MONITORUL OFICIAL AL ROMĀNIEI

 

P A R T E A  I

Anul VIII - Nr. 75        LEGI, DECRETE, HOTĂRĀRI SI ALTE ACTE     11 aprilie 1996

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

35. - Decizie din 2 aprilie referitoare la neconstitutionalitatea unor prevederi ale Legii partidelor politice

 

36. - Decizie din 2 aprilie referitoare la neconstitutionalitatea unei prevederi din Legea pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 25/1995

 

LEGI SI DECRETE

 

18. - Lege privind paza obiectivelor, bunurilor si valorilor

 

52. - Decret pentru promulgarea Legii privind paza obiectivelor, bunurilor si valorilor

 

HOTARARI ALE GUVERNULUI ROMANIEI

 

252. - Hotarire privind regimul diferentelor de curs valutar aferente capitalului social in devize si alte operatiuni aplicabile incepand cu bilantul contabil cu termen de depunere pana la 15 aprilie

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALA


DECIZIE nr. 35 din 2 aprilie 1996
constitutionalitatea unor prevederi ale Legii partidelor politice


Curtea Constitutionala a fost sesizata, la data de 21 martie 1996, de catre 53 de deputati, si anume: Petre Turlea, Ioan Gavra, Ioan Pop, Vasile Matei, Aurel Jecan, Nicolae Bud, Vasile Potolinca, Vasile Ionescu, Gheorghe Dobre, Coriolan Bucur, Costica Ciurtin, Lazar Ladariu, Eugen Crisan, Vasile Suta, Craciun Floruta, Gheorghe Branzei, Petru Burca, Mitica Balaet, Dumitru Dragut, Constantin Rotaru, Marin Lungu, Mihail Paraluta, Toader Constantinescu, Mircea Chiostec, Gheorghe Fition, Fanica Danila, Constantin Emil Hoara, Feuzia Rusid, Vasile Cristea, Anghel Stanciu, Smaranda Ionescu, Iuliu Ioan Furo, Constantin Gheorghe, Florea Danciu, Tudor Radu, Tudor Manolescu, Ionel Roman, Florin Negoita, Ioan Tanasa, Cornel Brahas, Eugen Costel Popescu, Grigore Raban, Mircea Cretu, Ioan Sonea, Ilie Gatan, Marcel Moldoveanu, Ioan Marinescu, Ioan Victor Pica, Petre Banita, Anton Mangiurea, Ion Hortopan, Simion Silviu Somacu si Ion Dutu, in legatura cu neconstitutionalitatea art. 1, art. 5 alin. 3 si art. 48 din Legea partidelor politice.
Sesizarea mai este semnata si de 11 senatori, insa numarul acestora fiind inferior celui de 25 senatori prevazut de art. 144 lit. a) din Constitutie, Curtea este legal sesizata numai de catre grupul de deputati.
In sesizare se arata ca art. 1 din lege, care defineste conceptul de partid politic, este neconstitutional pentru urmatoarele motive:
- precizarea ca partidele "indeplinesc o misiune publica garantata de Constitutie" contravine prevederilor art. 8 si 37 din Constitutie, intrucit indeplinirea unei misiuni este un act de executare, iar partidele "nu primesc ordine, dispozitii sau sarcini de la vreo autoritate"; de asemenea, referirea la garantia constitutionala inseamna ca "orice fel de activitate desfasurata de un partid politic este garantata de Constitutie";
- statutul partidului, astfel cum este definit de prevederile art. 1, contravine, de asemenea, prevederilor art. 8 si 37 din Constitutie, deoarece nu se refera la relatia dintre partid si societate, ci numai la relatia "cetateni asociati in partid";
- nu a fost adoptat textul Senatului, care preciza ca partidele sint asociatii care "contribuie in mod democratic la determinarea politicii nationale", formulare ce ar fi fost in concordanta cu prevederile constitutionale.
In sesizarea grupului de deputati se considera, de asemenea, ca prevederea art. 5 alin. 3, potrivit careia "Membrii organizatiilor cetatenilor apartinind minoritatilor nationale care inscriu candidati in alegeri pot face parte si dintr-un partid politic", sint neconstitutionale, deoarece:
- organizatiile cetatenilor apartinind minoritatilor nationale sint asimilate partidelor politice, potrivit art. 48 din lege, astfel incit, dindu-se acestor cetateni posibilitatea de a face parte si dintr-un partid politic, se instituie in folosul lor "o dubla vocatie electorala", ceea ce reprezinta un "privilegiu electoral", contrar principiului egalitatii cetatenilor in fata legii, prevazut de art. 16 din Constitutie;
- neadoptindu-se, in forma finala a legii, solutia Senatului de a se interzice partidul etnic, se creeaza implicit posibilitatea ca, pe acelasi criteriu etnic, sa se poata constitui si un partid si o organizatie, ceea ce implica "o dubla calitate politica si o dubla vocatie electorala";
- prevederile art. 5 alin. 3 creeaza posibilitatea de constituire "a partidelor politice, concomitent cu organizatii ale acelorasi persoane si pe alte criterii cum ar fi: criteriul de religie, criteriul de rasa, criteriul de asigurare sociala, de zone geografice sau de diviziuni teritoriale si altele asemenea", ceea ce "prezinta un pericol deosebit pentru caracterul unitar si national al statului roman", invocindu-se, in acest sens, si unele activitati politice imputate U.D.M.R.
De asemenea, Curtea Constitutionala a fost sesizata, la 26 martie 1996, de catre 25 de senatori, si anume: Gabor Menyhert Hajdu, Gabor Kozsokas, Denes Seres, Tiberiu Stefan Incze, Gheorghe Frunda, Zoltan Hosszu, Petre Constantin Buchwald, Bela Marko, Karoly Ferenc Szabo, Iosif Csapo, Nicolae Manolescu Apolzan, Ion Paun Otiman, Stefan Radof, Stefan Augustin Popa Doinas, Alexandru Paleologu, Adrian Dumitru Popescu Necsesti, Andrei Potcoava, Tiberiu Vladislav, Sabin Ivan, Dumitru Calueanu, Mihail Buracu, Constantin Moiceanu, Gigel Grigore, Pajos Magyari si Emil Negrutiu, in legatura cu neconstitutionalitatea art. 17 lit. b), art. 46 si art. 3 din aceeasi lege.
Referitor la prevederile art. 17 lit. b) din lege, privind conditia de reprezentativitate pentru inregistrarea partidului politic - cel putin 10.000 de semnaturi, din cel putin 15 judete, dar nu mai putin de 300 in fiecare judet -, in sesizare se apreciaza ca aceasta conditie este contrara prevederilor art. 8 alin. (1), ale art. 37 alin. (2) si ale art. 148 alin. (1) din Constitutie, se consacra principiul pluralismului politic, intrucit constituie "un prag prealabil ridicat", avind semnificatia unui "impediment artificial" la libera exercitare a dreptului de asociere in partide, spre deosebire de conditia de reprezentativitate din propunerea legislativa initiala, de numai 2.500 de semnaturi, din cel putin 10 judete, dar nu mai putin de 100 in fiecare judet, care avea un caracter "mai rational si mai ponderat".
De asemenea, in sesizare se considera ca art. 46, potrivit caruia, in termen de 6 luni de la intrarea in vigoare a legii, partidele politice sint obligate sa se conformeze prevederilor noii reglementari, incalca principiul neretroactivitatii legii, prevazut de art. 15 alin. (2) din Constitutie.
In ceea ce priveste art. 3 din lege, in sesizare se sustine ca obligatia partidului politic de a respecta prevederile art. 30 alin. (7) si ale art. 148 alin. (1) ori alin. (2) din Constitutie contravine dispozitiilor constitutionale ale art. 8, ale art. 37 alin. (2) si ale art. 20, in acest din urma caz cu referire la dispozitiile privind dreptul de asociere din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Tinind seama ca cele doua sesizari privesc contestarea constitutionalitatii unor prevederi din aceeasi lege, dosarele respective se conexeaza.
In temeiul art. 18 alin. (2) din Legea 47/1992, s-au cerut punctele de vedere ale presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si al Guvernului.
In punctul de vedere al presedintelui Camerei Deputatilor se arata ca obiectia de neconstitutionalitate a grupului de deputati nu este intemeiata, deoarece:
- motivele pentru care se considera in sesizare ca art. 1 din lege este contrar prevederilor constitutionale sint nefondate; Constitutia si-a insusit, la art. 8 alin. (2), "teoria moderna privind partidul politic ca subiect de drept public, al carui rol consta in definirea si exprimarea vointei politice a cetatenilor", astfel incit precizarea ca partidele indeplinesc o misiune publica garantata de Constitutie, preluata din conceptia legiuitorului german, nu este contrara Constitutiei si nici nu are ca semnificatie subordonarea partidelor fata de o autoritate publica, administrativa sau guvernamentala, asa cum se sustine in sesizare;
- critica prevederilor art. 5 alin. 3 din lege, in sensul ca ar trebui o dubla vocatie electorala pentru cetatenii romani etnic minoritari, este, de asemenea, neintemeiata, intrucit se bazeaza pe "asimilarea intru totul cu partidele politice" a organizatiilor cetatenilor apartinind minoritatilor etnice, ceea ce este eronat, aceste organizatii fiind asimilate, potrivit legii electorale, partidelor numai daca participa la alegeri si numai in ceea ce priveste operatiunile electorale; de aceea, dupa alegeri, "ele isi reiau intru totul statutul de drept privat", iar, daca nu au obtinut cel putin 5% din numarul mediu de voturi pe tara pentru alegerea unui deputat, "ele nu vor beneficia de prevederile art. 59 alin. (2) din Constitutie" si deci nu vor fi reprezentate printr-un membru in Camera Deputatilor; teza dublei vocatii electorale a cetatenilor etnic minoritari este "lipsita de consistenta", fiecare cetatean avind dreptul la un singur vot; art. 48 din lege stabileste cadrul legal pentru ca organizatiile cetatenilor apartinind minoritatilor nationale sa participe la alegeri; se considera, totodata, "falsa afirmatia ca art. 5 alin. 3 din lege ofera posibilitatea constituirii de partide pe criterii etnice", deoarece Constitutia nu interzice "asocierea cetatenilor in partide constituite pe temeiul apartenentei la o minoritate nationala", ceea ce corespunde prevederilor art. 7 din Conventia-cadrul pentru protectia minoritatilor nationale, ratificata prin Legea 33/1995; cu referire la dreptul de asociere, intrucit art. 7 din conventie "nu precizeaza natura structurii asociative", rezulta ca asocierea "poate avea la baza si criterii etnice", desigur cu respectarea ordinii constitutionale a statului.
Cu privire la sesizarea grupului de senatori, presedintele Camerei Deputatilor considera ca obiectia de neconstitutionalitate este, de asemenea, neintemeiata, intrucit:
- stabilirea unei limite de exercitare a dreptului de asociere a cetatenilor in partide politice, prin art. 17 lit. b) din lege, este o problema de oportunitate politica, legata de necesitatea restringerii numarului de partide, si care isi afla temeiul constitutional in prevederile art. 49;
- in ceea ce priveste procedura instituita prin art. 46, aceasta "nu are nici o legatura cu principiul neretroactivitatii legii", intrucit prin procedura respectiva "nu se neaga existenta partidelor politice, ci se confirma existenta acestora";
- in legatura cu referirea din art. 3 al legii, la prevederile art. 30 alin. (7) si art. 148 alin. (1) si (2) din Constitutie, se considera ca prevederea respectiva este constitutionala, deoarece "respectarea principiilor democratiei este o obligatie erga omnes, ce asigura functionarea sistemului democratic romanesc, inclusiv prin respectarea dispozitiilor constitutionale, in ansamblul lor, deci si a celor cuprinse in art. 30 alin. (7) si art. 148 alin. (1) si (2)".
In punctul de vedere al Guvernului cu privire la sesizarea grupului de deputati se arata ca obiectia de neconstitutionalitate nu este fondata, intrucit:
- sensul sintagmei misiune publica, de al art. 1 din lege, nu este acela al unui act de executare, cum se sustine in sesizare, ci al "unei activitati inclusiv de comanda puse in slujba interesului public", altminteri insemnind ca partidele ar reprezenta "un scop in sine";
- garantarea de catre Constitutie a misiunii publice a partidelor, potrivit art. 1, nu poate fi decit in conditiile respectarii prevederilor constitutionale si nu in sensul aratat in sesizare;
- Legea partidelor politice intemeindu-se pe art. 37 din Constitutie, cu privire la dreptul de asociere, este firesc sa aiba in vedere relatiile cetatenilor cu partidul din care fac parte;
- restringerea politicii la domeniul national - asa cum rezulta din sesizare -, fara componenta internationala, este contrara cerintelor de ordin constitutional;
- posibilitatea prevazuta de art. 5 alin. 3 din lege, pentru cetatenii unei organizatii a minoritatilor etnice de a face parte si dintr-un partid politic, se justifica, aceste organizatii fiind asimilate partidelor numai in ceea ce priveste aspectele electorale, spre a se asigura egalitatea intre participantii la alegeri.
In ceea ce priveste sesizarea grupului de senatori, Guvernul, in punctul sau de vedere, considera ca obiectia este neintemeiata, prevederile art. 3, art. 17 lit. b) si art. 46 din lege, ce fac obiectul sesizarii, fiind constitutionale. In acest sens, se arata ca dispozitia art. 3 din lege, care "impune partidelor politice obligatia de a actiona pentru respectarea suveranitatii nationale, a independentei si a unitatii statului, a integritatii teritoriale, a ordinii si a principiilor democratiei", este in concordanta cu dispozitiile art. 8 alin. (2) din Constitutie, precum si cu cele ale art. 52 alin. (1), referitoare la obligatia constitutionala de aparare a tarii, aceasta implicind si "suveranitatea, independenta, unitatea statului si integritatea sa teritoriala". In legatura cu motivele de neconstitutionalitate intemeiate pe dispozitiile art. 11 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, se arata ca prevederile art. 3 din lege se incadreaza pe deplin in cazurile permise de conventie pentru restringerea libertatii de asociere.
Referitor la art. 17 lit. b) din lege se arata ca aceasta dispozitie se incadreaza in prevederile art. 8 alin. (2) din Constitutie, potrivit carora partidele politice "se constituie si isi desfasoara activitatea in conditiile legii", ceea ce reprezinta "un mandat" acordat legiuitorului ordinar de a reglementa aceste aspecte.
Cu privire la art. 46 din lege, se arata ca aceasta prevedere nu incalca principiul neretroactivitatii legii, intrucit se aplica "numai pentru viitor, impunind pentru toate partidele acelasi regim de constituire si functionare".
Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
In legatura cu cele doua sesizari, Comisia juridica, de numiri, disciplina, imunitati si validari a Senatului, cu adresele XXII/231/1996 si XXII/235/1996, a comunicat Curtii Constitutionale opinia sa asupra obiectiilor de neconstitutionalitate formulate. In acest sens, Comisia considera, in esenta, ca prevederile art. 1 si ale art. 5 alin. 3 din lege, la care se refera sesizarea grupului de deputati, sint neconstitutionale. Astfel, se arata ca partidele nu indeplinesc o misiune publica ce poate fi incredintata numai "unui functionar public, civil sau militar", iar cetatenii isi exprima optiunea cu ocazia alegerilor. In ceea ce priveste garantia constitutionala a misiunii publice a partidului, se precizeaza ca aceasta nu priveste orice activitate, ci numai aceea desfasurata cu respectarea Constitutiei si a legilor tarii. Referitor la art. 5 alin. 3 din lege, se considera ca cetatenii etnici nu pot face parte, in acelasi timp, atit dintr-o organizatie apartinind minoritatilor nationale cit si dintr-un partid, organizatiile respective fiind asimilate partidelor politice, altminteri creindu-se un privilegiu, contrar art. 16 din Constitutie.
In legatura cu sesizarea grupului de senatori, Comisia considera ca obiectia este nefondata, conditia de reprezentativitate prevazuta la art. 17 lit. b) din lege "fiind o problema de legiferare, iar nu de neconstitutionalitate", iar art. 46 neavind caracter retroactiv, deoarece se aplica "numai pentru viitor". Cu privire la critica adusa art. 3, se arata ca "sustinerile reprezinta in fond o justificare pentru eventualele incalcari ale Constitutiei".
In dosarul cauzei au mai fost primite petitii din partea Partidului A Treia Forta, Partidului Liberal Democrat, Partidului Unitatii Democratice, Partidului National al Producatorilor Liberi, Partidului Viitorului Democrat al Patriei, Partidului Laburist Roman, Partidului Fostilor Necomunisti si Detinuti Politici si Partidului Democrat Progresist, prin care se solicita constatarea neconstitutionalitatii Legii partidelor politice. Aceste petitii nu se incadreaza in prevederile art. 144 lit. a) din Constitutie, situatie in care Curtea nu este competenta sa se pronunte asupra lor. In sensul prevederilor acestui articol, numai subiectele expres aratate acolo pot sesiza Curtea Constitutionala.
Curtea constata ca, potrivit prevederilor art. 144 lit. a) din Constitutie, ale art. 12, 17 si urmatoarele din Legea 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, este competenta sa se pronunte asupra constitutionalitatii art. 1, art. 3, art. 5 alin. 3, art. 17 lit. b), art. 46 si art. 48 din Legea partidelor politice, fiind legal sesizata de un grup de 53 de deputati si de un grup de 25 de senatori.
Fata de cele aratate,
CURTEA,
tinind seama de sesizarea grupului de deputati si de sesizarea grupului de senatori, de punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor si al Guvernului, precum si de opinia Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunitati si validari a Senatului, de raportul judecatorului-raportor, precum si de prevederile Legii partidelor politice, ce fac obiectul celor doua sesizari, raportate la dispozitiile Constitutiei, retin urmatoarele:

Motivele de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 din Legea partidelor politice nu sint intemeiate. Caracterizarea partidului ca indeplinind "o misiune publica garantata de Constitutie" nu este contrara prevederilor art. 8 alin. (2) din Constitutie, potrivit carora partidele "contribuie la definirea si la exprimarea vointei politice a cetatenilor".
Dimpotriva, definirea si exprimarea acestei vointe reprezinta o misiune care, intrucit se refera la cetateni in general, nu poate fi decit publica. In sesizare se sustine ca singurul inteles al notiunii de misiune publica ar fi acela al unei sarcini date de "o autoritate publica", deci ca misiunea publica ar fi sinonima cu misiunea statala. Incontestabil ca misiunea statala este publica si nu privata, dar aceasta nu inseamna ca numai o asemenea misiune este publica si ca oricare alta, prin opozitie, ar fi privata. Partidul fiind o persoana juridica de drept public - ceea ce autorii sesizarilor nu au contestat - misiunea sa nu poate fi decit publica, intrucit priveste un interes public si urmareste formarea unei vointe politice generale de care depinde reprezentativitatea si legitimitatea necesara indeplinirii programului sau politic.
Din alt punct de vedere, referirea la misiunea publica a partidului nu corespunde conceptiei partidului unic, asa cum sustin autorii sesizarii, ci, dimpotriva, intrucit implica criteriul optiunii cetatenilor, a caror realizare defineste caracterul public al misiunii partidului, apare ca o consacrare legislativa a pluralismului, expresie a diversitatii inerente a acestor optiuni.
Se mai sustine in sesizare ca, intrucit "misiunea publica" a partidului este "garantata de Constitutie", aceasta ar insemna ca "orice fel de activitate desfasurata de un partid politic este garantata de Constitutie". Evident ca o actiune neconstitutionala nu se poate bucura de o asemenea garantie si ca intelesul art. 8 alin. (2) din Constitutie, potrivit caruia partidul contribuie la definirea si la exprimarea vointei politice a cetatenilor, nu inseamna ca acesta ar putea desfasura orice fel de activitate, cit timp insesi prevederile constitutionale mentionate impun respectarea suveranitatii nationale, integritatii teritoriale, ordinii de drept si principiilor democratiei, iar, potrivit art. 37 alin. (2) din Constitutie, partidele ce incalca principiile precizate in acel alineat sint neconstitutionale. In concluzie, garantia constitutionala a misiunii publice indeplinite de partid nu poate avea in vedere decit activitatile sale legale, conforme prevederilor si principiilor Constitutiei si legilor tarii.
In sesizare se mai arata ca prevederile art. 1 ar fi neconstitutionale intrucit, in forma finala, nu a fost adoptat, la mediere, textul Senatului, ci cel al Camerei Deputatilor si ca definirea partidului se refera la relatia "cetateni asociati in partid", nu la relatia "partide-societate". Aceste aspecte nu sint insa de constitutionalitate, ci de oportunitate politica in procesul legiferarii. Potrivit Constitutiei si practicii sale constante, Curtea Constitutionala nu se pronunta decit asupra constitutionalitatii dispozitiilor legale existente, nu a celor ce nu au fost adoptate pe parcursul intregului proces legislativ si nu poate impune legiuitorului o anume conceptie legislativa, controlul sau rezumindu-se exclusiv la conformitatea constitutionala a legii.
In ce priveste prevederile alin. 1 al art. 3, potrivit carora pot functiona ca partide numai asociatiile "care actioneaza pentru respectarea suveranitatii nationale, a independentei si unitatii statului, a integritatii teritoriale, a ordinii de drept si a principiilor democratiei constitutionale", se considera neconstitutionala obligatia partidului de a "actiona" in sensul respectarii acestor principii. Obiectia formulata nu poate fi retinuta. Rolul constitutional al partidului fiind acela de a contribui la formarea si exprimarea vointei politice a cetatenilor, evident ca acesta nu il poate indeplini in respectul Constitutiei decit daca actioneaza conform prevederilor sale. In consecinta, nu poate fi neconstitutionala o dispozitie legala care urmareste respectarea prevederilor Constitutiei.
Art. 3 alin. 2 din lege interzice partidele care incalca unele prevederi constitutionale. In sesizare se considera ca aceasta dispozitie legala este neconstitutionala intrucit priveste si interdictia prevazuta de art. 30 alin. (7) din Constitutie, legata de exercitiul libertatii de exprimare. Potrivit acestei prevederi constitutionale, este interzisa defaimarea tarii si a natiunii, indemnul la razboi de agresiune, la ura nationala, rasiala, de clasa sau religioasa, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publica, precum si manifestarile obscene, contrare bunelor moravuri. Partidele politice nu pot fi exonerate de obligatia de a respecta interdictiile impuse de Constitutie libertatii de exprimare. Ceea ce este interzis cetatenilor ca persoane fizice nu poate fi permis structurilor asociative rezultate din exercitarea de catre acestia a dreptului de asociere. De asemenea, exprimarea de catre partid a vointei politice a cetatenilor, potrivit art. 8 alin. (2) din Constitutie, este concretizarea, pe plan politic, a libertatii de exprimare prevazute de art. 30 din Constitutie. Altminteri, ar insemna ca aceasta libertate sa fie diferita, dupa cum se exercita de catre cetateni intr-o structura asociativa sau in afara unei asemenea structuri, ceea ce este contrar art. 30 din Constitutie.
In ce priveste dispozitia de trimitere la art. 148 alin. (1) ori alin. (2) din Constitutie, de la alin. 2 al art. 3 din lege, prin care limitele revizuirii Constitutiei sint preluate ca interdictii pentru partidele politice, reglementarea este neconstitutionala. Dispozitiile art. 148 alin. (1) si (2) din Constitutie, instituind limitele obiectului revizuirii, privesc numai anumite subiecte care, potrivit art. 146 din Constitutie, pot cere revizuirea - Presedintele Romaniei la propunerea Guvernului, cel putin o patrime din parlamentarii fiecarei Camere sau cel putin 500.000 de cetateni cu drept de vot, intr-o anumita dispersie teritoriala -, intre care nu figureaza si partidele politice. Extinderea sferei acestor subiecte ar semnifica revizuirea Constitutiei, pe alta cale decit cea constitutional instituita.
In sesizare se mai sustine ca restringerile prevazute in art. 3 din lege nu se incadreaza in prevederile referitoare la libertatea de asociere din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Potrivit art. 11 pct. 2 din conventie, exercitarea dreptului de asociere poate face obiectul unor restringeri prevazute de lege, constituind masuri necesare intr-o societate democrata pentru securitatea nationala, siguranta publica, apararea ordinii si prevenirea infractiunilor, protejarea sanatatii, a moralei sau pentru protectia drepturilor si libertatilor altor persoane. Tinind seama de aceasta prevedere, rezulta ca interdictiile prevazute de Constitutie nu pot fi considerate ca fiind contrare conventiei la care Romania a aderat tocmai in temeiul Constitutiei. Aceste interdictii sint necesare unei societati democrate, fiind intrinseci democratiei constitutionale, astfel incit sustinerea ca ar fi contrare conventiei este fara fundament.
O alta obiectie de neconstitutionalitate priveste dispozitiile art. 5 alin. 3 din lege, potrivit carora "Membrii organizatiilor cetatenilor apartinind minoritatilor nationale care inscriu candidati in alegeri pot face parte si dintr-un partid politic". In sesizare se sustine ca, intrucit potrivit art. 48 din lege organizatiile cetatenilor apartinind minoritatilor nationale care participa la alegeri sint asimilate partidelor politice, posibilitatea membrilor acestor organizatii de a face parte si dintr-un partid politic le creeaza "o dubla vocatie electorala", constituind astfel "un privilegiu electoral" al cetatenilor apartinind minoritatii etnice fata de majoritate, ceea ce incalca principiul egalitatii cetatenilor in fata legii, prevazut de art. 16 din Constitutie.
Daca prin "vocatie electorala" autorii sesizarii inteleg exercitarea dreptului de vot, teza dublei vocatii si a privilegiului electoral nu se justifica, tinind seama de principiul "un om, un vot", prevazut de art. 2 din Legea pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului, 68/1992, care corespunde principiului egalitatii cetatenilor, consacrat de art. 16 din Constitutie. Daca prin aceasta sintagma se intelege posibilitatea de a candida pe liste diferite, atit ale organizatiei persoanelor apartinind minoritatilor nationale, cit si ale partidului din care face parte cetateanul respectiv, teza respectiva, de asemenea, nu se justifica, tinind seama de prevederile art. 5 alin. (7) din Legea 68/1992, potrivit carora candidaturile pe mai multe liste de candidati sau atit pe liste, cit si ca independent, sint nule. In concluzie, apartenenta unei persoane la o organizatie a cetatenilor apartinind minoritatilor nationale nu creeaza si nu are cum sa creeze o dubla vocatie electorala.
In fond, ceea ce se urmareste in sesizare este critica nu atit a legii, cit a procesului de legiferare, deoarece, dupa mediere, nu a fost adoptat textul Senatului privind interdictia partidelor pe criteriu etnic, considerindu-se ca, daca s-ar fi legiferat aceasta interdictie, "orice cetatean roman etnic minoritar poate sa faca parte in orice alt partid, fara a avea dubla vocatie electorala". Aceasta argumentare, reducind teza "privilegiului electoral" numai la ipoteza in care o persoana face parte concomitent atit dintr-un partid, cit si dintr-o organizatie, "ambele constituite pe unul isi acelasi criteriu etnic", este in contradictie cu prevederile art. 59 alin. (2) din Constitutie, potrivit carora "Cetatenii unei minoritati nationale pot fi reprezentati numai de o singura organizatie". Deci dispozitia constitutionala exclude posibilitatea unei duble reprezentari, atit de catre un partid exclusiv etnic, cit si de catre o organizatie constituita pe acelasi criteriu etnic care, asa cum prevede art. 4 alin. (2) din Legea 68/1992 si art. 48 din Legea partidelor politice, daca participa la alegeri, este asimilata partidelor politice. De aceea o competitie electorala intre o organizatie a cetatenilor apartinind unei minoritati si un partid etnic al aceleiasi minoritati nu este posibila, in sensul art. 59 alin. (2) din Constitutie. De altfel, potrivit practicii sale constante, Curtea Constitutionala nu se poate pronunta decit asupra constitutionalitatii textelor de lege adoptate in forma finala a legii, nu si a celor ce nu au fost aprobate cu ocazia medierii divergentelor dintre Camere, iar controlul pe care il exercita priveste legitimitatea constitutionala a legii, nu optiunile politice ce s-au confruntat in procesul legiferarii.
In temeiul art. 37 alin. (1) din Constitutie, nu se poate nega dreptul constitutional al cetatenilor de a se asocia liber in partide politice, pe motiv ca ar face parte dintr-o organizatie a cetatenilor apartinind minoritatilor nationale. Dreptul cetatenilor apartinind minoritatilor nationale de a se asocia, in mod liber, in partide sau in alte structuri asociative, constituite potrivit legii, este in spiritul prevederilor Conventiei-cadru pentru protectia minoritatilor nationale, ratificata prin Legea 33/1995.
In sesizare se sustine ca permisiunea de a face parte dintr-un partid politic a unui membru al unei organizatii a cetatenilor apartinind unei minoritati nationale ar fi contrara caracterului unitar si national al statului, deoarece deschide posibilitatea constituirii de partide politice, concomitent cu organizatii ale acelorasi persoane, pe diferite alte criterii: religie, rasa, stare sociala, zone geografice etc.
Intre prevederile art. 5 alin. 3, ce se refera exclusiv la posibilitatea membrului unei organizatii a cetatenilor apartinind minoritatii nationale, ce participa la alegeri, de a face parte dintr-un partid politic, si consecintele mentionate nu exista o legatura necesara. Totodata, asa cum, in temeiul art. 37 alin. (1) din Constitutie, nu se poate nega dreptul cetatenilor de a se asocia in partide politice, nu se poate nega acest drept cu referire la orice alte asociatii legal constituite, indiferent de partidul din care fac parte membrii acestor asociatii. Dreptul la asociere, fiind o componenta a democratiei constitutionale, nu poate fi contrar caracterului unitar si national al statului.
Prin art. 17 lit. b) din lege se reglementeaza conditia de reprezentativitate pentru inregistrarea unui partid politic, si anume ca propunerea sa fie sustinuta de cel putin 10.000 de membri fondatori, domiciliati in 15 judete, dar nu mai putin de 300 in fiecare judet. Aceasta prevedere este considerata ca fiind neconstitutionala.
O prima observare se impune: autorii sesizarii nu apreciaza ca fiind neconstitutionala reglementarea, ca atare, a pragului de reprezentativitate, deoarece considera conditia de reprezentativitate din propunerea legislativa initiala - cel putin 2.500 de sustinatori, domiciliati in 10 judete si nu mai putin de 100 de sustinatori in fiecare judet - ca fiind un criteriu "mai rational si mai ponderat" decit prevederea adoptata, pe care o considera ca fiind un "prag ridicat prealabil", contrar spiritului Constitutiei si principiului pluralismului politic proclamat de art. 8 alin. (2) din Constitutie.
O a doua observatie, legata de prima, consta in aceea ca prevederile art. 17 lit. b) din lege nu sint considerate neconstitutionale, intrucit ar impiedica exercitarea dreptului la asociere, ci exclusiv pentru ca ar constitui "un impediment artificial in calea exercitarii libere a dreptului fundamental de asociere a cetatenilor in partide politice".
Aprecierea oportunitatii unui anumit prag de reprezentativitate nu este insa o problema de constitutionalitate, cit timp pragul instituit nu are ca efect suprimarea exercitarii dreptului, urmarind numai, precum in legea de fata, ca asocierea cetatenilor in partide sa aiba semnificatia institutionalizarii unui curent politic, fara de care partidul rezultat nu-si poate indeplini rolul sau constitutional, prevazut de art. 8 alin. (2) de a contribui la definirea si la exprimarea vointei politice a cetatenilor. Chiar autorii sesizarii apreciaza ca prevederile legii anterioare "erau prea ingaduitoare, rezultind o veritabila inflatie de subiecte asociative politice". Se considera insa ca "fenomenul devalorizarii partidelor" nu ar trebui contracarat prin conditia de reprezentativitate prevazuta, ci prin "pragul electoral". Nici aceste argumente nu privesc legitimitatea constitutionala a prevederii atacate, ci disputa legata de oportunitatea sa politica. In lege, criteriul electoral a fost retinut numai pentru aprecierea continuitatii functionarii partidului, potrivit art. 31.
In concluzie, criteriul reprezentativitatii nu este, in sine, neconstitutional, el fiind in general acceptat in domeniul exercitarii dreptului la asociere in partide politice, tinind seama de rolul lor de a contribui la formarea si exprimarea vointei politice a cetatenilor. Acest criteriu ar putea fi neconstitutional, daca prin efectele sale ar duce la suprimarea dreptului la asociere sau ar fi sinonim cu o asemenea suprimare.
In ceea ce priveste art. 46 din lege, in sesizare se considera ca aplicarea noii reglementari partidelor existente incalca principiul neretroactivitatii legii, prevazut de art. 15 alin. (2) din Constitutie.
Instituirea unei dispozitii tranzitorii nu poate fi considerata, insa, ca avind un caracter retroactiv. De asemenea, aplicarea noii reglementari partidelor existente se justifica in temeiul principiului aplicarii legii noi situatiilor juridice in curs.
Principiul egalitatii cetatenilor, prevazut de art. 16 din Constitutie, se aplica si persoanelor juridice, in masura in care prin intermediul acestora cetatenii isi exercita un drept constitutional, cum este asocierea in partide politice. Potrivit art. 4 alin. (2) din Constitutie, este interzisa orice discriminare in functie de apartenenta politica. Or, daca noua reglementare nu s-ar aplica si partidelor existente, s-ar crea inevitabil o asemenea discriminare, ca urmare a privilegiului de care ar beneficia unele dintre aceste partide, ce nu ar intruni conditia de reprezentativitate prevazuta de noua lege. In conformitate cu principiul constitutional al art. 51, respectarea suprematiei Constitutiei este obligatorie. Acest principiu impune ca noua reglementare a partidelor politice, adoptata in temeiul art. 72 alin. (3) lit. b) din Constitutie, cu respectarea art. 30 si a celorlalte prevederi constitutionale referitoare la partidele politice, sa fie obligatorie si pentru partidele existente, a caror infiintare s-a facut potrivit unei legi preconstitutionale - Decretul-lege 8/1989 - care, evident, nu putea reflecta cerintele democratiei constitutionale actuale.
In ce priveste art. 48 din lege, desi in sesizare nu s-a invocat nici un motiv de neconstitutionalitate, se constata ca aceasta prevedere isi are temeiul constitutional in prevederile art. 59 alin. (2), potrivit carora organizatiile cetatenilor apartinind minoritatilor nationale, care nu intrunesc in alegeri numarul de voturi pentru a fi reprezentate in Parlament, au dreptul la cite un loc de deputat, in conditiile legii electorale. Sub aspect legislativ, art. 48 din lege corespunde art. 4 si urmatoarele din Legea 68/1992.

Fata de considerentele expuse, vazind si dispozitiile art. 4 alin. (2), art. 8 alin. (2), art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 30, art. 37, art. 51, art. 59 alin. (2), art. 72 alin. (3) lit. b), art. 144 lit. a), art. 145 alin. (1) si ale art. 148 alin. (1) si (2) din Constitutie, precum si prevederile art. 20 alin. (2) si (3) din Legea 47/1992,

CURTEA
In numele legii
DECIDE:

1. Constata ca dispozitiile art. 1, ale art. 3 alin. 2 privind trimiterea la art. 30 alin. (7) din Constitutie, ale art. 5 alin. 3, ale art. 17 lit. b), ale art. 46 si ale art. 48 din Legea partidelor politice sint constitutionale.
2. Constata ca dispozitia din art. 3 alin. 2 al aceleiasi legi privind trimiterea la art. 148 alin. (1) ori alin. (2) din Constitutie este neconstitutionala.
Decizia se comunica Presedintelui Romaniei, precum si presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, in scopul deschiderii procedurii prevazute la art. 145 alin. (1) din Constitutie.

 

CURTEA CONSTITUTIONALA


DECIZIE nr. 36

din 2 aprilie 1996
constitutionalitatea unei prevederi din Legea pentru aprobarea Ordonanta Guvernului nr. 25/1995


Curtea Constitutionala a fost sesizata, la data de 21 martie 1996, de catre Guvernul Romaniei, pentru a se pronunta asupra constitutionalitatii prevederilor articolului unic, punctul 6 din Legea pentru aprobarea Ordonanta Guvernului nr. 25/1995, in ce priveste introducerea art. 11 in cuprinsul acestei ordonante.
Potrivit art. 11 al ordonantei, introdus prin legea sus-mentionata, "Cuantumul alocat anual prin bugetul de stat pentru finantarea activitatilor de cercetare-dezvoltare prevazute la art. 13 si a altor cheltuieli prevazute la art. 14 va fi de minimum 1% din produsul intern brut".

Guvernul considera ca aceasta prevedere este neconstitutionala, pentru urmatoarele motive:

1. In temeiul art. 110 din Constitutie, in cazul in care o initiativa legislativa implica modificarea prevederilor bugetului de stat sau ale bugetului asigurarilor sociale de stat, solicitarea informarii Guvernului este obligatorie. Prevederile art. 11 al ordonantei, introdus prin lege, intra sub incidenta art. 110 din Constitutie, intrucit au fost adoptate fara sa se fi cerut informatii de la Guvern.
Intrucit, la data adoptarii Legii pentru aprobarea O.G. 25/1995, bugetul de stat pe anul 1996 nu era aprobat, sint aplicabile prevederile art. 137 alin. (3) din Constitutie, potrivit carora, "Daca legea bugetului de stat si legea bugetului asigurarilor sociale de stat nu au fost adoptate cu cel putin 3 zile inainte de expirarea exercitiului bugetar, se aplica in continuare bugetul de stat si bugetul asigurarilor sociale de stat ale anului precedent, pina la adoptarea noilor bugete".
Asa fiind, majorarea cuantumului alocat cercetarii-dezvoltarii prin Legea pentru aprobarea bugetului de stat pe anul 1995 reprezinta o modificare a acestuia, prevederile art. 110 alin. (1) din Constitutie fiind, de aceea, aplicabile.
2. Cel de-al doilea argument are in vedere faptul ca, potrivit art. 137 alin. (2) din Constitutie, competenta de a elabora proiectul bugetului de stat apartine, in exclusivitate Guvernului, acest proiect trebuind sa reflecte prioritatile ce rezulta din programul de guvernare, acceptat de Parlament la investirea Guvernului.
Daca, prin legi avind un alt obiect de reglementare, Parlamentul stabileste proportiile sumelor ce urmeaza sa se aloce prin buget pentru diverse capitole de cheltuieli, proiectul de buget se elaboreaza, de fapt, nu de catre Guvern, ci de catre Parlament, ceea ce afecteaza principiul separatiei puterilor si reduce la o simpla operatie aritmetica dreptul constitutional al Guvernului de a intocmi acest proiect de lege.
De aceea prerogativa Parlamentului de a modifica orice prevedere bugetara se poate exercita numai cu ocazia dezbaterii si adoptarii proiectului de lege alcatuit de Guvern.
In fine, se arata ca stabilirea, prin legi de reglementare a diferitelor domenii de activitate, a unor bugete distincte ale acestor domenii anuleaza insusi rolul Parlamentului in dezbaterea si aprobarea bugetelor anuale si face astfel imposibila abordarea unor prioritati impuse de situatiile specifice fiecarui an.
3. Art. 11, constituind o prevedere bugetara, ar fi trebuit sa fie dezbatut si aprobat in sedinta comuna a Camerei Deputatilor si a Senatului, astfel cum prevede art. 62 alin. (2) lit. b) din Constitutie. Textul constitutional nu a fost insa respectat, ceea ce constituie un alt motiv de neconstitutionalitate, de ordin procedural.
4. Art. 137 alin. (5) din Constitutie prevede ca nici o cheltuiala bugetara nu poate fi aprobata fara stabilirea surselor de finantare. Or, desi prin textul art. 11 al O.G. 25/1995, introdus prin legea pentru aprobarea acestei ordonante, se stabileste o cheltuiala bugetara, nu se precizeaza sursa de finantare, ceea ce contrazice textul mentionat din legea fundamentala.
5. Prevederile art. 11 implica unele consecinte grave, intrucit necesita cheltuieli exorbitante de la bugetul de stat. Tot astfel se arata ca raportarea unor prevederi bugetare la procente din produsul intern brut face ca dispozitia legala respectiva sa fie inoperanta, intrucit se refera la un indicator economic postcalculat, al carui cuantum se stabileste dupa incheierea exercitiului bugetar, facind imposibila inscrierea unor sume certe in proiectul de buget de stat pe anul urmator.
Se arata, in fine, ca nici legislatiile statelor Uniunii Europene si nici cele ale celorlalte state dezvoltate din lume nu contin o astfel de prevedere de alocare a unor parti din P.I.B., acesta fiind numai un indicator specific unor calcule de fundamentare a bugetelor ori de apreciere a evolutiei economiei.
In conformitate cu art. 19 din Legea 47/1992, au fost solicitate punctele de vedere ale presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului.
Presedintele Senatului, in punctul sau de vedere, considera obiectia de neconstitutionalitate intemeiata, deoarece prin legea care aproba O.G. 25/1995 "a fost introdus un text care excede domeniul respectiv si impune o reglementare de natura bugetara, prestabilind obligatia Guvernului de a inscrie in proiectul bugetului de stat o anumita valoare destinata acelui domeniu, precum si obligatia Parlamentului de a aproba bugetul de stat in aceasta forma". Prin aceasta modalitate "este anulat dreptul constitutional al Guvernului, prevazut de art. 137 alin. (2) din Constitutia Romaniei, de a elabora anual proiectul bugetului de stat" si se anihileaza "rolul Parlamentului in dezbaterea si adoptarea bugetului de stat". Produsul intern brut poate fi evaluat numai "post factum". El poate fi prognozat, dar rezultatul este doar estimativ, ceea ce are drept consecinta imposibilitatea de a se determina, pe aceasta baza, o prevedere precisa in bugetul de stat, care se aproba la inceputul anului, Guvernul putind fi pus in situatia "de a gestiona un buget deficitar, desi liniile directoare ale politicii sale economice l-ar indritui sa-si propuna un buget echilibrat". De asemenea, se arata ca textul de lege respectiv a fost adoptat cu incalcarea dispozitiilor art. 62 alin. (2) lit. b) din Constitutie, intrucit "constituie in mod evident o dispozitie bugetara".
La dosar s-a primit si opinia Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunitati si validari a Senatului, in sensul ca stabilirea "procentului de minimum 1% din produsul intern brut - pe seama bugetului de stat - anual pentru activitatea de cercetare-dezvoltare" este neconstitutionala. In motivarea acestei opinii se invoca prevederile constitutionale ale art. 137 alin. (5), intrucit nu s-a stabilit sursa de finantare, neputindu-se sti astfel "daca bugetul anual poate suporta sau nu o asemenea sarcina", prevederile art. 137 alin. (2), potrivit carora componentele bugetului de stat se stabilesc de catre Guvern, si prevederile art. 62 lit. b), potrivit carora bugetul se aproba in sedinta comuna a Camerelor Parlamentului. De asemenea, se arata ca, prin prestabilirea unei alocatii bugetare, "dispare caracterul unitar" al bugetului si se incalca ordinea constitutionala, potrivit careia "Guvernul are gestiunea avutiei nationale", precum si prevederile art. 136 din Constitutie.
Presedintele Camerei Deputatilor nu a comunicat punctul sau de vedere.
Curtea considera ca, potrivit prevederilor art. 144 lit. a) din Constitutie, ale art. 12, 17 si urmatoarele din Legea 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, este competenta sa se pronunte asupra constitutionalitatii art. 11, astfel cum a fost introdus prin Legea pentru aprobarea O.G. 25/1995, fiind legal sesizata de Guvern.
Fata de cele aratate,
CURTEA,
tinind seama de sesizarea Guvernului, de punctul de vedere al presedintelui Senatului, de opinia Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunitati si validari a Senatului, de raportul judecatorului-raportor, precum si de prevederile art. 11, introdus prin Legea pentru aprobarea O.G. 25/1995, ce face obiectul sesizarii, raportate la dispozitiile Constitutiei, retine urmatoarele:
Potrivit art. 101 alin. (1) din Constitutie, "Guvernul, potrivit programului sau de guvernare acceptat de Parlament, asigura realizarea politicii interne si externe a tarii".
In virtutea acestei prerogative, potrivit art. 137 alin. (2) din Constitutie, Guvernul are competenta exclusiva de a elabora proiectul bugetului de stat si de a-l supune spre aprobare Parlamentului.
Prin art. 11, introdus prin Legea pentru aprobarea O.G. 25/1995, in cuprinsul acestuia s-a prevazut ca nivelul alocat anual, prin bugetul de stat, pentru finantarea activitatilor de cercetare-dezvoltare este de minimum 1% din produsul intern brut. In acest fel, o cheltuiala de natura bugetara - alocatia minima pentru activitatea de cercetare-dezvoltare - a fost prestabilita prin lege, afectindu-se, in mod direct, competenta constitutionala a Guvernului de a elabora bugetul de stat. In temeiul acestei competente, nici o autoritate publica nu poate prestabili alocatii bugetare in proiectul de buget, intrucit astfel s-ar substitui Guvernului in elaborarea acestui proiect. Este incontestabil ca Parlamentul poate dezbate si modifica orice cheltuiala bugetara, dar numai in cadrul dezbaterii legii de aprobare a bugetului de stat. Altfel, ar insemna ca orice prevedere bugetara poate fi pusa in discutie cu prilejul dezbaterii oricarei alte legi, ceea ce ar afecta unitatea si coerenta bugetului, cu incalcarea procedurii de adoptare a acestuia, potrivit art. 62 alin. (2) lit. b) din Constitutie. Pe de alta parte, prestabilirea unei cheltuieli bugetare aduce atingere dreptului de initiativa legislativa, consacrat de art. 73 alin. (1) din Constitutie. Este de principiu ca printr-o lege nu se poate anticipa chiar cuprinsul unui proiect de lege, pentru ca aceasta ar insemna ca Parlamentul, in fond, sa se substituie autorului initiativei legislative, in cazul de fata Guvernului, in exercitarea initiativei sale privind elaborarea si supunerea spre aprobare a bugetului de stat. Prevederile art. 11, ce fac obiectul sesizarii, sint contrare si dispozitiilor art. 137 alin. (2) si (3) din Constitutie. Potrivit alin. (2) al art. 137, bugetul de stat se elaboreaza anual, iar potrivit alin. (3) al aceluiasi articol, daca bugetul de stat nu a fost adoptat pina la finele anului, se aplica bugetul anului anterior, pina la adoptarea noului buget. Principiul anualitatii bugetului de stat este deci de natura constitutionala.
Privind regimul juridic al bugetului de stat, acest principiu se aplica atit actului denumit buget, cit si componentelor sale, care, subsumindu-se intregului, adica bugetului in ansamblul lui, nu pot fi diferite de el. Din prevederile art. 12 al Legii 10/1991 privind finantele publice rezulta ca bugetul de stat cuprinde totalitatea veniturilor si a cheltuielilor statului. Deci alocatiile pentru efectuarea cheltuielilor, stabilindu-se numai prin buget, rezulta ca, la rindul lor, sint supuse principiului anualitatii.
In consecinta, este neconstitutionala stabilirea unei alocatii bugetare, chiar la nivelul sau minim, cu caracter permanent, astfel cum a fost instituita de art. 11, introdus prin Legea pentru aprobarea O.G. 25/1995, alocatia pentru cercetarea stiintifica. Legea de aprobare a bugetului de stat fiind exclusiv temporara, instituirea prin lege a unei alocatii nu poate fi altfel decit temporara, astfel cum rezulta din principiul anualitatii, fiind neconstitutionala, deci instituirea ei printr-o norma cu caracter permanent, astfel cum este dispozitia legala ce face obiectul sesizarii.
Prin art. 11, introdus de Legea pentru aprobarea O.G. 25/1995, s-a stabilit o cheltuiala bugetara - alocatie pentru cercetare de 1% din produsul national brut - fara precizarea sursei de finantare.
Potrivit art. 137 alin. (5) din Constitutie, nici o cheltuiala bugetara nu poate fi insa aprobata fara stabilirea sursei de finantare.
Produsul national brut, conform insusi art. 11, nu reprezinta sursa de finantare, ci variabila in functie de care se calculeaza alocatia bugetara de 1% . De altfel, sursa de finantare nu poate fi constituita decit din veniturile financiare ale statului, care, potrivit art. 13 din Legea 10/1991, sint alcatuite din "orice suma care se cuvine statului". De aceea, prin raportare la produsul intern brut, sursele de finantare ale alocatiilor bugetare, in general, se constituie din sumele pe care statul le preleva, sub forma de impozite, taxe etc. din acest produs intern. In conceptia art. 11 se rupe alocatia de sursa de finantare, prin acest articol instituindu-se numai alocatia bugetara, iar sursa de finantare urmind a fi stabilita ulterior, la elaborarea proiectului de buget. Astfel, cerinta constitutionala a art. 137 alin. (5) este incalcata, deoarece ea impune stabilirea concomitenta atit a alocatiei bugetare, ce are semnificatia unei cheltuieli, cit si a sursei de finantare, ce are semnificatia venitului necesar pentru suportarea ei, spre a evita consecintele profund negative, pe plan economic si social, a stabilirii unei cheltuieli bugetare fara acoperire.
In ceea ce priveste incalcarea prevederilor art. 110 din Constitutie, invocate in sesizare, se retine ca in sedinta Camerelor reunite, ministrul de stat, ministrul finantelor, a exprimat "pozitia Guvernului foarte ferma" in sensul neadmiterii amendamentului, ceea ce nu echivaleaza insa cu respectarea cerintei constitutionale a art. 110.

Avind in vedere considerentele expuse, vazind si dispozitiile art. 62 alin. (2) lit. b), ale art. 101 alin. (1), ale art. 110, ale art. 137 si ale art. 144 lit. a) din Constitutie, precum si prevederile art. 2 alin. (2) si ale art. 20 din Legea 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA
In numele legii
DECIDE:

Constata ca dispozitiile art. 11, introduse in O.G. 25/11-08-1995 privind reglementarea organizarii si finantarii activitatii de cercetare-dezvoltare, prin articolul unic punctul 6 din legea pentru aprobarea acestei ordonante, sint neconstitutionale.
Decizia se comunica Presedintelui Romaniei, precum si presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, in scopul deschiderii procedurii prevazute la art. 145 alin. (1) din Constitutie.

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMANIEI


LEGE
privind paza obiectivelor, bunurilor si valorilor

 

Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege.

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale


Art. 1. - Ministerele si celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale si locale, regiile autonome, societatile comerciale, institutiile publice sau alte organizatii care detin bunuri ori valori cu orice titiu, denumite in prezenta lege unitati, sunt obligate sa asigure paza acestora.
Art. 2. - In functie de importanta, specificul si valoarea bunurilor pe care le detin, conducatorii unitatilor prevazute la art. 1, cu concursul de specialitate al politiei sau al jandarmeriei, stabilesc modalitatile concrete de organizare si de executare a pazei, dupa caz, cu efective de jandarmi, paza cu gardieni publici, paza proprie sau paza prin societati specializate.
Unitatile grupate pe un anumit spatiu, cu avizul politiei, pot organiza paza in comun cu gardieni publici, paza proprie sau prin societati specializate de paza. Conducatorii acestor unitati stabilesc forma de paza, obligatiile si raspunderile fiecarui beneficiar, inclusiv cele privind intocmirea planului de paza.
La celelalte unitati, unde nu se poate realiza un sistem de paza organizat, conducatorii acestora sunt obligati sa execute imprejmuiri, grile, obloane, incuietori sigure, iiuminat de securitate, sisteme de alarma sau alte asemenea mijloace necesare asigurarii pazei si integritatii bunurilor.
Art. 3. - Raspunderea pentru luarea masurilor de asigurare a pazei bunurilor si valorilor detinute cu orice titiu revine conducatorilor unitatilor prevazute la art. 1 si 2.
Art. 4. - Conducatorii unitatilor prevazute la art. 1 sunt obligati ca, in cadrul masurilor de paza, sa introduca si sisteme de alarma Impotriva efractiei, corespunzatoare importantei si specificului obiectivelor si bunurilor ce trebuie pazite.
Art. 5. - Paza se organizeaza si se efectueaza potrivit planului de paza Intocmit de unitatea ale carei bunuri sau valori se pazesc, cu avizul de specialitate al politiei, care este obligatoriu si pentru modificarea planului. Acest aviz nu este necesar in cazul unitatilor la care paza se asigura cu efective de jandarmi.
Prin planul de paza se stabilesc, in principal: numarul de posturi si amplasarea acestora, efectivul de personal de paza, amenajarile, instalatiile si mijloacele tehnice de paza si de alarma, masurile necesare pentru asigurarea transportului valorilor importante, consemnul posturilor, legatura si cooperarea cu alte organe cu atributii de paza a obiectivelor, bunurilor si valorilor. De asemenea, vor fi prevazute si regulile de acces, potrivit dispozitiilor conducatorului unitatii.

 

CAPITOLUL II

Formele de paza

Sectiunea 1

Paza cu efective de jandarmi

 

Art. 6. - Paza obiectivelor de importanta deosebita pentru apararea tarii, activitatea statului, economie, stiinta, cultura si arta, a localurilor misiunilor diplomatice sau ale unor agentii si reprezentante economice straine, precum si a valorilor deosebite se asigura cu efective de jandarmi.
Paza cu efective de jandarmi se poate asigura si la sediile unor organisme internationale care desfasoara activitati pe teritoriul tarii, la cererea expresa a acestora, adresata Guvernului Romaniei.
Obiectivele si valorile prevazute la alin. 1 si 2, precum si personalul, mijloacele materiale si financiare necesare asigurarii pazei cu efective de jandarmi se stabilesc prin hotarfire a Guvernului.
Art. 7. - Unitatile care beneficiaza de paza militara incheie contracte de prestari de servicii cu unitatile de jandarmi, la nivelul esalonului care are organ financiar propriu. . Serviciul de paza cu efective de jandarmi, se efectueaza contra cost, conform tarifelor legale. Unitatile bugetare beneficiare de paza cu efective de jandarmi, exceptate de la plata se stabilesc prin hotarare a Guvernului.
Art. 8. - Paza cu efective de jandarmi se organizeaza si se executa potrivit planului de paza intocmit de comandantul unitatii militare si de conducatorul unitatii beneficiare, cu respectarea prevederilor art. 5.
Art. 9. - In unitatile unde functioneaza concomitent paza cu efective de jandarmi, paza cu gardieni publici, paza proprie sau paza prin societati specializate de paza, acestea se integreaza in sistemul unic de paza militara.

 

Sectiunea a 2-a

Paza cu gardieni publici

 

Art. 10. - Paza bunurilor si valorilor detinute de persoanele juridice sau fizice se poate asigura si prin Corpul gardienilor publici.
Art. 11. - Paza cu efective de gardieni publici se face conform Legii 26/1993 privind infiintarea, organizarea si functionarea Corpului gardienilor publici.

 

Sectiunea a 3-a

Paza proprie

 

Art. 12. - Obiectivele, bunurile si valorile, altele decat cele prevazute la art. 6, care necesita a fi pazite in mod permanent, se pot asigura prin paza proprie cu personal anume angajat.
Art. 13. - Paza proprie se organizeaza in raport cu natura obiectivelor, a bunurilor si a valorilor ce urmeaza a fi pazite, cu amplasarea, intinderea si vulnerabilitatea pe care le prezinta unele unitati si locuri din incinta acestora, cu numarul de schimburi in care se desfasoara activitatea, punctele de acces si alte criterii specifice.
Art. 14. - Conducatorii unitatilor care detin, cu orice titlu, terenuri agricole sunt obligati sa organizeze paza proprie pe camp.
Paznicii de camp sunt obligati sa asigure paza tuturor bunurilor de pe terenurile agricole, date in consemn, si sa sesizeze, la timp, organele competente despre producerea de calamitati, aparitia unor daunatori si alte evenimente de natura sa produca pagube agriculturii sau care produc poluarea mediului din zona.
Art. 15. - Paza cailor ferate, a padurilor, a terenurilor forestiere, a fondurilor de vanatoare si de pescuit, a conductelor pentru transportul hidrocarburiEor, a sistemelor de irigatii, a retelelor telefonice si de transport al energiei electrice se asigura de catre conducatorii unitatilor centrale de profil prin corpuri specializate de paza.
Corpurile specializate de paza se organizeaza si functioneaza in baza unui regulament aprobat prin hotarare a Guvernului.
Art. 16. - Primarii sunt obligati sa ia masuri ca in comune si sate sa se asigure paza bunurilor publice si ale cetatenilor de catre locuitorii acestora, prin rotatie, de catre gardieni publici, paznici salariati sau prin societatile specializate de paza, conform hotararilor consiliilor locale, dupa consultarea prealabila a locuitorilor.
Persoanele care executa paza prin rotatie trebuie sa indeplineasca conditiile prevazute la art. 19 lit. a) - d).
Plata serviciului de paza se va asigura din fondurile bugetare locale.
Art. 17. - In functie de numarul personalului de paza propriu, format din paznici, portari si controlori de acces, necesar fiecarei unitati, se constituie formatii de paza conduse de un sef de paza, cu urmatoarea structura: categoria l, cu peste 100 de posturi personal de paza; categoria a 11-a, cu posturi de personal de paza intre 51-100; categoria a III-a cu posturi de personal de paza intre 20-50. In unitatile in care numarul personalului de paza este sub 20, conducatorii acestora vor numi un salariat care sa indeplineasca atributiile sefului de paza.
Art. 18. - Personalul din paza proprie se doteaza cu uniforma, echipament de protectie si insemne distinctive, pe care le poarta in timpul executarii serviciului. Conditiile de acordare a uniformei, echipamentului de protectie, descrierea, baremul, precum si insemnele distinctive se stabilesc prin hotarare a Guvernului.
Cu avizul politiei, personalul din paza proprie a unitatilor poate fi dotat cu arme de foc, arme albe, bastoane din cauciuc, sprayuri lacrimogene si alte mijloace de aparare individuala, in raport cu importanta obiectivelor, bunurilor si valorilor pazite.
Art. 19. - Persoana care urmeaza a fi Incadrata ca paznic trebuie sa andeplineasca urmatoarele conditii:
a) sa fie cetatean roman si sa fi implinit varsta de 21 de ani;
b) sa aiba aptitudini fizice si profesionale adecvate functiei;
c) sa fie cunoscuta ca persoana corecta, cu o buna conduita cetateneasca si sa nu aiba antecedente penale pentru infractiuni comise cu intentie;
d) sa aiba serviciul militar satisfacut;
e) sa fie absolvent al scolii generale.
Pot fi incadrate in functia de paznic si femei care indeplinesc conditiile prevazute la alin. 1, cu exceptia celei de la lit. d).
Art. 20. - Personalul din paza proprie se incadreaza in munca numai cu avizul organului de politie. in cazul retragerii avizului, cel in cauza nu mai poate fi mentinut in serviciul de paza.

 

Sectiunea a 4-a - Paza prin societati specializate

 

Art. 21. - Societatile specializate de paza se infiinteaza si functioneaza conform legii, cu autorizarea Inspectoratului General al Politiei.
Conducatorii societatilor specializate de paza trebuie sa obtina avizul Inspectoratului de politie judetean sau al Directiei generale de politie a municipiului Bucuresti, in a caror raza teritoriala isi au sediul societatile respective.
Organul de politie competent poate acorda avizul persoanelor care au cetatenia romana si domicliul in tara, au implinit varsta de 21 de ani poseda pregatire corespunzatoare atributiilor ce le revin, sunt cunoscute cu o buna conduita cetateneasca si nu au antecedente penale.
Art. 22. - Conducatorii societatilor specializate de paza sunt obligati sa asigure respectarea prevederilor legale si a regulamentelor propii in organizarea si functionarea acestei forme de paza, in angajarea, pregatirea si controlul personalului, portul uniformei si al insemnelor distinctive, precum si in dotarea cu mijloace de interventie si aparare individuala, corespunzator art 18-20 din prezenta lege.
Plata serviciilor de paza prestate de catre societatile specializate de paza se face pe baza contractelor incheiate cu beneficiarii.
Societatile specilizate de paza nu pot adopta insemne, uniforme, accesorii de echipament sau denumiri asemanatoare cu cele ale autoritatilor publice de natura sa conduca la confuzii intre societatile specializate de paza si autoritatile publice.

 

CAPITOLUL III

Paza transportului unor valori importante


Art. 23. - Transportul valorilor importante, constand in sume de bani, titluri de credit, cecuri ori alte inscrisuri de valoare, metale si pietre pretioase, valori tehnice, de cultura si arta, precum si transportul armelor, munitiilor, materialelor explozive, stupefiantelor, al substantelor toxice sau radioactive ori al altor materii sau substante periculoase, se efectueaza cu mijloace de transport anume destinate, asigurate, dupa caz, cu jandarmi, gardieni publici paznici proprii sau ai societatilor specializate de paza, inarmati cu arme de foc, in conditiile legii.
Cuantumul sumelor de bani, al valorilor si ai bunurilor ce urmeaza a fi pazite si transportate potrivit alin. 1 se stabilesc de conducatorul unitatii detinatoare si se consemneaza in planul de paza sau in contractul pentru prestarea serviciilor de paza.
Art. 24. - Mijloacele destinate pentru transportul valorilor si al bunurilor prevazute la art. 23 alin. 1 se amenajeaza in mod corespunzator si se doteaza cu dispozitive tehnice de paza si de alarma care sa asigure securitatea deplina a acestora. In cazul ln care transportul sumelor de bani si al altori valori nu se face cu mijloace anume destinate, conducatorul unitatii ia masuri ca persoana care efectueaza astfel de transporturi sa fie insotita de una sau de mai multe persoane desemnate din cadrul unitatii sau, cand situatia impune, de paznici.
Persoana anume desemnata sau paznicul prevazut la alin. 2, pot fi inarmati cu arme de foc, in conditiile legii.
Art. 25. - Conducatorii unitatilor sunt obligati sa asigure paza si sistemele de alarma Impotriva efractiei in locurile de pastrare, depozitare si manipulare a bunurilor prevazute la art. 23, a informatiilor, documentelor, datelor si obiectelor cu caracter secret, precum si in locurile unde se desfasoara activitati care au un asemenea caracter.
Proiectele de instalare a sistemelor de alarma impotriva efractiei se avizeaza de catre organul de politie competent.

 

CAPITOLUL IV

Obligatiile si drepturile personalului de paza


Art. 26. - Personalul de paza este obligat sa cunoasca si sa respecte indatoririle ce-i revin, fiind direct raspunzator pentru paza si integritatea obiectivelor, bunurilor si vaiorilor incredintate.
In timpul serviciului, personalul de paza este obligat:
a) sa cunoasca locurile si punctele vulnerabile din perimetrul obiectivului, pentru a preveni producerea oricaror fapte de natura sa aduca prejudicii unitatilor pazite;
b) sa pazeasca obiectivul, bunurile si valorile primite in paza si sa asigure integritatea acestora;
c) sa permita accesul in obiectiv numai in conformitate cu reglementarile legale si cu dispozitiile interne; sa efectueze controlul la intrarea si la iesirea din incinta unitatii a persoanelor, mijloacelor de transport, materialelor, documentelor si altor bunuri;
d) sa nu permita accesul in obiectiveie pazite persoanelor aflate in stare de ebrietate;
e) sa opreasca si sa legitimeze persoanele despre care exista date sau indicii ca au savarsit infractiuni sau alte fapte ilicite in obiectivul pazit, pe cele care incalca normele interne stabilite prin regulamente proprii, iar in cazul infractiunilor flagrante, sa opreasca si sa predea politiei pe faptuitor, bunurile sau valorile care tac obiectul infractiunii sau al altor fapte ilicite, luand masuri pentru conservarea ori paza lor, intocmind totodata un proces-verbal despre luarea acestor masuri;
f) sa incunostinteze, de indata, conducerea unitatii si pe seful sau ierarhic despre producerea oricarui eveniment in timpul executarii serviciului si despre masurile luate;
g) in caz de avarii produse la instalatii, conducte sau rezervoare de apa, de combustibili ori de substante chimice, la retelele electrice sau telefonice si in orice alte imprejurari care sunt de natura sa produca pagube, sa aduca de indata la cunostinta celor in drept asemenea evenimente si sa ia primele masuri imediat dupa constatare;
h) in caz de incendii, sa ia imediat masuri de stingere si de salvare a persoanelor, a bunurilor si a valorilor, sa sesizeze pe pompieri si sa anunte conducerea unitatii si politia;
i) sa ia primele masuri pentru salvarea persoanelor, a bunurilor si a valorilor in caz de calamitati;
j) sa sesizeze politia in legatura cu orice fapta de natura a prejudicia patrimoniul unitatii si sa dea concursul pentru indeplinirea misiunilor ce-i revin politiei pentru prinderea infractorilor;
k) sa pastreze secretul de stat si cel de serviciu, daca, prin natura atributiilor, are acces la asemenea date si informatii;
I) sa poarte in timpul serviciului armamentul cu care este dotat si sa faca uz de arma numai in cazurile si conditiile prevazute de lege;
m) sa poarte uniforma si insemnele distinctive numai in timpul serviciului;
n) sa nu se prezinte la serviciu sub influenta bauturilor alcoolice si nici sa nu consume astfel de bauturi in timpul serviciului; sa nu absenteze fara motive temeinice si fara sa anunte, in prealabil, conducerea unitatii despre aceasta;
o) sa execute intocmai dispozitiile sefilor ierarhici si sa fie respectuos in raporturile de serviciu;
p) sa execute, in raport cu specificul obiectivului, bunurilor sau valorilor pazite, orice alte sarcini care i-au fost ncredintate potrivit planului de paza.
Art. 27. - Seful formatiei de paza, pe langa obligatiile prevazute la art. 26, are si urmatoarele atributii:
a) sa organizeze, sa conduca si sa controleze activitatea de paza, precum si modul de executare a serviciului de catre personalul din subordine;
b) sa informeze, de indata, conducerea unitatii si politia despre evenimentele privind activitatea de paza si sa tina evidenta acestora;
c) sa propuna conducerii unitatii masuri pentru perfectionarea activitatii de paza;
d) sa tina evidenta armamentului si a munitiei din dotarea personalului de paza, sa asigure pastrarea, intretinerea, depozitarea si folosirea acestora, potrivit legii;
e) sa execute programul de pregatire profesionala specifica a personalului de paza din subordine.
Art. 28. - Personalul de paza este asimilat, pe timpul executarii serviciului, persoanelor care indeplinesc o functie ce implica exercitiul autoritatii publice.

 

CAPITOLUL V

Obligatiile conducatorilor de unitati


Art. 29. - Conducatorii unitatilor prevazute la art. 1, in care functioneaza sisteme de paza, au urmatoarele obligatii:
a) raspund de organizarea si functionarea pazei unitatilor, bunurilor si valorilor pe care le detin, cu orice titiu, aceste unitati;
b) analizeaza temeinic nevoile stricte de paza si stabilesc efectivele necesare, in raport cu importanta, marimea si vulnerabilitatea unitatilor respective, specificul productiei si locul de dispunere a acestora;
c) asigura, pentru executarea serviciului de paza, selectionarea persoanelor cu profil moral corespunzator, cu aptitudini fizice si profesionale necesare acestei activitati;
d) iau masuri de instruire specifica a personalului de paza si controleaza modul cum acesta isi executa atributiile de serviciu;
e) asigura executarea amenajarilor si a instalatiilor necesare desfasurarii serviciului de paza, precum si introducerea, intretinerea si mentinerea in stare de functionare a sistemelor tehnice de legatura, de paza si de alarma impotriva efractiei;
f) asigura echiparea personalului de paza cu uniforma si insemnele distinctive, in conditiile legii;
g) asigura spatiile si amenajarile necesare pastrarii in deplina siguranta a armamentului si a munitiei destinate serviciului de paza;
h) stabilesc reguli privind accesul si circulatia in interiorul obiectivului pazit;
i) stabilesc responsabilitati pentru sefii compartimentelor de munca, in ceea ce priveste paza si siguranta utilajelor si instalatiilor.
Indeplinirea acestor sarcini se realizeaza cu sprijinul de specialitate al politiei.

 

CAPlTOLUL VI

Atributiile organelor Ministerului de lnterne


Art. 30. - In vederea asigurarii pazei si sigurantei obiectivelor, bunurilor si valorilor, organele Ministerului de
Interne au urmatoarele atributii:
a) asigura paza cu efective de jandarmi a obiectivelor si a bunurilor stabilite prin hotarare a Guvernului;
b) acorda sprijin de specialitate la organizarea pazei in unitati si urmaresc executarea intocmai a masurilor stabilite prin planurile de paza;
c) avizeaza incadrarea personalului de paza si a celui care executa proiectul de instalare, instaleaza sau asigura intretinerea mijloacelor de alarma si de paza si retrag avizul cand el nu mai indeplineste conditiile prevazute de lege;
d) acorda asistenta in activitatea de instruire a personalului de paza; asigura, in mod gratuit, autoritatilor si institutiilor publice, precum si agentilor economici cu capital de stat, armamentul necesar dotarii personalului de paza; asigura, pe baza de contract de inchiriere, dotarea cu
armament a personalului de paza din celelalte unitati; conduc sedintele de tragere cu personalul de paza, incasand de la beneficiari contravaloarea munitiei folosite;
e) controleaza modul in care se respecta dispozitiile legale cu privire la paza unitatilor, a bunurilor si a valorilor; stabilesc masurile ce urmeaza a fi luate, cat si termenele in care acestea trebuie indeplinite de catre conducatorul unitatii.

 

CAPITOLUL VII

Sisteme de alarma impotriva efractiei


Art. 31. - In cadrul masurilor de paza a obiectivelor, bunurilor si valorilor, conducatorii de unitati sunt obligati sa asigure numai folosirea sistemelor de alarma impotriva efractiei, care sunt certificate.
Certificarea sistemelor de alarma impotriva efractiei sau a componentelor acestora, produse in tara sau importate, se face de catre un laborator de incercari pentru sistemele de alarma impotriva efractiei, autorizat si acreditat potrivit legii.
Art. 32. - In proiectele de executie a constructiilor destinate producerii, pastrarii sau detinerii unor bunuri ori valori importante sau a lucrarilor de modernizare, modificare si transformare a acestora trebuie sa se prevada instalarea sistemelor tehnice de paza si de alarma impotriva efractiilor.
Art. 33. - Activitatea privind proiectarea, producerea, instalarea si intretinerea sistemelor de alarma Impotriva efractiei sau a componentelor acestora se poate desfasura numai de persoanele fizice sau juridice autorizate de Inspectoratul General al Politiei.
Art. 34. - Clasificarea sistemelor de alarma impotriva efractiei se face in raport cu importanta bunurilor si valorilor ce urmeaza a fi aparate si cu categoria de importanta a constructiei, de catre societatile de asigurare.

 

CAPITOLUL VIII

Sanctiuni


Art. 35. - Nerespectarea dispozitiilor prezentei legi atrage, dupa caz, raspunderea civila, materiala, disciplinara, contraventionala sau penala.
Art. 36. - Constituie contraventii la prezenta lege urmatoarele fapte, daca nu sunt savarsite in astfel de conditii encat, potrivit legii penale, sa constituie infractiuni:
a) neluarea masurilor de organizare si functionare a pazei prevazute la art. 3, 4, 14, 15 si 16;
b) neluarea masurilor prevazute la art. 23 alin. 1 , art. 24 alin. 1 si 2 si art. 25;
c) neintocmirea planului de paza, conform art. 5, precum si neindeplinirea sarcinilor prevazute in acesta ori a masurilor stabilite de politie;
d) incadrarea sau mentinerea in functie a personalului de paza, fara avizul politiei, prevazut la art. 20;
e) incalcarea de catre personalul de paza a obligatiilor prevazute la art. 26 si 27;
f) neindeplinirea obligatiilor, de catre conducatorii unitatilor, prevazute la art. 29;
g) nerespectarea prevederilor art. 21 alin. 1 si 2, art. 22, art. 33 si art. 43;
h) instalarea de sisteme tehnice de alarma Impotriva efractiei sau componente ale acestora, cu incalcarea prevederilor art. 31 alin. 1 si art. 33.
Art. 37. - Contraventiile prevazute la art. 36 se sanctioneaza dupa cum urmeaza:
a) cu amenda de la 500.000 Iei la 2.500.000 lei, contraventiile prevazute la lit g) si h);
b) cu amenda de la 100.000 Iei la 500.000 Iei, contraventiile prevazute la lit. a), b), c), d) si f);
c) cu amenda de la 10.000 Iei la 50.000 Iei, contraventiile prevazute la lit. e)
Art. 38. - Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac prin proces-verbal incheiat de politisti, precum si de primar si de imputernictii acestuia.
Art. 39. - Impotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii se poate face plangere, ln termen de 15 zile de la comunicare, la judecatoria in a carei raza territoriala s-a savarsit contraventia.
Art. 40. - Contraventiilor prevazute de prezenta lege le sunt aplicabile dispozitiile Legii 32/1968 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor.

 

CAPITOLUL IX

Dispozitii finale

 

Art. 41. - Paza obiectivelor, a bunurilor si a valorilor apatinand componentilor sistemului national de aparare se asigura in conformitate cu reglementar de stabifite in cadrul acestor institutii.
Art. 42.  - Corpul gardienilor publici si societitHe specializate de paza pot intiinta dispecerate de zona care sa semnaleze patrunderile prin efractie in unitatile si la persoanele fizice la care sunt instalate sisteme de alarmi.
Art. 43. - Societatile specializate de pazi, precum si persoanele fizice si juridice care desfasoara activitati de proiectare, producere, instalare si intretinere a sistemelor de alarmi impotriva extractiei, infiintate pana la aparitia prezentei legi sunt obligate ca in termen de 3 luni de la publicarea acesteia sa obtina autorizatiile prevazute la art. 21 si, respectiv, la art. 33.
Art. 44. - Prezenta lege intri in vigoare la 30 de zile de la data publicatiei in Monitorul Oficial al Romaniei.
Pe aceeasi data Decretul 477/1983 privind paza bunurilor, precum si orice alte dispozitii contrare prezentei legi se abroga.

 

 

PRESEDINTELE ROMANIEI


DECRET

pentru promulgarea Legii privind paza obiectivelor, bunurilor si valorilor

 

In temeiul art. 77 alin. (1) si al art. 99 alin. (1) din Constitutia Romaniei,

Presedintele Romaniei decreteaza:

Articol unic. - Se promulga Legea privind paza obiectivelor, bunurilor si valorilor si se dispune publicarea ei in Monitorul Oficial al Romaniei.

 

HOTARARI ALE GUVERNULUI ROMANIEI

 

GUVERNUL ROMANIEI

 

HOTARIRE
privind regimul diferentelor de curs valutar aferente capitalului social in devize si alte operatiuni aplicabile incepand cu bilantul contabil cu termen de depunere pana la 15 aprilie 1996

 

In temeiul art. 42 din Legea contabilitatii 82/1991 si al art. 3 din Hotararea Guvenului nr. 704/1993 pentru aprobarea unor masuri de executare a Legii contabilitatii 82/1991,

Guvernul Romaniei hotaraste:

Art. 1. - Diferentele favorabile sau nefavorabile de curs valutar aferente disponibilitatilor in devize reprezentand capital social in devize se vor inregistra, incepand cu bilantul contabil aferent exercitiului financiar cu termen de intocmire si de depunere, potrivit legii, pana la 15 aprilie 1996, in contul "Alte rezerve", analitic distinct, fara a se influenta rezultatele financiare ale agentilor economici. Aceste sume nu vor putea fi utilizate in alte scopuri.
Acelasi regim se aplica si pentru diferentele de curs valutar dintre momentul subscrierii si cel al varsarii efective a capitalului social in valuta.
Art. 2. - Profitul realizat in executie de catre regiile autonome, ramas dupa plata impozitului pe profit, constituirea rezervelor legale si acoperirea pierderilor din anii precedenti, se repartizeaza pe destinatiile si in proportiile prevazute an bugetele de venituri si cheltuieli, aprobate in conditiile legii.