MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

P A R T E A  I

Anul IX - Nr. 340   LEGI, DECRETE, HOTÃRÂRI SI ALTE ACTE   Joi, 4 decembrie 1997

SUMAR

 
DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

Decizia nr. 108 din 14 mai 1997 privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330, ale art. 3301, ale art. 3302, ale art. 3303 si ale art. 3304 din Codul de procedurã civilã

Decizia nr. 112 din 14 mai 1997 privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330, ale art. 3301, ale art. 3302, ale art. 3303 si ale art. 3304 din Codul de procedurã civilã

Decizia nr. 209 din 5 iunie 1997 privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330 din Codul de procedurã civilã

Decizia nr. 211 din 5 iunie 1997 privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330 pct. 1 din Codul de procedurã civilã

Decizia nr. 212 din 5 iunie 1997 privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330 din Codul de procedurã civilã

Decizia nr. 216 din 17 iunie 1997 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a art. 330 din Codul de procedurã civilã

Decizia nr. 271 din 19 iunie 1997 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a Ordonantei Guvernului  nr. 15/1996 privind întãrirea disciplinei financiar-valutare

Decizia nr. 286 din 1 iulie 1997 privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330 si ale art. 3301 din Codul de procedurã civilã

Decizia nr. 289 din 1 iulie 1997 privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330 si ale art. 3304 din Codul de procedurã civilã

Decizia nr. 302 din 3 iulie 1997 privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330, ale art. 3301 si ale art. 3302 alin. 1 din Codul de procedurã civilã

Decizia nr. 303 din 3 iulie 1997 privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330 din Codul de procedurã civilã si ale art. 31 din Legea Curtii Supreme de Justitie nr. 56/1993

Decizia nr. 304 din 3 iulie 1997 privind exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 330 si ale art. 3301 din Codul de procedurã civilã

HOTÃRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

782.  - Hotãrâre privind aprobarea unui consum suplimentar de carburanti pentru realizarea unor activitãti specifice de cãtre Ministerul Justitiei

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

DECIZIA Nr. 108*)
din 14 mai 1997
 privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330, ale art. 3301,
ale art. 3302, ale art. 3303 si ale art. 3304 din Codul de procedurã civilã

Lucian Stângu           - presedinte
Romul Petru Vonica - judecãtor
Victor Dan Zlãtescu - judecãtor
Maria Bratu              - magistrat-asistent

             Completul de judecatã, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constatã urmãtoarele:
            Curtea Supremã de Justitie - Sectia civilã, prin Încheierea din 11 februarie 1997, pronuntatã în Dosarul nr. 2.965/1996 al acestei instante, a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330, ale art. 3301, ale art. 3302, ale art. 3303 si ale art. 3304 din Codul de procedurã civilã, invocatã de Dumitrescu Rodica.
            În motivarea exceptiei se sustine, în esentã, cã dispozitiile a cãror neconstitutionalitate a fost invocatã încalcã ordinea de drept, precum si drepturile si libertãtile cetãtenesti, iar posibilitatea revocãrii oricând a drepturilor câstigate "atenteazã la drepturile si libertatea persoanei, creeazã nesigurantã în viata social-economicã, în circuitul civil". Se mai sustine cã, dându-se Ministerului Public posibilitatea declarãrii "oricând" a recursului în anulare, se încalcã dispozitiile art. 130 alin. (1 ) din Constitutie.
            Exprimându-si opinia, potrivit art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Curtea Supremã de Justitie - Sectia civilã apreciazã cã exceptia ridicatã nu este întemeiatã.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrãrile dosarului, încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, dispozitiile atacate, raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, constatã urmãtoarele:
            Potrivit art. 144 lit. c) din Constitutie si art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutionalã este competentã sã solutioneze exceptiile invocate.
            Asupra constitutionalitãtii dispozitiilor art. 330, art. 3302 alin. 2, art. 3303 si ale art. 3304 din Codul de procedurã civilã, Curtea Constitutionalã s-a pronuntat prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, definitivã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, statuând cã ele sunt constitutionale. Întrucât nu au intervenit elemente noi care sã determine schimbarea solutiei, exceptia de neconstitutionalitate privind aceste prevederi legale urmeazã, potrivit practicii constante a Curtii Constitutionale, sã fie respinsã ca vãdit nefondatã.
            Cu privire la dispozitiile art. 3302 alin. 1, din Codul de procedurã civilã, este de retinut cã, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, definitivã, Curtea Constitutionalã a constatat cã acestea sunt neconstitutionale. Având în vedere cã o exceptie de neconstitutionalitate admisã nu mai poate fi reiteratã, deoarece, potrivit art. 145 alin. (2) din Constitutie si art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, deciziile definitive ale Curtii Constitutionale sunt obligatorii erga omnes, exceptia invocatã în cauzele de fatã privind prevederile art. 3302, alin. 1 este lipsitã de obiect si, în consecintã, urmeazã a fi, de asemenea, respinsã ca vãdit nefondatã.
            Referitor la dispozitiile art. 3301 din Codul de procedurã civilã, se constatã cã, prin Legea nr. 17/1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, acestea au fost modificate în sensul cã recursul în anulare se poate declara în termen de 6 luni de la data când hotãrârea judecãtoreascã a rãmas irevocabilã sau de la data rãmânerii definitive a hotãrârii de condamnare.
             Întrucât în prezent recursul în anulare nu mai poate fi declarat oricând, instituindu-se termenul de 6 luni pentru exercitarea lui, se constatã cã motivele nu mai subzistã si, drept consecintã, exceptia în legãturã cu aceste dispozitii  a rãmas fãrã obiect.
            În acelasi sens, Curtea Constitutionalã s-a pronuntat prin Decizia nr. 37 din 25 februarie 1997, definitivã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 15 aprilie 1997.

            Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1 ) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) si al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

CURTEA
În numele legii
DECIDE:

            Respinge ca vãdit nefondatã exceptia de neconstitutionalitate invocatã de Dumitrescu Rodica în Dosarul , nr. 2.965/1996 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia civilã, privind:
            - dispozitiile art. 330 si ale art. 3302 alin. 2, ale art. 3303 si ale art. 3304 din Codul de procedurã civilã;
            - dispozitiile art. 3301  si ale art. 3302 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, fiind lipsitã de obiect.
            Cu recurs  în termen de 10 zile de la comunicare.
            Pronuntatã la data de 14 mai 1997.

                         PRESEdinTE,                                                                   Magistrat-asistent,
           prof. univ. dr. Lucian Stângu                                                       Maria Bratu


*) Definitivã prin nerecurare.
CURTEA CONSTITUTIONALÃ

DECIZIA Nr. 112*)
din 14 mai 1997
privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330, ale art. 3301, ale art. 3302,
ale art. 3303 si ale art. 3304 din Codul de procedurã civilã

Lucian Stângu                - presedinte
Romul Petru Vonica      - judecãtor
Victor Dan Zlãtescu       - judecãtor
Maria Bratu                    - magistrat-asistent

            Completul de judecatã, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constatã urmãtoarele:
            Curtea Supremã de Justitie - Sectia civilã, prin Încheierea din 11 februarie 1997, pronuntatã în Dosarul nr. 3.100/1996, a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330, ale art. 3301 si urmãtoarele din Codul de procedurã civilã, invocatã de Rujinski Alice si Rujinski Lucia.
             Din încheierea de sesizare rezultã cã exceptia a fost invocatã cu referire la prevederile art. 330 si urmãtoarele,iar din concluziile scrise, depuse în motivarea exceptiei, rezultã cã aceasta priveste dispozitiile art. 330 din Codul de procedurã civilã. De aceea, având în vedere dispozitiile art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, urmeazã a fi analizate si dispozitiile art. 3301, ale art. 3302, ale art. 3303 si ale art. 3304 din Codul de procedurã civilã.
            În motivarea exceptiei se sustine cã dispozitiile art. 330 din Codul de procedurã civilã sunt neconstitutionale, întrucât contravin dispozitiilor art. 20 din Constitutie.
            Exprimându-si opinia, potrivit art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Curtea Supremã de Justitie - Sectia civilã apreciazã cã exceptia ridicatã nu este întemeiatã.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrãrile dosarului, încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, dispozitiile atacate, raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
            Potrivit art. 144 lit. c) din Constitutie si art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutionalã este competentã sã solutioneze exceptiile invocate.
            Asupra constitutionalitãtii dispozitiilor art. 330, ale art. 3302 alin 2, ale art. 3303 si ale art. 3304 din Codul de procedurã civilã, Curtea Constitutionalã s-a pronuntat prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, definitivã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, statuând cã ele sunt constitutionale. Întrucât nu au intervenit elemente noi care sã determine schimbarea solutiei, exceptia de neconstitutionalitate privind aceste prevederi urmeazã, potrivit practicii constante a Curtii Constitutionale, sã fie respinsã ca vãdit nefondatã.
            Cu privire la dispozitiile art. 3302 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, este de retinut cã prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, definitivã, Curtea Constitutionalã a constatat cã acestea sunt neconstitutionale. Având în vedere cã o exceptie de neconstitutionalitate admisã nu mai poate fi reiteratã, deoarece, potrivit art. 145 alin. (2) din Constitutie si art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, deciziile definitive ale Curtii Constitutionale sunt obligatorii erga omnes, exceptia invocatã în cauza de fatã privind prevederile art. 3302, alin. 1 din Codul de procedurã civilã este lipsitã de obiect si, în consecintã, urmeazã a fi, de asemenea, respinsã ca vãdit nefondatã.
            Referitor la dispozitiile art. 3301 din Codul de procedurã civilã, se constatã cã prin Legea nr. 17 din 17 februarie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, acestea au fost modificate, în sensul cã recursul în anulare se poate declara în termen de 6 luni de la data când hotãrârea judecãtoreascã a rãmas irevocabilã sau de la data rãmânerii definitive a hotãrârii de condamnare.
            Întrucât în prezent recursul în anulare nu mai poate fi declarat oricând, instituindu-se termenul de 6 luni pentru exercitarea lui, se constatã cã motivele nu mai subzistã si, drept consecintã, exceptia în legãturã cu aceste dispozitii a rãmas fãrã obiect.
            În acelasi sens s-a pronuntat si Curtea Constitutionalã prin Decizia nr. 37 din 25 februarie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 15 aprilie 1997.

            Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1 ) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) si al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

CURTEA
În numele legii
DECIDE:

             Respinge ca vãdit nefondatã exceptia de neconstitutionalitate invocatã de Rujinski Alice si Rujinski Lucia în
 Dosarul nr. 3.100/1996 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia civilã, privind:
             - dispozitiile art. 330, ale art. 3303 alin. 2, ale art. 3303 si ale art. 3304 din Codul de procedurã civilã;
             - dispozitiile art. 3301 si ale art. 3302 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, fiind lipsitã de obiect.
             Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
             Pronuntatã la data de 14 mai 1997.

                    PRESEdinTE,                                                                      Magistrat-asistent,
                    prof. univ. dr. Lucian Stângu                                                Maria Bratu

 *) Definitivã prin nerecurare.
CURTEA CONSTITUTIONALÃ

D E C I Z I A   Nr. 209*)
din 5 iunie 1997
privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330 din Codul de procedurã civilã

Lucian Stângu            - presedinte
Romul Petru Vonica  - judecãtor
Victor Dan Zlãtescu   - judecãtor
Florentina Geangu     - magistrat-asistent

            Completul de judecatã, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constatã urmãtoarele:
            Curtea Supremã de Justitie - Sectia civilã, prin Încheierea din 4 aprilie 1997, pronuntatã în Dosarul nr. 1.753/1996, a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330 din Codul de procedurã civilã, invocatã de intimata-reclamantã Nicolescu Anca Lucillia.
            În motivarea exceptiei se sustine cã dispozitiile art. 330 din Codul de procedurã civilã contravin prevederilor art. 15, art. 16 alin. (1 ), art. 21 si art. 128 din Constitutie, precum si principiului separatiei puterilor în stat, principiului autoritãtii de lucru judecat si principiului autonomiei sistemului jurisdictional.
            Exprimându-si opinia, instanta supremã apreciazã cã exceptia de neconstitutionalitate nu este  întemeiatã, textul fiind constitutional.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrãrile dosarului, încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, dispozitiile art. 330 din Codul de procedurã civilã, raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 4711992, retine urmãtoarele:
            În temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competentã sã solutioneze exceptia invocatã, fiind legal sesizatã.
            Curtea Constitutionalã, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rãmasã definitivã prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996 si, respectiv, nr. 255 din 22 octombrie 1996, s-a pronuntat asupra constitutionalitãtii dispozitiilor art. 330 din Codul de procedurã civilã sub aspectele criticate, constatând cã prevederile acestui text sunt constitutionale. Întrucât nu au intervenit elemente noi, care sã determine schimbarea practicii Curtii Constitutionale, exceptia de neconstitutionalitate privind dispozitiile art. 330 din Codul de procedurã civilã este vãdit nefondatã.
            Dispozitiile art. 330 din Codul de procedurã civilã nu încalcã principiul separatiei puterilor în stat, al autoritãtii de lucru judecat si al  autonomiei sistemului jurisdictional, întrucât recursul în anulare ca si alte cãi extraordinare de atac este înscris în lege si se exercitã în conditiile legii. În conformitate cu dispozitiile art. 128 din Constitutie, cãile de atac se pot exercita în conditiile legii, încât folosirea recursului în anulare de cãtre procurorul general este conformã cu prevederile textului constitutional mentionat.

            Pentru considerentele expuse, în temeiul  art. 144 litc: c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) si al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

CURTEA
În numele legii
DECIDE:

            Respinge ca vãdit nefondatã exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330 din Codul de procedurã civilã, invocatã de Nicolescu Anca Lucillia în Dosarul nr. 1.753/1996 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia civilã.
            Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
            Pronuntatã la data de 5 iunie 1997.

                            PRESEdinTE,                                                   Magistrat-asistent,
             prof. univ. dr. Lucian Stângu                                                  Florentina Geangu

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

D E C I Z I A   Nr. 211*)
din 5 iunie 1997
privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330 pct. 1
din Codul de procedurã civilã

Lucian Stângu                  - presedinte
Romul Petru Vonica        - judecãtor
Victor Dan Zlãtescu        - judecãtor
Florentina Geangu          - magjstrat-asistent

            Completul de judecatã, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constatã urmãtoarele:
            Curtea Supremã de Justitie - Sectia civilã, prin Încheierea din 26 martie 1997, pronuntatã în Dosarul nr. 3.554/1996, a sesizat Curtea Constitutionaiã cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330 pct. 1 din Codul de procedurã civilã, invocatã de intimata Tudoran Olãrescu Gina.
            În motivarea exceptiei se sustine cã textul art. 330 pct. 1 din Codul de procedurã civilã este neconstitutional, deoarece recursul în anulare nu are o limitã de termen, orice hotãrâre judecãtoreascã fiind lãsatã la libera apreciere a unei situatii conjuncturale, ceea ce duce la crearea unei stãri de instabilitate si, în consecintã, de neconstitutionalitate a legii.
            Exprimându-si opinia, Curtea Supremã de Justitie a apreciat cã exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330 pct. 1 din Codul de procedurã civilã nu este întemeiatã.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrãrile dosarului, încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, dispozitiile art. 330 pct. 1 din Codul de procedurã civilã, raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
            În temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competentã sã solutioneze exceptia invocatã, fiind legal sesizatã.
            Curtea Constitutionalã, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rãmasã definitivã prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996 si, respectiv, nr. 255 din 22 octombrie 1996, s-a pronuntat asupra constitutionalitãtii art. 330 din Codul de procedurã civilã, constatând cã prevederile acestui text sunt constitutionale.
            Sustinerea autoarei exceptiei, în sensul cã dispozitiile art. 330 pct. 1 din Codul de procedurã civilã sunt neconstitutionale, deoarece recursul în anulare nu are o limitã de termen, este neîntemeiatã. Potrivit dispozitiilor Legii nr. 17 din 17 februarie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, recursul în anulare se poate declara în termen de 6 luni de la data când hotãrârea judecãtoreascã a rãmas irevocabilã pentru motivul prevãzut de art. 330 pct. 1 din Codul de procedurã civilã.

            Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) si al art. 25 din Legea nr. 4711992, în unanimitate,

CURTEA
În numele legii
DECIDE:

            Respinge ca vãdit nefondatã exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330 pct. 1 din Codul de procedurã civilã, invocatã de Tudoran Olãrescu Gina în Dosarul nr. 3.554/1996 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia civilã.
            Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
            Pronuntatã la data de 5 iunie 1997.

                    PRESEdinTE,                                                                Magistrat-asistent,
                prof. univ. dr. Lucian Stângu                                        Florentina Geangu


*) Definitivã prin nerecurare.
CURTEA CONSTITUTIONALÃ

D E C I Z I A   Nr. 212*)
din 5 iunie 1997
privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330
din Codul de procedurã civilã

Lucian Stângu                - presedinte
Romul Petru Vonica       - judecãtor
Victor Dan Zlãtescu       - judecãtor
Florentina Geangu         - magistrat-asistent

            Completul de judecatã, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constatã urmãtoarele:
            Curtea Supremã de Justitie - Sectia civilã, prin Încheierea din 4 aprilie 1997, pronuntatã în Dosarul nr. 4.000/1996, a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330 din Codul de procedurã civilã, invocatã de intimata-reclamantã Rãdulescu Stefania Doina Ioana.
            În motivarea exceptiei se sustine cã dispozitiile acestui text de lege contravin prevederilor art. 11, art. 16, art. 20, art. 21, art. 41 si ale art. 128 din Constitutie. Totodatã art. 330 din Codul de procedurã civilã este criticat sub douã aspecte:
            - inegalitatea, pe care o promoveazã, dintre pãrtile aflate în litigiu civil, în contradictie cu textele constitutionale (cu referire specialã la art. 41 alin. (2) din Constitutie), precum si cu întregul sistem promovat de Codul de procedurã civilã;
            - inexistenta unui termen limitã în vechea redactare, pentru declararea recursului în anulare, încalcã principiul stabilitãtii raporturilor juridice si principiul autoritãtii lucrului judecat.
            Textul este considerat ca neconstitutional si fatã de art. 11 din Constitutie, întrucât contravine dispozitiilor art. 6 din Conventia europeanã a drepturilor omului, potrivit cãrora orice persoanã are dreptul la un proces echitabil.
            Exprimându-si opinia, Curtea Supremã de Justitie a apreciat cã exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiatã.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrãrile dosarului, încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, dispozitiile art. 330 din Codul de procedurã civilã, raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
            În temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutionalã este competentã sã solutioneze exceptia cu care a fost sesizatã.
            Curtea Constitutionalã, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rãmasã definitivã prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996 si, respectiv, nr. 255 din 22 octombrie 1996, s-a pronuntat asupra onstitutionalitãtii art. 330 din Codul de procedurã civilã, constatând cã prevederile acestui text sunt constitutionale.
            Cu privire la egalitatea pãrtilor, Decizia nr. 96/1996 a Curtii Constitutionale a retinut cã, în conditiile art. 125, art. 128 si ale art. 130 din Constitutie, nu existã nici o interdictie ca, printr-o anumitã cale de atac - recursul în anulare -, vizând situatii prevãzute de lege, Ministerul Public sã poatã interveni, fiind în cauzã chestiuni de interes public majore pentru societate si ordinea de drept (art. 330 pct. 1 si 2 din Codul de procedurã civilã).
            Cât priveste stabilitatea raporturilor juridice si autoritatea de lucru judecat, acestea nu sunt principii constitutionale. În conformitate cu dispozitiile art. 128 din Constitutie, cãile de atac se pot exercita în conditiile legii, încât posibilitatea folosirii unei cãi extraordinare de atac, inclusiv a recursului în anulare, nu este de naturã sã conducã la concluzia cã exercitarea lor ar fi contrarã Constitutiei.
            Referitor la inexistenta unui termen limitã  pentru declararea recursului în anulare de cãtre procurorul general, se constatã cã, potrivit dispozitiilor Legii nr. 17 din 17 februarie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, recursul în anulare se poate declara în termen de 6 luni de la data când hotãrârea judecãtoreascã a rãmas irevocabilã, pentru motivul prevãzut de art. 330 pct. 1 din Codul de procedurã civilã, sau de la data rãmânerii definitive a hotãrârii de condamnare, pentru motivul prevãzut de art. 330 pct. 2 din acelasi cod. Rezultã cã si acest motiv de neconstitutionalitate este neîntemeiat.

            Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 (it. c) si al art. 145 din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) si al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

CURTEA
În numele legii
DECIDE:

            Respinge ca vãdit nefondatã exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330 din Codul de procedurã civilã, invocatã de Rãdulescu Stefania Doina Ioana în Dosarul nr. 4.000/1996 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia civilã.
            Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
            Pronuntatã la data de 5 iunie 1997.

                             PRESEdinTE,                                                   Magistrat-asistent,
                prof. univ. dr. Lucian Stângu                                              Florentina Geangu


*) Definitivã prin nerecurare.
CURTEA CONSTITUTIONALÃ

D E C I Z I A   Nr. 216
din 17 iunie 1997
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a art. 330 din Codul de procedura civilã

 Ioan Muraru                       - presedinte
 Viorel Mihai Ciobanu        - judecãtor
 Nicolae Popa                     - judecãtor
 Lucian Stângu                   - judecãtor
 Victor Dan Zlãtescu          - judecãtor
 Raul Petrescu                    - procuror
 Gabriela Dragomirescu     - magistrat-asistent

            Pe rol, pronuntarea asupra recursului declarat de Popescu Burileanu Sanda împotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 20 din 30 ianuarie 1997*).
            Dezbaterile au avut loc în sedinta publicã din data de 3 iunie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public si în lipsa celorlalte pãrti legal citate, si au fost consemnate în încheierea de la acea datã, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronuntarea pentru data de 10 iunie 1997 si apoi, datoritã imposibilitãtii întrunirii completului, pentru data de 17 iunie 1997.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
            Curtea Supremã de Justitie - Sectia civilã, prin Încheierea din 3 decembrie 1996, a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a art. 330 din Codul de procedurã civilã, ridicatã de Popescu Burileanu Sanda.
            Prin Decizia nr. 20 din 30 ianuarie 1997, Curtea Constitutionalã a respins ca vãdit nefondatã exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330 din Codul de procedurã civilã. Aceastã solutie s-a fundamentat pe Decizia Curtii Constitutionale nr. 73 din 4 iunie 1996, rãmasã definitivã prin Decizia Curtii nr. 96 din 24 septembrie 1996, prin care s-a statuat cã dispozitiile art. 330 din Codul de procedurã civilã sunt constitutionale.
            Împotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 20 din 30 ianuarie 1997 a declarat recurs, în termen legal, Popescu Burileanu Sanda, cu motivarea cã posibilitatea pe care o acordã art. 3301 din Codul de procedurã civilã procurorului general de a declara oricând recurs în anulare împotriva hotãrârilor judecãtoresti definitive aduce atingere principiilor securitãtii circuitului civil si egalitãtii pãrtilor, prevãzute de art. 16 alin. (2) din Constitutie.
            Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât exceptia a fost respinsã ca vãdit nefondatã, s-au solicitat puncte de vedere celor douã Camere ale Parlamentului si Guvernului.
            Guvernul, în punctul sãu de vedere, apreciazã cã recursul este neîntemeiat, întrucât cu privire la constitutionalitatea art. 330 din Codul de procedurã civilã Curtea s-a pronuntat prin decizii definitive, care, potrivit art. 145 alin. (2) din Constitutie, sunt obligatorii erga omnes.
            Camera Deputatilor si Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

având în vedere decizia atacatã, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, prevederile art. 330 din Codul de procedurã civilã, raportate la dispozitiile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, constatã urmãtoarele:
            Recursul declarat de Popescu Burileanu Sanda nu este întemeiat si urmeazã a fi respins, deoarece prin acesta sunt aduse argumente în sprijinul neconstitutionalitãtii art. 3301 din Codul de procedurã civilã în redactarea anterioarã modificãrii prin Legea nr. 17/1997. Or, prin Încheierea de sesizare din 3 decembrie 1996, Curtea a fost învestitã cu exceptia de neconstitutionalitate a art. 330 din Codul de procedurã civilã, cu privire la care s-a si pronuntat prin Decizia nr. 20 din 30 ianuarie 1997, atacatã cu prezentul recurs.
            Potrivit art. 144 lit. c) din Constitutie, Curtea Constitutionalã hotãrãste "asupra exceptiilor ridicate în fatainstantelor judecãtoresti privind neconstitutionalitatea legilor si a ordonantelor".
            Rezultã, pe cale de interpretare, cã ea nu hotãrãste asupra exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate direct  în fata ei. Solutia contrarã nu poate fi primitã si pentru faptul cã astfel s-ar încãlca prevederile art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, în sensul cãrora, în fata instantei judecãtoresti, pãrtile sunt în drept sã dezbatã exceptia, depunând dovezile si probele pe care le cred de cuviintã si exercitându-si astfel drepturile procesuale ce le apartin, ca în orice cauzã pendinte pe rolul unei instante judecãtoresti. În finalul acestei faze de dezbatere contradictorie, instanta, însãsi este obligatã sã-si exprime opinia cu privire la exceptia de neconstitutionalitate si sã sesizeze, prin încheiere, Curtea Constitutionalã. Dacã aceste reguli se referã la conditiile în care poate fi sesizatã Curtea pentru judecata în fond, este limpede cã ele nu pot fi eludate în cazul în care Curtea solutioneazã pricina în recurs. Ceea ce imperativ nu este admisibil la judecata în fond nu poate deveni admisibil ca urmare a exercitãrii cãii de atac a recursului.
            Admiterea posibilitãtii de a invoca exceptia de neconstitutionalitate pentru prima datã în recursul declarat la Curtea Constitutionalã ar înlesni exercitarea abuzivã a cãii de atac de cãtre acela care, nesocotind legea, ar pune instanta în situatia de a se pronunta în legãturã cu noi probleme litigioase care nu au fost avute în vedere la judecata în fond.
            În sensul celor arãtate sunt si deciziile Curtii Constitutionale nr. 97 din 24 octombrie 1995 si nr. 77 din 25 iunie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 17 ianuarie 1996, si, respectiv, nr. 165 din 26 iulie 1996.

            Pentru motivele arãtate, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 si al art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA
În numele legii
DECIDE:

            Respinge recursul declarat de Popescu Burileanu Sanda împotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 20 din 30 ianuarie 1997.
            Definitivã.
            Pronuntatã în sedinta din 17 iunie 1997.

PRESEdinTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU

Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu


*) Decizia Curtii Constitutionale nr. 20 din 30 ianuarie 1997 a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 234 din 8 septembrie 1997.
CURTEA CONSTITUTIONALÃ

D E C I Z I A   Nr. 271*)
din 19 iunie 1997
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a Ordonantei Guvernului nr. 15/1996
privind întãrirea disciplinei financiar-valutare

Romul Petru Vonica          - presedinte
Lucian Stângu                   - judecãtor
Victor Dan Zlãtescu          - judecãtor
Valer-Vasilie Bicã             - magistrat-asistent

            Completul de judecatã, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constatã urmãtoarele:
            Prin Încheierea din 20 ianuarie 1997, pronuntatã în Dosarul nr. 7.367/1996, Judecãtoria Oradea a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 15/1996 privind întãrirea disciplinei financiar-valutare, invocatã de petenta Societatea Comercialã "uamt" - S.A. Oradea.
            Motivele ridicãrii exceptiei de neconstitutionalitate sunt, astfel cum rezultã din actul depus de Societatea Comercialã "uamt" - S.A. Oradea la termenul din 18 noiembrie 1996 - la care se face referire în încheierea de sesizare -, încãlcarea dispozitiilor constitutionale privind libertatea de exprimare Ãart. 30 alin. (1 ) si (2)Î, garantarea exercitiului nestingherit al unor drepturi sau al unor libertãti (art. 49), definirea economiei României drept economie de piatã Ãart. 134 alin. (1 )Î, cât si cele privind obligatia statului de a asigura libertatea comertului, protectia concurentei loiale si crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie Ãart. 134 alin. (2)Î.
            Opinia instantei fatã de exceptia de neconstitutionalitate invocatã, exprimatã în temeiul art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, este cã aceasta este neîntemeiatã, Ordonanta Guvernului nr. 15/1996, pe de o parte, "neaducând atingere nici unuia dintre drepturile prevãzute de Constitutie, libertatea de exprimare - ce are în vedere, în principal, formele de manifestare artisticã, culturalã, politicã, religioasã ale cetãtenilor tãrii - nefiind afectatã, în nici un fel, prin faptul cã actul normativ în discutie prevede o anumitã modificare de efectuare a plãtilor", iar pe de altã parte, necontravenind art. 134 alin. (1) si (2) din legea fundamentalã, deoarece exercitarea nestingheritã a drepturilor nu înseamnã absolutizarea principiilor stabilite prin acesta, drepturile trebuind sã se exercite cu bunã-credintã, fãrã a aduce atingere intereselor altor persoane, astfel cã ordonanta, neinterzicând efectuarea anumitor plãti, prevede doar forma în care acestea se pot face.

CURTEA,
având în vedere actele dosarului, încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 15/1996, raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
            În temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, al art. 1, al art. 3 si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutionalã este competentã sã solutioneze exceptia invocatã, fiind legal sesizatã.
            În fond, se constatã cã, prin exceptia ridicatã în fata instantei judecãtoresti, nu s-a prevãzut care anume prevederi ale Ordonantei Guvernului nr. 15/1996, emisã în baza Legii nr. 130/1995 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante, aprobatã si modificatã  prin Legea nr. 131/1996, sunt neconstitutionale, considerându-se cã întreaga reglementare contravine dispozitiilor art. 30 alin. (1 ) si (2), art. 49 si ale art. 134 alin. (1 ) si (2) din Constitutie.
            Tinând seama de natura litigiului în cadrul cãruia s-a invocat exceptia de neconstitutionalitate - plângere formulatã împotriva unui proces-verbal de constatare si de sanctionare a contraventiei constând în efectuarea de plãti zilnice în numerar de cãtre persoane juridice peste plafonul maxim admis - rezultã cã singurele texte care, din acest punct de vedere, ar putea fi vizate, sunt cele ale art. 5 lit. c) si ale art. 6 alin. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 15/1996.
            Având în vedere dispozitiile art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit cãrora exceptia de neconstitutionalitate poate viza numai acele dispozitii legale de care depinde judecarea litigiului, Curtea urmeazã a se pronunta numai asupra constitutionalitãtii prevederilor art. 5 lit. c) si ale art. 6 alin. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 15/1996, toate celelalte dispozitii ale acesteia nefiind incidente în cauzã.
            Art. 5 lit. c) din ordonantã prevede cã persoanele juridice pot efectua plãti în numerar "cãtre persoane juridice, în limita unui plafon zilnic maxim de  5.000.000 lei", iar art. 6 alin. 1 stabileste cã "efectuarea de plãti sau de încasãri în numerar între persoane juridice, peste plafonul prevãzut la art. 5 lit. c), constituie contraventie si se sanctioneazã cu confiscarea sumei care depãseste plafonul si cu amendã".
            Asupra constitutionalitãtii art. 5 si 6 din Ordonanta Guvernului nr. 15/1996, Curtea s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 6 din 16 ianuarie 1997, rãmasã definitivã prin nerecurare si publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 14 martie 1997, statuând cã acestea nu contrazic principiile consacrate în art. 16 alin. (1) si (2), în art. 41 alin. (8) si în art. 49 din Constitutie si cã statul are obligatia, potrivit art. 134 alin. (2) lit. a) din legea fundamentalã, sã apere interesele de ordin general, pentru întãrirea disciplinei financiar-valutare si evitarea evaziunii fiscale, iar agentii economici trebuie sã se integreze în acest cadru general, în concordantã cu interesul national.
            Judecând si din perspectiva dispozitiilor art. 30 alin. (1) si (2) din Constitutie, referitoare la libertatea de exprimare si la interzicerea cenzurii de orice fel, art. 5 lit. c) si art. 6 alin. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 15/1996 nu apar ca neconstitutionale, rezultând doar cã raportarea unor prevederi legale privind întãrirea disciplinei financiar-valutare la cele douã principii constitutionale este neîntemeiatã.
            În consecintã, sub toate aspectele, exceptia invocatã apare ca vãdit nefondatã.

            Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) si al art. 25 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA
În numele legii
DECIDE:

         Respinge ca vãdit nefondatã exceptia de neconstitutionalitate a Ordonantei Guvernului nr. 15/1996 privind întãrirea disciplinei financiar-valutare, invocatã de Societatea Comercialã "uamt" - S.A. Oradea în Dosarul nr. 7.367/1996 al Judecãtoriei Oradea.
            Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
            Pronuntatã la data de 19 iunie 1997.

PRESEdinTE,
dr. Romul Petru Vonica

Magistrat-asistent,
Valer-Vasilie Bicã


*) Definitivã prin nerecurare.
CURTEA CONSTITUTIONALÃ

D E C I Z I A   Nr. 286*)
din 1 iulie 1997
privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330 si ale art. 3301
din Codul de procedurã civilã

Lucian Stângu                   - presedinte
Romul Petru Vonica          - judecãtor
Victor Dan Zlãtescu          - judecãtor
Florentina Geangu             - magistrat-asistent

            Completul de judecatã, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constatã urmãtoarele:
            Curtea Supremã de Justitie - Sectia civilã, prin Încheirea din 2 aprilie 1997, pronuntatã în Dosarul nr. 3.760/1996, a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330 si ale art. 3301 din Codul de procedurã civilã, invocatã de intimatii-reclamanti Ignãtescu Constantin si Ignãtescu Lucia.
            În motivarea exceptiei se sustine cã dispozitiile acestor texte de lege contravin art. 16 din Constitutie privind egalitatea pãrtilor în fata justitiei si art. 21 din Constitutie referitor la accesul liber la justitie al oricãrei persoane. Chiar dacã prin lege s-a stabilit un termen pentru promovarea recursului în anulare, aceastã cale de atac constituie o încãlcare a principiului separatiei puterilor în stat si al bunei functionãri a statului de drept, atât timp cât este rezervatã doar unui organ de stat din sfera executivului.
            Exprimându-si opinia, Curtea Supremã de Justitie a apreciat cã exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330 si art. 3301 din Codul de procedurã civilã nu este întemeiatã, textele fiind constitutionale.

CURTEA,
având în vedere actele si lucrãrile dosarului, raportul judecãtorului-raportor, prevederile art. 330 si art. 3301 din Codul de procedurã civilã, raportate la dispozitiile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
            În temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competentã sã solutioneze exceptia invocatã, fiind legal sesizatã.
            Curtea Constitutionalã, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rãmasã definitivã prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996 si, respectiv, nr. 255 din 22 octombrie 1996, s-a pronuntat asupra constitutionalitãtii art. 330 din Codul de procedurã civilã, constatând cã prevederile acestui text sunt constitutionale.
            Cu privire la egalitatea pãrtilor, Decizia nr. 96/1996 a Curtii Constitutionale a retinut cã în conditiile art. 125, 128 si 130 din Constitutie nu existã nici o interdictie ca o anumitã cale de atac, recursul în anulare, vizând situatii prevãzute de lege, sã poatã fi exercitatã numai de procurorul general, care, în conformitate cu dispozitiile art. 130 din Constitutie, are obligatia de a reprezenta interesele generale ale societãtii si de a apãra ordinea de drept, precum si drepturile si libertãtile cetãtenilor.
            Principiul prevãzut de art. 16 alin. (1) din Constitutie priveste egalitatea cetãtenilor în fata legii si autoritãtilor publice si nicidecum egalitatea acestora cu autoritãtile publice. Aceastã egalitate de tratament nu exclude, ci chiar implicã un tratament diferentiat, tinând seama de natura autoritãtilor publice si de atributiile acestora. Or, Ministerul Public este o autoritate care exercitã atributii si nu drepturi subiective.
            Textele criticate nu contravin nici dispozitiilor art. 21 din Constitutie, deoarece rezervarea recursului în anulare doar procurorului general îsi are justificarea în dispozitiile art. 130 din Constitutie, care conferã Ministerului Public,
rolul de apãrãtor al intereselor generale ale societãtii si al ordinii de drept.
            Dispozitiile textelor atacate nu sunt contrare nici principiului separatiei puterilor în stat si celui al statului de drept, întrucât calea de atac a recursului în anulare este prevãzutã de lege si se solutioneazã potrivit legii, iar dispozitiile art. 128 din Constitutie nu interzic Ministerului Public sã poatã exercita exclusiv aceastã cale de atac în conditiile legale.

            Pentru motivele arãtate, în temeiul dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si ale art. 13 alin. (1) lit. A.c) si ale art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

CURTEA
În numele legii
DECIDE:

            Respinge ca vãdit nefondatã exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330 si ale art. 3301 din Codul de procedurã civilã, invocatã de Ignãtescu Constantin si Ignãtescu Lucia în Dosarul nr. 3.760/1996 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia civilã.
            Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
            Pronuntatã la data de 1 iulie 1997.

                                    PRESEdinTE,
                  prof. univ. dr. Lucian Stângu
                                                                                                                                Magistrat-asistent,
Florentina Geangu


*) Definitivã prin nerecurare.
CURTEA CONSTITUTIONALÃ

D E C I Z I A   Nr. 289*)
din 1 iulie 1997
privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330 si ale art. 3304
din Codul de procedurã civilã

Lucian Stângu                    - presedinte
Romul Petru Vonica          - judecãtor
Victor Dan Zlãtescu           - judecãtor
Florentina Geangu             - magistrat-asistent

            Completul de judecatã, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constatã urmãtoarele:
            Curtea Supremã de Justitie - Sectia civilã, prin Încheierea din 4 aprilie 1997, pronuntatã în Dosarul nr. 2.597/1996, a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330 din Codul de procedurã civilã.
            Din cuprinsul încheierii de sesizare rezultã cã exceptia a fost invocatã de Ionescu Veronica si priveste dispozitiile art. 330 din Codul de procedurã civilã si ale, art. 31 din Legea Curtii Supreme de Justitie nr. 56/1?993.
            În motivarea exceptiei se sustine cã:
            - dispozitiile art. 330 din Codul de procedurã civilã contravin art. 131 alin. (1) din Constitutie, întrucât, potrivit acestui text constitutional, procurorii desfãsurându-si activitatea sub autoritatea ministrului justitiei, prevederile textului de lege atacat, care îngãduie procurorului general sã introducã recurs în anulare fãrã aprobarea ministrului justitiei, respectiv din oficiu, sunt neconstitutionale;
            - prevederile art. 31 din Legea nr. 56/1993 încalcã dispozitiile art. 123 alin. (2) din Constitutie, potrivit cãrora judecãtorii sunt independenti si se supun numai legii.
            Exprimându-si opinia, potrivit dispozitiilor art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, instanta supremã apreciazã cã exceptia de neconstitutionalitate privind art. 330 din Codul de procedurã civilã este neîntemeiatã si cã prevederile art. 31 din Legea nr. 56/1993 nu au nici o incidentã în cauzã. În consecintã, prin dispozitivul încheierii, Curtea Constitutionalã a fost sesizatã numai cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 330 din Codul de procedurã civilã.
            Fatã de cele arãtate si având în vedere cã instanta de judecatã a considerat, în conformitate cu art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, ca irelevantã exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31 din Legea nr. 56/1993, urmeazã ca, prin decizia de fatã, Curtea Constitutionalã sã se pronunte cu privire la neconstitutionalitatea art. 330 din Codul de procedurã civilã.
            Din examinarea concluziilor scrise, depuse la dosarul Curtii Supreme de Justitie anterior termenului de judecatã, rezultã cã s-a invocat si neconstitutionalitatea prevederilor art. 3304 din Codul de procedurã civilã, privind dreptul pãrtilor de a cere continuarea judecãtii în situatia în care procurorul general si-a retras recursul în anulare, pe motiv cã în acest mod se poate ajunge ca, ocolind cãile expres prevãzute de art. 304 pct. 3 si ale art. 322 pct. 4 din Codul de procedurã civilã, prin pierderea termenului, sã se formuleze "oricând cãi de atac organizate limitat în timp".

CURTEA,
având în vedere actele si lucrãrile dosarului, raportul judecãtorului-raportor, prevederile art. 330 si ale art. 3304 din Codul de procedurã civilã, raportate la dispozitiile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
            În temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutionalã este competentã sã solutioneze exceptia invocatã, cu care a fost legal sesizatã.
            Curtea Constitutionalã, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rãmasã definitivã prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996 si, respectiv, nr. 255 din 22 octombrie 1996, s-a pronuntat asupra constitutionalitãtii art. 330 din Codul de procedurã civilã, constatând cã prevederile acestui text sunt constitutionale.
            Potrivit art. 125 alin. (3) din Constitutie, legea este cea care stabileste cãile de atac, acestea fiind incluse în procedura de judecatã, iar art. 128 din Constitutie prevede cã, împotriva hotãrârilor judecãtoresti, pãrtile interesate si Ministerul Public pot exercita cãile de atac în conditiile legii. Or, legea - art. 330 din Codul de procedurã civilã - acordã procurorului general dreptul de a exercita, din oficiu sau la cererea ministrului justitiei, recursul în anulare. Nici procedura civilã, în textul mentionat, si nici Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, în art. 31, nu conditioneazã exercitarea de cãtre Ministerul Public a cãilor de atac împotriva hotãrârilor judecãtoresti de avizul ministrului justitiei. Este firesc sã fie asa, deoarece principiile legalitãtii si impartialitãtii înscrise în art. 131 alin. (1) din Constitutie, care stau la baza activitãtii procurorilor, si rolul Ministerului Public de reprezentant al intereselor societãtii, apãrãtor al ordinii de drept si al drepturilor si libertãtilor cetãtenilor, îi conferã acestuia independentã fatã de toate celelalte autoritãti publice în exercitarea atributiilor si în asigurarea respectãrii legii (art. 30 alin. 3 din Legea nr. 92/1992).
            În sensul dispozitiilor constitutionale, în baza autoritãtii sale, ministrul justitiei va putea cere Ministerului Public promovarea unor actiuni necesare interesului public, însã nu va putea dispune sã nu-si exercite atributiile proprii prevãzute în lege.
            Prin urmare, exercitarea cãii de atac a recursului în anulare de cãtre procurorul general, potrivit art. 330 din Codul de procedurã civilã, nu este subordonatã, în sensul ministrului justitiei, astfel încât dispozitiile textului de lege atacat sunt constitutionale.
            Cât priveste dispozitiile art. 3304 din Codul de procedurã civilã, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996 si Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, Curtea Constitutionalã s-a pronuntat în sensul cã aceste dispozitii sunt constitutionale. Intrucât nu au intervenit elemente noi, care sã justifice schimbarea practicii Curtii Constitutionale, solutia din deciziile mentionate îsi pãstreazã valabilitatea.

            Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 24 alin. 2 si ale art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

CURTEA
În numele legii
DECIDE:

            Respinge ca vãdit nefondatã exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330 si ale art. 3304 din Codul, de procedurã civilã, invocatã de Ionescu Veronica în Dosarul nr. 2.597/1996 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia civilã.
            Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
            Pronuntatã la data de 1 iulie 1997.

                                    PRESEdinTE,
                  prof. univ. dr. Lucian Stângu
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

D E C I Z I A  Nr.  302*)
din 3 iulie 1997
privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330, ale art. 3301
si ale art. 3302 alin. 1 din Codul de procedurã civilã

Lucian Stângu                   - presedinte
Romul Petru Vonica          - judecãtor
Victor Dan Zlãtescu          - judecãtor
Florentina Geangu             - magistrat-asistent

            Completul de judecatã, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constatã:
            Curtea Supremã de Justitie - Sectia civilã, prin Încheierea din 2 aprilie 1997, pronuntatã în Dosarul nr. 2/643/1996, a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330, ale art. 3301 si ale art. 3302 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, invocatã de Cornea Elena.
            În motivarea exceptiei se sustine cã art. 330, 3301 si art. 3302 alin. 1 din Codul de procedurã civilã încalcã dispozitiile art. 41 alin. (1) si ale art. 135 alin. (1) si (6) din Constitutie, precum si principiul constitutional al stabilitãtii raporturilor juridice prevãzute de art. 2 al Legii nr. 47/1992. De asemenea, se aratã cã: modificarea art. 3301 din Codul de procedurã civilã, în sensul stabilirii unui termen de 6 luni pentru declararea recursului în anulare de cãtre procurorul general, constituie o dovadã categoricã a faptului cã exceptia este întemeiatã; procurorul general putea suspenda, pe un termen pe care îl stabilea, dar pe care legea nu-l limita, o hotãrâre judecãtoreascã, fãrã obligatia de a introduce recurs în anulare; depãsirea atributiilor puterii judecãtoresti, nedeterminate suficient în textul procedural, dã loc la interpretãri gresite, rãmânând la aprecierea procurorului general atât declararea recursului în anulare, cât si suspendarea executãrii unei hotãrâri.
            Exprimându-si opinia potrivit art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, instanta supremã apreciazã cã exceptia este neîntemeiatã.

CURTEA,
având în vedere actele si lucrãrile dosarului, încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, dispozitiile legale atacate, raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
            În temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competentã sã solutioneze exceptia cu care a fost legal sesizatã.
            Curtea Constitutionalã, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rãmasã definitivã prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996, si, respectiv, nr. 255 din 22 octombrie 1996, s-a pronuntat asupra constitutionalitãtii art. 330 din Codul de procedurã civilã, constatând cã prevederile acestui text sunt constitutionale. Argumentele care au fundamentat deciziile sus-mentionate subzistã si în cauza de fatã, conform art. 145 alin. (2) din Constitutie, întrucât nu au intervenit elemente noi care sã justifice schimbarea acestei solutii.
            Dispozitiile art. 3301 din Codul de procedurã civilã, asa cum au fost modificate prin Legea nr. 17/1997, nu contrazic dispozitiile constitutionale, întrucât reglementeazã termenul de exercitare a acestei cãi de atac, si anume de 6 luni de la data când hotãrârea judecãtoreascã a rãmas irevocabilã, pentru motivul prevãzut de art. 330 pct. 1 din Codul de procedurã civilã, sau de la data rãmânerii definitive a hotãrârii de condamnare, pentru motivul prevãzut în art. 330 pct. 2 din acelasi cod.
            Rezultã cã, potrivit Legii nr. 17/1997, dreptul procurorului general de a ataca hotãrârile judecãtoresti definitive si irevocabile cu recurs în anulare a fost limitat în timp si, pe cale de consecintã, exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiatã.
            Cât priveste dispozitiile art. 3302 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, care acordã procurorului general posibilitatea de a dispune suspendarea executãrii unor hotãrâri judecãtoresti, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, definitivã prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, Curtea Constitutionalã s-a pronuntat cu privire la caracterul neconstitutional al acestui text. Or, potrivit art. 145 alin. (2) din Constitutie si art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, deciziile Curtii Constitutionale fiind obligatorii, exceptia nu mai poate fi reiteratã.
            Interpretarea dispozitiei prevãzute în art. 330 pct. 1 din Codul de procedurã civilã, referitoare la sintagma: "când instanta si-a depãsit atributiile", este de competenta Curtii Supreme de Justitie, sesizatã cu solutionarea recursului în anulare, si nu o problemã de neconstitutionalitate, astfel cã si aceastã criticã este neîntemeiatã.

            Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1 ) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) si al art. 25 din Legea nr. 47/1992,  în unanimitate,

CURTEA
În numele legii
DECIDE:

            Respinge ca vãdit nefondatã exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330, ale art. 3301 si ale art. 3302 ,
alin. 1 din Codul de procedurã civilã, invocatã de Cornea Elena în Dosarul nr. 2.643/1996 al Curtii Spreme de Justitie - Sectia civilã.
            Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
            Pronuntatã la data de 3 iulie 1997.

                                    PRESEdinTE,
                  prof. univ. dr. Lucian Stângu
                                                                                                                                    Magistrat-asistent,
                                                                                                        Florentina Geangu


*) Definitivã prin nerecurare.
CURTEA CONSTITUTIONALÃ
D E C I Z I A   Nr. 303*)
din 3 iulie 1997
privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330 din Codul de procedurã civilã
si ale art. 31 din Legea Curtii Supreme de Justitie nr. 56/1993
Lucian Stângu                 - presedinte
Romul Petru Vonica        - judecãtor
Victor Dan Zlãtescu        - judecãtor
Florentina Geangu           - magistrat-asistent

            Completul de judecatã, convocat potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constatã:
            Curtea Supremã de Justitie - Sectia civilã, prin Încheierea din 26 martie 1997, pronuntatã în Dosarul nr. 2.822/1996, a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330 din Codul de procedurã civilã si ale art. 31 din Legea nr. 56/1993, invocatã de intimatul-reclamant Oprean Nicolae Stefan.
            În motivarea exceptiei se sustine cã dispozitiile art. 330 din Codul de procedurã civilã contravin dispozitiilor art. 131 alin. (1) din Constitutie, în ceea ce priveste posibilitatea ca procurorul general sã atace, din oficiu, cu recurs în anulare, hotãrâri judecãtoresti irevocabile, fãrã avizul ministrului justitiei.
            Totodatã, se aratã cã dispozitiile art. 31 din Legea nr. 56/1993 nu asigurã aplicarea dreptului la apãrare, prevãzut de art. 24 din Constitutie, în faza judecãtii la Sectiile Unite ale Curtii Supreme de Justitie, ceea ce constituie o lipsã esentialã, deoarece, la cel mai înalt nivel de judecatã, pãrtile nu sunt citate si nu se respectã dreptul la apãrare.
            Exprimându-si opinia, instanta supremã a apreciat cã exceptia nu este întemeiatã.

CURTEA,
având în vedere actele si lucrãrile dosarului, încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, dispozitiile legale atacate, raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
            În temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutionalã este competentã sã solutioneze exceptia cu care a fost legal sesizatã.
            Curtea Constitutionalã, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rãmasã definitivã prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996, si, respectiv, nr. 255 din 22 octombrie 1996, s-a pronuntat asupra constitutionalitãtii art. 330 din Codul de procedurã civilã, constatând cã prevederile acestui text sunt constitutionale.
            Potrivit art. 125 alin. (3) din Constitutie, legea este cea care stabileste cãile de atac, acestea fiind incluse în procedura de judecatã, iar art. 128 din Constitutie prevede cã, împotriva hotãrârilor judecãtoresti, pãrtile interesate si Ministerul Public pot exercita cãile de atac în conditiile legii.
            Or, legea - art. 330 din Codul de procedurã civilã - acordã procurorului general dreptul de a exercita, din oficiu sau la cererea ministrului justitiei, recursul în anulare. Nici procedura civilã, în textul mentionat, si nici Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, în art. 31, nu conditioneazã exercitarea de cãtre Ministerul Public a cãilor de atac împotriva hotãrârilor judecãtoresti de avizul ministrului justitiei. Este firesc sã fie asa, deoarece principiile legalitãtii si impartialitãtii, înscrise în art. 131 alin. (1) din Constitutie, care stau la baza activitãtii procurorilor, si rolul Ministerului Public, al cãrui sef este procurorul general, de reprezentant al intereselor societãtii, apãrãtor al ordinii de drept si al drepturilor si libertãtilor cetãtenilor, îi conferã acestuia independentã în exercitarea atributiilor si în asigurarea respectãrii legii (art. 30 alin. 3 din Legea nr. 92/1992).
            În sensul dispozitiilor constitutionale, în baza autoritãtii sale, ministrul justitiei va putea cere Ministerului Public promovarea unor actiuni necesare interesului public, însã nu va putea dispune sã nu-si exercite atributiile proprii prevãzute în lege.
            Autoritatea ministrului justitiei se exercitã, potrivit art. 37 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, prin procurorul general, în conditiile prevãzute de art. 38 din aceeasi lege.
            Prin urmare, dispozitiile textului de lege atacat sunt constitutionale.
            Cât priveste art. 31 din Legea nr. 56/1993, care se referã la schimbarea jurisprudentei Curtii Supreme de Justitie, este evident cã acesta nu este incident în cauza de fatã, deoarece dosarul nu se gãseste în fata Sectiilor Unite ale Curtii Supreme de Justitie, ci a Sectiei civile a acestei instante. Astfel fiind, si sub acest aspect exceptia este neîntemeiatã.

            Fatã de cele arãtate, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1)
lit. A.c), al art. 24 alin. (2) si al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

CURTEA
În numele legii
DECIDE:

            Respinge ca vãdit nefondatã exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330 din Codul de procedurã civilã si ale art. 31 din Legea nr. 56/1993, invocatã de Oprean Nicolae Stefan în Dosarul nr. 2.822/1996 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia civilã.
            Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
            Pronuntatã la data de 3 iulie 1997.

                                    PRESEdinTE,
                  prof. univ. dr. Lucian Stângu
                                                                                                                                    Magistrat-asistent,
                                                                                                        Florentina Geangu,


*) Definitivã prin nerecurare.
CURTEA CONSTITUTIONALÃ
D E C I Z I A   N r. 304*)
din 3 iulie 1997
privind exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 330
si ale art. 3301 din Codul de procedurã civilã

Lucian Stângu             - presedinte
Romul Petru Vonica    - judecãtor
Victor Dan Zlãtescu    - judecãtor
Florentina Geangu       - magistrat-asistent

            Completul de judecatã, convocat potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constatã:
            Curtea Supremã de Justitie - Sectia civilã, prin Încheierea din 26 martie 1997, a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330 si ale art. 3301 din Codul de procedurã civilã, invocatã de intimatul-reclamant Maniu Vasile Gheorghe Eugen.
            În motivarea exceptiei se sustine cã dispozitiile acestor texte de lege contravin dispozitiilor art. 16 din Constitutie privind egalitatea pãrtilor în fata legii si ale art. 21 din Constitutie, referitoare la accesul liber la justitie al oricãrei persoane. Chiar dacã prin lege s-a stabilit un termen pentru promovarea recursului în anulare, se considerã cã aceastã cale de atac constituie o încãlcare a principiului separatiei puterilor în stat si a bunei functionãri a statului de drept, atât timp cât este rezervatã doar unui organ de stat din sfera executivului.
            Exprimându-si opinia, Curtea Supremã de Justitie a apreciat cã exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330 si ale art. 3301 din Codul de procedurã civilã nu este întemeiatã, textele fiind constitutionale.

CURTEA,
având în vedere actele si lucrãrile dosarului, încheierea de sesizare, raportu întocmit de judecãtorul-raportor, dispozitiile legale atacate, raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr. 4711992, Curtea este competentã sã solutioneze exceptia cu care a fost legal sesizatã.
            Curtea Constitutionalã, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rãmasã definitivã prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996, si,
respectiv, nr. 255 din 22 octombrie 1996, s-a pronuntat asupra constitutionalitãtii art. 330 din Codul de procedurã civilã, constatând cã prevederile acestui text sunt constitutionale.
            Cu privire la egalitatea pãrtilor, Decizia nr. 96/1996 a Curtii Constitutionale a retinut cã, în conditiile art. 125, 128 si 130 din Constitutie, nu existã nici o interdictie ca o anumitã cale de atac, recursul în anulare, vizând situatii prevãzute de lege, sã poatã fi folositã exclusiv de cãtre procurorul general, care, în conformitate cu dispozitiile art. 130 din Constitutie, are obligatia de a reprezenta interesele generale ale societãtii si de a apãra ordinea de drept, precum si drepturile si libertãtile cetãtenilor.
            Principiul prevãzut de art. 16 alin. (1) din Constitutie priveste egalitatea cetãtenilor în fata legii si a autoritãtilor publice si nicidecum egalitatea de tratament juridic a acestora în raport cu cea aplicabilã autoritãtilor publice. Aceastã egalitate de tratament nu exclude, ci chiar implicã un tratament diferentiat, tinând seama de natura autoritãtilor publice si de atributiile acestora. Or, Ministerul Public este o autoritate care exercitã atributii si nu drepturi subiective.
            Textele criticate nu contravin nici dispozitiilor art. 21 din Constitutie, deoarece declararea recursului în anulare, doar de procurorul general, îsi are justificarea în dispozitiile art. 130 din Constitutie, care conferã Ministerului Public
rolul de apãrãtor al intereselor generale ale societãtii si al ordinii de drept.
            Liberul acces la justitie al pãrtilor este asigurat, în conditiile legii, prin citarea pãrtilor si prin asigurarea dreptului lor la apãrare, solutiile pronuntate de Sectiile Curtii Supreme de Justitie, în solutionarea recursului în anulare, putând face obiectul controlului Curtii Supreme de Justitie în Sectiile Unite, potrivit art. 25 din Legea nr. 56/1993.
            Dispozitiile textelor atacate nu sunt contrare nici principiului separatiei puterilor în stat si nici ale statului de drept, întrucât calea de atac a recursului în anulare este prevãzutã de lege si se solutioneazã potrivit legii, iar dispozitiile art. 128 din Constitutie nu interzic Ministerului Public sã exercite exclusiv aceastã cale de atac în conditiile legii.

            Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1 ) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) si al art. 25 din Legea nr. 4711992,

CURTEA
În numele legii
DECIDE:

            Respinge ca vãdit nefondatã exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330 si ale art. 3301 din Codul de ,
procedurã civilã, invocatã de Maniu Vasile Gheorghe Eugen în Dosarul nr. 2.968/1996 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia civilã.
            Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
            Pronuntatã la data de 3 iulie 1997.

                                    PRESEdinTE,
                  prof. univ. dr. Lucian Stângu
                                                                                                                                        Magistrat-asistent,
                                                                                                          Florentina Geangu


*) Definitivã prin nerecurare.

HOTÃRÃRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI
GUVERNUL ROMÃNIEI
HOTÃRÂR E
privind aprobarea unui consum suplimentar de carburanti
pentru realizarea unor activitãti specifice
de cãtre Ministerul Justitiei

            În baza notei din anexa nr. 2 la Ordonanta Guvernului nr. 63/1994, aprobatã si modificatã prin Legea nr. 13/1995,

            Guvernul României h o t ã r ã s t e :

            Articol unic. - Se aprobã un consum suplimentar de carburanti de 300 litri/lunã fatã de consumul stabilit în anexa nr. 2 la Ordonanta Guvernului nr. 63/1994, aprobatã si modificatã prin Legea nr. 13/1995, pentru trei autoturisme din dotarea Ministerului Justitiei, care se utilizeazã de cãtre ministrul justitiei si de cãtre secretarii de stat, în vederea realizãrii activitãtilor specifice de coordonare si control ale unitãtilor Directiei generale a penitenciarelor si ale Ministerului Public.

PRIM-MINISTRU
VICTOR CIORBEA

                                                                                                                                   Contrasemneazã:
                                                                                                                                    Ministrul justitiei,
                                                                                                                                    Valeriu Stoica
                                                                                                                                   p. Ministru de stat,
                                                                                                                                    ministrul finantelor,
                                                                                                                          Corneliu Eugeniu Gorcea,
                                                                                                                                        secretar de stat