>
CODUL COMERCIAL

pagina a III-a

TITLUL XII
Despre contractul de transport*

        Art. 413. - Contractul de transport* are loc între expeditor sau acela care dã însãrcinarea pentru transportul unui lucru si întreprinzãtorul care se obligã a-l face în numele sãu propriu si în socoteala altuia, ori între unul din acestia si cãrãusul ce se însãrcineazã a-l face.
            Se numeste "cãrãus" persoana care îsi ia însãrcinarea ca într-un mod oarecare sã transporte sau sã facã a se transporta un obiect oarecare.
            Obligatiile între expeditor si întreprinzãtorul de transporturi pe apã si cãpitan** sau patron sunt reglementate prin dispozitiile prevãzute în Cartea II a acestui cod.
        * În aceastã materie a se vedea:
        - O.G. nr. 19/1997 privind transporturile - M. Of. nr. 200/20 august 1997;
        - O.G. nr. 41/1997 privind aprobarea Regulamentului de transport pe cãile ferate din România - M. Of. nr. 220/29 august 1997;
        - O.G. nr. 42/1997 privind navigatia civilã - M. Of. nr. 221/29 august 1997(art. 48 lit.d);
        - O.G. nr. 44/1997 privind transporturile rutiere - M. Of. nr. 222/29 august 1997;
        - O.G. nr. 29/1997 privind Codul aerian - M. Of. nr. 208/26 auust 1997;
        - O.U.G. nr. 12/1998 privind transportul pe cãile ferate române si reorganizarea Societãtii Nationale a Cãilor Ferate Române - M. Of. nr. 254 /8 iulie 1998;
        - H.G. nr. 190/1997 privind aprobarea contractului de activitate a Societãtii Nationale a Cãilor Ferate Române pe perioada 1997-2000 - M. Of. nr. 99/23 mai 1997.
        ** Functia din vârful ierarhiei echipajului poartã denumirea de "comandant", potrivit art. 31 din O.G. nr. 42/1997 privind navigatia civilã - M. Of. nr. 221/29 august 1997.
        Art. 414. - Expeditorul trebuie sã dea cãrãusului care i-ar face cererea o scrisoare de cãrat*. Scrisoarea de cãrat* poate sã fie la ordin sau la purtãtor.
            Forma si efectele girului scrisorii de cãrat* sunt reglementate prin dispozitiile Titlului IX** din Codul comercial.
        * A se vedea nota de la art. 377.
        ** Trimiterea la Titlul IX, abrogat prin L. nr. 58/1934 si L. nr. 59/1934, este implicit abrogatã.
        Art. 415. - Scrisoarea de cãrat* trebuie sã fie datatã, subscrisã de expeditor si sã cuprindã:
            1. Natura, greutatea, mãsura sau numãrul lucrurilor de transportat si dacã lucrurile sunt în lãzi sau pachete si calitatea acestora, numãrul si sigiliile sau mãrcile puse pe dânsele;
            2. Numele expeditorului si locuinta sa;
            3. Numele si locuinta cãrãusului;
            4. Locul de destinatie si persoana destinatarului, cu arãtarea dacã scrisoarea de cãrat* este la ordin sau la purtãtor;
            5. Portul sau pretul transportului si sumele datorate cãrãusului pentru expeditie, adãugându-se cheltuielile anticipate sau de provizion**
            6. Timpul în care trebuie sã fie fãcut transportul sau, când transportul are loc pe calea feratã, dacã trebuie fãcut cu mare sau micã iutealã;
            7. Celelalte stipulatiuni asupra cãrora pãrtile s-au înteles.
            Expeditorul se poate desemna el însusi ca destinatar.
        * A se vedea nota de la art. 377.
            ** Termenul "provizion" are semnificatia de sumã afectatã pentru acoperirea unei obligatii sau a unei pierderi virtuale, viitoare sau eventuaIe.
        Art. 416. - Expeditorul este dator a încredinta cãrãusului actele de vamã sau actele ce ar fi de trebuintã; el este rãspunzãtor de cuprinsul si regularitatea lor.
        Art. 417. - Cãrãusul va da expeditorului, când acesta i-ar cere, un exemplar al scrisorii de cãrat* subscris de dânsul.
            Dacã scrisoarea de cãrat* e la ordin sau la purtãtor, girul sau remiterea exemplarului semnat de cãrãus transferã posesiunea lucrurilor transportate.
            Conventiile necuprinse în scrisoare de cãrat* nu au nici o tãrie fatã cu destinatarul sau posesorul exemplarului scrisorii de cãrat* Ia ordin sau la purtãtor, ce a fost subscris de cãrãus.
        * A se vedea nota de la art. 377.
        Art. 418. - Dacã cãrãusul primeste lucrurile de transportat fãrã nici o rezervã, se presupune cã ele nu prezintã vicii aparente de îmbalotare.
        Art. 419. - Cãrãusul este dator sã facã expeditia lucrurilor de transport dupã ordinea în care le-a primit, afarã dacã prin natura lor, din cauza destinatiei ce acele lucruri au, sau pentru alte motive, nu ar trebui sã se urmeze într-altfel, sau dacã nu ar fi împiedicat de vreun caz fortuit sau fortã majorã.
        Art. 420. - Dacã, din caz fortuit sau fortã majorã, transportul este împiedicat sau peste
mãsurã întârziat, cãrãusul trebuie sã încunostinteze îndatã pe expeditor, care are facultatea de a rezilia contractul plãtind numai cheltuielile fãcute de cãrãus si dacã împiedicarea are loc în timpul efectuãrii transportului, cãrãusul are încã dreptul la plata portului în proportie cu drumul fãcut. În amândouã cazurile se va înapoia cãrãusului exemplarul scrisorii de cãrat* la ordin sau la purtãtor, pe care l-a subscris.
        * A se vedea nota de la art. 377.
        Art. 421. - Expeditorul are dreptul de a suspenda transportul si de a cere restituirea lucrurilor transportate, sau predarea lor unei alte persoane decât aceea arãtatã în scrisoarea de cãrat*, ori de a dispune cum va crede de cuviintã, dar este dator a plãti cãrãusului cheltuielile fãcute si pagubele directe si imediate rezultând din executarea acestui contra-ordin.
            Obligatia cãrãusului de a executa ordinul expeditorului înceteazã din momentul în care lucrurile fiind ajunse la locul de destinatie, persoana cãreia îi sunt destinate si care posedã actele necesare a fãcut cererea de predare cãrãusului, sau din momentul în care acesta i-a remis scrisoarea de cãrat*. În aceste cazuri, numai destinatarul lucrurilor transportate are facultatea de a dispune de dânsele.
            Dacã scrisoarea de cãrat* este la ordin sau la purtãtor, dreptul arãtat în prima parte a acestui articol este al celui ce posedã exemplarul scrisorii de cãrat* subscris de cãrãus. Cãrãusul, primind contra-ordin, are dreptul sã cearã restituirea exemplarului sus-zis sau, dacã destinatia lucrurilor de transportat s-a schimbat, el poate pretinde o nouã scrisoare de cãrat*.
        * A se vedea nota de la art. 377.
        Art. 422. - Termenul predãrii lucrurilor transportate se hotãrãste prin învoirea pãrtilor. În lipsã, el este lãsat la aprecierea judecãtii.
        Art. 423. - Cãrãusul este rãspunzãtor de faptele subordonatilor sãi, de ale tuturor cãrãusilor succesivi si de ale oricãrei alte persoane cãreia dânsul i-a încredintat facerea transportului.
        Art. 424. - Diferitii cãrãusi au dreptul de a face sã se declare, pe scrisoarea de cãrat* sau într-altfel, starea în care se aflã lucrurile ce se transportã în momentul când ele le sunt încredintate.
În lipsa unei asemenea declaratii, se presupune cã ei au primit lucrurile în bunã stare si conform cu arãtãrile cuprinse în scrisoarea de cãrat*.
        * A se vedea nota de la art. 377.
        Art. 425. - Cãrãusul este rãspunzãtor de pierderea sau stricãciunea lucrurilor ce i-au fost încredintate spre transport, din momentul în care le primeste pânã la acela al predãrii lor destinatarului, afarã dacã nu probeazã cã pierderea sau stricãciunea a provenit din caz fortuit sau din fortã majorã, din chiar viciul propriu al lucrurilor sau din natura lor, din faptul expeditorului sau din acel al destinatarului.
        Art. 426. - Dacã sunt de transportat lucruri fragile sau care se stricã usor, animale sau lucruri pentru care transportul urmeazã sã fie fãcut în anume conditii, administratiile cãilor ferate pot stipula cã pierderea sau stricãciunea sã se presupunã ca provenitã din viciul lucrurilor transportate, din cauza naturii lor, sau din faptul expeditorului ori al destinatarului, afarã numai dacã ele sunt în culpã vãditã.
        Art. 427. - Stricãciunile se vor proba conform dispozitiilor art. 71, si expeditorul, posesorul scrisorii de cãrat* sau destinatarul, dupã distinctiile prevãzute în art. 421, poate fi autorizat de cãtre justitie sã cearã predarea lucrurilor transportate, cu sau fãrã cautiune.
        * A se vedea nota de la art. 377.
        Art. 428. - În caz de întârziere în efectuarea transportului peste termenul stabilit prin art. 422, cãrãusul pierde o parte din pretul transportului în proportie cu durata întârzierii, si pierde întreg pretul transportului dacã întârzierea a durat îndoit de timpul hotãrât pentru facerea transportului, afarã de pagubele mai mari de care este rãspunzãtor, dacã s-ar proba cã ele au provenit din aceastã cauzã.
            Cãrãusul nu este responsabil de întârziere dacã probeazã cã ea a provenit din caz fortuit sau fortã majorã, sau din faptul expeditorului ori al destinatarului.
            Lipsa mijloacelor îndestulãtoare de transport nu ajunge pentru a justifica întârzierea.
        Art. 429. - Cãrãusul îsi poate mãrgini rãspunderea pânã la concurenta unei sume de atât la sutã pentru lucrurile care, prin natura lor, sunt supuse în timpul transportului la o micsorare în greutate sau în mãsurã. Aceastã sumã trebuie sã fie hotãrâtã mai dinainte si specificatã pentru fiecare ladã sau colet, dacã lucrurile sunt împãrtite în lãzi sau colete.
            Cãrãusul nu poate beneficia de conventia prin care dânsul si-a mãrginit rãspunderea, dacã expeditorul sau destinatarul probeazã cã, micsorarea nu a provenit din natura lucrurilor, sau dacã probeazã cã dupã împrejurãrile ce au avut loc, micsorarea nu putea ajunge la acea hotãrâtã de pãrti.
        Art. 430. - Paguba provenitã prin pierdere sau stricãciune se calculeazã dupã pretul curent al lucrurilor transportate, la locul si în timpul predãrii. Pretul curent se stabileste dupã dispozitiile art. 40, scãzându-se cheltuielile ce întotdeauna se fac în caz de pierdere sau stricãciune.
            Dacã paguba este cauzatã prin dol sau neglijentã vãditã, cuantumul despãgubirii se determinã dupã dispozitiile art. 1084 si 1086 din Codul civil.
            În alt caz de pierdere a obiectelor unui cãlãtor predate cãrãusului fãrã arãtarea continutului, cuantumul despãgubirii se determinã dupã împrejurãrile particulare ale faptului.
        Art. 431. - Cãrãusul nu rãspunde de lucruri pretioase, bani si titluri ce nu i-au fost declarate
si, în caz de pierdere sau stricãciune, nu este rãspunzãtor decât de valoarea arãtatã.
        Art. 432. - Dupã ajungerea lucrurilor transportate sau dupã trecerea zilei în care ele trebuiau sã ajungã la locul de destinatie, destinatarul poate exercita toate drepturile derivând din contractul de transport, precum si actiunile de despãgubire; din acel moment el poate pretinde predarea chiar a lucrurilor si a scrisorii de cãrat*.
        * A se vedea nota de la art. 377.
        Art. 433. - Cãrãusul nu este obligat sã predea lucrurile transportate pânã când persoana ce se prezintã a le primi nu-si îndeplineste obligatiile.
            În caz de neîntelegere, dacã destinatarul plãteste suma ce crede cã datoreste si depune în acelasi timp si diferenta pânã la suma pretinsã de cãrãus, acesta este dator a-i preda lucrurile transportate.
            Dacã scrisoarea de cãrat* e la ordin sau la purtãtar, cãrãusul se poate opune ca sã facã predarea pânã la restituirea exemplarului subscris de dânsul.
        * A se vedea nota de la art. 377.
        Art. 434. - Destinatarul are dreptul sã verifice cu cheltuiala sa, în momentul predãrii, starea în care se aflã lucrurile transportate, desi ele n-ar prezenta încã semne exterioare de stricãciune.
            Destinatarul care primeste lucrurile e obligat sã plãteascã ceea ce se datoreste pentru transport, dupã scrisoarea de cãrat*, precum si toate celelalte cheltuieli.
        * A se vedea nota de la art. 377.
        Art. 435. - Dacã cãrãusul predã lucrurile transportate, fãrã a arãta sumele ce i se datoresc lui, cãrãusilor anteriori sau expeditorului, sau fãrã a pretinde depunerea sumei asupra cãreia existã neîntelegere, pierde dreptul de regres si rãmâne rãspunzãtor cãtre expeditor si cãrãusii anteriori pentru sumele ce li se cuveneau; are însã actiune contra destinatarului.
        Art. 436. - Orice cerere de despãgubire trebuie îndreptatã contra primului sau ultimului cãrãus. Se poate îndrepta si contra cãrãusului intermediar, când s-ar proba cã paguba s-a cauzat în timpul când acesta a fãcut transportul.
            Orice cãrãus chemat a rãspunde de fapte care nu sunt ale sale are facultatea a chema în garantie sau pe cãrãusul care l-a precedat imediat sau pe cãrãusul intermediar rãspunzãtor de pagubã, dupã dispozitiile stabilite mai sus.
        Art. 437. - Pentru toate creantele rezultând din contractul de transport, cãrãusul are privilegiul asupra lucrurilor transportate pânã la predarea lor destinatarului.
            Dacã sunt mai multi cãrãusi, cel din urmã dintre ei exercitã drepturile celor anteriori.
            Art. 438. - Dacã nu gãseste destinatarul, sau se iveste neîntelegere în privinta primirii lucrurilor transportate, prezidentul tribunalului respectiv sau judecãtorul de ocol* poate ordona depunerea sau sechestrul acelor lucruri. Poate asemenea face a se verifica starea în care se aflã lucrurile si sã ordone vânzarea lor pânã la concurenta sumelor datorate cãrãusului, observându-se formele prevãzute de art. 71.
            Dacã nu e nici o contestatie, cãrãusul, pentru a obtine plata ce i se datoreste, se va conforma dispozitiilor art. 388.
        * A se vedea nota de la art. 26.
        Art. 439. - Dacã în contractul de transport a fost prevãzutã vreo clauzã penalã pentru neîndeplinire sau întârziere a predãrii, se poate cere si executarea transportului si clauza penalã.
            Pentru plata clauzei penale nu se cere ca paguba sã se probeze.
            Când s-ar dovedi cã paguba suferitã este mai mare decât clauza penalã, se poate cere diferenta.
            Clauza penalã nu poate sã aibã loc când, în cazurile prevãzute de art. 425 si 428, cãrãusul nu este supus la rãspundere.
        Art. 440. - Plata portului si primirea fãrã rezervã a lucrurilor transportate, chiar când plata portului ar fi fost fãcutã înainte, sting orice actiune contra cãrãusului.
            Cu toate acestea, actiunea contra cãrãusului pentru pierderea partialã sau stricãciunea ce nu se putea cunoaste în momentul predãrii, subzistã si dupã plata portului si primirea lucrurilor transportate, dacã se dovedeste cã pierderea sau stricãciunea a avut loc între darea lucrurilor în primirea cãrãusului si predarea fãcutã de acesta, cu conditia însã ca cererea pentru verificare sã fie fãcutã îndatã dupã ce se va fi descoperit paguba si nu mai târziu decât cinci zile dupã primirea lucrurilor de cãtre destinatar.
        Art. 441. - Orice stipulatie care ar exclude sau ar mãrgini, în transporturile pe cale feratã, obligatiile si rãspunderile stabilite prin art. 417, 418, 419, 425, 427, 428, 429, 430, 432, 433, 436 si 440 sunt nule si de nul efect, chiar dacã ar fi fost permise prin regulamente generale sau particulare, afarã numai de cazul când prin tarife speciale s-ar stabili ca pretul transportului sã fie mai mic decât acela cuprins în tarifele ordinare.

TITLUL XIII
Despre contractul de asigurare

        Art. 442-477. - (Abrogate implicit prin Legea pentru constituirea si functionarea întreprinderilor private de asigurare si reglementarea contractului de asigurare din 7 iulie 1930 si abrogate expres prin Legea nr. 136/1995 privind asigurãrile si reasigurãrile în România M. Of. nr. 303/30 decembrie 1995).

TITLUL XIV
Despre gaj*


* Titlul XIV a fost abrogat prin Legea nr. 99/1999 din M. Of. 236 din 27.V.1999

        Art. 478. - Gajul constituit de cãtre un comerciant sau de un necomerciant pentru fapte de
comert, se constatã, între pãrtile contractante, prin toate probele admise de legea comercialã si prevãzute în art. 46 din acest cod, fãrã a se distinge dacã pãrtile au sau nu acelasi domiciliu.
            Fatã însã cu cei de al treilea, gajul nu poate fi dovedit decât prin înscris, dacã suma pentru care s-a constituit gajul trece peste 5.000 lei*.
            * Cuantumul de 5.000 lei este prevãzut în D. nr. 154/1948 - M. Of. nr. 166/21 iulie 1948.
        Art. 479. - Gajul cambiilor si titlurilor la ordin* poate fi constituit prin gir cu clauza "valoarea în garantie" sau o alta asemenea, din care sã rezulte vointa pãrtilor cã aceste titluri au fost date în gaj, iar nu cã s-a transmis proprietatea lor.
            Gajul asupra creantelor si drepturile incorporale netransmisibile prin gir pot fi constituite prin acte fãcute în forma cesiunilor. În aceste cazuri însã, actul trebuie sã continã mentiunea cã cesiunea se face cu titlu de gaj.
            Gajul asupra actiunilor, pãrtilor de interes si obligatiunilor nominative ale societãtilor financiare, industriale, comerciale sau civile, poate fi constituit printr-un transfer înscris în registrele societãtii, cu arãtarea "pentru cauzã de garantie".
            Dacã s-a dat în gaj o creantã mobilã, creditorul gajist, pentru a-si avea privilegiul sãu fatã cu cel de al treilea, urmeazã sã notifice debitorului creantei datã în gaj constituirea gajului.
        * În ceea ce priveste gajul cambiilor si titlurilor la ordin a se vedea dispozitiile art. 21 din L. nr. 58/1934.
        Art. 480. - Creditorul are dreptul de a fi plãtit cu privilegiu asupra lucrului ce i s-a constituit în gaj.
            Acest privilegiu nu existã decât dacã lucrul s-a pus si se aflã în posesia creditorului sau a unei alte persoane aleasã de pãrti.
            Creditorul este presupus cã are în posesia sa lucrurile date în gaj când ele se aflã în magazinele sale sau ale comisionarului sãu, în vasele sale, la vamã sau într-un depozit public, sau dacã înainte de sosirea lor e în posesia politei de încãrcare* sau a scrisorii de cãrat* giratã cu clauza "valoarea în garantie" sau o alta asemenea.
            Prin derogare la dispozitia de mai sus, gajul constituit asupra produselor solului pendinte încã prin rãdãcini sau deja culese, precum si asupra materiilor industriale prime, în stare de fabricatie sau deja fabricate si aflate în fabrici sau depozite, se considerã constituit prin singurul efect al conventiei, de la data actului, care va indica numãrul, natura, calitatea si locul, unde se aflã gajul, fãrã ca sã se ia din posesia debitorului sau constituentului lucrurile constituite în gaj.
            Data actului face deplinã credintã.
            În timp de 5 zile aceste acte de gaj se vor transcrie în registrul prevãzut la art. 728 bis din procedura civilã**.
            În cazul în care gajul se va afla într-o comunã, alta decât aceea unde este resedinta judetului, grefierul tribunalului va comunica de urgentã primarului respectiv un extras de orice întabulare efectuatã pentru a se face mentiune de ea în registrul care se va înfiinta în acest scop.
            În privinta celor de al treilea, drepturile creditorului gajist nu vor începe decât de la data întabulãrii, iar atunci când este locul a se face mentiune în registrul primãriei, de la data acelei mentiuni.
            Se vor respecta dispozitiile art. 1729 si 1730 din Codul civil.
        * A se vedea notele de la art. 377.
        ** Art. 728 bis îi corespunde în prezent art. 710 din Codul de procedurã civilã.
        A se vedea Legea cadastrului si publicitãtii imobiliare nr. 7/1996 (M. Of. nr. 61/26 martie 1996) care prevede cã la data finalizãrii lucrãrilor cadastrale si a registrelor de publicitate imobiliarã la nivelul întregii tãri se abrogã art. 710-720 din Codul de procedurã civilã, cu exceptia prevederilor referitoare la amanet.
        Art. 481. - Creditorul e dator a face actele necesare pentru conservarea lucrului primit în gaj. Dacã efectele date în gaj au sosit la scadentã, creditorul gajist este dator a urmãri si încasa valoarea lor.
            Cheltuielile fãcute îi sunt înapoiate si, dupã ce îsi va încasa creanta cu toate accesoriile ei, va da socotealã de ceea ce rãmâne.
        Art. 482. - În caz de neplatã la termen a întregii datorii pentru care s-a constituit gajul, creditorul poate proceda la vânzarea obiectelor date în gaj.
            Pentru acest sfârsit, el se va adresa la presedintele tribunalului* cu cerere de a fi autorizat sã vândã gajul.
            Presedintele va statua asupra cererii de vânzare a gajului si, prin ordonanta ce va da, va încuviinta vânzarea, fie în modul convenit de pãrti, dacã ele au stipulat în ce mod sã se vândã gajul, fie în mod public si prin organul unui agent judecãtoresc desemnat de presedinte, dacã pãrtile n-au prevãzut alt mod de vânzare.
            În caz de faliment**, cererea de vânzare a gajului se va notifica sindicului pentru ca în termen de trei zile sã poatã uza de facultatea ce-i este lãsatã de art. 782***.
            Dacã în acest termen sindicul nu va retrage gajul, executarea cerutã si încuviintatã de presedinte îsi va urma cursul ei, fãrã a putea fi împiedicatã sau suspendatã prin lucrãrile falimentului**.
            Suma prinsã din vânzarea gajului va fi în acest caz depusã la Casa de Consemnatiuni si creditorii falitului vor putea exercita asupra acestei sume drepturile eventuale ce le-ar câstiga, prin contestatii fãcute cu ocazia verificãrii creantelor.
        * A se vedea nota de la art. 26.
        ** Pentru procedura falimentului a se vedea L. nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare si a falimentului - M. Of. nr. 130/29 iunie 1995.
        *** Art. 782 este abrogat prin L. nr. 64/1995.
        Art. 483. - Ordonanta aceasta nu va deveni executorie decât dupã ce va fi fost notificatã debitorului si aceluia care a procurat gajul, cu indicarea zilei, locului si orei la care se va proceda la vânzare si, dupã ce vor fi expirat cele 3 zile ale opozitiei, ordonanta va rãmâne definitivã si, în ultim resort, dacã în 3 zile de la primirea ei debitorul sau tertul care a procurat gajul nu vor fi fãcut opozitie si nu vor fi chemat pe creditor înaintea tribunalului.
            În caz de opozitie, citarea pãrtilor si judecarea opozitiei se vor face de urgentã si cel mult în termen de 8 zile de la primirea opozitiei.
        Art. 484. - Termenul pentru a face apel contra hotãrârii intervenite asupra acestei opozitii va fi de 8 zile de la comunicarea hotãrârii tribunalului*.
        * A se vedea nota de la art. 26.
        Art. 485. - Termenele mai sus fixate nu sunt susceptibile de a fi mãrite în raport cu distanta.
            Dacã debitorul sau tertul care a procurat gajul nu sunt domiciliati în cuprinsul acestui tribunal si n-au fãcut alegere de domiciliu în acel cuprins, notificãrile mentionate la articolele precedente vor fi valabil fãcute prin afisarea lor în sala de audientã a tribunalului si prin publicarea în "monitor" sau în foile anunturilor judecãtoresti din acea localitate.
            Procesul-verbal al portãrelului*, constatând îndeplinirea acestor formalitãti, va tine loc în acest caz de dovadã a notificãrii.
            Notificarea primei ordonante a presedintelui se va face, chiar în aceastã ultimã ipotezã, conform art. 74** din procedura civilã.
        * Termenul de "portãrel", potrivit art. 86 si urmãtoarelor din Codul de procedurã civilã, corespunde cu "executor judecãtoresc".
        ** Art. 74 îi corespunde art. 92 din Codul de procedurã civilã.
        Art. 486. - Ordonanta care autorizã vânzarea, dacã nu s-a fãcut opozitie în termenul prescris, si hotãrârea datã de tribunal asupra opozitiei, în caz când s-a fãcut asemenea opozitie, sunt executorii de drept si fãrã cautiune, chiar când s-ar fi fãcut apel contra acelor acte si înainte de expirarea termenului de apel.
        Art. 487. - Drepturile acordate creditorului gajist, prin articolele precedente, nu sunt suspendate prin falimentul sau moartea debitorului ori celui care a procurat lucrul dat în gaj.
        Art. 488. - Este nulã orice clauzã care ar autoriza pe creditor a-si apropia gajul, ori a dispune de dânsul fãrã îndeplinirea formelor de mai sus.
        Art. 489. - Dispozitiile precedente nu modificã legile speciale si regulamentele ce privesc bãncile si alte institute autorizate a face înaintãri de bani, si împrumuturi pe depozite si lucruri date în gaj.
            Gajul asupra mãrfurilor depuse în magazinele generale e reglementat prin dispozitiile legii speciale din 28 iunie 1881*, si gajul asupra vaselor de comert, prin dispozitiile Cãrtii a II-a a acestui cod.
            * Trimiterea la Legea din 28 iunie 1881 este inoperantã, în prezent fiind în vigoare L. nr. 153/1937 pentru magazinele generale si garantarea mãrfurilor si cerealelor - M. Of. nr. 81/7 aprilie 1937.

CARTEA II
Despre comertul maritim si despre navigatie*

TITLUL I
Despre vase si proprietarii lor

        Art. 490. - Vasele sunt bunuri mobile.
            Fac parte din vas: îmbarcatiunile, uneltele, instrumentele, armele, munitiile, proviziile si în general toate lucrurile destinate uzului sãu permanent, chiar când ar fi oarecare timp separate de vas. 


* În legãturã cu navigatia a se vedea O.G. nr. 42/1997 privind navigatia civilã - M. Of. nr. 221/29 august 1997.
        Art. 491. - Contractele pentru constructia vaselor, modificãrile si rezilierile lor, precum si declaratiile si cesiunile de participare la proprietatea unui vas în constructie, fãcute de cãtre comitent sau de cãtre constructorul care a luat asupra sa constructia, trebuie a fi fãcute în scris si nu se pot opune celor de al treilea dacã nu sunt transcrise în registrele cãpitãniei portului sau ale autoritãtilor maritime unde e întreprinsã constructia.
        Art. 492. - Pe lângã drepturile decurgând din dispozitiile Codului civil relative la locatie, comitentul mai oate cere rezilierea contractului pentru incapacitatea manifestã sau pentru frauda constructorului.
            Constructorul poate desfiinta contractul pentru caz de fortã majorã.
            În caz de moarte a constructorului, contractul se desfiinteazã dupã dispozitiile art. 1485 din Codul civil.
        Art. 493. - Orice înstrãinare sau cesiune totalã sau partialã a proprietãtii sau folosintei unui vas trebuie fãcutã prin act scris, afarã de dispozitiile cuprinse în Titlul IV, din acest cod.
            Dacã înstrãinarea sau cesiunea are loc în tarã, ea poate fi fãcutã prin act public sau prin act privat, dar nu se poate opune celor de al treilea dacã nu e transcrisã în registrele cãpitãniei portului unde vasul se gãseste înscris. Afarã din tarã, înstrãinarea trebuie fãcutã prin act încheiat dinaintea consulului si nu are tãrie fatã cu cei de al treilea dacã nu este transcrisã în registrele consulatului. Consulatul este dator sã trimitã copie legalizatã dupã actul de înstrãinare la cãpitãnia portului unde se aflã vasul înscris.
            În toate cazurile, înstrãinarea trebuie sã fie notatã si pe actul de nationalitate, cu arãtare dacã vânzãtorul rãmâne creditor al pretului total sau în parte.
            Cãpitanii de porturi si autoritãtile consulare nu pot primi si transcrie actul de înstrãinare, dacã nu li se prezintã actul de nationalitate al vasului, afarã de cazul prevãzut la art. 499 din acest cod.
            Când se va înstrãina vasul la mai multe persoane, data adnotatiei pe actul de nationalitate determinã preferinta.
        Art. 494. - Autoritãtile consulare în tarã strãinã nu pot primi actele de înstrãinare ale vaselor, dacã nu se va fi asigurat plata sau garantia datoriilor privilegiate notate pe actul de nationalitate.
        Art. 495. - Contractul de gaj asupra vasului sau asupra unei portiuni din el trebuie fãcut prin înscris.
            Înscrisul fãcut în tarã, prin care se constituie gajul, nu are putere fatã cu cei de al treilea, dacã nu este transcris în registrele cãpitãniei portului unde vasul este înscris, sau în acele ale autoritãtii consulare ale locului unde se gãseste vasul, când înscrisul de gaj este fãcut în tarã strãinã. Consulul este obligat sã trimitã îndatã o copie legalizatã dupã contractul de gaj la oficiul maritim unde vasul se aflã înscris.
            În amândouã cazurile, gajul trebuie sã fie notat pe actul de nationalitate al vasului.
            Cãpitanii de porturi si autoritãtile consulare în tarã strãinã nu pot transcrie actul de gaj dacã nu li se prezintã actul de nationalitate, afarã de cazurile prevãzute în art. 496 si 499.
            În actul de transcriptiune se va face mentiune despre adnotarea gajului pe actul de nationalitate.
        Art. 496. - Înscrisul constitutiv al gajului asupra unui vas în constructie nu are putere fatã cu cei de al treilea dacã nu e transcris în registrele oficiului maritim în a cãrui circumscriptie se face constructia.
            Când dupã terminarea constructiei se dã vasului actul de nationalitate, se vor adnota în acest act înscrisurile constitutive de gaj ce au fost transcrise în registrele cãpitãniei portului.
        Art. 497. - Nu este necesitate de numirea vreunui custode pentru ca gajul asupra unui vas sã-si aibã tãrie.
        Art. 498. - Dacã înscrisul care constituie gajul e la ordin, girul transmite creanta si orice alt drept accesoriu.
        Art. 499. - Dacã înstrãinarea, cesiunea sau constituirea în gaj a unui vas se face în tarã, pe când vasul se aflã în cãlãtorie cãtre o tarã strãinã, pãrtile pot conveni ca adnotarea pe actul de nationalitate sã se facã în cancelaria consulatului locului unde se aflã vasul sau unde se duce, cu conditia ca acest loc sã fie declarat în scris deodatã cu cererea de transcriptiune a titlului. În acest caz, cãpitanul portului va trimite îndatã o copie legalizatã dupã acel titlu oficiului consular sus-zis cu spezele reclamantului.
            Contractul nu are tãrie fatã de cei de al treilea decât de la data adnotãrii pe actul de nationalitate.
        Art. 500. - Contractele de constructii, de înstrãinare sau de gaj ale vaselor mici care nu sunt destinate a iesi din porturi, din râuri, din canaluri sau lacuri si a altora ce n-au acte de nationalitate, nu au putere fatã cu cei de al treilea, dacã nu sunt transcrise într-un registru ce se va tine de autoritãtile si în formele ce se vor determina printr-un regulament de administratie publicã.
        Art. 501. - Proprietarul unui vas este rãspunzãtor de faptele cãpitanului si ale celorlalte persoane ale echipajului si tinut de obligatiile contractate de cãpitan*, pentru tot ce priveste vasul si expeditia. Cu toate acestea, proprietarul sau coproprietarul care nu s-a obligat personal poate, în toate cazurile, prin abandonul vasului sau al navlului ce i se datoreazã sau este a i se datori, sã se libereze de rãspundere sau de obligatiile sus-zise, exceptându-se însã acelea relative la salariile si emolumentele persoanelor echipajului.
            Când cãpitanul* este proprietar sau coproprietar al vasului, el nu are dreptul de abandon, iar dacã el nu este decât coproprietar, în lipsã de speciale conventii, nu este rãspunzãtor personal pentru îndeplinirea obligatiilor ce a contractat relativ la vas si expeditie, decât în proportie cu interesul ce are.
        * A se vedea nota de la art. 413.
        Art. 502. - Abandonul vasului se poate face cãtre toti creditorii sau numai cãtre unii dintr-însii.
            Declaratia de abandon va fi transcrisã în registrele oficiului maritim unde vasul este înscris si dupã ce transcriptiunea s-a fãcut; ea va fi notificatã creditorilor aIe cãror titluri sunt transcrise în acelasi registru sau adnotate pe actul de nationalitate.
            În privinta creditorilor care au introdus o actiune sau fãcut o somatie, abandonul se va face prin portãrei*, notificându-se la domiciliul ales de creditor sau, în lipsã, la grefa tribunalului de comert**, în termen de opt zile de la primirea citatiei sau a somatiei primitã de la creditori, sub pedeapsa de a nu se mai tine în seamã.
        * A se vedea nota de Ia art. 485.
        ** A se vedea nota de Ia art. 26.
        Art. 503. - În caz de abandon, orice creditor poate lua pentru sine vasul, cu obligatia de a plãti pe ceilalti creditori privilegiati. Dacã sunt mai multi creditori care voiesc a lua vasul, se va prefera cel ce a fãcut întâi declaratia; si dacã declaratia este fãcutã în acelasi timp se va prefera creditorul mai mare în sumã.
            Dacã nici un creditor nu voieste a lua pe seama sa vasul, el va fi vândut dupã stãruintele creditorului celui mai diligent; pretul va fi distribuit între creditori, si ceea ce va rãmâne dupã plata datoriilor, va fi al proprietarului.
        Art. 504. - Proprietarul poate depãrta pe cãpitan*.
            În caz de depãrtare, nici o despãgubire nu va fi datoratã, afarã numai dacã acest drept n-a fost stipulat în scris.
            Dacã cãpitanul* depãrtat este coproprietar al vasului, el poate renunta la coproprietate si cere plata capitalului ce ar reprezenta partea sa de proprietate.
            Suma acestui capital se determinã prin expertizã.
        * A se vedea nota de la art. 413.
        Art. 505. - Pentru tot ce se atinge de interesul comun al proprietarilor unui vas, deciziile majoritãtii sunt obligatorii si pentru minoritate.
            Majoritatea se formeazã din cei care reprezintã un interes în vas mai mare decât jumãtatea valorii lui.
            Tribunalul* este tinut sã încuviinteze vânzarea cu licitatie a unui vas, când i se va cere de un numãr de coproprietari reprezentând jumãtatea proprietãtii vasului, afarã numai dacã pãrtile n-ar fi convenit într-altfel.
            Dacã vânzarea unui vas este cerutã de grave si urgente împrejurãri privitoare la interesul comun, tribunalul* o poate încuviinta, desi coproprietarii ce o cer nu reprezintã mai mult decât o pãtrime a proprietãtii vasului.
            * A se vedea nota de la art. 26.

TITLUL II
Despre cãpitan*

        Art. 506. - Cãpitanul* sau patronul însãrcinat cu comanda unui vas este rãspunzãtor pentru greselile sale, chiar usoare, pe care le comite în exercitiul functiilor sale.
            Responsabilitatea cãpitanului*, în cazurile prevãzute de acest cod, nu înceteazã decât probându-se obstacole provenite din caz fortuit sau fortã majorã.
            * A se vedea nota de la art. 413.
        Art. 507. - Cãpitanul* nu poate refuza încãrcarea lucrurilor cu transportul cãrora s-a însãrcinat, sub cuvânt cã nu sunt potrivite cu vasul sãu.
            * A se vedea nota de la art. 413.
        Art. 508. - Cãpitanul* este rãspunzãtor de lucrurile încãrcate.
            Dã recipisã de primire prin polita de încãrcare**.
            Cãpitanul* nu rãspunde de lucrurile pretioase, de bani si titlurile de credit ce nu i-au fost declarate.
            Cãpitanul* este rãspunzãtor de stricãciunile ce din orice cauzã s-au întâmplat lucrurilor asezate de dânsul pe podeaua de sus a vasului, fãrã consimtãmântul în scris al încãrcãtorului. Aceastã dispozitie nu se aplicã la cãlãtoriile cele scurte ce se fac din port în port si din liman în liman, pe lângã tãrmuri, fie pe mare, fie pe râuri.
        * A se vedea nota de la art. 413.
        ** A se vedea nota de la art. 377.
        Art. 509. - Cãpitanul* are dreptul a întocmi echipajul vasului, a fixa retributia persoanelor ce-l compun, însã e dator a face aceasta în întelegere cu proprietarii vasului, când ei se vor afla într-acel loc.
        * A se vedea nota de la art. 413.
        Art. 510. - Cãpitanul* este dator sã tinã un registru al vasului, împãrtit în urmãtoarele 4 cãrti:
            - Jurnal general si de contabilitate;
            - Jurnal de navigatie;
            - Jurnal de încãrcare sau manual al bordului, si
            - Inventarul bordului.
            Registrul nu poate fi întrebuintat dacã mai întâi fiecare foaie nu va fi fost numerotatã si parafatã de functionarul însãrcinat special cu aceasta; el va fi tinut conform dispozitiilor art. 29, observându-se regulile urmãtoare:
            - În jurnalul general si de contabilitate va fi notat tot ceea ce se raportã la atributiile cãpitanului* fatã cu echipajul si cu cãlãtorii, la lucrurile încãrcate, la ceea ce se petrece mai important în timpul cãlãtoriei, la deciziile luate, la veniturile si cheltuielile vasului, si în general la tot ceea ce priveste interesul proprietarilor, armatorilor sau încãrcãtorilor si care poate da loc la vreo rãspundere sau cerere în judecatã, afarã de însemnãrile particulare ce trebuie fãcute în celelalte jurnale;
            - În jurnalul de navigatie se va însemna, în special, directiile urmate, calea parcursã, manevrele fãcute, observatiile geografice, meteorologice si astronomice si tot ce priveste navigatia;
            - În jurnalul de încãrcare sau manual al bordului vor fi însemnate datele si locurile încãrcãrii, natura, calitatea si cantitatea lucrurilor încãrcate, destinatia lor, persoana încãrcãtorilor si destinatarilor, locul si data predãrii si tot ce priveste încãrcarea;
            - În inventarul bordului trebuie a fi însemnate uneltele, instrumentele si toate obiectele ce se aflã pe vas, precum si orice schimbare li s-ar întâmpla.
            Regulile pentru tinerea uniformã a jurnalulului nautic, a cãrtilor din care se compune si pentru verificarea inventarului fatã cu legile maritime, sunt determinate de regulament, publicat prin decret regal**.
        * A se vedea nota de la art. 413.
        ** Potrivit art. 24 din H.G. nr. 851/1997 pentru aprobarea Metodologiei privind pregãtirea, elaborarea, avizarea si prezentarea propunerilor de acte normative care se înainteazã Guvernului, precum si procedurile de supunere spre adoptare a acestora (M. Of. nr. 3/7 ianuarie 1998) ordinele, instructiunile si alte acte cu caracter normativ se publicã în Monitorul Oficial.
        Art. 511. - Tinerea registrului nu e obligatorie pentru navigatia pe râuri sau lacuri si pentru cãlãtoriile vaselor cu capacitate mai micã de 50 tone, când aceste cãlãtorii nu se întind mai departe de tãrmurile Mãrii Negre, la Odessa si Constantinopole*.
            * În prezent Istanbul.
        Art. 512. - Cãpitanul* va face sã i se viziteze vasul în cazurile si modurile stabilite prin regulamentele si legile speciale.
            Înainte de plecare, el se va asigura cã vasul este în stare proprie de a face cãlãtoria, cã este bine încãrcat sau cu savura** necesarã.
        * A se vedea nota de la art. 413.
        ** Termenul de "savurã" are înteles de "balast".
        Art. 513. - Cãpitanul* este dator a avea pe vas:
            1. Actul de nationalitate;
            2. Lista echipajului;
            3. Politele de încãrcare** si contractul de navlu;
            4. Actele de vizitã;
            5. Chitantele de platã sau înscrisurile de cautiune ale vãmii.
        * A se vedea nota de la art. 413.
        ** A se vedea nota de la art. 377.
        Art. 514. - Cãpitanul* va comanda în persoanã vasul la intrarea si iesirea din porturi, limanuri, canaluri sau râuri.
            El este obligat a întrebuinta, cu spezele vasului, un pilot experimentat ori de câte ori aceasta ar fi declaratã obligatorie prin legile tãrii sau prescrisã de regulementele ori uzurile locale în strãinãtate.
        * A se vedea nota de la art. 413.
        Art. 515. - În caz de contraventie la dispozitiile art. 510, 512, 513 si 514, cãpitanul* este rãspunzãtor de orice pagubã cãtre cei interesati.
        * A se vedea nota de la art. 413.
        Art. 516. - Când cãpitanul* se aflã în localitatea unde domiciliazã proprietarii, armatorii sau procuratorii lor, el nu poate, fãrã speciala lor autorizare, sã ordone repararea vasului, sã cumpere pânze, funii sau alte lucruri pentru vas, si nici sã-l închirieze sau sã ia bani cu împrumut în contul vasului sau poverii (încãrcãturii) sale.
        * A se vedea nota de la art. 413.
        Art. 517. - Dacã vasul este închiriat cu consimtãmântul proprietarilor sau al majoritãtii acestora si vreunul dintre coproprietari refuzã a contribui la cheltuielile necesare pentru expeditie, cãpitanul*, dupã 24 ore de la somatia fãcutã celor ce refuzã a da partea lor de cheltuialã, poate cere autorizatia tribunalului comercial sau, în lipsã, a judecãtorului de ocol**, ca sã ia în contul lor cu împrumut suma cuvenitã, cu sau fãrã gaj, asupra pãrtii de interes ce dânsii au în vas.
        * A se vedea nota de la art. 413.
        ** A se vedea nota de la art. 26.
        Art. 518. - În timpul cãlãtoriei, cãpitanul*, dupã ce va constata necesitatea printr-un proces-verbal subscris de cãtre fruntasii echipajului, poate întrebuinta pentru serviciul vasului lucrurile ce se gãsesc pe bord, cu obligatia de a plãti pretul lor celui în drept.
        * A se vedea nota de la art. 413.
        Art. 519. - Dacã în cursul cãlãtoriei va fi trebuintã de bani pentru reparatii, cumpãrãri de provizii, sau pentru alte urgente trebuinte ale vasului, cãpitanul* este dator, dacã e posibil, a încunostinta neîntârziat pe armatori, încãrcãtori sau destinatari si, dupã ce se va constata necesitatea dupã cum s-a stabilit prin articolul precedent, poate cere, în tarã, autorizatia tribunalului de comert si, în lipsã, a judecãtorului de ocol**, iar în strãinãtate, a autoritãtii consulare a Regatului***, sau în caz de lipsã, a autoritãtii strãine locale, pentru a-si procura suma necesarã, luând bani cu împrumut pe corpul vasului, dând gaj sau vânzând lucrurile încãrcate sau obligându-se cãtre cei ce vor procura direct material, unelte, provizii sau vreo lucrare.
            Titlul împrumutului si actul probând operatiunile sus-zise se vor transcrie în modul stabilit prin prezentul cod si adnota pe actul de nationalitate al vasului de cãtre functionarul maritim sau consular, sau de cãtre autoritatea ce a dat autorizarea, prin îngrijirea cãpitanului*, în timp de 10 zile de la data contractului, sub pedeapsã de a se pierde rangul privilegiului.
            Vânzarea lucrurilor încãrcate se va face prin licitatie publicã.
            Proprietarii vasului sau cãpitanul* ce-i reprezintã vor tine cont de lucrurile vândute, dupã valoarea ce vor avea în locul si timpul descãrcãrii vasului.
            Închirietorul sau diferitii încãrcãtori, când se învoiesc, se pot opune la vânzarea sau darea în
gaj a lucrurilor lor, descârcându-le si plãtind navlul în proportie cu calea fãcutã. Dacã consimtãmântul unuia sau mai multor încãrcãtori lipseste, acela care va voi sã uzeze de aceastã facultate va plãti navlul întreg pentru partea sa de încãrcare.
        * A se vedea nota de la art. 413.
        ** A se vedea nota de la art. 26.
        *** României.
        Art. 520. - În cursul cãlãtoriei, cãpitanul* poate, dacã este urgentã, sã notifice orice acte sau chiar sã porneascã judecatã în numele si interesul proprietarilor vasului, întrucât priveste vasul si navigatia cu care este însãrcinat.
            Asemenea, cei de al treilea, când se vor afla în alt loc decât acela unde domiciliazã proprietarii vasului sau cei ce-i reprezintã, pot sã facã somatii, sã urmãreascã sau sã intenteze actiuni contra cãpitanului*, încât priveste faptele lui sau ale echipajului, sau obligatiile contractate de el în cursul expeditiei. Actele trebuie notificate sau personal cãpitanului*, sau la bordul vasului.
            Proprietarii pot întotdeauna sã-si însuseascã judecata pornitã de cãpitan* sau contra lui.
            Condamnãrile pronuntate contra cãpitanului* nu ridicã proprietarilor dreptul de a face abandonul vasului conform dispozitiilor art. 501.
        * A se vedea nota de la art.413.
        Art. 521. - Cãpitanul*, mai înainte de a pleca din locul în care a fãcut cheltuielile extraordinare sau a contractat obligatii, va trimite proprietarilor sau armatorilor vasului sau procuratorilor un cont subscris de el însusi, atât de cheltuielile fãcute cu arãtarea actelor justificative, dacã sunt, cât si de obligatiile contractate, cu numele, prenumele si locuinta creditorilor.
            Dacã încãrcarea s-a fãcut în contul proprietarilor sau armatorilor, cãpitanul* le va trimite un cont de lucrurile încãrcate si de pretul lor.
        * A se vedea nota de la art.413.
        Art. 522. - Cãpitanul*, care fãrã necesitate a contractat obligatii, a pus în gaj sau vândut lucruri încãrcate sau provizii, sau a pus în conturile sale avarii si cheltuieli neadevãrate, e obligat personal cãtre armatori si cãtre toti cei interesati la despãgubire, afarã de actiunea penalã, dacã este caz.
        * A se vedea nota de la art. 413.
        Art. 523. - Cãpitanul* nu poate vinde vasul fãrã mandat special din partea proprietarului, afarã de cazul când vasul nu mai e în stare de a putea naviga.
            Declaratia de imposibilitate a navigãrii, cum si autorizarea pentru vânzare, vor fi pronuntate în tarã, de tribunalul respectiv**, iar în strãinãtate de cãtre autoritatea consularã a tãrii.
            Vânzarea va fi fãcutã prin licitatie publicã.
        * A se vedea nota de la art. 413.
            ** A se vedea nota de la art. 26.
        Art. 524. - Cãpitanul* care s-a îndatorat a face o cãlãtorie e tinut a o îndeplini; altfel e obligat la daune si cheltuieli cãtre proprietar si închirietori.
            Dacã vasul a fost declarat în imposibilitate de a mai naviga, cãpitanul* e dator a îngriji, cu tot dinadinsul, sã-si procure alt vas cu care sã poatã transporta lucrurile încãrcate la locul de destinatie.
            * A se vedea nota de la art. 413.
        Art. 525. - Cãpitanul*, care cãlãtoreste având parte din profit asupra încãrcãrii, nu poate face pe contul sãu particular nici un fel de comert, dacã în scris nu s-a convenit într-altfel.
            În caz de contraventie, lucrurile încãrcate de cãpitan* în contul sãu particular rãmân în profitul celorlalti interesati.
            * A se vedea nota de la art. 413.
            Art. 526. - La sosire în portul de destinatie, atât la ducere cât si la întoarcere, sau la locul unde cu voie sau silit se adãposteste, precum si în caz de naufragiu, cãpitanul* va cere sã i se vizeze registrul vasului de cãtre functionarul public competent. Dacã s-au întâmplat evenimente extraordinare care intereseazã vasul, lucrurile încãrcate sau persoanele, cãpitanul*, afarã de îndatoririle la care este supus de codul si regulamentele marinei comerciale, e tinut sã-si facã raportul sãu.
            Raportul va cuprinde locul si timpul plecãrii, calea urmatã, pericolele peste care a dat, dezordinele întâmplate pe vas si în general toate evenimentele importante ale cãlãtoriei.
            * A se vedea nota de la art. 413.
        Art. 527. - Raportul va fi fãcut cât de neîntârziat, si cel mult în 24 ore dupã sosire sau adãpostire, cãtre prezidentul tribunalului*, cãtre judecãtorul de ocol*, dacã sosirea sau adãpostirea este într-un port al tãrii; si cãtre autoritatea consularã a tãrii si, în lipsã, cãtre autoritãtile strãine locale, dacã vasul se aflã sosit sau adãpostit în port strãin.
            Raportul fãcut în tarã se va depune la grefa tribunalului respectiv. Judecãtorul de ocol* îl va trimite asemenea, fãrã întârziere, prezidentului tribunalului*.
        * A se vedea nota de la art. 26.
        Art. 528. - Prezidentul, judecãtorul de ocol* sau autoritatea consularã care a primit raportul, va verifica faptele cuprinse într-însul, interogând în neprezenta cãpitanului** si separat persoanele echipajului si dacã e cu putintã si cãlãtorii. Rãspunsurile trebuie a fi scrise. Orice alte informatii folositoare la descoperirea adevãrului trebuie culese prin toate mijloacele permise de lege.
            Verificarea va fi fãcutã în cel mai scurt timp si ziua fixatã pentru acest sfârsit se va face cunoscutã printr-un anunt lipit pe poarta localului autoritãtii cãtre care raportul a fost fãcut, prin afise la bursa cea mai apropiatã, în vecinãtãtile locului unde vasul este ancorat si oriunde se va gãsi de cuviintã.
            Persoanele interesate si cei ce vor sã le reprezinte, chiar fãrã mandat, sunt admise a asista la verificare.
            Procesele-verbale încheiate asupra operatiunilor de mai sus se vor alãtura la raport.
            Constatãrile cuprinse în raport pot fi combãtute prin proba contrarie.
        * A se vedea nota de la art. 26.
        ** A se vedea nota de la art. 413.
        Art. 529. - Rapoartele ce nu sunt verificate nu pot fi primite în descãrcarea cãpitanului* si nu fac probã în judecatã, afarã de cazul când cãpitanul* singur a scãpat din naufragiu în locul unde si-a fãcut raportul.
            * A se vedea nota de la art. 413.
        Art. 530. - Cãpitanul* nu poate descãrca nici un lucru din vas pânã nu si-a fãcut si nu i s-a verificat raportul, exceptându-se cazurile urgente.
            * A se vedea nota de la art. 413.

TITLUL III
Despre înrolarea si salariile persoanelor echipajului

        Art. 531. - Persoanele ce compun echipajul sunt: cãpitanul* sau patronul, ofiterii, marinarii si lucrãtorii indicati în rolul echipajului, format în modul prevãzut de regulamente, precum si masinistii, fochistii si toate celelalte persoane functionând sub orice numire în serviciului masinilor la vasele cu abur.
            Rolul va arãta salariile sau partea de beneficiu datorate persoanelor echipajului. Celelalte conditii ale înrolãrii trebuie cuprinse în contractul de înrolare.
        * A se vedea nota de la art. 413.
        Art. 532. - Contractul de înrolare va fi fãcut prin act scris, legalizat de autoritatea maritimã în tarã, de cea consularã în strãinãtate, trecut în registrele oficiului maritim si transcris în registrul vasului.
            Dacã cineva este înrolat în tarã strãinã, unde nu se aflã autoritate consularã românã, contractul va fi transcris numai în registrul vasului.
            În orice caz, contractul de înrolare va fi subscris de cãpitan* si de înrolat; si, dacã acesta nu poate sau nu stie subscrie, de doi martori.
            Conventiile care nu sunt învestite cu aceste formalitãti nu au nici o tãrie.
            Dispozitiile precedente nu sunt obligatorii pentru contractele de înrolare în cazurile prevãzute de art. 511.
        * A se vedea nota de la art. 413.
            Art. 533. - Contractul de înrolare enuntã, în mod lãmurit si precis, durata lui si navigatia în vederea cãreia se încheie.
            În vederea speculatiilor comerciale, destinatia si navigatia pot fi tinute secrete; în asemenea caz însã, echipajul trebuie sã fie încunostintat si sã consimtã a fi înrolat în astfel de conditii.
            Consimtãmântul trebuie exprimat prin act în scris în forma stabilitã prin articolul precedent.
        Art. 534. - Înrolatul e dator a-si continua serviciul si dupã expirarea termenului înrolãrii pânã la întoarcerea vasului în tarã, la locul destinatiei sale, cu conditia ca întoarcerea sã se facã direct, fãrã alte întârzieri decât cele neapãrate. În acest caz, aceluia cãruia s-a prelungit înrolarea are dreptul la o retributie proportionalã salariului.
            Înrolarea se întelege întotdeauna terminatã, desi termenul prevãzut în contract nu a expirat, când vasul s-a întors în tarã la locul destinatiei sale dupã ce si-a fãcut prima cãlãtorie si dupã ce a fost descãrcat.
        Art. 535. - Dacã durata înrolãrii nu este fixatã, marinarul poate cere pãrãsirea serviciului dupã doi ani de la înrolare, afarã de dispozitia prevãzutã de articolul precedent. Dacã vasul se aflã în tarã strãinã si nici s-a dispus, nici s-a început cãlãtoria de întoarcere în tarã, marinarul, afarã de plata salariului ce i se cuvine, mai are dreptul la cheltuielile de întoarcere în patrie, dacã cãpitanul* nu i-ar înlesni altã îmbarcare.
            Marinarul nu poate cere sã iasã din serviciu într-un port care nu este cel de destinatie.
            Înrolarea pe timp nedeterminat si pentru toate cãlãtoriile ce s-ar întreprinde, nu împiedicã pe marinar de a cere dupã doi ani iesirea din serviciu, afarã numai dacã nu s-a convenit în mod expres ca serviciul sã continue si peste doi ani.
        * A se vedea nota de la art. 413.
        Art. 536. - Dupã expirarea termenului înrolãrii, cãpitanul* va da act scris fiecãrei persoane a echipajului, pentru iesirea din serviciu.
            Acest act va arãta numele si felul vasului, numele si prenumele cãpitanului*, timpul cât a tinut înrolarea, si va fi înscris în registrul vasului.
            Când, dintr-o cauzã oarecare, cãpitanul* se va afla în neputintã de a scrie însusi actul, el va fi scris, în prezenta sa, de ajutorul sau loctiitorul sãu, si subscris de doi martori.
        * A se vedea nota de la art. 413.
        Art. 537. - Cãpitanul* si persoanele echipajului nu pot, sub nici un cuvânt, încãrca în contul lor pe vas nici un fel de marfã, fãrã învoirea proprietarilor si fãrã sã plãteascã navlul, dacã nu sunt autorizati a face aceasta prin conditiile înrolãrii lor.
        * A se vedea nota de la art. 413.
        Art. 538. - Persoanele echipajului înrolate cu luna au dreptul la salariu din ziua în care sunt înscrise pe rol, dacã nu s-a convenit într-altfel.
        Art. 539. - Când cãlãtoria a fost împiedicatã prin faptul proprietarilor, cãpitanului* sau închirietorilor, înainte de plecarea vasului, marinarii înrolati pentru cãlãtoria întreagã sau cu luna au dreptul la plata zilelor servite, si ca despãgubire, a retine ceea ce au primit înainte. Dacã nu li s-a plãtit nimic înainte, marinarii înrolati cu luna primesc ca despãgubire salariul cuvenit pe o lunã; cei ce au fost înrolati pentru cãlãtoria întreagã, primesc o sumã corespunzãtoare salariului pe o lunã, fãcându-se calculul dupã durata probabilã a cãlãtoriei si, dacã durata probabilã nu trece peste o lunã, primesc întreg salariul cu cât s-au învoit.
            Când cãlãtoria este împiedicatã dupã plecarea vasului:
            1. Marinarii înrolati pentru întreaga cãlãtorie au dreptul la tot salariul conform învoielii;
            2. Marinarii înrolati cu luna au dreptul la salariul cuvenit pentru timpul cât au servit, si afarã de aceasta încã la o dreaptã despãgubire în proportie cu salariul cuvenit pentru restul duratei probabile a cãlãtoriei pentru care se înrolaserã;
            3. Marinarii înrolati pentru cãlãtoria întreagã sau cu luna au încã dreptul la cheltuielile pentru întoarcere la locul de unde a plecat vasul, dacã cãpitanul* sau altul interesat, sau autoritatea competentã, nu le procurã îmbarcarea pe alt vas cu destinatie pentru acel loc.
        * A se vedea nota de la art. 413.
        Art. 540. - Dacã comertul cu locul de destinatie al vasului este interzis, sau dacã vasul este oprit printr-un ordin al guvernului înainte de începerea cãlãtoriei, marinarii nu au dreptul decât la plata zilelor servite pânã atunci.
        Art. 541. - Dacã interzicerea comertului sau oprirea vasului se întâmplã în cursul cãlãtoriei:
            1. În caz de interzicere, marinarii au dreptul la plata salariului pentru timpul cât au servit;
            2. În caz de oprire, marinarii înrolati cu luna au dreptul la jumãtatea salariului pentru timpul cât tine oprirea, si marinarii înrolati pentru întreaga cãlãtorie au dreptul la salariul cuvenit prin înrolare.
            Dacã se acordã vreo despãgubire pentru interzicere sau pentru oprire, marinarii înrolati cu luna primesc restul salariului; iar cei înrolati pentru întreaga cãlãtorie primesc o adãugire de salariu în proportie cu timpul cât a tinut oprirea; în orice caz, indemnitatea datoratã tuturor marinarilor nu va putea trece peste a treia parte din indemnitatea acordatã vasului.
        Art. 542. - Dacã se prelungeste cãlãtoria, suma salariului marinarilor înrolati pentru întreaga cãlãtorie se mãreste în proportie cu timpul prelungirii.
        Art. 543. - Dacã descãrcarea vasului se face de bunãvoie într-un loc mai apropiat decât cel arãtat în contractul de închiriere, salariile nu sunt supuse la scãdere.
        Art. 544. - Marinarii înrolati cu parte la câstig sau navlu nu au dreptul la plata zilelor servite, nici la despãgubire pentru cãlãtoria împiedicatã, întârziatã sau prelungitã din caz fortuit sau fortã majorã.
            Când cãlãtoria este împiedicatã, întârziatã sau prelungitã prin faptul încãrcãtorilor, persoanele echipajului iau parte la despãgubirile ce s-ar acorda vasului. Aceste despãgubiri sunt împãrtite între proprietarii vasului si persoanele echipajului în aceeasi proportie în care s-ar fi împãrtit între ei navlul.
            Dacã împiedicarea provine din faptul cãpitanului* sau al proprietarilor, ei sunt datori despãgubirile cuvenite persoanelor echipajului.
        * A se vedea nota de la art. 413.
        Art. 545. - În caz de prãdare, de sfãrâmare sau de naufragiu cu pierderea întreagã a vasului si a poverii, marinarii nu pot pretinde nici un salariu. Nu sunt însã obligati a restitui ceea ce li s-a dat prin anticipatie.
        Art. 546. - Dacã se scapã vreo parte a vasului, marinarii înrolati pentru întreaga cãlãtorie sau cu luna sunt plãtiti pentru timpul servit din rãmãsitele vasului sau din ceea ce s-a putut scãpa de pradã.
            Dacã lucrurile scãpate sau redobândite nu ajung, sau dacã nu s-a scãpat sau redobândit decât povara, ei sunt plãtiti subsidiar din navlu.
            Marinarii înrolati cu participarea la navlu sunt plãtiti în proportie cu ceea ce s-a câstigat din navlu.
            Marinarii, în orice conditie înrolati, au dreptul la plata zilelor servite de ei pentru scãparea rãmãsitelor vasului si lucrurilor înecate.
        Art. 547. - Marinarul ce se îmbolnãveste în timpul cãlãtoriei sau care este rãnit în serviciul vasului primeste salariul; el este cãutat si îngrijit cu cheltuielile vasului. Dacã este rãnit în îndeplinirea unui serviciu comandat în interesul vasului si poverii, e cãutat si îngrijit cu cheltuielile vasului si poverii.
            Când cãutarea sãnãtãtii cere ca marinarul sã fie debarcat, cãpitanul* va depune la autoritatea consularã a tãrii, sau la autoritatea competentã a locului, suma ce se gãseste necesarã pentru însãnãtosire si întoarcere în patrie.
            În orice caz, marinarul debarcat nu are dreptul la cheltuieli de cãutare a sãnãtãtii si la salariul pentru mai mult de patru luni din ziua debarcãrii.
            * A se vedea nota de la art. 413.
        Art. 548. - Dacã marinarul e rãnit sau se îmbolnãveste din greseala sa proprie, sau pe când se gãseste pe uscat fãrã autorizare, cheltuielile pentru cãutarea sãnãtãtii sunt în sarcina sa; însã cãpitanul* este dator sã i le înainteze.
            Dacã marinarul trebuie sã fie debarcat, cãpitanul* îngrijeste pentru cãutarea sãnãtãtii lui si pentru întoarcerea în patrie în modul arãtat prin articolul precedent, afarã de dreptul la restituire a cheltuielilor înaintate, si salariul nu i se plãteste decât pe timpul servit.
            * A se vedea nota de la art. 413.
        Art. 549. - În caz de moarte a marinarului în timpul cãlãtoriei:
            1. Dacã era înrolat cu luna, salariul ce i se cuvine se datoreste mostenitorilor pânã la ziua mortii sale;
            2. Dacã era înrolat cu cãlãtoria si moare în timpul ducerii sau în portul de destinatie, salariul se datoreste pe jumãtate; iar când moare în timpul întoarcerii, salariul se datoreste întreg;
            3. Dacã marinarul era înrolat cu parte la câstig sau la navlu, i se datoreste partea întreagã, când moare dupã începerea cãlãtoriei.
            Marinarului mort în apãrarea vasului, se datoreste întreg salariul pentru toatã cãlãtoria, dacã vasul a scãpat.
        Art. 550. - Marinarul prins si fãcut prizonier pe vas are dreptul la salariu pânã în ziua când a fost prins.
            Dacã a fost prins si fãcut prizonier pe când era trimis pe mare sau pe uscat pentru serviciul vasului, are dreptul la întregul salariu pânã în ziua în care si-ar fi îndeplinit serviciul. La platã ia parte si marfa încãrcatã pe vas, dacã trimiterea s-a fãcut si în interesul ei.
        Art. 551. - Dacã în timpul înrolãrii vasul este vândut, persoanele echipajului au dreptul la întoarcerea în patrie cu cheltuielile vasului si plata salariilor.
        Art. 552. - Cãpitanul* poate concedia pe marinar înaintea termenului înrolãrii si fãrã sã fie obligat de a dovedi cã si-a cãlcat datoriile; dar este dator ca odatã cu concediul sã-i înlesneascã si mijloacele necesare pentru întoacerea în patrie.
            Marinarul concediat fãrã cauzã binecuvântatã, afarã de plata pentru serviciul îndeplinit, are dreptul si la o indemnitate.
            Dacã concediul este dat în portul în care s-a fãcut înrolarea si înaintea plecãrii, indemnitatea este egalã cu salariul pe o lunã. Dacã concediul este dat dupã plecare sau într-un port al tãrii, altul decât acela în care s-a fãcut înrolarea, indemnitatea este egalã cu salariul pentru 40 zile. Dacã concediul este dat afarã din apele tãrii, indemnitatea este egalã cu salariul pe o lunã pe coastele Mãrii Negre din Europa; pentru 2 luni pe coastele Mãrii Mediterane si celelalte coaste ale Mãrii Negre; pentru 4 luni pe orice alte coaste.
            În nici unul din cazurile de mai sus, cãpitanul* nu poate sã pretindã de la proprietarii vasului restituirea indemnitãtilor plãtite, dacã concediul nu a fost dat cu consimtãmântul lor.
            Nici o indemnitate nu se datoreste marinarului concediat înainte de închiderea rolului echipajului.
        * A se vedea nota de la art. 413.
        Art. 553. - Persoanele echipajului au dreptul sã fie întretinute pe vas, pânã când li se vor plãti salariile sau partea din profit ce li se cuvine.
        Art. 554. - În lipsã de conventie contrarie, persoanele echipajului, dupã terminarea înrolãrii, sunt datoare a-si continua serviciul pânã la ajungerea la destinatie si descãrcarea vasului. În schimb, au dreptul la platã si întretinere pentru tot timpul cât servesc dupã expirarea termenului înrolãrii.
            Dacã în timpul carantinei vasul trebuie sã plece pentru o nouã cãlãtorie, persoana ce nu voieste a se înrola are dreptul sã fie debarcatã în lazaret si plãtitã pânã când vasul va cãpãta liberã practicã.
            Cheltuielile pentru întretinere, carantinã si lazaret sunt în sarcina vasului.
        Art. 555. - Salariile si câstigurile marinarilor nu pot fi cedate nici sechestrate decât pentru alimente datorate dupã lege si pentru datorii cãtre vas, nãscute cu ocazia serviciului pe vas. În primul din aceste cazuri retinerea prin sechestru asupra salariului sau câstigului nu poate trece peste a treia parte.
        Art. 556. - Dispozitiile privitoare la salariile si îngrijirea marinarilor se aplicã si la cãpitan* sau patron, precum si la ofiteri sau orice altã persoanã a echipajului.
        * A se vedea nota de la art. 413.

TITLUL IV
Despre contractul de închiriere

CAPITOLUL I
Dispozitii generale

        Art. 557. - Contractul de închiriere trebuie fãcut prin act scris.
            Actul trebuie sã cuprindã:
            1. Numele, nationalitatea si capacitatea vasului;
            2. Numele si prenumele închirietorului si chiriasului;
            3. Numele si prenumele cãpitanului* sau patronului;
            4. Locul si timpul ce s-a stabilit pentru încãrcare si descãrcare;
            5. Navlul (chiria);
            6. Dacã închirierea se raportã la întregul vas sau numai la o parte a lui;
            7. Indemnitatea ce s-ar cuveni în caz de întârziere.
            Proba prin scris nu este necesarã dacã închirierea are de obiect vasele si cãlãtoriile arãtate la art. 511.
        * A se vedea nota de la art. 413.
        Art. 558. - Shimbarea cãpitanului* sau a patronului arãtat în act, chiar dupã concediul dat de proprietarul vasului, nu face sã înceteze efectele contractului de închiriere, dacã nu s-a convenit într-altfel.
        * A se vedea nota de la art. 413.
        Art. 559. - Timpul încãrcãrii sau al descãrcãrii vasului se stabileste prin conventia pãrtilor; în lipsã de asemenea conventii, el se determinã de oficiul maritim local.
        Art. 560. - Dacã închirierea este cu luna sau pe un timp oarecare si nu este hotãrâtã de când începe, ea curge din ziua când începe încãrcarea lucrurilor ce sunt de transportat pânã în ziua când sunt descãrcate la locul de destinatie.
        Art. 561. - Dacã înainte de plecarea vasului cãlãtoria pentru locul de destinatie este împiedicatã prin faptul vreunui guvern strãin, contractul este desfiintat si nici una dintre pãrti nu datoreazã celeilalte vreo despãgubire.
            Cheltuielile pentru încãrcare si descãrcare privesc pe încãrcãtor.
        Art. 562. - Dacã plecarea vasului sau continuarea cãlãtoriei este împiedicatã pentru câtva timp, din caz fortuit sau fortã majorã, contractul subzistã si nu e loc la adãugire de navlu (chirie) sau la despãgubire din cauza întârzierii.
            Pe cât timp tine împiedicarea, încãrcãtorul poate descãrca cu cheltuiala sa lucrurile sale, cu obligatia însã de a le reîncãrca sau de a despãgubi pe cãpitan*; pentru îndeplinirea acestei obligatii el va da cautiune.
        * A se vedea nota de la art. 413.
        Art. 563. - În caz de blocus al portului de destinatie sau alt caz fortuit ori de fortã majorã, care ar împiedica intrarea vasului în acel port, cãpitanul*, dacã nu are ordine sau dacã ordinele primite nu se pot executa, este dator sã Iucreze în cel mai bun mod pentru apãrarea intereselor încãrcãtorului, ori intrând în alt port vecin, ori întorcându-se la portul de unde a plecat.
        * A se vedea nota de la art. 413.
        Art. 564. - Dispozitiile art. 440 se aplicã si la contractul de închiriere prevãzut în acest capitol.

CAPITOLUL II
Despre polita de încãrcare*

        Art. 565. - Polita de încãrcare* trebuie sã cuprindã: natura, specia, calitatea si cantitatea lucrurilor încãrcate.
            Ea va fi datatã si va arãta:
            1. Persoana încãrcãtorului si resedinta sa;
            2. Persoana cãreia este îndreptatã expeditia si resedinta sa;
            3. Numele si prenumele cãpitanului** sau patronului;
            4. Numele, nationalitatea si capacitatea vasului;
            5. Locul plecãrii si acel al destinatiei;
            6. Navlul (chiria).
            Vor fi însemnate pe marginea politei mãrcile si numerele lucrurilor încãrcate.
            Polita poate fi la ordin sau la purtãtor; în primul caz, formele si efectele girului sunt reglementate prin dispozitiile titlului IX*** al primei pãrti.
            Polita nu poate fi subscrisã de cãpitan** înainte de încãrcare.
        * A se vedea nota de la art. 377.
        ** A se vedea nota de la art. 413.
        *** Titlul IX al Cãrtii I este abrogat prin L. nr. 58/1934.
        Art. 566. - Polita de încãrcare* va fi fãcutã în 4 originale, destinate cãpitanului**, proprietarului sau armatorului vasului, încãrcãtorului si persoanei cãreia lucrurile încãrcate trebuie predate.
            Pe fiecare original se va arãta persoana cãreia este destinatã.
            Dacã încãrcãtorul cere unul sau mai multe duplicate ale originalului destinat persoanei cãreia sunt a se preda lucrurile încãrcate, se vor aplica dispozitiile art. 299 si 300 ***.
            Originalele destinate cãpitanului** si proprietarului sau armatorului vasului sunt subscrise de cãtre încãrcãtor; celelalte de cãtre cãpitan**.
            Subscrierea si predarea respectivã a originalelor vor avea loc în 24 de ore dupã terminarea încãrcãrii.
            Încãrcãtorul va preda, în acelasi termen, cãpitanului**, facturile lucrurilor încãrcate si chitantele de platã sau certificatele de cautiune ale vãmii.
        * A se vedea nota de la art. 377.
        ** A se vedea nota de la art. 413.
        *** Art. 299 si 300 sunt abrogate expres prin L. nr. 58/1934.
        Art. 567. - Cãpitanul* va preda la locul de destinatie mãrfurile celui care-i va prezenta polita de încãrcare**, oricare ar fi numãrul ei, dacã nu i s-a notificat vreo opozitie.
            În caz de opozitie, sau dacã se prezintã mai multi purtãtori ai politei de încãrcare*", cãpitanul*, cu autorizatia justitiei, va depune mãrfurile în locurile ce i se vor desemna; el va putea sã obtinã autorizatia de a vinde o parte dintr-însele pentru plata navlului.
        * A se vedea nota de la art. 413.
        ** A se vedea nota de Ia art. 377.
        Art. 568. - Polita de încãrcare* formatã în modul stabilit mai sus face probã fatã cu toate pãrtile interesate: în încãrcare, precum si între ele si asigurãtori.
        * A se vedea nota de la art. 377.
        Art. 569. - În caz de deosebire între politele aceleiasi încãrcãri*, face proba aceea ce se aflã la cãpitan**, dacã este scrisã în întreg de cãtre încãrcãtor sau de cãtre comisionarul sãu; aceea ce este prezentatã de cãtre încãrcãtor sau de cãtre persoana cãreia este adresatã expeditia face probã, dacã este scrisã în întreg de cãpitan**.
        * A se vedea nota de la art. 377.
        ** A se vedea nota de la art. 413.
            Art. 570. - Comisionarul sau destinatarul care a primit lucrurile arãtate în polita de încãrcare* sau în contractul de închiriere este dator, la cerere, a da cãpitanului** chitantã de primire; altfel este rãspunzãtor de cheltuielile fãcute si de pagubele ocazionate chiar prin întârziere.
        * A se vedea nota de la art. 377.
        ** A se vedea nota de la art. 413.

Inapoi Inainte Coduri Inapoi la legislatie


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.