insemna ca masura
confiscarii sa fie suportata de o persoana, in speta, de primitor, pentru
contraventia savarsita de alta persoana, in cazul de fata, de platitor, ceea ce
este contrar prevederilor art. 41 alin. (8) din Constitutie, potrivit carora
Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori contraventii pot
fi confiscate numai in conditiile legiii.
Cel de-al
doilea motiv de recurs, potrivit caruia modificarea textului criticat prin
Ordonanta Guvernului nr. 26 din 22 august 1997 demonstreaza
neconstitutionalitatea acestuia este intemeiat si urmeaza a fi admis, dar nu
sub aspectul invocat de recurenta. Modificarea dispozitiilor art. 6 alin. 1 din
Ordonanta Guvernului nr. 15/1996 prin Ordonanta Guvernului nr. 26/1997, in
sensul eliminarii masurii confiscarii, nu este consecinta
neconstitutionalitatii textului inainte de modificare, ci a schimbarii
politicii legislative de sanctionare a depasirii plafonului legal al platilor
in numerar. Ca urmare insa a modificarii dispozitiei legale ce face obiectul
exceptiei, in prezent aceasta a ramas fara obiect. Potrivit practicii constante
a Curtii, controlul constitutionalitatii legii se exercita numai asupra unei
dispozitii legale in vigoare.
Rezulta ca
motivul de recurs privind modificarea art. 6 alin. 1 din Ordonanta Guvernului
nr. 15/1996 urmeaza a fi admis, Decizia nr. 270 din 19 iunie 1997, desfiintata,
si, pe fond, exceptia de neconstitutionalitate, respinsa.
Pentru
motivele aratate, in temeiul dispozitiilor art. 144 lit. c) si ale art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art.
25 si ale art. 26 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
In numele
legii
DECIDE:
Admite
recursul declarat de Societatea Comerciala 7 Icre Prodalimenti — S.R.L.
impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 270 din 19 iunie 1997, pe care o
desfiinteaza si, pe fond, respinge exceptia de neconstitutionalitate a art. 6
alin. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 15/1996.
Definitiva.
Pronuntata
in sedinta publica din 10 februarie 1998.
PRESEdinTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu
*) Decizia Curtii Constitutionale nr. 270 din 19 iunie 1997 a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 83 din 20 februarie 1998.
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
DECIZIA Nr. 36
din 17 februarie 1998
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a Ordonantei de urgenta a
Guvernului nr. 41/1997
pentru modificarea si completarea Decretului-lege nr. 118/1990
Ioan
Muraru — presedinte
Costica
Bulai — judecator
Viorel Mihai
Ciobanu — judecator
Mihai
Constantinescu — judecator
Nicolae Popa
— judecator
Lucian
Stangu — judecator
Florin Bucur
Vasilescu — judecator
Romul Petru
Vonica — judecator
Victor Dan
Zlatescu — judecator
Paula C.
Pantea — procuror
Mihai Paul
Cotta — magistrat-asistent
Pe rol,
pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a Ordonantei de urgenta a
Guvernului nr. 41/1997 pentru modificarea si completarea Decretului-lege nr.
118/1990, invocata de Bogdan Traian in Dosarul nr. 2.982/1997, aflat pe rolul
Tribunalului Bucuresti — Sectia a IV-a civila.
Dezbaterile
au avut loc in sedinta publica din data de 10 februa rie 1998, in prezenta
partilor si a reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate in
incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a
delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 17 februarie 1998.
CURTEA,
avand in
vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin
Incheierea din 24 octombrie 1997, pronuntata de Tribunalul Bucuresti — Sectia a
IV-a civila in Dosarul nr. 2.982/1997, Curtea Constitutionala a fost sesizata
cu exceptia de neconstitutionalitate a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.
41 din 10 iulie 1997 pentru modificarea si completarea Decretului-lege nr.
118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive
politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945, precum si
celor deportate in strainatate ori constituite in prizonieri, invocata de
Bogdan Traian.
In motivarea
exceptiei se sustine ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 41/1997, care
modifica si completeaza Decretul-lege nr. 118/1990, este neconstitutionala,
deoarece incalca prevederile art. 16, 19, 21, 47, 48, 49, 125 si ale art. 128
din Constitutie.
Opinia
instantei de judecata este ca prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului
nr. 41/1997 deroga de la principiile dreptului comun, in sensul ca
retroactiveaza, aplicandu-se la cauzele aflate in curs de solutionare. In
conditiile in care actul normativ nu prevede modul de solutionare a situatiilor
tranzitorii, se lasa la latitudinea fiecarei instante solutia pronuntata, in
cazul invocarii exceptiei de necompetenta materiala a tribunalului.
In temeiul
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, s-au solicitat punctele
de vedere presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si
Guvernului asupra exceptiei invocate.
In punctul
de vedere al Guvernului se arata ca exceptia ridicata nu priveste textele
Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 41/1997, ci interpretarea data
Decretului-lege nr. 118/1990 de catre comisia de aplicare a acestui decret.
Deoarece Curtea Constitutionala nu se poate substitui instantelor
judecatoresti, se apreciaza ca exceptia este nefondata.
Presedintii
celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinand
incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de
judecatorul-raportor, sustinerile partilor si concluziile procurorului,
prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 41/1997, raportate la
dispozitiile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, republicata, retine:
In temeiul
art. 144 lit. c) din Constitutie si al prevederilor art. 23 din Legea nr.
47/1992, Curtea Constitutionala este competenta sa solutioneze exceptia cu care
a fost sesizata.
Prin
exceptia invocata se critica Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 41/1997 ca
neconstitutionala in ansamblul sau, fara a se arata dispozitiile care contravin
prevederilor constitutionale incalcate si nici un alt motiv de ordin juridic in
justificarea acestei solicitari, incalcandu-se astfel prevederile art. 12 alin.
(2) din Legea nr. 47/1992, potrivit carora orice sesizare adresata Curtii
Constitutionale trebuie motivata. Textul fiind imperativ, incalcarea
dispozitiilor sale are drept consecinta imposibilitatea exercitarii
controlului, Curtea neputandu-se substitui autorului sesizarii, in ceea ce
priveste invocarea unui motiv de neconstitutionalitate. In acest sens este si
jurisprudenta Curtii, astfel cum rezulta din Decizia nr. 338 din 18 iulie 1997,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 163 din 21 iulie
1997, si din Decizia nr. 392 din 15 octombrie 1997, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 299 din 4 noiembrie 1997.
In exceptie
se sustine ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 41/1997 incalca prevederile
art. 16, 19, 21, 47, 48, 49, 125 si ale art. 128 din Constitutie.
Se constata,
in subsidiar, ca dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 41/1997 nu
sunt contrare normelor constitutionale invocate de autorul exceptiei. Acestea
nu incalca principiul accesului liber la justitie, prevazut la art. 21 din
Constitutie, chiar daca au fost abrogate dispozitiile art. 9 ale Decretului-lege
nr. 118/1990, care reglementeaza calea de atac impotriva deciziilor date de
comisia prevazuta la art. 8 din decretul-lege sus-mentionat.
Potrivit
jurisprudentei Curtii Constitutionale, instituirea unei proceduri
administrativ-jurisdictionale nu este contrara principiului accesului liber la
justitie, cat timp decizia organului administrativ poate fi atacata la instanta
judecatoreasca. In acest sens mentionam Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994 si
Decizia nr. 282 din 1 iulie 1997.
In speta,
decizia comisiei prevazute la art. 8 din Decretul-lege nr. 118/1990, ca si
actul administrativ emis de directia de munca si protectie sociala pentru
stabilirea perioadelor de persecutie politica, pot fi atacate pe calea
contenciosului administrativ, potrivit Legii nr. 29/1990, aceasta fiind in
conformitate cu dispozitiile art. 48 din Constitutie.
Celelalte
dispozitii constitutionale invocate in sustinerea exceptiei de
neconstitutionalitate nu sunt incidente in cauza.
Asa fiind,
urmeaza ca exceptia de neconstitutionalitate sa fie respinsa.
Fata de
considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din
Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea
nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele
legii
DECIDE:
Respinge
exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgenta a
Guvernului nr. 41/1997 pentru modificarea si completarea Decretului-lege nr.
118/1990, invocata de Bogdan Traian in Dosarul nr. 2.982/1997 al Tribunalului
Bucuresti — Sectia a IV-a civila.
Definitiva.
Pronuntata
in sedinta publica din 17 februarie 1998.
PRESEdinTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta