MONITORUL OFICIAL
AL ROMĀNIEI
P A R T E A I
Anul VIII - Nr.
75 LEGI, DECRETE, HOTĂRĀRI
SI ALTE ACTE 11 aprilie 1996
SUMAR
DECIZII ALE CURTII
CONSTITUTIONALE
35. - Decizie
din 2 aprilie referitoare la neconstitutionalitatea unor prevederi ale Legii
partidelor politice
36. - Decizie
din 2 aprilie referitoare la neconstitutionalitatea unei prevederi din Legea
pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 25/1995
LEGI SI DECRETE
18. - Lege
privind paza obiectivelor, bunurilor si valorilor
52. - Decret
pentru promulgarea Legii privind paza obiectivelor, bunurilor si valorilor
HOTARARI ALE GUVERNULUI
ROMANIEI
252. - Hotarire
privind regimul diferentelor de curs valutar aferente capitalului social in
devize si alte operatiuni aplicabile incepand cu bilantul contabil cu termen de
depunere pana la 15 aprilie
DECIZIE nr. 35 din 2 aprilie 1996
constitutionalitatea unor prevederi ale Legii partidelor politice
Curtea Constitutionala a fost sesizata, la data de 21 martie 1996, de catre 53
de deputati, si anume: Petre Turlea, Ioan Gavra, Ioan Pop, Vasile Matei, Aurel
Jecan, Nicolae Bud, Vasile Potolinca, Vasile Ionescu, Gheorghe Dobre, Coriolan
Bucur, Costica Ciurtin, Lazar Ladariu, Eugen Crisan, Vasile Suta, Craciun
Floruta, Gheorghe Branzei, Petru Burca, Mitica Balaet, Dumitru Dragut,
Constantin Rotaru, Marin Lungu, Mihail Paraluta, Toader Constantinescu, Mircea
Chiostec, Gheorghe Fition, Fanica Danila, Constantin Emil Hoara, Feuzia Rusid,
Vasile Cristea, Anghel Stanciu, Smaranda Ionescu, Iuliu Ioan Furo, Constantin
Gheorghe, Florea Danciu, Tudor Radu, Tudor Manolescu, Ionel Roman, Florin Negoita,
Ioan Tanasa, Cornel Brahas, Eugen Costel Popescu, Grigore Raban, Mircea Cretu,
Ioan Sonea, Ilie Gatan, Marcel Moldoveanu, Ioan Marinescu, Ioan Victor Pica,
Petre Banita, Anton Mangiurea, Ion Hortopan, Simion Silviu Somacu si Ion Dutu,
in legatura cu neconstitutionalitatea art. 1, art. 5 alin. 3 si art. 48 din
Legea partidelor politice.
Sesizarea mai este semnata si de 11 senatori, insa numarul acestora fiind
inferior celui de 25 senatori prevazut de art. 144 lit. a) din Constitutie,
Curtea este legal sesizata numai de catre grupul de deputati.
In sesizare se arata ca art. 1 din lege, care defineste conceptul de partid
politic, este neconstitutional pentru urmatoarele motive:
- precizarea ca partidele "indeplinesc o misiune publica garantata de
Constitutie" contravine prevederilor art. 8 si 37 din Constitutie,
intrucit indeplinirea unei misiuni este un act de executare, iar partidele
"nu primesc ordine, dispozitii sau sarcini de la vreo autoritate"; de
asemenea, referirea la garantia constitutionala inseamna ca "orice fel de
activitate desfasurata de un partid politic este garantata de
Constitutie";
- statutul partidului, astfel cum este definit de prevederile art. 1,
contravine, de asemenea, prevederilor art. 8 si 37 din Constitutie, deoarece nu
se refera la relatia dintre partid si societate, ci numai la relatia
"cetateni asociati in partid";
- nu a fost adoptat textul Senatului, care preciza ca partidele sint asociatii
care "contribuie in mod democratic la determinarea politicii
nationale", formulare ce ar fi fost in concordanta cu prevederile
constitutionale.
In sesizarea grupului de deputati se considera, de asemenea, ca prevederea art.
5 alin. 3, potrivit careia "Membrii organizatiilor cetatenilor apartinind
minoritatilor nationale care inscriu candidati in alegeri pot face parte si
dintr-un partid politic", sint neconstitutionale, deoarece:
- organizatiile cetatenilor apartinind minoritatilor nationale sint asimilate
partidelor politice, potrivit art. 48 din lege, astfel incit, dindu-se acestor
cetateni posibilitatea de a face parte si dintr-un partid politic, se instituie
in folosul lor "o dubla vocatie electorala", ceea ce reprezinta un
"privilegiu electoral", contrar principiului egalitatii cetatenilor
in fata legii, prevazut de art. 16 din Constitutie;
- neadoptindu-se, in forma finala a legii, solutia Senatului de a se interzice
partidul etnic, se creeaza implicit posibilitatea ca, pe acelasi criteriu
etnic, sa se poata constitui si un partid si o organizatie, ceea ce implica
"o dubla calitate politica si o dubla vocatie electorala";
- prevederile art. 5 alin. 3 creeaza posibilitatea de constituire "a
partidelor politice, concomitent cu organizatii ale acelorasi persoane si pe
alte criterii cum ar fi: criteriul de religie, criteriul de rasa, criteriul de
asigurare sociala, de zone geografice sau de diviziuni teritoriale si altele
asemenea", ceea ce "prezinta un pericol deosebit pentru caracterul
unitar si national al statului roman", invocindu-se, in acest sens, si
unele activitati politice imputate U.D.M.R.
De asemenea, Curtea Constitutionala a fost sesizata, la 26 martie 1996, de
catre 25 de senatori, si anume: Gabor Menyhert Hajdu, Gabor Kozsokas, Denes
Seres, Tiberiu Stefan Incze, Gheorghe Frunda, Zoltan Hosszu, Petre Constantin
Buchwald, Bela Marko, Karoly Ferenc Szabo, Iosif Csapo, Nicolae Manolescu
Apolzan, Ion Paun Otiman, Stefan Radof, Stefan Augustin Popa Doinas, Alexandru
Paleologu, Adrian Dumitru Popescu Necsesti, Andrei Potcoava, Tiberiu Vladislav,
Sabin Ivan, Dumitru Calueanu, Mihail Buracu, Constantin Moiceanu, Gigel
Grigore, Pajos Magyari si Emil Negrutiu, in legatura cu neconstitutionalitatea
art. 17 lit. b), art. 46 si art. 3 din aceeasi lege.
Referitor la prevederile art. 17 lit. b) din lege, privind conditia de
reprezentativitate pentru inregistrarea partidului politic - cel putin 10.000
de semnaturi, din cel putin 15 judete, dar nu mai putin de 300 in fiecare judet
-, in sesizare se apreciaza ca aceasta conditie este contrara prevederilor art.
8 alin. (1), ale art. 37 alin. (2) si ale art. 148 alin. (1) din Constitutie,
se consacra principiul pluralismului politic, intrucit constituie "un prag
prealabil ridicat", avind semnificatia unui "impediment
artificial" la libera exercitare a dreptului de asociere in partide, spre
deosebire de conditia de reprezentativitate din propunerea legislativa
initiala, de numai 2.500 de semnaturi, din cel putin 10 judete, dar nu mai
putin de 100 in fiecare judet, care avea un caracter "mai rational si mai
ponderat".
De asemenea, in sesizare se considera ca art. 46, potrivit caruia, in termen de
6 luni de la intrarea in vigoare a legii, partidele politice sint obligate sa
se conformeze prevederilor noii reglementari, incalca principiul
neretroactivitatii legii, prevazut de art. 15 alin. (2) din Constitutie.
In ceea ce priveste art. 3 din lege, in sesizare se sustine ca obligatia
partidului politic de a respecta prevederile art. 30 alin. (7) si ale art. 148
alin. (1) ori alin. (2) din Constitutie contravine dispozitiilor
constitutionale ale art. 8, ale art. 37 alin. (2) si ale art. 20, in acest din
urma caz cu referire la dispozitiile privind dreptul de asociere din Conventia
europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Tinind seama ca cele doua sesizari privesc contestarea constitutionalitatii
unor prevederi din aceeasi lege, dosarele respective se conexeaza.
In temeiul art. 18 alin. (2) din Legea 47/1992, s-au cerut punctele de vedere
ale presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si al Guvernului.
In punctul de vedere al presedintelui Camerei Deputatilor se arata ca obiectia
de neconstitutionalitate a grupului de deputati nu este intemeiata, deoarece:
- motivele pentru care se considera in sesizare ca art. 1 din lege este contrar
prevederilor constitutionale sint nefondate; Constitutia si-a insusit, la art.
8 alin. (2), "teoria moderna privind partidul politic ca subiect de drept
public, al carui rol consta in definirea si exprimarea vointei politice a
cetatenilor", astfel incit precizarea ca partidele indeplinesc o misiune
publica garantata de Constitutie, preluata din conceptia legiuitorului german,
nu este contrara Constitutiei si nici nu are ca semnificatie subordonarea
partidelor fata de o autoritate publica, administrativa sau guvernamentala, asa
cum se sustine in sesizare;
- critica prevederilor art. 5 alin. 3 din lege, in sensul ca ar trebui o dubla
vocatie electorala pentru cetatenii romani etnic minoritari, este, de asemenea,
neintemeiata, intrucit se bazeaza pe "asimilarea intru totul cu partidele
politice" a organizatiilor cetatenilor apartinind minoritatilor etnice,
ceea ce este eronat, aceste organizatii fiind asimilate, potrivit legii
electorale, partidelor numai daca participa la alegeri si numai in ceea ce
priveste operatiunile electorale; de aceea, dupa alegeri, "ele isi reiau
intru totul statutul de drept privat", iar, daca nu au obtinut cel putin
5% din numarul mediu de voturi pe tara pentru alegerea unui deputat, "ele
nu vor beneficia de prevederile art. 59 alin. (2) din Constitutie" si deci
nu vor fi reprezentate printr-un membru in Camera Deputatilor; teza dublei
vocatii electorale a cetatenilor etnic minoritari este "lipsita de
consistenta", fiecare cetatean avind dreptul la un singur vot; art. 48 din
lege stabileste cadrul legal pentru ca organizatiile cetatenilor apartinind
minoritatilor nationale sa participe la alegeri; se considera, totodata,
"falsa afirmatia ca art. 5 alin. 3 din lege ofera posibilitatea
constituirii de partide pe criterii etnice", deoarece Constitutia nu
interzice "asocierea cetatenilor in partide constituite pe temeiul
apartenentei la o minoritate nationala", ceea ce corespunde prevederilor
art. 7 din Conventia-cadrul pentru protectia minoritatilor nationale,
ratificata prin Legea 33/1995; cu referire la dreptul de asociere, intrucit
art. 7 din conventie "nu precizeaza natura structurii asociative",
rezulta ca asocierea "poate avea la baza si criterii etnice", desigur
cu respectarea ordinii constitutionale a statului.
Cu privire la sesizarea grupului de senatori, presedintele Camerei Deputatilor
considera ca obiectia de neconstitutionalitate este, de asemenea, neintemeiata,
intrucit:
- stabilirea unei limite de exercitare a dreptului de asociere a cetatenilor in
partide politice, prin art. 17 lit. b) din lege, este o problema de
oportunitate politica, legata de necesitatea restringerii numarului de partide,
si care isi afla temeiul constitutional in prevederile art. 49;
- in ceea ce priveste procedura instituita prin art. 46, aceasta "nu are
nici o legatura cu principiul neretroactivitatii legii", intrucit prin
procedura respectiva "nu se neaga existenta partidelor politice, ci se
confirma existenta acestora";
- in legatura cu referirea din art. 3 al legii, la prevederile art. 30 alin.
(7) si art. 148 alin. (1) si (2) din Constitutie, se considera ca prevederea
respectiva este constitutionala, deoarece "respectarea principiilor
democratiei este o obligatie erga omnes, ce asigura functionarea sistemului
democratic romanesc, inclusiv prin respectarea dispozitiilor constitutionale,
in ansamblul lor, deci si a celor cuprinse in art. 30 alin. (7) si art. 148
alin. (1) si (2)".
In punctul de vedere al Guvernului cu privire la sesizarea grupului de deputati
se arata ca obiectia de neconstitutionalitate nu este fondata, intrucit:
- sensul sintagmei misiune publica, de al art. 1 din lege, nu este acela al
unui act de executare, cum se sustine in sesizare, ci al "unei activitati
inclusiv de comanda puse in slujba interesului public", altminteri
insemnind ca partidele ar reprezenta "un scop in sine";
- garantarea de catre Constitutie a misiunii publice a partidelor, potrivit
art. 1, nu poate fi decit in conditiile respectarii prevederilor
constitutionale si nu in sensul aratat in sesizare;
- Legea partidelor politice intemeindu-se pe art. 37 din Constitutie, cu
privire la dreptul de asociere, este firesc sa aiba in vedere relatiile
cetatenilor cu partidul din care fac parte;
- restringerea politicii la domeniul national - asa cum rezulta din sesizare -,
fara componenta internationala, este contrara cerintelor de ordin
constitutional;
- posibilitatea prevazuta de art. 5 alin. 3 din lege, pentru cetatenii unei
organizatii a minoritatilor etnice de a face parte si dintr-un partid politic,
se justifica, aceste organizatii fiind asimilate partidelor numai in ceea ce
priveste aspectele electorale, spre a se asigura egalitatea intre participantii
la alegeri.
In ceea ce priveste sesizarea grupului de senatori, Guvernul, in punctul sau de
vedere, considera ca obiectia este neintemeiata, prevederile art. 3, art. 17
lit. b) si art. 46 din lege, ce fac obiectul sesizarii, fiind constitutionale.
In acest sens, se arata ca dispozitia art. 3 din lege, care "impune
partidelor politice obligatia de a actiona pentru respectarea suveranitatii nationale,
a independentei si a unitatii statului, a integritatii teritoriale, a ordinii
si a principiilor democratiei", este in concordanta cu dispozitiile art. 8
alin. (2) din Constitutie, precum si cu cele ale art. 52 alin. (1), referitoare
la obligatia constitutionala de aparare a tarii, aceasta implicind si
"suveranitatea, independenta, unitatea statului si integritatea sa
teritoriala". In legatura cu motivele de neconstitutionalitate intemeiate
pe dispozitiile art. 11 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale, se arata ca prevederile art. 3 din lege se
incadreaza pe deplin in cazurile permise de conventie pentru restringerea
libertatii de asociere.
Referitor la art. 17 lit. b) din lege se arata ca aceasta dispozitie se
incadreaza in prevederile art. 8 alin. (2) din Constitutie, potrivit carora
partidele politice "se constituie si isi desfasoara activitatea in
conditiile legii", ceea ce reprezinta "un mandat" acordat
legiuitorului ordinar de a reglementa aceste aspecte.
Cu privire la art. 46 din lege, se arata ca aceasta prevedere nu incalca
principiul neretroactivitatii legii, intrucit se aplica "numai pentru
viitor, impunind pentru toate partidele acelasi regim de constituire si
functionare".
Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
In legatura cu cele doua sesizari, Comisia juridica, de numiri, disciplina,
imunitati si validari a Senatului, cu adresele XXII/231/1996 si XXII/235/1996,
a comunicat Curtii Constitutionale opinia sa asupra obiectiilor de
neconstitutionalitate formulate. In acest sens, Comisia considera, in esenta,
ca prevederile art. 1 si ale art. 5 alin. 3 din lege, la care se refera
sesizarea grupului de deputati, sint neconstitutionale. Astfel, se arata ca
partidele nu indeplinesc o misiune publica ce poate fi incredintata numai
"unui functionar public, civil sau militar", iar cetatenii isi
exprima optiunea cu ocazia alegerilor. In ceea ce priveste garantia
constitutionala a misiunii publice a partidului, se precizeaza ca aceasta nu
priveste orice activitate, ci numai aceea desfasurata cu respectarea
Constitutiei si a legilor tarii. Referitor la art. 5 alin. 3 din lege, se
considera ca cetatenii etnici nu pot face parte, in acelasi timp, atit dintr-o
organizatie apartinind minoritatilor nationale cit si dintr-un partid,
organizatiile respective fiind asimilate partidelor politice, altminteri
creindu-se un privilegiu, contrar art. 16 din Constitutie.
In legatura cu sesizarea grupului de senatori, Comisia considera ca obiectia
este nefondata, conditia de reprezentativitate prevazuta la art. 17 lit. b) din
lege "fiind o problema de legiferare, iar nu de
neconstitutionalitate", iar art. 46 neavind caracter retroactiv, deoarece
se aplica "numai pentru viitor". Cu privire la critica adusa art. 3,
se arata ca "sustinerile reprezinta in fond o justificare pentru
eventualele incalcari ale Constitutiei".
In dosarul cauzei au mai fost primite petitii din partea Partidului A Treia
Forta, Partidului Liberal Democrat, Partidului Unitatii Democratice, Partidului
National al Producatorilor Liberi, Partidului Viitorului Democrat al Patriei,
Partidului Laburist Roman, Partidului Fostilor Necomunisti si Detinuti Politici
si Partidului Democrat Progresist, prin care se solicita constatarea
neconstitutionalitatii Legii partidelor politice. Aceste petitii nu se
incadreaza in prevederile art. 144 lit. a) din Constitutie, situatie in care
Curtea nu este competenta sa se pronunte asupra lor. In sensul prevederilor
acestui articol, numai subiectele expres aratate acolo pot sesiza Curtea
Constitutionala.
Curtea constata ca, potrivit prevederilor art. 144 lit. a) din Constitutie, ale
art. 12, 17 si urmatoarele din Legea 47/1992 privind organizarea si
functionarea Curtii Constitutionale, este competenta sa se pronunte asupra
constitutionalitatii art. 1, art. 3, art. 5 alin. 3, art. 17 lit. b), art. 46
si art. 48 din Legea partidelor politice, fiind legal sesizata de un grup de 53
de deputati si de un grup de 25 de senatori.
Fata de cele aratate,
CURTEA,
tinind seama de sesizarea grupului de deputati si de sesizarea grupului de
senatori, de punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor si al
Guvernului, precum si de opinia Comisiei juridice, de numiri, disciplina,
imunitati si validari a Senatului, de raportul judecatorului-raportor, precum
si de prevederile Legii partidelor politice, ce fac obiectul celor doua
sesizari, raportate la dispozitiile Constitutiei, retin urmatoarele:
Motivele de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 din Legea partidelor
politice nu sint intemeiate. Caracterizarea partidului ca indeplinind "o
misiune publica garantata de Constitutie" nu este contrara prevederilor
art. 8 alin. (2) din Constitutie, potrivit carora partidele "contribuie la
definirea si la exprimarea vointei politice a cetatenilor".
Dimpotriva, definirea si exprimarea acestei vointe reprezinta o misiune care,
intrucit se refera la cetateni in general, nu poate fi decit publica. In
sesizare se sustine ca singurul inteles al notiunii de misiune publica ar fi acela
al unei sarcini date de "o autoritate publica", deci ca misiunea
publica ar fi sinonima cu misiunea statala. Incontestabil ca misiunea statala
este publica si nu privata, dar aceasta nu inseamna ca numai o asemenea misiune
este publica si ca oricare alta, prin opozitie, ar fi privata. Partidul fiind o
persoana juridica de drept public - ceea ce autorii sesizarilor nu au contestat
- misiunea sa nu poate fi decit publica, intrucit priveste un interes public si
urmareste formarea unei vointe politice generale de care depinde
reprezentativitatea si legitimitatea necesara indeplinirii programului sau
politic.
Din alt punct de vedere, referirea la misiunea publica a partidului nu
corespunde conceptiei partidului unic, asa cum sustin autorii sesizarii, ci, dimpotriva,
intrucit implica criteriul optiunii cetatenilor, a caror realizare defineste
caracterul public al misiunii partidului, apare ca o consacrare legislativa a
pluralismului, expresie a diversitatii inerente a acestor optiuni.
Se mai sustine in sesizare ca, intrucit "misiunea publica" a
partidului este "garantata de Constitutie", aceasta ar insemna ca
"orice fel de activitate desfasurata de un partid politic este garantata
de Constitutie". Evident ca o actiune neconstitutionala nu se poate bucura
de o asemenea garantie si ca intelesul art. 8 alin. (2) din Constitutie,
potrivit caruia partidul contribuie la definirea si la exprimarea vointei
politice a cetatenilor, nu inseamna ca acesta ar putea desfasura orice fel de
activitate, cit timp insesi prevederile constitutionale mentionate impun
respectarea suveranitatii nationale, integritatii teritoriale, ordinii de drept
si principiilor democratiei, iar, potrivit art. 37 alin. (2) din Constitutie,
partidele ce incalca principiile precizate in acel alineat sint
neconstitutionale. In concluzie, garantia constitutionala a misiunii publice
indeplinite de partid nu poate avea in vedere decit activitatile sale legale,
conforme prevederilor si principiilor Constitutiei si legilor tarii.
In sesizare se mai arata ca prevederile art. 1 ar fi neconstitutionale
intrucit, in forma finala, nu a fost adoptat, la mediere, textul Senatului, ci
cel al Camerei Deputatilor si ca definirea partidului se refera la relatia
"cetateni asociati in partid", nu la relatia "partide-societate".
Aceste aspecte nu sint insa de constitutionalitate, ci de oportunitate politica
in procesul legiferarii. Potrivit Constitutiei si practicii sale constante,
Curtea Constitutionala nu se pronunta decit asupra constitutionalitatii
dispozitiilor legale existente, nu a celor ce nu au fost adoptate pe parcursul
intregului proces legislativ si nu poate impune legiuitorului o anume conceptie
legislativa, controlul sau rezumindu-se exclusiv la conformitatea
constitutionala a legii.
In ce priveste prevederile alin. 1 al art. 3, potrivit carora pot functiona ca
partide numai asociatiile "care actioneaza pentru respectarea
suveranitatii nationale, a independentei si unitatii statului, a integritatii
teritoriale, a ordinii de drept si a principiilor democratiei
constitutionale", se considera neconstitutionala obligatia partidului de a
"actiona" in sensul respectarii acestor principii. Obiectia formulata
nu poate fi retinuta. Rolul constitutional al partidului fiind acela de a
contribui la formarea si exprimarea vointei politice a cetatenilor, evident ca
acesta nu il poate indeplini in respectul Constitutiei decit daca actioneaza
conform prevederilor sale. In consecinta, nu poate fi neconstitutionala o
dispozitie legala care urmareste respectarea prevederilor Constitutiei.
Art. 3 alin. 2 din lege interzice partidele care incalca unele prevederi
constitutionale. In sesizare se considera ca aceasta dispozitie legala este
neconstitutionala intrucit priveste si interdictia prevazuta de art. 30 alin.
(7) din Constitutie, legata de exercitiul libertatii de exprimare. Potrivit
acestei prevederi constitutionale, este interzisa defaimarea tarii si a
natiunii, indemnul la razboi de agresiune, la ura nationala, rasiala, de clasa
sau religioasa, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la
violenta publica, precum si manifestarile obscene, contrare bunelor moravuri.
Partidele politice nu pot fi exonerate de obligatia de a respecta interdictiile
impuse de Constitutie libertatii de exprimare. Ceea ce este interzis cetatenilor
ca persoane fizice nu poate fi permis structurilor asociative rezultate din
exercitarea de catre acestia a dreptului de asociere. De asemenea, exprimarea
de catre partid a vointei politice a cetatenilor, potrivit art. 8 alin. (2) din
Constitutie, este concretizarea, pe plan politic, a libertatii de exprimare
prevazute de art. 30 din Constitutie. Altminteri, ar insemna ca aceasta
libertate sa fie diferita, dupa cum se exercita de catre cetateni intr-o
structura asociativa sau in afara unei asemenea structuri, ceea ce este contrar
art. 30 din Constitutie.
In ce priveste dispozitia de trimitere la art. 148 alin. (1) ori alin. (2) din
Constitutie, de la alin. 2 al art. 3 din lege, prin care limitele revizuirii
Constitutiei sint preluate ca interdictii pentru partidele politice,
reglementarea este neconstitutionala. Dispozitiile art. 148 alin. (1) si (2)
din Constitutie, instituind limitele obiectului revizuirii, privesc numai
anumite subiecte care, potrivit art. 146 din Constitutie, pot cere revizuirea -
Presedintele Romaniei la propunerea Guvernului, cel putin o patrime din
parlamentarii fiecarei Camere sau cel putin 500.000 de cetateni cu drept de
vot, intr-o anumita dispersie teritoriala -, intre care nu figureaza si
partidele politice. Extinderea sferei acestor subiecte ar semnifica revizuirea
Constitutiei, pe alta cale decit cea constitutional instituita.
In sesizare se mai sustine ca restringerile prevazute in art. 3 din lege nu se
incadreaza in prevederile referitoare la libertatea de asociere din Conventia
europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Potrivit art. 11 pct. 2 din conventie, exercitarea dreptului de asociere poate
face obiectul unor restringeri prevazute de lege, constituind masuri necesare
intr-o societate democrata pentru securitatea nationala, siguranta publica,
apararea ordinii si prevenirea infractiunilor, protejarea sanatatii, a moralei
sau pentru protectia drepturilor si libertatilor altor persoane. Tinind seama
de aceasta prevedere, rezulta ca interdictiile prevazute de Constitutie nu pot
fi considerate ca fiind contrare conventiei la care Romania a aderat tocmai in
temeiul Constitutiei. Aceste interdictii sint necesare unei societati
democrate, fiind intrinseci democratiei constitutionale, astfel incit
sustinerea ca ar fi contrare conventiei este fara fundament.
O alta obiectie de neconstitutionalitate priveste dispozitiile art. 5 alin. 3
din lege, potrivit carora "Membrii organizatiilor cetatenilor apartinind
minoritatilor nationale care inscriu candidati in alegeri pot face parte si
dintr-un partid politic". In sesizare se sustine ca, intrucit potrivit
art. 48 din lege organizatiile cetatenilor apartinind minoritatilor nationale
care participa la alegeri sint asimilate partidelor politice, posibilitatea
membrilor acestor organizatii de a face parte si dintr-un partid politic le
creeaza "o dubla vocatie electorala", constituind astfel "un
privilegiu electoral" al cetatenilor apartinind minoritatii etnice fata de
majoritate, ceea ce incalca principiul egalitatii cetatenilor in fata legii,
prevazut de art. 16 din Constitutie.
Daca prin "vocatie electorala" autorii sesizarii inteleg exercitarea
dreptului de vot, teza dublei vocatii si a privilegiului electoral nu se
justifica, tinind seama de principiul "un om, un vot", prevazut de
art. 2 din Legea pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului, 68/1992,
care corespunde principiului egalitatii cetatenilor, consacrat de art. 16 din
Constitutie. Daca prin aceasta sintagma se intelege posibilitatea de a candida
pe liste diferite, atit ale organizatiei persoanelor apartinind minoritatilor
nationale, cit si ale partidului din care face parte cetateanul respectiv, teza
respectiva, de asemenea, nu se justifica, tinind seama de prevederile art. 5
alin. (7) din Legea 68/1992, potrivit carora candidaturile pe mai multe liste
de candidati sau atit pe liste, cit si ca independent, sint nule. In concluzie,
apartenenta unei persoane la o organizatie a cetatenilor apartinind
minoritatilor nationale nu creeaza si nu are cum sa creeze o dubla vocatie
electorala.
In fond, ceea ce se urmareste in sesizare este critica nu atit a legii, cit a
procesului de legiferare, deoarece, dupa mediere, nu a fost adoptat textul
Senatului privind interdictia partidelor pe criteriu etnic, considerindu-se ca,
daca s-ar fi legiferat aceasta interdictie, "orice cetatean roman etnic
minoritar poate sa faca parte in orice alt partid, fara a avea dubla vocatie
electorala". Aceasta argumentare, reducind teza "privilegiului
electoral" numai la ipoteza in care o persoana face parte concomitent atit
dintr-un partid, cit si dintr-o organizatie, "ambele constituite pe unul
isi acelasi criteriu etnic", este in contradictie cu prevederile art. 59
alin. (2) din Constitutie, potrivit carora "Cetatenii unei minoritati
nationale pot fi reprezentati numai de o singura organizatie". Deci
dispozitia constitutionala exclude posibilitatea unei duble reprezentari, atit
de catre un partid exclusiv etnic, cit si de catre o organizatie constituita pe
acelasi criteriu etnic care, asa cum prevede art. 4 alin. (2) din Legea 68/1992
si art. 48 din Legea partidelor politice, daca participa la alegeri, este
asimilata partidelor politice. De aceea o competitie electorala intre o
organizatie a cetatenilor apartinind unei minoritati si un partid etnic al
aceleiasi minoritati nu este posibila, in sensul art. 59 alin. (2) din
Constitutie. De altfel, potrivit practicii sale constante, Curtea
Constitutionala nu se poate pronunta decit asupra constitutionalitatii textelor
de lege adoptate in forma finala a legii, nu si a celor ce nu au fost aprobate
cu ocazia medierii divergentelor dintre Camere, iar controlul pe care il
exercita priveste legitimitatea constitutionala a legii, nu optiunile politice
ce s-au confruntat in procesul legiferarii.
In temeiul art. 37 alin. (1) din Constitutie, nu se poate nega dreptul
constitutional al cetatenilor de a se asocia liber in partide politice, pe
motiv ca ar face parte dintr-o organizatie a cetatenilor apartinind
minoritatilor nationale. Dreptul cetatenilor apartinind minoritatilor nationale
de a se asocia, in mod liber, in partide sau in alte structuri asociative,
constituite potrivit legii, este in spiritul prevederilor Conventiei-cadru
pentru protectia minoritatilor nationale, ratificata prin Legea 33/1995.
In sesizare se sustine ca permisiunea de a face parte dintr-un partid politic a
unui membru al unei organizatii a cetatenilor apartinind unei minoritati
nationale ar fi contrara caracterului unitar si national al statului, deoarece
deschide posibilitatea constituirii de partide politice, concomitent cu
organizatii ale acelorasi persoane, pe diferite alte criterii: religie, rasa,
stare sociala, zone geografice etc.
Intre prevederile art. 5 alin. 3, ce se refera exclusiv la posibilitatea
membrului unei organizatii a cetatenilor apartinind minoritatii nationale, ce
participa la alegeri, de a face parte dintr-un partid politic, si consecintele
mentionate nu exista o legatura necesara. Totodata, asa cum, in temeiul art. 37
alin. (1) din Constitutie, nu se poate nega dreptul cetatenilor de a se asocia
in partide politice, nu se poate nega acest drept cu referire la orice alte
asociatii legal constituite, indiferent de partidul din care fac parte membrii
acestor asociatii. Dreptul la asociere, fiind o componenta a democratiei
constitutionale, nu poate fi contrar caracterului unitar si national al
statului.
Prin art. 17 lit. b) din lege se reglementeaza conditia de reprezentativitate
pentru inregistrarea unui partid politic, si anume ca propunerea sa fie
sustinuta de cel putin 10.000 de membri fondatori, domiciliati in 15 judete,
dar nu mai putin de 300 in fiecare judet. Aceasta prevedere este considerata ca
fiind neconstitutionala.
O prima observare se impune: autorii sesizarii nu apreciaza ca fiind
neconstitutionala reglementarea, ca atare, a pragului de reprezentativitate,
deoarece considera conditia de reprezentativitate din propunerea legislativa
initiala - cel putin 2.500 de sustinatori, domiciliati in 10 judete si nu mai
putin de 100 de sustinatori in fiecare judet - ca fiind un criteriu "mai
rational si mai ponderat" decit prevederea adoptata, pe care o considera
ca fiind un "prag ridicat prealabil", contrar spiritului Constitutiei
si principiului pluralismului politic proclamat de art. 8 alin. (2) din
Constitutie.
O a doua observatie, legata de prima, consta in aceea ca prevederile art. 17
lit. b) din lege nu sint considerate neconstitutionale, intrucit ar impiedica
exercitarea dreptului la asociere, ci exclusiv pentru ca ar constitui "un
impediment artificial in calea exercitarii libere a dreptului fundamental de
asociere a cetatenilor in partide politice".
Aprecierea oportunitatii unui anumit prag de reprezentativitate nu este insa o
problema de constitutionalitate, cit timp pragul instituit nu are ca efect
suprimarea exercitarii dreptului, urmarind numai, precum in legea de fata, ca
asocierea cetatenilor in partide sa aiba semnificatia institutionalizarii unui
curent politic, fara de care partidul rezultat nu-si poate indeplini rolul sau
constitutional, prevazut de art. 8 alin. (2) de a contribui la definirea si la
exprimarea vointei politice a cetatenilor. Chiar autorii sesizarii apreciaza ca
prevederile legii anterioare "erau prea ingaduitoare, rezultind o
veritabila inflatie de subiecte asociative politice". Se considera insa ca
"fenomenul devalorizarii partidelor" nu ar trebui contracarat prin
conditia de reprezentativitate prevazuta, ci prin "pragul electoral".
Nici aceste argumente nu privesc legitimitatea constitutionala a prevederii
atacate, ci disputa legata de oportunitatea sa politica. In lege, criteriul
electoral a fost retinut numai pentru aprecierea continuitatii functionarii
partidului, potrivit art. 31.
In concluzie, criteriul reprezentativitatii nu este, in sine, neconstitutional,
el fiind in general acceptat in domeniul exercitarii dreptului la asociere in
partide politice, tinind seama de rolul lor de a contribui la formarea si
exprimarea vointei politice a cetatenilor. Acest criteriu ar putea fi
neconstitutional, daca prin efectele sale ar duce la suprimarea dreptului la
asociere sau ar fi sinonim cu o asemenea suprimare.
In ceea ce priveste art. 46 din lege, in sesizare se considera ca aplicarea
noii reglementari partidelor existente incalca principiul neretroactivitatii
legii, prevazut de art. 15 alin. (2) din Constitutie.
Instituirea unei dispozitii tranzitorii nu poate fi considerata, insa, ca avind
un caracter retroactiv. De asemenea, aplicarea noii reglementari partidelor
existente se justifica in temeiul principiului aplicarii legii noi situatiilor
juridice in curs.
Principiul egalitatii cetatenilor, prevazut de art. 16 din Constitutie, se
aplica si persoanelor juridice, in masura in care prin intermediul acestora
cetatenii isi exercita un drept constitutional, cum este asocierea in partide
politice. Potrivit art. 4 alin. (2) din Constitutie, este interzisa orice
discriminare in functie de apartenenta politica. Or, daca noua reglementare nu
s-ar aplica si partidelor existente, s-ar crea inevitabil o asemenea discriminare,
ca urmare a privilegiului de care ar beneficia unele dintre aceste partide, ce
nu ar intruni conditia de reprezentativitate prevazuta de noua lege. In
conformitate cu principiul constitutional al art. 51, respectarea suprematiei
Constitutiei este obligatorie. Acest principiu impune ca noua reglementare a
partidelor politice, adoptata in temeiul art. 72 alin. (3) lit. b) din
Constitutie, cu respectarea art. 30 si a celorlalte prevederi constitutionale
referitoare la partidele politice, sa fie obligatorie si pentru partidele
existente, a caror infiintare s-a facut potrivit unei legi preconstitutionale -
Decretul-lege 8/1989 - care, evident, nu putea reflecta cerintele democratiei
constitutionale actuale.
In ce priveste art. 48 din lege, desi in sesizare nu s-a invocat nici un motiv
de neconstitutionalitate, se constata ca aceasta prevedere isi are temeiul
constitutional in prevederile art. 59 alin. (2), potrivit carora organizatiile
cetatenilor apartinind minoritatilor nationale, care nu intrunesc in alegeri
numarul de voturi pentru a fi reprezentate in Parlament, au dreptul la cite un
loc de deputat, in conditiile legii electorale. Sub aspect legislativ, art. 48
din lege corespunde art. 4 si urmatoarele din Legea 68/1992.
Fata de considerentele expuse, vazind si dispozitiile art. 4 alin. (2), art. 8
alin. (2), art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 30, art. 37, art. 51,
art. 59 alin. (2), art. 72 alin. (3) lit. b), art. 144 lit. a), art. 145 alin.
(1) si ale art. 148 alin. (1) si (2) din Constitutie, precum si prevederile
art. 20 alin. (2) si (3) din Legea 47/1992,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
1. Constata ca dispozitiile art. 1, ale art. 3 alin. 2 privind trimiterea la
art. 30 alin. (7) din Constitutie, ale art. 5 alin. 3, ale art. 17 lit. b), ale
art. 46 si ale art. 48 din Legea partidelor politice sint constitutionale.
2. Constata ca dispozitia din art. 3 alin. 2 al aceleiasi legi privind
trimiterea la art. 148 alin. (1) ori alin. (2) din Constitutie este
neconstitutionala.
Decizia se comunica Presedintelui Romaniei, precum si presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului, in scopul deschiderii procedurii prevazute la art.
145 alin. (1) din Constitutie.
din 2 aprilie 1996
constitutionalitatea unei prevederi din Legea pentru aprobarea Ordonanta
Guvernului nr. 25/1995
Curtea Constitutionala a fost sesizata, la data de 21 martie 1996, de catre
Guvernul Romaniei, pentru a se pronunta asupra constitutionalitatii
prevederilor articolului unic, punctul 6 din Legea pentru aprobarea Ordonanta
Guvernului nr. 25/1995, in ce priveste introducerea art. 11 in cuprinsul
acestei ordonante.
Potrivit art. 11 al ordonantei, introdus prin legea sus-mentionata,
"Cuantumul alocat anual prin bugetul de stat pentru finantarea
activitatilor de cercetare-dezvoltare prevazute la art. 13 si a altor
cheltuieli prevazute la art. 14 va fi de minimum 1% din produsul intern
brut".
Guvernul considera ca aceasta prevedere este neconstitutionala, pentru
urmatoarele motive:
1. In temeiul art. 110 din Constitutie, in cazul in care o initiativa
legislativa implica modificarea prevederilor bugetului de stat sau ale
bugetului asigurarilor sociale de stat, solicitarea informarii Guvernului este
obligatorie. Prevederile art. 11 al ordonantei, introdus prin lege, intra sub
incidenta art. 110 din Constitutie, intrucit au fost adoptate fara sa se fi
cerut informatii de la Guvern.
Intrucit, la data adoptarii Legii pentru aprobarea O.G. 25/1995, bugetul de
stat pe anul 1996 nu era aprobat, sint aplicabile prevederile art. 137 alin.
(3) din Constitutie, potrivit carora, "Daca legea bugetului de stat si
legea bugetului asigurarilor sociale de stat nu au fost adoptate cu cel putin 3
zile inainte de expirarea exercitiului bugetar, se aplica in continuare bugetul
de stat si bugetul asigurarilor sociale de stat ale anului precedent, pina la
adoptarea noilor bugete".
Asa fiind, majorarea cuantumului alocat cercetarii-dezvoltarii prin Legea
pentru aprobarea bugetului de stat pe anul 1995 reprezinta o modificare a
acestuia, prevederile art. 110 alin. (1) din Constitutie fiind, de aceea,
aplicabile.
2. Cel de-al doilea argument are in vedere faptul ca, potrivit art. 137 alin.
(2) din Constitutie, competenta de a elabora proiectul bugetului de stat
apartine, in exclusivitate Guvernului, acest proiect trebuind sa reflecte
prioritatile ce rezulta din programul de guvernare, acceptat de Parlament la
investirea Guvernului.
Daca, prin legi avind un alt obiect de reglementare, Parlamentul stabileste
proportiile sumelor ce urmeaza sa se aloce prin buget pentru diverse capitole
de cheltuieli, proiectul de buget se elaboreaza, de fapt, nu de catre Guvern,
ci de catre Parlament, ceea ce afecteaza principiul separatiei puterilor si
reduce la o simpla operatie aritmetica dreptul constitutional al Guvernului de
a intocmi acest proiect de lege.
De aceea prerogativa Parlamentului de a modifica orice prevedere bugetara se
poate exercita numai cu ocazia dezbaterii si adoptarii proiectului de lege
alcatuit de Guvern.
In fine, se arata ca stabilirea, prin legi de reglementare a diferitelor
domenii de activitate, a unor bugete distincte ale acestor domenii anuleaza
insusi rolul Parlamentului in dezbaterea si aprobarea bugetelor anuale si face
astfel imposibila abordarea unor prioritati impuse de situatiile specifice
fiecarui an.
3. Art. 11, constituind o prevedere bugetara, ar fi trebuit sa fie dezbatut si
aprobat in sedinta comuna a Camerei Deputatilor si a Senatului, astfel cum
prevede art. 62 alin. (2) lit. b) din Constitutie. Textul constitutional nu a
fost insa respectat, ceea ce constituie un alt motiv de neconstitutionalitate,
de ordin procedural.
4. Art. 137 alin. (5) din Constitutie prevede ca nici o cheltuiala bugetara nu
poate fi aprobata fara stabilirea surselor de finantare. Or, desi prin textul
art. 11 al O.G. 25/1995, introdus prin legea pentru aprobarea acestei
ordonante, se stabileste o cheltuiala bugetara, nu se precizeaza sursa de
finantare, ceea ce contrazice textul mentionat din legea fundamentala.
5. Prevederile art. 11 implica unele consecinte grave, intrucit necesita
cheltuieli exorbitante de la bugetul de stat. Tot astfel se arata ca raportarea
unor prevederi bugetare la procente din produsul intern brut face ca dispozitia
legala respectiva sa fie inoperanta, intrucit se refera la un indicator
economic postcalculat, al carui cuantum se stabileste dupa incheierea
exercitiului bugetar, facind imposibila inscrierea unor sume certe in proiectul
de buget de stat pe anul urmator.
Se arata, in fine, ca nici legislatiile statelor Uniunii Europene si nici cele
ale celorlalte state dezvoltate din lume nu contin o astfel de prevedere de
alocare a unor parti din P.I.B., acesta fiind numai un indicator specific unor
calcule de fundamentare a bugetelor ori de apreciere a evolutiei economiei.
In conformitate cu art. 19 din Legea 47/1992, au fost solicitate punctele de
vedere ale presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului.
Presedintele Senatului, in punctul sau de vedere, considera obiectia de
neconstitutionalitate intemeiata, deoarece prin legea care aproba O.G. 25/1995
"a fost introdus un text care excede domeniul respectiv si impune o
reglementare de natura bugetara, prestabilind obligatia Guvernului de a inscrie
in proiectul bugetului de stat o anumita valoare destinata acelui domeniu,
precum si obligatia Parlamentului de a aproba bugetul de stat in aceasta
forma". Prin aceasta modalitate "este anulat dreptul constitutional
al Guvernului, prevazut de art. 137 alin. (2) din Constitutia Romaniei, de a elabora
anual proiectul bugetului de stat" si se anihileaza "rolul
Parlamentului in dezbaterea si adoptarea bugetului de stat". Produsul
intern brut poate fi evaluat numai "post factum". El poate fi
prognozat, dar rezultatul este doar estimativ, ceea ce are drept consecinta
imposibilitatea de a se determina, pe aceasta baza, o prevedere precisa in
bugetul de stat, care se aproba la inceputul anului, Guvernul putind fi pus in
situatia "de a gestiona un buget deficitar, desi liniile directoare ale
politicii sale economice l-ar indritui sa-si propuna un buget echilibrat".
De asemenea, se arata ca textul de lege respectiv a fost adoptat cu incalcarea
dispozitiilor art. 62 alin. (2) lit. b) din Constitutie, intrucit
"constituie in mod evident o dispozitie bugetara".
La dosar s-a primit si opinia Comisiei juridice, de numiri, disciplina,
imunitati si validari a Senatului, in sensul ca stabilirea "procentului de
minimum 1% din produsul intern brut - pe seama bugetului de stat - anual pentru
activitatea de cercetare-dezvoltare" este neconstitutionala. In motivarea
acestei opinii se invoca prevederile constitutionale ale art. 137 alin. (5),
intrucit nu s-a stabilit sursa de finantare, neputindu-se sti astfel "daca
bugetul anual poate suporta sau nu o asemenea sarcina", prevederile art.
137 alin. (2), potrivit carora componentele bugetului de stat se stabilesc de
catre Guvern, si prevederile art. 62 lit. b), potrivit carora bugetul se aproba
in sedinta comuna a Camerelor Parlamentului. De asemenea, se arata ca, prin prestabilirea
unei alocatii bugetare, "dispare caracterul unitar" al bugetului si
se incalca ordinea constitutionala, potrivit careia "Guvernul are
gestiunea avutiei nationale", precum si prevederile art. 136 din
Constitutie.
Presedintele Camerei Deputatilor nu a comunicat punctul sau de vedere.
Curtea considera ca, potrivit prevederilor art. 144 lit. a) din Constitutie,
ale art. 12, 17 si urmatoarele din Legea 47/1992 privind organizarea si
functionarea Curtii Constitutionale, este competenta sa se pronunte asupra
constitutionalitatii art. 11, astfel cum a fost introdus prin Legea pentru
aprobarea O.G. 25/1995, fiind legal sesizata de Guvern.
Fata de cele aratate,
CURTEA,
tinind seama de sesizarea Guvernului, de punctul de vedere al presedintelui
Senatului, de opinia Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunitati si
validari a Senatului, de raportul judecatorului-raportor, precum si de
prevederile art. 11, introdus prin Legea pentru aprobarea O.G. 25/1995, ce face
obiectul sesizarii, raportate la dispozitiile Constitutiei, retine urmatoarele:
Potrivit art. 101 alin. (1) din Constitutie, "Guvernul, potrivit
programului sau de guvernare acceptat de Parlament, asigura realizarea
politicii interne si externe a tarii".
In virtutea acestei prerogative, potrivit art. 137 alin. (2) din Constitutie,
Guvernul are competenta exclusiva de a elabora proiectul bugetului de stat si
de a-l supune spre aprobare Parlamentului.
Prin art. 11, introdus prin Legea pentru aprobarea O.G. 25/1995, in cuprinsul
acestuia s-a prevazut ca nivelul alocat anual, prin bugetul de stat, pentru
finantarea activitatilor de cercetare-dezvoltare este de minimum 1% din
produsul intern brut. In acest fel, o cheltuiala de natura bugetara - alocatia
minima pentru activitatea de cercetare-dezvoltare - a fost prestabilita prin
lege, afectindu-se, in mod direct, competenta constitutionala a Guvernului de a
elabora bugetul de stat. In temeiul acestei competente, nici o autoritate
publica nu poate prestabili alocatii bugetare in proiectul de buget, intrucit
astfel s-ar substitui Guvernului in elaborarea acestui proiect. Este
incontestabil ca Parlamentul poate dezbate si modifica orice cheltuiala
bugetara, dar numai in cadrul dezbaterii legii de aprobare a bugetului de stat.
Altfel, ar insemna ca orice prevedere bugetara poate fi pusa in discutie cu
prilejul dezbaterii oricarei alte legi, ceea ce ar afecta unitatea si coerenta
bugetului, cu incalcarea procedurii de adoptare a acestuia, potrivit art. 62
alin. (2) lit. b) din Constitutie. Pe de alta parte, prestabilirea unei
cheltuieli bugetare aduce atingere dreptului de initiativa legislativa,
consacrat de art. 73 alin. (1) din Constitutie. Este de principiu ca printr-o
lege nu se poate anticipa chiar cuprinsul unui proiect de lege, pentru ca
aceasta ar insemna ca Parlamentul, in fond, sa se substituie autorului
initiativei legislative, in cazul de fata Guvernului, in exercitarea
initiativei sale privind elaborarea si supunerea spre aprobare a bugetului de
stat. Prevederile art. 11, ce fac obiectul sesizarii, sint contrare si
dispozitiilor art. 137 alin. (2) si (3) din Constitutie. Potrivit alin. (2) al
art. 137, bugetul de stat se elaboreaza anual, iar potrivit alin. (3) al
aceluiasi articol, daca bugetul de stat nu a fost adoptat pina la finele
anului, se aplica bugetul anului anterior, pina la adoptarea noului buget.
Principiul anualitatii bugetului de stat este deci de natura constitutionala.
Privind regimul juridic al bugetului de stat, acest principiu se aplica atit
actului denumit buget, cit si componentelor sale, care, subsumindu-se
intregului, adica bugetului in ansamblul lui, nu pot fi diferite de el. Din
prevederile art. 12 al Legii 10/1991 privind finantele publice rezulta ca
bugetul de stat cuprinde totalitatea veniturilor si a cheltuielilor statului.
Deci alocatiile pentru efectuarea cheltuielilor, stabilindu-se numai prin
buget, rezulta ca, la rindul lor, sint supuse principiului anualitatii.
In consecinta, este neconstitutionala stabilirea unei alocatii bugetare, chiar
la nivelul sau minim, cu caracter permanent, astfel cum a fost instituita de
art. 11, introdus prin Legea pentru aprobarea O.G. 25/1995, alocatia pentru
cercetarea stiintifica. Legea de aprobare a bugetului de stat fiind exclusiv
temporara, instituirea prin lege a unei alocatii nu poate fi altfel decit
temporara, astfel cum rezulta din principiul anualitatii, fiind
neconstitutionala, deci instituirea ei printr-o norma cu caracter permanent,
astfel cum este dispozitia legala ce face obiectul sesizarii.
Prin art. 11, introdus de Legea pentru aprobarea O.G. 25/1995, s-a stabilit o
cheltuiala bugetara - alocatie pentru cercetare de 1% din produsul national
brut - fara precizarea sursei de finantare.
Potrivit art. 137 alin. (5) din Constitutie, nici o cheltuiala bugetara nu
poate fi insa aprobata fara stabilirea sursei de finantare.
Produsul national brut, conform insusi art. 11, nu reprezinta sursa de
finantare, ci variabila in functie de care se calculeaza alocatia bugetara de
1% . De altfel, sursa de finantare nu poate fi constituita decit din veniturile
financiare ale statului, care, potrivit art. 13 din Legea 10/1991, sint
alcatuite din "orice suma care se cuvine statului". De aceea, prin
raportare la produsul intern brut, sursele de finantare ale alocatiilor bugetare,
in general, se constituie din sumele pe care statul le preleva, sub forma de
impozite, taxe etc. din acest produs intern. In conceptia art. 11 se rupe
alocatia de sursa de finantare, prin acest articol instituindu-se numai
alocatia bugetara, iar sursa de finantare urmind a fi stabilita ulterior, la
elaborarea proiectului de buget. Astfel, cerinta constitutionala a art. 137
alin. (5) este incalcata, deoarece ea impune stabilirea concomitenta atit a
alocatiei bugetare, ce are semnificatia unei cheltuieli, cit si a sursei de
finantare, ce are semnificatia venitului necesar pentru suportarea ei, spre a
evita consecintele profund negative, pe plan economic si social, a stabilirii
unei cheltuieli bugetare fara acoperire.
In ceea ce priveste incalcarea prevederilor art. 110 din Constitutie, invocate
in sesizare, se retine ca in sedinta Camerelor reunite, ministrul de stat,
ministrul finantelor, a exprimat "pozitia Guvernului foarte ferma" in
sensul neadmiterii amendamentului, ceea ce nu echivaleaza insa cu respectarea
cerintei constitutionale a art. 110.
Avind in vedere considerentele expuse, vazind si dispozitiile art. 62 alin. (2)
lit. b), ale art. 101 alin. (1), ale art. 110, ale art. 137 si ale art. 144
lit. a) din Constitutie, precum si prevederile art. 2 alin. (2) si ale art. 20
din Legea 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Constata ca dispozitiile art. 11, introduse in O.G.
25/11-08-1995 privind reglementarea organizarii si finantarii activitatii de
cercetare-dezvoltare, prin articolul unic punctul 6 din legea pentru aprobarea
acestei ordonante, sint neconstitutionale.
Decizia se comunica Presedintelui Romaniei, precum si presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului, in scopul deschiderii procedurii prevazute la art.
145 alin. (1) din Constitutie.
LEGI SI DECRETE
PARLAMENTUL
ROMANIEI
LEGE
privind paza obiectivelor, bunurilor si valorilor
Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege.
CAPITOLUL I
Dispozitii generale
Art. 1. - Ministerele si celelalte organe de specialitate ale administratiei
publice centrale si locale, regiile autonome, societatile comerciale,
institutiile publice sau alte organizatii care detin bunuri ori valori cu orice
titiu, denumite in prezenta lege unitati, sunt obligate sa asigure paza
acestora.
Art. 2. - In functie de importanta, specificul si valoarea bunurilor pe care le
detin, conducatorii unitatilor prevazute la art. 1, cu concursul de
specialitate al politiei sau al jandarmeriei, stabilesc modalitatile concrete
de organizare si de executare a pazei, dupa caz, cu efective de jandarmi, paza
cu gardieni publici, paza proprie sau paza prin societati specializate.
Unitatile grupate pe un anumit spatiu, cu avizul politiei, pot organiza paza in
comun cu gardieni publici, paza proprie sau prin societati specializate de
paza. Conducatorii acestor unitati stabilesc forma de paza, obligatiile si
raspunderile fiecarui beneficiar, inclusiv cele privind intocmirea planului de
paza.
La celelalte unitati, unde nu se poate realiza un sistem de paza organizat,
conducatorii acestora sunt obligati sa execute imprejmuiri, grile, obloane,
incuietori sigure, iiuminat de securitate, sisteme de alarma sau alte asemenea
mijloace necesare asigurarii pazei si integritatii bunurilor.
Art. 3. - Raspunderea pentru luarea masurilor de asigurare a pazei bunurilor si
valorilor detinute cu orice titiu revine conducatorilor unitatilor prevazute la
art. 1 si 2.
Art. 4. - Conducatorii unitatilor prevazute la art. 1 sunt obligati ca, in
cadrul masurilor de paza, sa introduca si sisteme de alarma Impotriva
efractiei, corespunzatoare importantei si specificului obiectivelor si
bunurilor ce trebuie pazite.
Art. 5. - Paza se organizeaza si se efectueaza potrivit planului de paza
Intocmit de unitatea ale carei bunuri sau valori se pazesc, cu avizul de
specialitate al politiei, care este obligatoriu si pentru modificarea planului.
Acest aviz nu este necesar in cazul unitatilor la care paza se asigura cu
efective de jandarmi.
Prin planul de paza se stabilesc, in principal: numarul de posturi si
amplasarea acestora, efectivul de personal de paza, amenajarile, instalatiile
si mijloacele tehnice de paza si de alarma, masurile necesare pentru asigurarea
transportului valorilor importante, consemnul posturilor, legatura si
cooperarea cu alte organe cu atributii de paza a obiectivelor, bunurilor si
valorilor. De asemenea, vor fi prevazute si regulile de acces, potrivit
dispozitiilor conducatorului unitatii.
CAPITOLUL II
Formele de paza
Sectiunea 1
Paza cu efective
de jandarmi
Art. 6. - Paza obiectivelor de importanta deosebita pentru
apararea tarii, activitatea statului, economie, stiinta, cultura si arta, a
localurilor misiunilor diplomatice sau ale unor agentii si reprezentante
economice straine, precum si a valorilor deosebite se asigura cu efective de
jandarmi.
Paza cu efective de jandarmi se poate asigura si la sediile unor organisme
internationale care desfasoara activitati pe teritoriul tarii, la cererea
expresa a acestora, adresata Guvernului Romaniei.
Obiectivele si valorile prevazute la alin. 1 si 2, precum si personalul,
mijloacele materiale si financiare necesare asigurarii pazei cu efective de
jandarmi se stabilesc prin hotarfire a Guvernului.
Art. 7. - Unitatile care beneficiaza de paza militara incheie contracte de
prestari de servicii cu unitatile de jandarmi, la nivelul esalonului care are
organ financiar propriu. . Serviciul de paza cu efective de jandarmi, se
efectueaza contra cost, conform tarifelor legale. Unitatile bugetare
beneficiare de paza cu efective de jandarmi, exceptate de la plata se stabilesc
prin hotarare a Guvernului.
Art. 8. - Paza cu efective de jandarmi se organizeaza si se executa potrivit
planului de paza intocmit de comandantul unitatii militare si de conducatorul
unitatii beneficiare, cu respectarea prevederilor art. 5.
Art. 9. - In unitatile unde functioneaza concomitent paza cu efective de
jandarmi, paza cu gardieni publici, paza proprie sau paza prin societati
specializate de paza, acestea se integreaza in sistemul unic de paza militara.
Art. 10. - Paza bunurilor si valorilor detinute de
persoanele juridice sau fizice se poate asigura si prin Corpul gardienilor
publici.
Art. 11. - Paza cu efective de gardieni publici se face conform Legii 26/1993
privind infiintarea, organizarea si functionarea Corpului gardienilor publici.
Art. 12. - Obiectivele, bunurile si valorile, altele decat
cele prevazute la art. 6, care necesita a fi pazite in mod permanent, se pot
asigura prin paza proprie cu personal anume angajat.
Art. 13. - Paza proprie se organizeaza in raport cu natura obiectivelor, a
bunurilor si a valorilor ce urmeaza a fi pazite, cu amplasarea, intinderea si
vulnerabilitatea pe care le prezinta unele unitati si locuri din incinta
acestora, cu numarul de schimburi in care se desfasoara activitatea, punctele
de acces si alte criterii specifice.
Art. 14. - Conducatorii unitatilor care detin, cu orice titlu, terenuri
agricole sunt obligati sa organizeze paza proprie pe camp.
Paznicii de camp sunt obligati sa asigure paza tuturor bunurilor de pe
terenurile agricole, date in consemn, si sa sesizeze, la timp, organele
competente despre producerea de calamitati, aparitia unor daunatori si alte
evenimente de natura sa produca pagube agriculturii sau care produc poluarea
mediului din zona.
Art. 15. - Paza cailor ferate, a padurilor, a terenurilor forestiere, a
fondurilor de vanatoare si de pescuit, a conductelor pentru transportul
hidrocarburiEor, a sistemelor de irigatii, a retelelor telefonice si de
transport al energiei electrice se asigura de catre conducatorii unitatilor
centrale de profil prin corpuri specializate de paza.
Corpurile specializate de paza se organizeaza si functioneaza in baza unui
regulament aprobat prin hotarare a Guvernului.
Art. 16. - Primarii sunt obligati sa ia masuri ca in comune si sate sa se
asigure paza bunurilor publice si ale cetatenilor de catre locuitorii acestora,
prin rotatie, de catre gardieni publici, paznici salariati sau prin societatile
specializate de paza, conform hotararilor consiliilor locale, dupa consultarea
prealabila a locuitorilor.
Persoanele care executa paza prin rotatie trebuie sa indeplineasca conditiile
prevazute la art. 19 lit. a) - d).
Plata serviciului de paza se va asigura din fondurile bugetare locale.
Art. 17. - In functie de numarul personalului de paza propriu, format din
paznici, portari si controlori de acces, necesar fiecarei unitati, se
constituie formatii de paza conduse de un sef de paza, cu urmatoarea structura:
categoria l, cu peste 100 de posturi personal de paza; categoria a 11-a, cu
posturi de personal de paza intre 51-100; categoria a III-a cu posturi de
personal de paza intre 20-50. In unitatile in care numarul personalului de paza
este sub 20, conducatorii acestora vor numi un salariat care sa indeplineasca
atributiile sefului de paza.
Art. 18. - Personalul din paza proprie se doteaza cu uniforma, echipament de
protectie si insemne distinctive, pe care le poarta in timpul executarii
serviciului. Conditiile de acordare a uniformei, echipamentului de protectie,
descrierea, baremul, precum si insemnele distinctive se stabilesc prin hotarare
a Guvernului.
Cu avizul politiei, personalul din paza proprie a unitatilor poate fi dotat cu
arme de foc, arme albe, bastoane din cauciuc, sprayuri lacrimogene si alte
mijloace de aparare individuala, in raport cu importanta obiectivelor,
bunurilor si valorilor pazite.
Art. 19. - Persoana care urmeaza a fi Incadrata ca paznic trebuie sa
andeplineasca urmatoarele conditii:
a) sa fie cetatean roman si sa fi implinit varsta de 21 de ani;
b) sa aiba aptitudini fizice si profesionale adecvate functiei;
c) sa fie cunoscuta ca persoana corecta, cu o buna conduita cetateneasca si sa
nu aiba antecedente penale pentru infractiuni comise cu intentie;
d) sa aiba serviciul militar satisfacut;
e) sa fie absolvent al scolii generale.
Pot fi incadrate in functia de paznic si femei care indeplinesc conditiile
prevazute la alin. 1, cu exceptia celei de la lit. d).
Art. 20. - Personalul din paza proprie se incadreaza in munca numai cu avizul
organului de politie. in cazul retragerii avizului, cel in cauza nu mai poate
fi mentinut in serviciul de paza.
Sectiunea a 4-a -
Paza prin societati specializate
Art. 21. - Societatile specializate de paza se infiinteaza
si functioneaza conform legii, cu autorizarea Inspectoratului General al
Politiei.
Conducatorii societatilor specializate de paza trebuie sa obtina avizul
Inspectoratului de politie judetean sau al Directiei generale de politie a
municipiului Bucuresti, in a caror raza teritoriala isi au sediul societatile
respective.
Organul de politie competent poate acorda avizul persoanelor care au cetatenia
romana si domicliul in tara, au implinit varsta de 21 de ani poseda pregatire
corespunzatoare atributiilor ce le revin, sunt cunoscute cu o buna conduita
cetateneasca si nu au antecedente penale.
Art. 22. - Conducatorii societatilor specializate de paza sunt obligati sa
asigure respectarea prevederilor legale si a regulamentelor propii in
organizarea si functionarea acestei forme de paza, in angajarea, pregatirea si
controlul personalului, portul uniformei si al insemnelor distinctive, precum
si in dotarea cu mijloace de interventie si aparare individuala, corespunzator
art 18-20 din prezenta lege.
Plata serviciilor de paza prestate de catre societatile specializate de paza se
face pe baza contractelor incheiate cu beneficiarii.
Societatile specilizate de paza nu pot adopta insemne, uniforme, accesorii de
echipament sau denumiri asemanatoare cu cele ale autoritatilor publice de
natura sa conduca la confuzii intre societatile specializate de paza si
autoritatile publice.
CAPITOLUL III
Paza transportului
unor valori importante
Art. 23. - Transportul valorilor importante, constand in sume de bani, titluri
de credit, cecuri ori alte inscrisuri de valoare, metale si pietre pretioase,
valori tehnice, de cultura si arta, precum si transportul armelor, munitiilor,
materialelor explozive, stupefiantelor, al substantelor toxice sau radioactive
ori al altor materii sau substante periculoase, se efectueaza cu mijloace de
transport anume destinate, asigurate, dupa caz, cu jandarmi, gardieni publici
paznici proprii sau ai societatilor specializate de paza, inarmati cu arme de
foc, in conditiile legii.
Cuantumul sumelor de bani, al valorilor si ai bunurilor ce urmeaza a fi pazite
si transportate potrivit alin. 1 se stabilesc de conducatorul unitatii
detinatoare si se consemneaza in planul de paza sau in contractul pentru
prestarea serviciilor de paza.
Art. 24. - Mijloacele destinate pentru transportul valorilor si al bunurilor
prevazute la art. 23 alin. 1 se amenajeaza in mod corespunzator si se doteaza
cu dispozitive tehnice de paza si de alarma care sa asigure securitatea deplina
a acestora. In cazul ln care transportul sumelor de bani si al altori valori nu
se face cu mijloace anume destinate, conducatorul unitatii ia masuri ca
persoana care efectueaza astfel de transporturi sa fie insotita de una sau de
mai multe persoane desemnate din cadrul unitatii sau, cand situatia impune, de
paznici.
Persoana anume desemnata sau paznicul prevazut la alin. 2, pot fi inarmati cu
arme de foc, in conditiile legii.
Art. 25. - Conducatorii unitatilor sunt obligati sa asigure paza si sistemele
de alarma Impotriva efractiei in locurile de pastrare, depozitare si manipulare
a bunurilor prevazute la art. 23, a informatiilor, documentelor, datelor si
obiectelor cu caracter secret, precum si in locurile unde se desfasoara
activitati care au un asemenea caracter.
Proiectele de instalare a sistemelor de alarma impotriva efractiei se avizeaza
de catre organul de politie competent.
CAPITOLUL IV
Obligatiile si
drepturile personalului de paza
Art. 26. - Personalul de paza este obligat sa cunoasca si sa respecte
indatoririle ce-i revin, fiind direct raspunzator pentru paza si integritatea
obiectivelor, bunurilor si vaiorilor incredintate.
In timpul serviciului, personalul de paza este obligat:
a) sa cunoasca locurile si punctele vulnerabile din perimetrul obiectivului,
pentru a preveni producerea oricaror fapte de natura sa aduca prejudicii
unitatilor pazite;
b) sa pazeasca obiectivul, bunurile si valorile primite in paza si sa asigure
integritatea acestora;
c) sa permita accesul in obiectiv numai in conformitate cu reglementarile
legale si cu dispozitiile interne; sa efectueze controlul la intrarea si la
iesirea din incinta unitatii a persoanelor, mijloacelor de transport,
materialelor, documentelor si altor bunuri;
d) sa nu permita accesul in obiectiveie pazite persoanelor aflate in stare de
ebrietate;
e) sa opreasca si sa legitimeze persoanele despre care exista date sau indicii
ca au savarsit infractiuni sau alte fapte ilicite in obiectivul pazit, pe cele
care incalca normele interne stabilite prin regulamente proprii, iar in cazul
infractiunilor flagrante, sa opreasca si sa predea politiei pe faptuitor,
bunurile sau valorile care tac obiectul infractiunii sau al altor fapte
ilicite, luand masuri pentru conservarea ori paza lor, intocmind totodata un
proces-verbal despre luarea acestor masuri;
f) sa incunostinteze, de indata, conducerea unitatii si pe seful sau ierarhic
despre producerea oricarui eveniment in timpul executarii serviciului si despre
masurile luate;
g) in caz de avarii produse la instalatii, conducte sau rezervoare de apa, de
combustibili ori de substante chimice, la retelele electrice sau telefonice si
in orice alte imprejurari care sunt de natura sa produca pagube, sa aduca de
indata la cunostinta celor in drept asemenea evenimente si sa ia primele masuri
imediat dupa constatare;
h) in caz de incendii, sa ia imediat masuri de stingere si de salvare a
persoanelor, a bunurilor si a valorilor, sa sesizeze pe pompieri si sa anunte
conducerea unitatii si politia;
i) sa ia primele masuri pentru salvarea persoanelor, a bunurilor si a valorilor
in caz de calamitati;
j) sa sesizeze politia in legatura cu orice fapta de natura a prejudicia
patrimoniul unitatii si sa dea concursul pentru indeplinirea misiunilor ce-i
revin politiei pentru prinderea infractorilor;
k) sa pastreze secretul de stat si cel de serviciu, daca, prin natura
atributiilor, are acces la asemenea date si informatii;
I) sa poarte in timpul serviciului armamentul cu care este dotat si sa faca uz
de arma numai in cazurile si conditiile prevazute de lege;
m) sa poarte uniforma si insemnele distinctive numai in timpul serviciului;
n) sa nu se prezinte la serviciu sub influenta bauturilor alcoolice si nici sa
nu consume astfel de bauturi in timpul serviciului; sa nu absenteze fara motive
temeinice si fara sa anunte, in prealabil, conducerea unitatii despre aceasta;
o) sa execute intocmai dispozitiile sefilor ierarhici si sa fie respectuos in
raporturile de serviciu;
p) sa execute, in raport cu specificul obiectivului, bunurilor sau valorilor
pazite, orice alte sarcini care i-au fost ncredintate potrivit planului de
paza.
Art. 27. - Seful formatiei de paza, pe langa obligatiile prevazute la art. 26,
are si urmatoarele atributii:
a) sa organizeze, sa conduca si sa controleze activitatea de paza, precum si
modul de executare a serviciului de catre personalul din subordine;
b) sa informeze, de indata, conducerea unitatii si politia despre evenimentele
privind activitatea de paza si sa tina evidenta acestora;
c) sa propuna conducerii unitatii masuri pentru perfectionarea activitatii de
paza;
d) sa tina evidenta armamentului si a munitiei din dotarea personalului de
paza, sa asigure pastrarea, intretinerea, depozitarea si folosirea acestora,
potrivit legii;
e) sa execute programul de pregatire profesionala specifica a personalului de
paza din subordine.
Art. 28. - Personalul de paza este asimilat, pe timpul executarii serviciului,
persoanelor care indeplinesc o functie ce implica exercitiul autoritatii
publice.
CAPITOLUL V
Obligatiile
conducatorilor de unitati
Art. 29. - Conducatorii unitatilor prevazute la art. 1, in care functioneaza
sisteme de paza, au urmatoarele obligatii:
a) raspund de organizarea si functionarea pazei unitatilor, bunurilor si
valorilor pe care le detin, cu orice titiu, aceste unitati;
b) analizeaza temeinic nevoile stricte de paza si stabilesc efectivele
necesare, in raport cu importanta, marimea si vulnerabilitatea unitatilor
respective, specificul productiei si locul de dispunere a acestora;
c) asigura, pentru executarea serviciului de paza, selectionarea persoanelor cu
profil moral corespunzator, cu aptitudini fizice si profesionale necesare
acestei activitati;
d) iau masuri de instruire specifica a personalului de paza si controleaza
modul cum acesta isi executa atributiile de serviciu;
e) asigura executarea amenajarilor si a instalatiilor necesare desfasurarii
serviciului de paza, precum si introducerea, intretinerea si mentinerea in stare
de functionare a sistemelor tehnice de legatura, de paza si de alarma impotriva
efractiei;
f) asigura echiparea personalului de paza cu uniforma si insemnele distinctive,
in conditiile legii;
g) asigura spatiile si amenajarile necesare pastrarii in deplina siguranta a
armamentului si a munitiei destinate serviciului de paza;
h) stabilesc reguli privind accesul si circulatia in interiorul obiectivului
pazit;
i) stabilesc responsabilitati pentru sefii compartimentelor de munca, in ceea
ce priveste paza si siguranta utilajelor si instalatiilor.
Indeplinirea acestor sarcini se realizeaza cu sprijinul de specialitate al
politiei.
CAPlTOLUL VI
Atributiile
organelor Ministerului de lnterne
Art. 30. - In vederea asigurarii pazei si sigurantei obiectivelor, bunurilor si
valorilor, organele Ministerului de
Interne au urmatoarele atributii:
a) asigura paza cu efective de jandarmi a obiectivelor si a bunurilor stabilite
prin hotarare a Guvernului;
b) acorda sprijin de specialitate la organizarea pazei in unitati si urmaresc
executarea intocmai a masurilor stabilite prin planurile de paza;
c) avizeaza incadrarea personalului de paza si a celui care executa proiectul
de instalare, instaleaza sau asigura intretinerea mijloacelor de alarma si de
paza si retrag avizul cand el nu mai indeplineste conditiile prevazute de lege;
d) acorda asistenta in activitatea de instruire a personalului de paza;
asigura, in mod gratuit, autoritatilor si institutiilor publice, precum si
agentilor economici cu capital de stat, armamentul necesar dotarii personalului
de paza; asigura, pe baza de contract de inchiriere, dotarea cu
armament a personalului de paza din celelalte unitati; conduc sedintele de
tragere cu personalul de paza, incasand de la beneficiari contravaloarea munitiei
folosite;
e) controleaza modul in care se respecta dispozitiile legale cu privire la paza
unitatilor, a bunurilor si a valorilor; stabilesc masurile ce urmeaza a fi
luate, cat si termenele in care acestea trebuie indeplinite de catre
conducatorul unitatii.
CAPITOLUL VII
Sisteme de alarma
impotriva efractiei
Art. 31. - In cadrul masurilor de paza a obiectivelor, bunurilor si valorilor,
conducatorii de unitati sunt obligati sa asigure numai folosirea sistemelor de
alarma impotriva efractiei, care sunt certificate.
Certificarea sistemelor de alarma impotriva efractiei sau a componentelor
acestora, produse in tara sau importate, se face de catre un laborator de
incercari pentru sistemele de alarma impotriva efractiei, autorizat si
acreditat potrivit legii.
Art. 32. - In proiectele de executie a constructiilor destinate producerii,
pastrarii sau detinerii unor bunuri ori valori importante sau a lucrarilor de
modernizare, modificare si transformare a acestora trebuie sa se prevada
instalarea sistemelor tehnice de paza si de alarma impotriva efractiilor.
Art. 33. - Activitatea privind proiectarea, producerea, instalarea si
intretinerea sistemelor de alarma Impotriva efractiei sau a componentelor
acestora se poate desfasura numai de persoanele fizice sau juridice autorizate
de Inspectoratul General al Politiei.
Art. 34. - Clasificarea sistemelor de alarma impotriva efractiei se face in
raport cu importanta bunurilor si valorilor ce urmeaza a fi aparate si cu
categoria de importanta a constructiei, de catre societatile de asigurare.
CAPITOLUL VIII
Sanctiuni
Art. 35. - Nerespectarea dispozitiilor prezentei legi atrage, dupa caz,
raspunderea civila, materiala, disciplinara, contraventionala sau penala.
Art. 36. - Constituie contraventii la prezenta lege urmatoarele fapte, daca nu
sunt savarsite in astfel de conditii encat, potrivit legii penale, sa
constituie infractiuni:
a) neluarea masurilor de organizare si functionare a pazei prevazute la art. 3,
4, 14, 15 si 16;
b) neluarea masurilor prevazute la art. 23 alin. 1 , art. 24 alin. 1 si 2 si
art. 25;
c) neintocmirea planului de paza, conform art. 5, precum si neindeplinirea
sarcinilor prevazute in acesta ori a masurilor stabilite de politie;
d) incadrarea sau mentinerea in functie a personalului de paza, fara avizul
politiei, prevazut la art. 20;
e) incalcarea de catre personalul de paza a obligatiilor prevazute la art. 26
si 27;
f) neindeplinirea obligatiilor, de catre conducatorii unitatilor, prevazute la
art. 29;
g) nerespectarea prevederilor art. 21 alin. 1 si 2, art. 22, art. 33 si art.
43;
h) instalarea de sisteme tehnice de alarma Impotriva efractiei sau componente
ale acestora, cu incalcarea prevederilor art. 31 alin. 1 si art. 33.
Art. 37. - Contraventiile prevazute la art. 36 se sanctioneaza dupa cum
urmeaza:
a) cu amenda de la 500.000 Iei la 2.500.000 lei, contraventiile prevazute la
lit g) si h);
b) cu amenda de la 100.000 Iei la 500.000 Iei, contraventiile prevazute la lit.
a), b), c), d) si f);
c) cu amenda de la 10.000 Iei la 50.000 Iei, contraventiile prevazute la lit.
e)
Art. 38. - Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac prin
proces-verbal incheiat de politisti, precum si de primar si de imputernictii
acestuia.
Art. 39. - Impotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei si de
aplicare a sanctiunii se poate face plangere, ln termen de 15 zile de la
comunicare, la judecatoria in a carei raza territoriala s-a savarsit
contraventia.
Art. 40. - Contraventiilor prevazute de prezenta lege le sunt aplicabile dispozitiile
Legii 32/1968 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor.
CAPITOLUL IX
Dispozitii finale
Art. 41. - Paza obiectivelor, a bunurilor si a valorilor
apatinand componentilor sistemului national de aparare se asigura in
conformitate cu reglementar de stabifite in cadrul acestor institutii.
Art. 42. - Corpul gardienilor publici
si societitHe specializate de paza pot intiinta dispecerate de zona care sa
semnaleze patrunderile prin efractie in unitatile si la persoanele fizice la
care sunt instalate sisteme de alarmi.
Art. 43. - Societatile specializate de pazi, precum si persoanele fizice si
juridice care desfasoara activitati de proiectare, producere, instalare si
intretinere a sistemelor de alarmi impotriva extractiei, infiintate pana la
aparitia prezentei legi sunt obligate ca in termen de 3 luni de la publicarea
acesteia sa obtina autorizatiile prevazute la art. 21 si, respectiv, la art.
33.
Art. 44. - Prezenta lege intri in vigoare la 30 de zile de la data publicatiei
in Monitorul Oficial al Romaniei.
Pe aceeasi data Decretul 477/1983 privind paza bunurilor, precum si orice alte
dispozitii contrare prezentei legi se abroga.
PRESEDINTELE
ROMANIEI
pentru promulgarea
Legii privind paza obiectivelor, bunurilor si valorilor
In temeiul art. 77 alin. (1) si al art. 99 alin. (1) din
Constitutia Romaniei,
Presedintele Romaniei decreteaza:
Articol unic. - Se promulga Legea privind paza obiectivelor, bunurilor si
valorilor si se dispune publicarea ei in Monitorul Oficial al Romaniei.
HOTARARI ALE GUVERNULUI
ROMANIEI
GUVERNUL ROMANIEI
HOTARIRE
privind regimul diferentelor de curs valutar aferente capitalului social in
devize si alte operatiuni aplicabile incepand cu bilantul contabil cu termen de
depunere pana la 15 aprilie 1996
In temeiul art. 42 din Legea contabilitatii 82/1991 si al
art. 3 din Hotararea Guvenului nr. 704/1993 pentru aprobarea unor masuri de
executare a Legii contabilitatii 82/1991,
Guvernul Romaniei hotaraste:
Art. 1. - Diferentele favorabile sau nefavorabile de curs valutar aferente
disponibilitatilor in devize reprezentand capital social in devize se vor
inregistra, incepand cu bilantul contabil aferent exercitiului financiar cu
termen de intocmire si de depunere, potrivit legii, pana la 15 aprilie 1996, in
contul "Alte rezerve", analitic distinct, fara a se influenta
rezultatele financiare ale agentilor economici. Aceste sume nu vor putea fi
utilizate in alte scopuri.
Acelasi regim se aplica si pentru diferentele de curs valutar dintre momentul
subscrierii si cel al varsarii efective a capitalului social in valuta.
Art. 2. - Profitul realizat in executie de catre regiile autonome, ramas dupa
plata impozitului pe profit, constituirea rezervelor legale si acoperirea
pierderilor din anii precedenti, se repartizeaza pe destinatiile si in
proportiile prevazute an bugetele de venituri si cheltuieli, aprobate in
conditiile legii.